Din dilemele Potecuţei

Vă spun din start, ca să fie totul limpede şi ca să am şi o introducere, că altfel n-am, că sunt în stare şi de dileme mai profunde, legate de inversarea polilor, de universalitate sau, şi mai profund de atât, legate de retrogradarea FCSB-ului. Dar nu în seara asta. Acum am una singură şi cum nu pot trece la altele până nu o rezolv pe asta, aştept să mă luminez. E legată de facebook. 😀 Dar pentru că am impresia că s-a înţeles că-s praf cu tot ce înseamnă asta, vreau să zic că nu e doar o impresie. Dar e musai să vă spun că eu nu am facebook numai de acum. Asta ca să înţelegeţi că treaba e şi mai serioasă decât pare. Că una e să ai cont de un an, de când îl am eu pentru blog, şi să nu ştii chestii, alta e să-l ai cam de când a apărut el în ţară şi să nu ştii chestii. Dar cum cred că ştiţi deja, eu nu vreau să par ce nu-s deci sunt sinceră şi vă spun că am cont de mult timp. E drept că nu mai postez pe el, dar la fel de drept e şi că ăsta nu ar trebui să fie un motiv. Nu, aşa sunt eu, e naturală treaba. Ei, interesul meu legat de briz-brizuri s-a oprit la check-in. Fac o paranteză şi vă spun că acel cont a fost făcut cu ocazia unei întâlniri între colegi.

M-a sunat o colegă şi mi-a spus că e musai să fac, că aşa ne găsim, că e mai uşor, că din astea. Am făcut, nu-s spărgător de gaşcă. Şi tare fain a fost. Şi au început să se adune oameni. Nu mai ştiu câţi au fost şi sunt, ştiu că în plina lui desfăşurare, când se numea că-s activă, despre fiecare persoană-n parte ştiam să zic ceva: că e colega de la B, vecina de la 3, mama vecinei de la 1, fratele prietenei de la bunici, prietenul de la bunici… aţi prins ideea. Nu postam zilnic, nu avem decât câteva poze şi postam chestii gen texte mai scurte, dar nu legate de ce făceam eu când postam. Adică nu „beau, fac baie, mănânc, ce cu cine şi de ce”. Aşa înţelegeam eu facebookul ăsta pe atunci: un loc de întâlnire între oameni cu care nu te poţi vedea, că-s departe, şi în care facem schimb de păreri despre diverse. Nu credeam că cineva din lista mea ar putea fi interesat că mi-am luat o geantă nouă. Mno, atât pricepeam eu, nu râdeţi de mine. Şi o perioadă intram zilnic, de la PC, evident, încă era messengerul de la yahoo, nu aveam FB pe telefon, ascundeam fb-ul când venea şeful, vremuri faine, ce să zic.
Şi revin la check-in. Nu am înţeles niciodată de ce se face asta şi cui ajută. Eu ştiam că un check-in se face când, hai să zic, eşti undeva-n concediu şi vrei să zici că eşti în Maldive şi n-ai chef să scrii „sunt în Maldive”. Aşa că faci check-in şi gata. E mai uşor şi e şi mai interesant.

Şi într-o zi, demult, o fostă colegă de muncă a revenit în oraş şi ne-a propus o întâlnire. Eu, ea şi încă două gagici. La o cafenea, în oraş, în ţară, în acest univers. Am intrat, am comandat cafea, am primit-o, şi ea cu încă o amică au scos telefoanele şi au zis: să facem tag şi check. Ce? Să punem că suntem aici. Stai să te pun şi te tine, zice. De ce? Aşa, să se ştie că suntem aici. Repet: de ce? Că aşa se face, când mergi undeva, la un loc public, pui cu link unde eşti. Dar eu nu vreau să se ştie ce fac eu în momentul ăsta şi unde. Mai ales că nu fac nimic special. Beau o cafea, la o cafenea, pe un bulevard. Ce-i special în asta ca să vadă 500 din lista ta, cu 700 din lista ei, cu 134 din lista mea treaba asta?
Mi-a spus: stai, măi, ce ai, că nu te urmăreşte nimeni, lasă ştirile alea horror. Am înlemnit. Adică dacă vrei să bei o cafea fără să afle despre asta o mie de oameni, există doar două motive: ori eşti speriat de bombe, ori ai ceva de ascuns. Whaaat?
Nu vreau să vă spun cât de stupid mi s-a părut, nu vă spun. Dar în momentul ăla mi-a înflorit un gând. Care n-a făcut nimic după ce a apărut. A bubuit în alt moment şi am zis stop. Ajutată fiind de blog, desigur. Şi de diferenţa extraordinară între modurile de abordare. Pe acel cont am câteva grupuri pe care le citesc zilnic, pe unele comentez, dar eu nu mai postez nimic. Şi asta e povestea pe foarte scurt. Deci sunt habarnistă în noutăţi. Nu pun la zid fb-ul, până la urmă ţine de percepţia fiecăruia. A mea e legată de blog, a altuia de FB, e perfect şi e normal să fie aşa.

Aşa că vreau să vă întreb aşa: unii ştiţi că am pagină de like (postarea asta nu e reclamă, că nici nu vă pun link, na, uite aşa, că eu nu scriu advertoriale aci deci nu promovez siteuri aiurea 😀 )
Dar vă rog eu, lămuriţi-mă, explicaţi pe limba unui om care nu pricepe: ce înseamnă reached? Ce înseamnă în dicţionar ştiu. Dar ce înseamnă la fb? Că eu am cică 1952 people follow this şi la o postare am 2,749 people reached, la alta am 993, la alta 230. Adică atâţia au ce? Au citit? Că like nu e. Dar cum au citit atâţia, din distribuiri? Sau la atâta lume a ajuns ea cumva pe perete, fără să însemne că a citit cineva? E ca un fel de views la blog? Eu cred că v-am mai întrebat asta. Dar cred că n-am priceput dacă încă mă macină 😀
Măcar să înţeleg asta dacă „potecuţa is eating ciorbă de varză cu carne at haştag bucătăria mea, acasă” nu voi fi vreodată-n stare să postez, că am ratat treaba cu checkul, după cum v-am spus. Dar chiar asta am mâncat în seara asta. Zău. 😀

Vă mulţumesc foarte mult! Şi da, am mintea hodinită, de aia-mi permit să am dileme din astea 😀
Şi da, cu ocazia lui Maricel mi-am amintit că nu ştiu treaba asta. Că i-am bârfit pe ei şi eu sunt pe lângă subiect. Nu se face aşa ceva, zău. Cum se poate? Îmi pun cenuşă-n cap şi vreau să remediez defecţiunea, de aia depun eforturi aşa de mari.

Foto

Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

64 de răspunsuri la Din dilemele Potecuţei

  1. Issabela zice:

    „Reach-ul măsoară numărul de persoane care v-au văzut postarea într-o anumită unitate de timp. Cu un anumit sprijin plătit (recomandat), acoperirea postării crește exponențial” – copy-paste din alt blog.
    Părerea mea despre fb o mai păstrez pînă reușesc s-o exprim decent… 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Mulțumumesc, Issa! Nedumerirea e că n-am doo mii de urmăritori. De aia m-a aruncat în ceață. Dar cred că o fi fost distribuită și așa s-au adunat la aia atâția. 🙄
      Înțeleg perfect! Eu am trecut de faza aia. Deja e ceva… ce nu mă mai poate afecta nici de ar pica acum. Deci sunt extrem de indiferentă. Bine, ăsta de like e practic blogul în miniatură, câteva poezii. Și oamenii sunt dintre cei de aici deci fără flori care cântă și iepurași care zic poezii-n gifuri. 😁

      Apreciat de 1 persoană

  2. Mona zice:

    Reach-ul, da, înseamnă câtă lume vede postarea ta, dar fără a lua în calcul engangmentul (îți place, nu? 😅), adică reacțiile efective la acea postare, aprecieri, comentarii, click pe link.
    Ideea nu e deloc rea. Se adresează paginilor bussines, cum sunt paginile de blog. Faptul că noi câștigăm o inimioară sau, în cel mai bun caz, o vizualizare, este altă poveste. Însă, pentru o afacere acest „reach” contează mult. De aceea se și promovează unele postări, plătind o anumită sumă și alegând cu grijă categoria de public căreia te adresezi, tocmai pentru a crește exponențial expunerea. De ce? Pentru că marketing și om. Dacă tot văd repetat „Napolitane Potecuța”, la început voi tot trece cu vederea, dar în timp nu voi mai uita denumirea. Indiferent că mă implic (apreciez etc) sau nu, scopul celui care a investit e atins: și-a făcut cunoscut produsul la cât mai multe persoane, repet, alese pe vârstă, locație, interese și așa mai departe.
    Tu vorbind strict de pagina de blog, pentru noi e doar o informație. Pe care dacă chiar vrem, și dacă blogul este o sursă de venit, o putem folosi în avantajul nostru. Sunt multe strategii în acest domeniu. Dar ce știu că te interesează pe tine, ți-am răspuns deja: da, e vorba doar de numărul de persoane cărora, cel puțin în teorie, după algorotmii lor, postarea ta le-a apărut în feed (pă părete 😜🤭)

    Referitor la check in, râd și eu ca tine, complet debusolată. Dar! Am fost surprinsă să îi aflu și utilitatea. Am întâlnit persoane pasionate de călătorii, dar nu foarte organizate. Ele își dădeau check in în diverse localuri din lume, pe unde umblau brambura 😁, și există un istoric al acestor check in-uri, iar data viitoare când ajungeau într-un anumit oraș sau țară, verificau să vadă dacă au mai fost pe acolo sau nu. Că na, uituci, facebociști, generație mai conectată…etc Însă nu mi s-a părut chiar o idee așa de rea.
    Totuși, te-am înțeles perfect la ce și la ce tipologie te-ai referit, iar în acel caz râd cu tine…pierzând scopul și sensul 😊
    Te pup, hai că am scris un articol aici 🤭😅😘

    Apreciat de 4 persoane

    • Îţi mulţumesc foarte mult, Mona! S-a făcut lumină. 🙂
      Partea cu promovarea, cu tot ce înseamnă public ţintă şi alte chestii din astea o ştiu, teorie ştiu. Problema la mine e că ştiu să fac o casă, teoretic, nu ştiu însă să amestec cimentul. Adică dacă niciodată nu m-a interesat să-mi promovez blogul, pagina de fb etc, nu mi-a păsat de toate astea şi nu am aplicat nimic din ce-am studiat cândva intens.
      Dar era ceva ce-mi dădea cu virgulă. Adică am mai multe reach-uri decât urmăritori şi era deja SF.
      Aha, deci aia nu înseamnă că atâţia au citit. E bun. Cam cum e treaba cu likeurile pe blog. Că degeaba ai 5000 dacă le primeşti la 5 secunde după ce ai postat 😀

      Daaa, ce spui tu e de fapt motivul pentru care a fost făcut. Plus nişte promovare pe ici-colo. Că una e să-şi dea George Clooney check in când papă ciorbică la un restaurant, alta e să-şi dea Maricica. Mno, problema e că, odată ajuns în mâini nepotrivite, s-a dus pe pustii toată inteligenţa acestei setări. Când dăm check in la orice, oricum, nu mai e nimic util pe acolo.
      Te pup, draga mea! Şi mulţumesc frumos, am înţeles acum, e clar! 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  3. Diana zice:

    Citind ce au scris Issabela si Mona m-am luminat si eu un pic (mai mult), pentru ca FB e departe de gandurile mele de cativa ani.
    Nici mie nu mi-ar placea ce-ai scris tu acolo despre ce voiau cele doua colege. Deh!
    Pupici! Esti delicioasa, cum combini tu cuvintele! 🙂

    Apreciat de 2 persoane

    • Diana, încă vreo două dileme din astea şi mă angajează Zucki pe post de specialist 😀
      Nu, că am luat-o razna, cum i-am spus şi Aurei. Cu toţii. Păi lasă-o-n papucii ei de treabă, chiar aşa, dăm raportul unei liste de oameni din care ştim doar câţiva? Unde suntem, cu cine, ce facem, ce bem, ce mâncăm, cât mâncăm.
      Şi că vrei tu să îţi pui toate respiraţiile pe FB, fă-o, nu e treaba mea. Dar să spui şi de mine, deja e cam mult. Asta m-a enervat atunci. Şi faptul că m-a privit ca pe una ieşită din peşteră, de parcă am mers la cafea cu un animal proaspăt vânat şi m-am apucat să muşc din el. Cum să nu vreau să pună tag şi la mine, să ştie toată lumea că eu beau cafea la cafenea, cine a mai văzut să ieşi în oraş şi să nu scrii pe fb că ai ieşit în oraş? Doamne fereşte!
      Îţi mulţumesc mult de tot, draga mea!

      Apreciază

  4. ecoarta zice:

    Noroc cu tine că aşa m-am lămurit şi eu! Eu nu mi-am bătut capul că mai nou l-am trecut pe „d-l FB” pe ultimul loc al preocupărilor mele. Cât priveşte genul acesta de postări „să ştie tă’ natu’ ” unde sunt, eu am pățit-o rău de tot în urmă cu vreo 4 ani. Povestea este încâlcită şi pe alocuri chiar tragi-comică! Scurt, scurt! Cursele de cai! Un filmuleț cu subsemnata, cam 15 sec, pentru cei din țară. Era 1 ian şi vreo 27° C. Cum a ajuns filmul public nu ştiu. Frumoasă nu sunt. Sunt milioane de femei de milioane de ori mai faine ca mine. Şi s-a aflat un nebun care să-şi închipuie că țânțarii pot fi copți pe grătar…Sunt foarte bine!

    Apreciat de 2 persoane

    • Eu vreau să-mi bat capul cât să ştiu ce înseamnă, să-mi potolesc eu curiozitatea, nu mai mult. Că nu vreau să fac nimic să crească cifra aia sau ceva, măcar să ştiu ce-mi spune pagina când îmi vorbeşte 😀
      Aoleu! Da, e tragi-comic, cum spui.
      Uf, nu ştiu, Aura, e ceva ce mă depăşeşte. La un chef, de exemplu, nu fac nimic diferit faţă de alţii. Nu dansez pe mese, nu mă îmbăt să cad sub masă, nu mă dezbrac, dar nici nu ascult Mozart şi nu recit din Rilke. Dansez pe toate genurile, beau câte un pahar cu vin, chestii normale.
      Ei, mă apucă pandaliile însă când văd numai blitzuri şi telefoane care filmează peste tot şi te trezeşti pus pe FB. Mi se pare dincolo de orice imaginaţie, am impresia că am luat-o toţi razna.
      Cum ai păţit tu, ai făcut pentru cei de acasă, ai pus undeva pentru cei de acasă şi…
      Nu mă gândesc la un pericol, zău că nu. Dar mă scoate din pepeni să văd că nici să ronţăi o alună nu mai poţi, că eşti live pe facebook-ul cuiva şi câteva zeci de alţi nebuni stau şi se uită. Ce-i asta, oameni buni? Repet: nu e vorba de a ascunde ceva. Dar chiar nu mai există intimitate, chef între prieteni, nimic? Şi de ce pisici aş sta să mă holbez cum mănâncă Maricica aperitivele la o nuntă, de exemplu? Că face un deştept live şi filmează pe toată lumea.
      Şi atenţie, nu vorbim de adolescenţi! Nu, nu!
      Gata, că mă enervez şi încep să sciu urât 😀
      Te pup, draga mea!

      Apreciat de 2 persoane

  5. Și eu m-am lămurit cu răspunsurile primite. Eu intru ca vântul. Postez. Tot ca vântul răspund, de aceea și gafez de multe ori. Ce mi se pare mie ciudat e că mulți dau like fără să citească și mulți citesc fără să lăicuiască ori să inimeze ori… mă rog, înțelegi. Chiar m-a uimit un prieten la un punct care m-a complimentat pentru niște postări. Nu aveam habar că mă citește. Mi-a zis: „Te citesc, dar nu dau like ca țăranu”. Tragi singură concluziile. 😀

    Apreciat de 3 persoane

    • Hahahaha, delicios răspunsul lui. Na, asta a înţeles omul 😀
      Da, e cumva ciudat, că uneori poate fi o diferenţă mare între cifre. Nu caut să adun likeuri, nici urmăritori, ştiu că nici tu. Dar m-a băgat în ceaţă cifra aia cu două mii şi ceva, când eu am o mie şi ceva de urmăritori. Şi nu pricepeam ce înseamnă.
      Da, ca şi pe aici, pe bloguri. Unii doar citesc, alţii doar dau like, alţii şi una şi alta etc… 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  6. ioansperling zice:

    Chineză! Pentru mine e chineza tot ce vorbiti! E clar ca am ramas in urma si nu mai pot tine pasul! Da nici nu vreau cum nu vreau sa stiu chineza….

    Apreciat de 2 persoane

  7. E ciudat, dar nu știu să fi văzut la mine reach-uri, ci doar „impact” la X persoane. Poate că e tradus pe telefonul meu sau pe pagină e altfel decât pe cont. De altfel, și eu intru pe facebook o dată la două-trei zile, când îmi permite timpul, deci tot habarnist sunt.

