Cu peniţa-n amorţire

Dragă…,

Mi-a înţepenit peniţa, man! Cine spunea asta cu „man”, ştii? Nu ştiu de unde mi-a venit, clar nu-mi aparţine. E agăţată de-o clipă şi nu mai vrea să coboare de acolo, se leagănă de parcă ar fi prinsă de-o pânză de păianjen ce pare atât de firavă, încât mi-e teamă să n-o ating nici cu privirea, să nu-i strivesc balansul, să nu se prăbuşească şi să se împrăştie-n silabe fără sens. De unde să ştiu eu cum s-o reconstruiesc, să-i dau formă, să-i refac înţelesul? Nu am fost niciodată pricepută la asta, la jocul ăla care presupune îmbinarea pieselor mici care devin ceva mare, un tot colţuros care nu permite interpretări. Nu la puzzle mă refer, ăla e altceva, acolo fiecare piesă e unică prin coloritul ei şi fiecare are un rol extrem de important. Şi orice ai face, rezultatul e mereu acelaşi.

Mă refer la lego. N-am avut. Nici nu mi-a trebuit. Nici nu ştiu dacă era lego, dar ceva asemănător era. Au avut alţii şi, când mă mai nimeream prin jocul lor, ca să nu mă plictisesc până ei construiau regate şi imperii, eu puneam una peste alta câteva piese, fără nicio regulă. Pe a 6-a o aşezam mai la stânga, nu perfect suprapusă peste celelalte, pe a 10-a mai la dreapta. Şi spuneam că e un fluturaş. Sigur că cei care construiau imperii râdeau de mine.
Aşa cum râd cei cărora le spui că norul ăla mare şi pufos e o grădină cu flori şi ei nu văd decât o pată albă. Sau cei cărora le spui că frumuseţea unei zile nu are nicio legătură cu prognoza meteo. Şi ei nu pot înţelege, e departe de ei tot sensul ăsta. Dar nu vor recunoaşte niciodată asta. Şi atunci, ce să facă? Îţi râd în faţă. Şi tu ştii că e singurul lor mod de a se proteja de neputinţă. Şi îi laşi să râdă. Şi râzi cu ei. Tu râzi din fericirea imensă că eşti norocos să te fi născut cu darul ăsta de a vedea frumosul din jur, oricând, oricum, oriunde. Ei cred că râzi pentru că le dai dreptate. Şi-ţi vine să râzi şi mai tare.

Când eşti copil însă, nu ai puterea asta de a accepta cu atâta detaşare. Sigur că fluturaşul meu nu era decât un turn din câteva piese, cu două bucăţele pe margini, nici măcar alea paralele. Dar eu îl vedeam fluturaş. Şi ei râdeau. Şi atunci, studiam atent măreţia construită de ei, recunoşteam în gând că e impresionant, dar găseam o vină. Îi găseam imediat imperfecţiunea. Un gard mai înalt cu o piesă decât alt gard, un geam mai mic decât alt geam. Şi tot aşa. Şi tot în gând. Pentru că am tăcut de fiecare dată. Şi tot de fiecare dată, am tras concluzii. Nu toate mi-au folosit. Dar ajută la a înţelege, dacă e ceva de înţeles. Şi cam e.
De obicei, cam atunci când unii încearcă să-ţi ilustreze perfecţiunea din viaţa lor, din gândul lor, din casa lor. Abia atunci şi exact din descrierea aia apar fisuri pe care poate ei nici nu le bănuiesc. Abia când încep să respire aer de superioritate, se aprinde un reflector invizibil până atunci şi le vezi pe toate. Dacă vrei şi dacă le crezi importante. Dar de obicei nu sunt şi treci mai departe.

Nu ştiu cum am ajuns aici. Peniţa mi-e tot în amorţire. Se joacă, nu are chef de înşirat cuvinte. Mă uit la ea pe furiş, să nu mă vadă râzând, să nu mă creadă complice. Nu vreau să îşi facă un obicei din asta, dar nu pot să nu o las să facă aşa cum vrea. Şi eu fac la fel. Şi o recunosc. Uneori, mă joc cu eufemisme. Deci da, peniţa mi-e în amorţire. Nu o ating nici cu privirea, să nu-i strivesc balansul, să nu se prăbuşească şi să se împrăştie-n silabe fără sens. Dacă m-aş apuca să le strâng şi să le combin, ar ieşi ceva nedefinit şi sec. Şi eu aş vedea un fluturaş şi aş auzi susurând izvoare.

Cu drag,
tot eu.

Foto

Acest articol a fost publicat în Scrisori și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

59 de răspunsuri la Cu peniţa-n amorţire

  1. Roxana Neguț zice:

    Ce frumos ai povestit! Iti fac o urare la inceput de an : Sa iti curga lin penita, ca si pînă acum si sa insire minunate povesti si poezii! Te îmbrățișez cu drag!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Crengu zice:

    Știu cum e… se întâmplă și d-astea uneori; eu am perioade lungi, din păcate… dar încă nu m-am prins care e mecanismul care desțepenește penița… 🤔

    Apreciază

  3. castanman zice:

    ” -Ce e zăpada? – Lacrimi înghețate… Ooo, călătorule, sa nu mă minți!”

    Apreciat de 1 persoană

  4. ane zice:

    Apreciez penița ta fermecată!
    Cei care prives lumea, de sus, nu se minunează, cât de frumoasa, de vie si de colorata este.

    Apreciat de 2 persoane

  5. Issabela zice:

    Da, lasă-i 🙂
    Cu cît îl înalți mai sus, cu-atît e mai rău cînd pică castelul și cu-atît mai greu îl refaci.

    Apreciat de 3 persoane

  6. ina02s zice:

    Fluturașii s pe aproape, îi văd și eu. Iar penita ai descris-o in momentul pauză când respiri calm și te relaxezi ca sa te apuci apoi mai hotărâta și mai încărcata sa scapi de ” povara”. Weekend plăcut. 😚♥️

    Apreciat de 2 persoane

  7. anasylvi zice:

    Atentiune atentiune, vine dezghetul penitei Potecutei!!! Il simt vibrand, vineee! Weekend fain! ❤

    Apreciat de 1 persoană

  8. rofstef zice:

    Interesantă peniță !
    Să fie tot așa de amorţită ca acum, sau în amorţire, și sigur o să trebuiască să-i dai cerneală, he, he, he :))
    Seară Plăcută !!!

    Apreciat de 1 persoană

  9. Aura B. Lupu zice:

    Mda, e ceva în aer, de ne-a amorțit, și penița mea a cam scârțâit, cu îndărătnicie, „Lasă cuvintele-n pace, nu vezi că s-au tooot scris?”.
    ❤️ Te pup, Potecuță!

    Apreciat de 1 persoană

  10. