Când scrisul nu se lasă scris

Mă gândesc de dimineaţă că uneori, nu ştiu de ce, parcă îmi e greu să-mi aliniez gândurile care se tot amestecă şi-şi tot schimbă formă şi culoare şi sens. Încep să scriu despre ceva, fuge rapid gândul şi se întoarce sub altă haină, una mai groasă, de iarnă, care-mi ninge peste înflorirea din prima frază. Şi şterg. Se liniştesc pentru o clipă şi-mi aduc parfum de vers pe buze. Îl aştern, apăsând grav tastele, una câte una, încercând să fac faţă avalanşei. Dar se spulberă rapid şi se transformă, asemeni zăpezii în palme calde, lăsând o urmă vagă de a fost. Şi şterg. Îi ia locul un altul, sprinten, viteaz, jucăuş, îmi aduce cuburi colorate şi baloane de săpun. Şi încep să-l scriu. Dar nu-i place haina de cuvânt, îi e prea incomodă pentru câtă viaţă are el de dat, pentru câtă bucurie poartă pe umeri, nu-i plac încorsetările din silabe. Se face mic până se evaporă şi-mi sparge şi baloanele. Şi şterg.

Ce simplu mi-ar fi fost dacă-aş fi ştiut să pictez. Aş fi pus pe planşă, cu o mişcare sigură din încheietura mâinii drepte, o bucată de cer şi o frântură de mare. Şi ar fi fost ceea ce aş fi gândit. Şi simţit. Şi n-ar fi avut timp să-mi alerge alte gânduri prin minte, alte emoţii prin suflet. Şi n-aş mai fi şters.
Sau dacă-aş fi ştiut să cânt la pian. Ce delicat aş fi atins clapele, una câte una, alb-negru-negru-alb, pe gama visărilor mele. M-aş fi cântat şi aş fi lăsat apoi pianul în colţul în care lumina cade din partea stângă, făcând umbrele să pară că-s prinse-n vals. Şi n-aş fi avut cum să şterg.
Ar fi utilă o metodă de a transpune direct gânduri în cuvânt, ca şi cum le-ai fotografia. Ar merge şi un negativ, m-aş descurca să le traduc după formă. Un cititor de gânduri care să scoată la imprimantă rând cu rând, simţire cu simţire. Dar numai în cazul propriilor gânduri să funcţioneze. Altfel ar fi periculos. Şi ne-am tot dori să ştergem.

Dar, cum nu ştiu nici să pictez, nici să cânt, nici măcar să valsez cu umbrele, nu-mi rămâne decât să scriu despre neputinţa de a scrie uneori. Şi nu mai şterg.

Foto

Acest articol a fost publicat în Suflet pe poteci și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

79 de răspunsuri la Când scrisul nu se lasă scris

  1. Crista zice:

    Când nu ți se aliniază gândurile, Potecuță, reiese un amalgam de gânduri la fel de fascinant ca niște gânduri cuminți, ce ți se așează parcă singure la locul lor, de tine doar ales, pe o nouă coală de hârtie… electronică. 🙂

    Apreciat de 2 persoane

  2. aripădenor zice:

    Uneori gândurile și trăirile nu se vor așternute pe hârtie.
    Ce bine te înțeleg, Potecuță.🚣‍♂️

    Apreciază

  3. stela9 zice:

    Mie mi se pare ca dansezi printre cuvinte, potecuto, si o faci foarte bine🙂

    Apreciat de 1 persoană

  4. ecaleopi zice:

    Nu pot să spun decât că, la fianlul primului paragraf, mă gândisem deja să îți răspund aproximativ cu ideile din următoarele tale (evident, paragrafe). Am gândit, uneori, astfel. Acum, însă, citind până la final, știu sigur că ele, slovele, bine și frumos articulate, așa cum tu o faci, îmbină și muzică, și desen, reliefând complet trăirile pe care dorești să le exprimi. Nu prea recitesc ce scriu, oare se înțelege ceva ori a ieșit o varză?

    Apreciat de 1 persoană

  5. Issabela zice:

    Ademenește-le. Pe cuvinte. Cu un zîmbet interior. O cafea cu vise, un suc de speranțe, o supiță de-mpliniri.
    Dacă nu, lasă-le-așa, ne-cuvinte. Le-a mai lăsat Unu ❤

    Apreciat de 3 persoane

  6. Iosif zice:

    Orice cuvânt în vers sau proza
    pe care îl expui în vazul lumii
    are culoare si parfum de tuberoza
    precum lumina blânda cald-a lunii…
    O seara magica, binecuvântata, draga Potecuta!

    Apreciază

  7. Asta ni se întâmplă tuturor. Mie destul de des și atunci tac sau alung gândul și îndemnul de a scrie. Tu, în schimb, ai fi putut așterne toate acele frânturi și sunt sigură că ți-ar fi ieșit bine., la fel ca articolul pe care tocmai l-ai scris.
    De câte ori am visat și eu la un „reportofon pentru ganduri”…
    Poate îl va inventa cineva până la urmă să nu le mai risipim… 😊

    Apreciat de 1 persoană

  8. ane zice:

    Pentru pictor, poet, muzician, actor sau scriitor, ”Talentul este un izvor de munte. Trebuie să îi sapi calea în piatră şi să-l captezi cu înaltă osteneală”
    Tu dai splendoare si farmec cuvântului, indiferent de stare.

    Apreciat de 1 persoană

  9. ina02s zice:

    Se întâmplă să ai un blocaj, deși n-aș zice că-i cazul tau. Nu poți scrie doar momentan, ca sa se regrupeze ideile. Muza e-n vacanta uneori. Da’ așa bine ai descris senzațiile, că pare absurd să te plângi. 😘☺️♥️

    Apreciat de 1 persoană

  10. qwykx zice:

    Cand sufletul vrea sa se aseze pe buze, mintea vine si il opreste cu un ”daca”. Atunci el se strange si se trage inapoi, pana cand isi face din nou curaj si se avanta. De data asta ceva mai timid se asaza doar pe un colt de buza. Dar mintea nu ezita, fiindca-l pandeste, insa daca a vazut ca nu l-a oprit cu un ”daca”, incearca cu un ” poate”. Sufletul se strange iar si incepe sa creada ca poate ea are dreptate, fiind mai inteligenta, atunci aproape ca renunta, aproape se chirceste. Atunci mintea, simtindu-se increzatoare in fortele proprii, aproape invingatoare, face un pas inainte si schimba aproape tot din ce vrea sufletul sa spuna. Cand a terminat cu forma, intreaba sufletul ce vrea sa spuna mai departe, fiindca in fapt nu ea culege ideea ci sufletul. Dar fiindca el aproape nu se mai regaseste in ideile mintii si in formele cu care l-a stavilit, sufletul se intristeaza sau se razvrateste si daca nu e prea ranit, nu loveste, nu isi loveste propria seva, doar tace fiindca isi da seama ca nu mai are nimic de spus.

    In realitate sufletul ar trebui sa conduca mintea, iar mintea doar sa-l aseze.

    Apreciat de 3 persoane

  11. Ileana zice:

    O soapta cat o mie de cuvinte, o adiere cat o mie de batai de inimi, o noapte cat o mie de mistere la un loc. ☕🍀🤗
    Orice scrii tu Draga Potecuta, eu ador, ma regasesc si ma inspir! 💐

    Parfum de liliac…pentru tine!

    O seara de vis, invaluita-ntr-un parfum de nedescris! 🤗😘🎹🌹🌹🌹

    Apreciat de 1 persoană

  12. ecoarta zice:

    Ai pictat cu cuvinte un cântec despre toate gândurile și ideile care ne dansează în cap uneori prea haotic, că abia reușim să le strunim…

    Apreciat de 1 persoană

  13. Poate că era nevoie de un asemenea „blocaj”, despre care vorbesc și cei mai prolifici scriitori, pentru a ni-l descrie în stilul tău îndrăgit de noi toți. Mai ales fiindcă ne regăsim de multe ori în trăirile și gândurile atât de frumos exprimate. Toate au un rost.

    Apreciat de 1 persoană

    • Mulțumesc mult, Petru!
      Se întâmplă să avem impresia că ne sunt grele cuvintele, că ne sunt povară. Dar nu e așa. Ele sunt la fel, poate doar noi puțin obosiți. Dar e doar de moment și apoi le înșirăm așa cum știm și ne știm…

      Apreciat de 1 persoană

  14. Zici că nu iese nimic? Eu tocmai am citit ceva foarte frumos. Tu și când „nu știi ce/cum să scrii” ești minunată 🙂

    Apreciat de 2 persoane

  15. condeiblog zice:

    Mi-a povestit cineva cum a fost când a mers să dea examen la IATC…
    Își terminase de recitat poezia și dinspre masa comisiei venea o liniște în care își auzea sângele cum îi clocotește în artere. Simțea că nu a reușit să convingă. Apoi după ce au șușotit ceva între ei, un glas i-a cerut să interpreteze bucuria. Așa a zis, bucuria. Ar fi putut să se gândească la primirea unui cadou și să facă toate acele gesturi care sugerează surpriza și încântarea, dar își zicea că asta nu ar fi fost bucuria, ci doar o bucurie… Omul era ca mine, săpa adânc după înțelesuri 🙂 Și tocmai avea în minte o imagine văzută de el pe drumul până acolo, chiar în ziua aceea și care i-a plăcut atât de mult, încât îl obseda. O fetiță țopăia și se învârtea cu brațele întinse în lături, extaziată de apa care o săruta cu picături răcoroase peste față și pe pielea mâinilor. A reprodus și el mișcarea aceea care îi plăcuse atât de mult dar…l-au picat. Morala, vorba Cristei Qisqis, este că între ce vezi pe câmpul minții și ce reușești să exprimi în câmpul real, se interpune câte un munte. Alerg și eu după o mulțime de iepuri frumos colorați și am câteodată frustrarea că era cât pe-aci să-l apuc pe urecheat în brațe (mă trezesc din somn cu poezii în cap, dar rămân acolo 🙂 ) Dar tu, Potecuța dragă (nu și nu!), nu poți să spui că pățești ca mine. Uite ce frumos ni i-ai aliniat pe șoldanii tăi chiar în acest articol, să facă tumbe docili și să nu-ți iasă din vorbă, până nu ne încânți ca de fiecare dată. Pentru că tu nu interpretezi, ci ești, asemenea fetiței care dansa în ploaie.

    Apreciat de 6 persoane

    • Condei, acum chiar sunt ca acea fetiță. Sunt cu brațele întinse și las cuvintele astea să mă mângâie și să-mi umple sufletul. Și ele chiar asta fac: îmi dau bucuria aia care nu poate fi exprimată decât așa: țopăind.
      Nu știu cum să mulțumesc pentru asta. Sper să știți fără să încerc să o spun, să nu cumva să o cioplesc în fraze neinspirate.
      Mulțumesc mult!

      Apreciat de 1 persoană

  16. Alex zice:

    Nu-i criză de idei, ci e „prea-plin” de gânduri, ce se-ngrămădesc a fi rostite. Ia-le cu binișorul și cu zăbavă, dacă sunt uneori prea grăbite. Oricum, tu ne aduci aici cuvinte frumos meșteșugite, ca o pictură sau ca o arie muzicală. Și cu câtă bucurie le dăruiești…
    Numai bine, dragă Potecuță și multă, multă inspirație! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  17. Suzana zice:

    Cuvintele vibreaza pe note si culori anume, pe care le auzim si le vedem, orice ai spune tu!
    Nu e nevoie de nimic in plus. Doar sa se astearna din miscari de degete pe tastatura!
    Si ele se grupeaza in ritmul inimii tale!
    Eu asa cred, draga Potecuta!
    Un weekend minunat sa ai! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  18. Și iese ceva minunat… dacă ai fost pictor, as fi vrut tabloul… dar tu ai mereu o tolba de gânduri bune și sunt perfecte acelea.. și vorbele și momentele

    Apreciat de 1 persoană

  19. adrianport zice:

    Da, stiu… eu incep si las in draft, ti-am mai spus, cred… Am ajuns la 62 de drafturi.

    Apreciază

  20. Potecută vreau să iti spun că m-aş simți singură fără cuvintele vestite de penelul tău magic Nu mint ne vrajeşti!O seară plăcută să ai !♥

    Apreciază

  21. imaginarycoffee zice:

    E un timp pentru toate: probabil pentru scris e vreme când se aliniază intenția cu inspirația, motivația cu starea și cu steaua scrisului. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  22. Potecuță, spui că nu știi să pictezi? Ei, nu. Am înţeles din peisajul tău că ţi-e dor de mare, de soare, de vacanță. Asta ai șters, e prea devreme s-o spui, dar vrei o vacanță.
    Hai, că și eu am luat-o razna.🙂

    Apreciază

  23. anasylvi zice:

    Diferitii artisti simt fiecare in felul lor, lipsa de inspiratie. Unii nu reusesc sa exprime in desen ce as dori, altii prin muzica, altii prin cuvinte. Pare doar ca metoda altora ne-ar fi mai accesibila, atunci cand nu avem noi acel moment gratios. O saptamana plina de inspiratie si de cuvinte fermecate! ❤

    Apreciază

  24. Floare de mai zice:

    Muza îşi adună forțele ca să creioneze atunci când va crede ea de cuviință nişte versuri superbe sau nişte gânduri calde,aşa cum ne-a obişnuit,cere doar puțină răbdare❤❤

    Apreciază

  25. Diana zice:

    Cat de armonios ai scris despre teribila „alunecare a cuvintelor in neant”! De-ar scrie la fel de frumos toti cei carora le „fug cuvintele”. 🙂
    Iti doresc, cu drag, sa ai o saptamana minunata!

    Apreciază

  26. Eu cred că dacă ti-ai propune să scri sau să pictezi ai face-o la fel de bine ca dansul cu literele. Iubesti frumosul, iar frumosul te iubeste pe tine.

    Apreciază

  27. gratielavlad zice:

    Foarte bine ca nu mai ștergi. Ce rost are sa ștergi? Pentru fiecare acțiune exista un rost in univers. Nimic nu este întâmplător. Cred ca fiecare gest pe care îl „luam înapoi” este de fapt un act ratat care nu face nimic altceva decât sa ne ascundă adevărata natura.
    Asa ca, pe indemnul pasoptistilor, „scriiti, băieți, scriiti!!”
    Te îmbrățișez! 🤗

    Apreciază

  28. Roxana Neguț zice:

    Ce frumos ai scris despre absența scrisului! Eu cred ca scrisul te însoțește pretutindeni!💐💐💐

    Apreciat de 1 persoană

  29. Ana May zice:

    Nici urma zăpezii topite nu o vedem, dar după topirea ei răsar ghiceii, brândușele, toporașii…
    🤗❤️

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s