    Apreciat de 1 persoană

  8. Oprea Carmen zice:

    bine de stiut, nici eu nu sunt mare specialista, chiar am aflat ceva acum!

    Apreciază

  9. Suzana zice:

    Ce alte noutati aflu despre FB! Stiam eu de ce nu ma agit in acest spatiu. Daca am putea sti cu adevarat cum ne sunt folosite informatiile private, cred ca ne-am ingrozi! Iar ‘naivitatea’ omeneasca este incredibila! Si mai adaug cumva incurabila!
    O zi frumoasa, draga Potecuta!

    Apreciază

    • De obicei, în cazul celor ca mine, adică neînsemnaţi, informaţiile alea-s folosite pentru marketing. E destul şi aşa, nu zic. Dar, cum îi spuneam lui Fosile, dacă tot au acces la viaţa mea şi pot afla unde sunt, pot asculta ce vorbesc, cu cine, de ce să le mai zic şi eu, postând fiecare pas al meu pe FB?
      Îţi mulţumesc, Suzana! O zi bună îţi doresc şi eu!

      Apreciază

  10. fosile zice:

    Am un prieten care mi-a propus să facem şi noi chestia aia cu CEC-ul.De ce, îl întreb.Ca să ştim unde sîntem.Aaa, că altfel nu ştim, nu? Nu te pot suna şi-mi spui unde eşti ?Poate vrei să ştie alţii cînd nu eşti acasă, să vină să-ţi facă ordine?A renunţat la idee, că el cam circulă.
    Interesante-s căile domnului…internet.

    Apreciază

    • Oooo, dar de câte ori nu s-a întâmplat pe bune ca hoţii să-şi culeagă informaţiile de pe Fb!! Se dau avertizări peste avertizări de la IPJ cu „NU mai postaţi pe FB unde sunteţi, nu mai scrieţi că sunteţi în concedii, nu mai scrieţi cât staţi, unde staţi”. Degeaba! E mai mişto să credem că trezim invidii decât să ne ştim casa-n siguranţă.
      Am vorbit zilele trecute cu o doamnă, are un copil care încă nu e destul de mare ca să fie lăsat de capul lui. I-a instalat pe telefon o aplicaţie prin care vede în timp real unde e, vede exact ce face pe telefon, cât s-a jucat, ce s-a jucat şi îi poate controla fiecare mişcare pe telefon, îi poate opri un joc, îi poate bloca telefonul de pe telefonul ei, de la distanţă.
      Un domn care ştie ce vorbeşte a zis „aaa, păi telefoanele stea smart au aşa ceva cumva preinstalat, e alt soi de aplicaţie care rulează singură şi dacă se vrea, se poate umbla oricând prin ele, de la distanţă. Nu se accesează la oricine, numai la cine trebuie, dar se poate. Şi nu ştie oricine de ele şi cum se face.
      Ei, sigur că nu-s cu teoria conspiraţiei. Dar dacă chiar se poate şi cineva vrea să ştie unde sunt, să muncească pentru asta, să depună efort, nu să-i dau eu mură-n gură. Ce? E ceva gratis pe lumea asta? 😀

      Apreciat de 1 persoană

  11. Ella zice:

    Eu sunt total in afara subiectului … nu am avut niciodata FB!
    Sunt un copil cuminte! 😅
    Zi placuta sa ai draga mea!

    Apreciat de 1 persoană

  12. ane zice:

    Am învățat și eu ceva, pe ziua de azi. Postez rar câteva cuvinte. Nu este public!

    Apreciază

  13. Aura B. Lupu zice:

    Noroc cu tine Potecuță, că m-am mai lămurit și eu! Te pup, cu drag! ❤

    Apreciază

  14. Floare de mai zice:

    Eu am fb de 7 ani aproape dar în afară de postat nu prea am habar de ceva😊.Nici de următori,nici de altceva😀,sunt”habarnistă”,vorba ta😊

    Apreciază

  15. Cred că răspunsurile primite până acum te-au cam lămurit, că altele mai lămuritoare nu am nici eu. 😀 Zi frumoasă, Potecuță!

    Apreciază

  16. Oazapentrufluturi zice:

    Așta cu postatu că ieși în oraș e pentru a face în ciudă delor care te invidiază pe la spate.Adică ,,uite bă beau cafea cu cutare la restaurantul …cutare.tu nu!”Am început să curăț lista cu prieteni de-aștia.Fb meu e messengrul din trecut și vorbesc încă cu El…..băiatul de acum 10 ani cunoscut la telefon.M-am ars crezând minciuni la încput.Acum postez schimb cateva vorbe cu el, taspund în caz de comentează cineva pe pagina cu like și ies.Nici poze cu mine nu mă mai încântă să pun!
    Cred că Fb e bine și bun doar pentru a promova ce scriem pe bloguri! Prieteniile și iubirile virtuale sunt rare și se întrețin cu greu! Offfff dacă aș avea și eu varianta să fim real împreună…aș alege-o de mii de ori în locul facebookului!

    Apreciază

  17. ina02s zice:

    Ca si Ella, si ca Ioan si or’ mai fi, eu nu-mi bat capul caci nu am, deci dorm linistita. 🙂

    Apreciază

  18. Autentic Blog zice:

    Nu pot sa ma exprim decent in aceasta privinta. 🙂

    Apreciază

  19. igigel zice:

    Am dat check cand am dat like, sa ma vada lumea cum dau like. Ca imi sta bine cand dau like la ce-mi place. Si dau check.

    Apreciază

  20. rofstef zice:

    Are Potecuțu dileme ??? 🤣🤣🤣
    Glumesc, cine nu are, doar că ale mele-s mai ciudate 😁
    Referitor la platformă lui Zuk, deocamdată am reziliat-o cu f-pucu.. Pentru mine este cea mai plictisitoare platformă. Dacă stăteam un set de 5 min. pe zi era mult, așa că n-am ce zice.
    Dacă făceam o distribuire cu ceva de interes major se trezeau unu, doi să aprecieze sau să-și exprime părerea, nu că cerșesc like-urile lu cineva.. Dacă puneam o glumă sau un banc, imediat zburau like-urile de zici că erau popice.. Dacă lumea (cei mici) vor glume, bancuri și scandaluri, atunci să rămână cu ele..
    Sincer, mai bine vă citesc pe voi, dragelor, sunt de Miii de ori mai câștigat, nu glumesc.!
    Îmi cer scuze că n-am fost prea subiectiv cu dilema ta..
    O seară frumoasă îți doresc !!!

    Apreciază

    • Am o grămadă, pot da şi altora 😀 😀
      Înţeleg perfect, Ştef! Exact asta se întâmplă, din păcate. Dacă nu aveam blogul, altfel aş fi privit lucrurile. De fapt, până n-am intrat în lumea asta a blogurilor, eram prezentă pe FB şi activă. Bine, mai mult pe la alţii, comentam şi citeam şi mă uitam la poze. Acum însă simt prea acut diferenţa. Acolo nu se mai citesc texte mai lungi şi se comentează pe repede-nainte, mai mult prin semne decât prin cuvinte. Nu e o regulă, sigur, nu aşa e peste tot. Depinde de om, de grup, de orice. Dar nu sunt dispusă să las din timpul de aici pentru FB, nu mai vreau.
      Îţi mulţumesc frumos! Îţi doresc o zi frumoasă!

      Apreciat de 1 persoană

  21. CARMEN zice:

    hahaha, mi-a placut mult postarea asta a ta, pentru ca ma regasesc in fiecare rand 🙂 Si eu sunt o… cum ai zis? habarnista FB ☺ Si eu am cont pe FB doar sa ii mai vad din cand in cand pe colegii din generala, colegii de liceu si de la facultate. Cateodata imi scrie o prietena pe Whatsapp „nu mai zic nimic, ce e cu tine?!” si atunci, bam! pun o poza doua. Dar eu am blogul.Blogul este „jurnalul” meu de 10 ani 😉 Nu am timp atât cat mi–ar place pentru blog, de aceea, nu mai raman decat cateva minute pentru FB, Instagram sau Twitter. Urasc Skype-ul si Messenger Yahoo!
    Potecuta, ma bucur enorm ca ne-am intalnit aici, pe blog. Ma bucur ca fac parte din grupa ta de prieteni, aici. Te pup si te îmbratisez ❤

    Apreciat de 1 persoană

    • Şi pentru mine tot blogul înseamnă locul în care-mi las sufletul cu mai multă bucurie şi uşurinţă decât pe FB. Şi da, aici v-am întâlnit pe voi şi aşa va rămâne. Pe FB intru aşa, cum bifez unele lucruri din fişa postului.
      Şi eu mă bucur mult că eşti aici şi îţi mulţumesc pentru asta!
      Te îmbrăţişez, draga mea! Să ai o zi frumoasă!

