Mă gândesc de dimineaţă că uneori, nu ştiu de ce, parcă îmi e greu să-mi aliniez gândurile care se tot amestecă şi-şi tot schimbă formă şi culoare şi sens. Încep să scriu despre ceva, fuge rapid gândul şi se întoarce sub altă haină, una mai groasă, de iarnă, care-mi ninge peste înflorirea din prima frază. Şi şterg. Se liniştesc pentru o clipă şi-mi aduc parfum de vers pe buze. Îl aştern, apăsând grav tastele, una câte una, încercând să fac faţă avalanşei. Dar se spulberă rapid şi se transformă, asemeni zăpezii în palme calde, lăsând o urmă vagă de a fost. Şi şterg. Îi ia locul un altul, sprinten, viteaz, jucăuş, îmi aduce cuburi colorate şi baloane de săpun. Şi încep să-l scriu. Dar nu-i place haina de cuvânt, îi e prea incomodă pentru câtă viaţă are el de dat, pentru câtă bucurie poartă pe umeri, nu-i plac încorsetările din silabe. Se face mic până se evaporă şi-mi sparge şi baloanele. Şi şterg.
Ce simplu mi-ar fi fost dacă-aş fi ştiut să pictez. Aş fi pus pe planşă, cu o mişcare sigură din încheietura mâinii drepte, o bucată de cer şi o frântură de mare. Şi ar fi fost ceea ce aş fi gândit. Şi simţit. Şi n-ar fi avut timp să-mi alerge alte gânduri prin minte, alte emoţii prin suflet. Şi n-aş mai fi şters.
Sau dacă-aş fi ştiut să cânt la pian. Ce delicat aş fi atins clapele, una câte una, alb-negru-negru-alb, pe gama visărilor mele. M-aş fi cântat şi aş fi lăsat apoi pianul în colţul în care lumina cade din partea stângă, făcând umbrele să pară că-s prinse-n vals. Şi n-aş fi avut cum să şterg.
Ar fi utilă o metodă de a transpune direct gânduri în cuvânt, ca şi cum le-ai fotografia. Ar merge şi un negativ, m-aş descurca să le traduc după formă. Un cititor de gânduri care să scoată la imprimantă rând cu rând, simţire cu simţire. Dar numai în cazul propriilor gânduri să funcţioneze. Altfel ar fi periculos. Şi ne-am tot dori să ştergem.
Dar, cum nu ştiu nici să pictez, nici să cânt, nici măcar să valsez cu umbrele, nu-mi rămâne decât să scriu despre neputinţa de a scrie uneori. Şi nu mai şterg.
Când nu ți se aliniază gândurile, Potecuță, reiese un amalgam de gânduri la fel de fascinant ca niște gânduri cuminți, ce ți se așează parcă singure la locul lor, de tine doar ales, pe o nouă coală de hârtie… electronică. 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Îţi mulţumesc mult! Tot încerc să le conving să se aşeze. Dar nu le pot forţa.
ApreciazăApreciază
Cu drag!
Așa e, uneori au o voință proprie, dar tot se așează și așa, până la urmă 😉
ApreciazăApreciază
Te îmbrăţişez!
ApreciazăApreciază
Și eu!
ApreciazăApreciază
Uneori gândurile și trăirile nu se vor așternute pe hârtie.
Ce bine te înțeleg, Potecuță.🚣♂️
ApreciazăApreciază
Se întâmplă, trece… 🙂
Îţi mulţumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și eu îți mulțumesc pentru „vorbele” tale🌹
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mie mi se pare ca dansezi printre cuvinte, potecuto, si o faci foarte bine🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îţi mulţumesc din suflet!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu pot să spun decât că, la fianlul primului paragraf, mă gândisem deja să îți răspund aproximativ cu ideile din următoarele tale (evident, paragrafe). Am gândit, uneori, astfel. Acum, însă, citind până la final, știu sigur că ele, slovele, bine și frumos articulate, așa cum tu o faci, îmbină și muzică, și desen, reliefând complet trăirile pe care dorești să le exprimi. Nu prea recitesc ce scriu, oare se înțelege ceva ori a ieșit o varză?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂
Am citit cu sufletul. Și el, nu numai că a înțeles, dar a și simțit tot ce ai scris. A simțit și muzică, și culoare. Și, mai ales, emoție.
Îți mulțumesc mult!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ademenește-le. Pe cuvinte. Cu un zîmbet interior. O cafea cu vise, un suc de speranțe, o supiță de-mpliniri.
Dacă nu, lasă-le-așa, ne-cuvinte. Le-a mai lăsat Unu ❤
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Voi ține cont de „rețeta” ta specială, Issa! 😉 Și care nu va vrea, va rămâne așa, nerostit…
Îți mulțumesc! O zi bună să ai!
ApreciazăApreciază
Orice cuvânt în vers sau proza
pe care îl expui în vazul lumii
are culoare si parfum de tuberoza
precum lumina blânda cald-a lunii…
O seara magica, binecuvântata, draga Potecuta!
ApreciazăApreciază
Ce frumos! Îți mulțumesc mult, Iosif!
O zi frumoasă îți doresc și eu!
ApreciazăApreciază
Asta ni se întâmplă tuturor. Mie destul de des și atunci tac sau alung gândul și îndemnul de a scrie. Tu, în schimb, ai fi putut așterne toate acele frânturi și sunt sigură că ți-ar fi ieșit bine., la fel ca articolul pe care tocmai l-ai scris.
De câte ori am visat și eu la un „reportofon pentru ganduri”…
Poate îl va inventa cineva până la urmă să nu le mai risipim… 😊
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred că ar fi una dintre cele mai utile invenții. Dar cine să se aventureze-n asta?
Îți mulțumesc, draga mea! Se pare că au vrut cuvintele să ajungă la voi chiar dacă le „certam” cumva. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pentru pictor, poet, muzician, actor sau scriitor, ”Talentul este un izvor de munte. Trebuie să îi sapi calea în piatră şi să-l captezi cu înaltă osteneală”
Tu dai splendoare si farmec cuvântului, indiferent de stare.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ane, m-ai emoționat tare de tot! Îți mulțumesc din suflet! Sunt copleșită!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂
ApreciazăApreciază
Se întâmplă să ai un blocaj, deși n-aș zice că-i cazul tau. Nu poți scrie doar momentan, ca sa se regrupeze ideile. Muza e-n vacanta uneori. Da’ așa bine ai descris senzațiile, că pare absurd să te plângi. 😘☺️♥️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc mult, Ina! Ești o drăguță! Sper să fi trecut momentul ăla de… vacanță!
O zi frumoasă îți doresc!
ApreciazăApreciază
Cand sufletul vrea sa se aseze pe buze, mintea vine si il opreste cu un ”daca”. Atunci el se strange si se trage inapoi, pana cand isi face din nou curaj si se avanta. De data asta ceva mai timid se asaza doar pe un colt de buza. Dar mintea nu ezita, fiindca-l pandeste, insa daca a vazut ca nu l-a oprit cu un ”daca”, incearca cu un ” poate”. Sufletul se strange iar si incepe sa creada ca poate ea are dreptate, fiind mai inteligenta, atunci aproape ca renunta, aproape se chirceste. Atunci mintea, simtindu-se increzatoare in fortele proprii, aproape invingatoare, face un pas inainte si schimba aproape tot din ce vrea sufletul sa spuna. Cand a terminat cu forma, intreaba sufletul ce vrea sa spuna mai departe, fiindca in fapt nu ea culege ideea ci sufletul. Dar fiindca el aproape nu se mai regaseste in ideile mintii si in formele cu care l-a stavilit, sufletul se intristeaza sau se razvrateste si daca nu e prea ranit, nu loveste, nu isi loveste propria seva, doar tace fiindca isi da seama ca nu mai are nimic de spus.
In realitate sufletul ar trebui sa conduca mintea, iar mintea doar sa-l aseze.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Minunat ai descris lupta dintre minte și suflet! Totuși, se pare că reușește și sufletul să răzbată, altfel nu am citi pe la voi texte atât de frumoase și pline de emoție. 😉
Îți mulțumesc mult!
ApreciazăApreciază
:-))) tu vorbesti? voiam numai sa te ambitionez, contam pe asta la tine :-))
ApreciazăApreciază
si-apoi tineam sa inviorez putin reactia reactantilor, ori te vor, ori te lasa! (cum se face emoticonul ala cu un colt de pleoapa lasat?)
ApreciazăApreciază
Eu sper să nu mă lase. Sper! Care? Ăsta 😉 ?
Așa se face ; ) dar fără spațiu între ele.
ApreciazăApreciază
😀
Sper să fi reușit. Vedem 😀
ApreciazăApreciază
ce sunt patratele alea, o față zambitoare ? doua fețe zâmbitoare? ce ai?
ApreciazăApreciază
Tu vezi pătrățele? Înseamnă că nu îți afișează ție emoticoanele. Eu am emoticonul care trage cu ochiul. Nu asta ai întrebat cum se face?
ApreciazăApreciază
ba da, pe ala l-am inteles, dar patratelele banuiesc ca sunt smiling faces-uri, (o sa ma uit la setari, nu prea le dau importanta, dar uite, cateodata au) am intrebat ce ai tu, nu ce au ele
ApreciazăApreciază
Ce am în ce sens? De ce ți se pare că aș avea ceva?
ApreciazăApreciază
din acel ”vedem”, ce vedem, nu vedem
ApreciazăApreciază
Aaa. Nu era decât în sensul de „așteptăm”. Atât.
ApreciazăApreciază
O soapta cat o mie de cuvinte, o adiere cat o mie de batai de inimi, o noapte cat o mie de mistere la un loc. ☕🍀🤗
Orice scrii tu Draga Potecuta, eu ador, ma regasesc si ma inspir! 💐
Parfum de liliac…pentru tine!
O seara de vis, invaluita-ntr-un parfum de nedescris! 🤗😘🎹🌹🌹🌹
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mă bucur nespus să știu că pot inspira un condei atât de special ca al tău!
Îți mulțumesc tare mult pentru cuvintele tale deosebite!
O zi minunată îți doresc, draga mea!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ai pictat cu cuvinte un cântec despre toate gândurile și ideile care ne dansează în cap uneori prea haotic, că abia reușim să le strunim…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îți mulțumesc, Aura dragă! Sper să fie un cântec lin. Să mângâie măcar puțin.
Te îmbrățișez!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Poate că era nevoie de un asemenea „blocaj”, despre care vorbesc și cei mai prolifici scriitori, pentru a ni-l descrie în stilul tău îndrăgit de noi toți. Mai ales fiindcă ne regăsim de multe ori în trăirile și gândurile atât de frumos exprimate. Toate au un rost.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc mult, Petru!
Se întâmplă să avem impresia că ne sunt grele cuvintele, că ne sunt povară. Dar nu e așa. Ele sunt la fel, poate doar noi puțin obosiți. Dar e doar de moment și apoi le înșirăm așa cum știm și ne știm…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Zici că nu iese nimic? Eu tocmai am citit ceva foarte frumos. Tu și când „nu știi ce/cum să scrii” ești minunată 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Îți mulțumesc din inimă, Călătorule drag!
Simt uneori că nu mă ascultă cuvintele. Dar se pare că ele nu au vină, dacă ajung totuși la voi.
Să ai o zi frumoasă!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mi-a povestit cineva cum a fost când a mers să dea examen la IATC…
Își terminase de recitat poezia și dinspre masa comisiei venea o liniște în care își auzea sângele cum îi clocotește în artere. Simțea că nu a reușit să convingă. Apoi după ce au șușotit ceva între ei, un glas i-a cerut să interpreteze bucuria. Așa a zis, bucuria. Ar fi putut să se gândească la primirea unui cadou și să facă toate acele gesturi care sugerează surpriza și încântarea, dar își zicea că asta nu ar fi fost bucuria, ci doar o bucurie… Omul era ca mine, săpa adânc după înțelesuri 🙂 Și tocmai avea în minte o imagine văzută de el pe drumul până acolo, chiar în ziua aceea și care i-a plăcut atât de mult, încât îl obseda. O fetiță țopăia și se învârtea cu brațele întinse în lături, extaziată de apa care o săruta cu picături răcoroase peste față și pe pielea mâinilor. A reprodus și el mișcarea aceea care îi plăcuse atât de mult dar…l-au picat. Morala, vorba Cristei Qisqis, este că între ce vezi pe câmpul minții și ce reușești să exprimi în câmpul real, se interpune câte un munte. Alerg și eu după o mulțime de iepuri frumos colorați și am câteodată frustrarea că era cât pe-aci să-l apuc pe urecheat în brațe (mă trezesc din somn cu poezii în cap, dar rămân acolo 🙂 ) Dar tu, Potecuța dragă (nu și nu!), nu poți să spui că pățești ca mine. Uite ce frumos ni i-ai aliniat pe șoldanii tăi chiar în acest articol, să facă tumbe docili și să nu-ți iasă din vorbă, până nu ne încânți ca de fiecare dată. Pentru că tu nu interpretezi, ci ești, asemenea fetiței care dansa în ploaie.
ApreciazăApreciat de 6 persoane
Condei, acum chiar sunt ca acea fetiță. Sunt cu brațele întinse și las cuvintele astea să mă mângâie și să-mi umple sufletul. Și ele chiar asta fac: îmi dau bucuria aia care nu poate fi exprimată decât așa: țopăind.
Nu știu cum să mulțumesc pentru asta. Sper să știți fără să încerc să o spun, să nu cumva să o cioplesc în fraze neinspirate.
Mulțumesc mult!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu-i criză de idei, ci e „prea-plin” de gânduri, ce se-ngrămădesc a fi rostite. Ia-le cu binișorul și cu zăbavă, dacă sunt uneori prea grăbite. Oricum, tu ne aduci aici cuvinte frumos meșteșugite, ca o pictură sau ca o arie muzicală. Și cu câtă bucurie le dăruiești…
Numai bine, dragă Potecuță și multă, multă inspirație! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Voi încerca să le așez pe rând, în liniște, nu le voi grăbi. 🙂
Îți mulțumesc mult, Alex! Bucurie îmi aduceți și voi prin cuvintele voastre frumoase.
Numai bine îți doresc și eu!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cuvintele vibreaza pe note si culori anume, pe care le auzim si le vedem, orice ai spune tu!
Nu e nevoie de nimic in plus. Doar sa se astearna din miscari de degete pe tastatura!
Si ele se grupeaza in ritmul inimii tale!
Eu asa cred, draga Potecuta!
Un weekend minunat sa ai! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Oh, Suzana! Ce frumos ai spus și ce mult contează să știu asta!
Îți mulțumesc mult! Îți doresc o zi frumoasă!
ApreciazăApreciază
Și iese ceva minunat… dacă ai fost pictor, as fi vrut tabloul… dar tu ai mereu o tolba de gânduri bune și sunt perfecte acelea.. și vorbele și momentele
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îți mulțumesc mult, Gia! Sper să se lase scoase din tolba aia…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, stiu… eu incep si las in draft, ti-am mai spus, cred… Am ajuns la 62 de drafturi.
ApreciazăApreciază
62? Pfuai! Eu nu pot lăsa acolo. Că le șterg la recitire 😳
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Potecută vreau să iti spun că m-aş simți singură fără cuvintele vestite de penelul tău magic Nu mint ne vrajeşti!O seară plăcută să ai !♥
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc din suflet, draga mea!
Sper să te fi auzit şi penelul şi să se pună pe treabă 🙂
Îţi doresc o zi cât mai bună!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Se pare că totuși ajută…..amgăsit pe yutube cântece care spun că au fracvențe miraculoase asupra nelinistilor interioare. Am ascultat cu uspiciune(bine recunosc…10 min am reușit și mam plictisit) Dar a doua zi amrepetat experimentul.Închizi ochii respiri,te concetrezi sa descoperi sunete noi, pe urmă ganduri.Merge…voință dacă ai.Asculți cat poti..subconștientul reacționează să ști!
ApreciazăApreciază
Mulțumesc frumos! Voi testa și eu
ApreciazăApreciază
E un timp pentru toate: probabil pentru scris e vreme când se aliniază intenția cu inspirația, motivația cu starea și cu steaua scrisului. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Exact! E nevoie de toate astea aliniate cu o stare specială 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Potecuță, spui că nu știi să pictezi? Ei, nu. Am înţeles din peisajul tău că ţi-e dor de mare, de soare, de vacanță. Asta ai șters, e prea devreme s-o spui, dar vrei o vacanță.
Hai, că și eu am luat-o razna.🙂
ApreciazăApreciază
Mi-ar prinde tare bine o vacanţă, e drept. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Diferitii artisti simt fiecare in felul lor, lipsa de inspiratie. Unii nu reusesc sa exprime in desen ce as dori, altii prin muzica, altii prin cuvinte. Pare doar ca metoda altora ne-ar fi mai accesibila, atunci cand nu avem noi acel moment gratios. O saptamana plina de inspiratie si de cuvinte fermecate! ❤
ApreciazăApreciază
Da, Ana, aşa pare. Avem impresia că am putea altfel, mereu altfel. Dar… doar ni se pare, tot ca noi vom exprima, tot în stilul nostru.
Îţi mulţumesc tare mult! Îţi doresc şi eu o săptămână frumoasă!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Muza îşi adună forțele ca să creioneze atunci când va crede ea de cuviință nişte versuri superbe sau nişte gânduri calde,aşa cum ne-a obişnuit,cere doar puțină răbdare❤❤
ApreciazăApreciază
O aştept, sper să-mi revină!
Îţi mulţumesc frumos, Floare de mai!
ApreciazăApreciază
Te înțeleg,o aștept și eu cu noutăți,a mea e cam leneșă, n-a mai propus nimic nou cam demult 🤔🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îşi va reveni, sunt sigură de asta!
ApreciazăApreciază
Cat de armonios ai scris despre teribila „alunecare a cuvintelor in neant”! De-ar scrie la fel de frumos toti cei carora le „fug cuvintele”. 🙂
Iti doresc, cu drag, sa ai o saptamana minunata!
ApreciazăApreciază
Mulțumesc din suflet, draga mea! Nu am vrut să supăr cuvintele, am sperat că se vor îndupleca. 🙂
Seară frumoasă îți doresc, Diana!
ApreciazăApreciază
Eu cred că dacă ti-ai propune să scri sau să pictezi ai face-o la fel de bine ca dansul cu literele. Iubesti frumosul, iar frumosul te iubeste pe tine.
ApreciazăApreciază
Mulţumesc mult de tot, Albert! Contează enorm ce-mi spui!
ApreciazăApreciază
Eu spun ce văd. Nu e greu să arunci cu cuvinte, dar dacă nu sunt reale mai mult rău faci. În cazul tău chiar ești specială.
ApreciazăApreciază
Sunt de acord că atunci când cuvintele nu-s reale pot face mult rău.
Îţi mulţumesc mult, mult, Albert!
ApreciazăApreciază
Foarte bine ca nu mai ștergi. Ce rost are sa ștergi? Pentru fiecare acțiune exista un rost in univers. Nimic nu este întâmplător. Cred ca fiecare gest pe care îl „luam înapoi” este de fapt un act ratat care nu face nimic altceva decât sa ne ascundă adevărata natura.
Asa ca, pe indemnul pasoptistilor, „scriiti, băieți, scriiti!!”
Te îmbrățișez! 🤗
ApreciazăApreciază
Mulţumesc mult, Graţiela! E extrem de util îndemnul tău şi-mi dă certitudinea că n-am greşit lăsând totul aşa.
Te îmbrăţişez şi eu!
ApreciazăApreciază
Ce frumos ai scris despre absența scrisului! Eu cred ca scrisul te însoțește pretutindeni!💐💐💐
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îţi mulţumesc tare mult, Roxana! Sper să fie aşa 😉
Te îmbrăţişez!
ApreciazăApreciază
Nici urma zăpezii topite nu o vedem, dar după topirea ei răsar ghiceii, brândușele, toporașii…
🤗❤️
ApreciazăApreciază
Aşa e, Ana! Încurajator gând, îţi mulţumesc mult!
ApreciazăApreciat de 1 persoană