      Apreciază

  22. Alex zice:

    Sunt bune dilemele Potecuței! Că uite așa mai lămurim unele lucruri . Dacă avem cumva nedumeriri. Eu cu dl. Feisbuciuc nu m-am împăcat deloc și am refuzat cu încăpățânare să îmi fac așa ceva. Chiar și atunci când cineva mi-a zis cu năduf și convingere că dacă nu am FB… nu exist! 😀 Păi exact asta vreau, i-am răspuns. Să fiu cu totul „invizibil” și să nu deranjez pe nimeni cu „,mărețele” mele realizări, poze, vorbe de duh…În plus, mie îmi place mult blogul și lumea prietenilor din blogosferă, chiar dacă timpul nu mai îmi permite să postez așa cum mi-aș dori. Plus că mulți dintre cei pe care îi admiram atât de mult acum câțiva ani nu mai trec pe la blogul lor sau au plecat…. spre zări îndepărtate, din păcate. Dar blogosfera este încă atât de bogată în oameni frumoși, cu pagini mai mult decât interesante.
    De nevoie, pentru că trebuia să iau legătura cu niște persoane, mi-am făcut în toamnă cont. M-am zăpăcit din primele zile cu hărmălaia și aglomerația de … „cereri de prietenie” și tot felul de abordări din partea unor oameni pe care nu îi cunosc deloc. Uneori am impresia că aceste cereri le face platforma automat și nu oamenii în cauză. Trec rar pe acolo și doar pentru a citi postări interesante ale unor persoane cunoscute. Sau știri din anumite domenii. Mai salut pe câte unii, mai „dau cu degetul” (like!) pe ici, pe colo și cam atât. În niciun caz nu mă interesează să dau raportul pe unde sunt, ce fac, ce dreg. Asta este o chestie cam…exhibiționistă. De ce ar interesa pe cineva programul meu zilnic? Cele două amice cu care ai fost la cafea… nu au înțeles alegerea ta în ceea ce privește dreptul la intimitate. În orice caz, au avut o reacție cam aiurea.
    Numai bine, dragă Potecuță. Și mulțumiri pentru doza de umor cu care ne prezinți dilemele tale! 😀

    Apreciază

    • Îţi mulţumesc foarte mult, Alex! Mă bucur mult că te-ai amuzat cu dilema mea!
      Da, putem găsi şi lucruri foarte interesante şi utile pe FB şi poate fi un loc în care să ne şi relaxăm. Dar asta nu înseamnă că nu vedem partea cealaltă, mai puţin de apreciat 🙂
      Îţi doresc şi eu o zi frumoasă! Şi mulţumesc!

      Apreciat de 1 persoană

  23. Bine ca m-am lamurit si eu ce inseamana. Acum ramane sa ma dumiresc si la ce imi foloseste chestia asta, mai ales ca FB-ul nu este taman reteaua mea preferata(mi-am facut , ca si tine, cont cumva obligata de prieteni care nu mai puteau de dorul meu, dar de care, evident nu am mai auzit nimic, ca io nu am timp sa bat pas de defilare pe platforma lui Zuki)
    Dar, ca de obicei, mi-a placut ce si mai ales cum ai scris si ma bucur ca nu sunt singura aeriana de pe aici.
    Te pup, Potecut!

    Apreciază

  24. Acum cred că știi ce înseamnă. Și Issa și Mona ți-au explicat ce înseamnă. Cât privește părerea mea despre Facebook…? Are părți bune, dar și rele. Pe cele rele încerc să nu le bag în seamă și, dacă cu unii oameni reușesc, cu alții nu-mi iese și mă trezesc blocată din cauza articolelor.

    Apreciază

    • Da, m-am lămurit, mi-a trecut 😀
      Of, ştiu, am citit articolul în care spuneai asta. Nu ştiu dacă la tine am scris sau la altcineva care se plângea de asta, dar eu cam o lună şi ceva nu am putut să-mi postez pe FB articolele de pe blog că ziceau că le-am încălcat standardele. Deci… parcă nu mă mai miră nimic. Au roboţei tare „deştepţi” 😀

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s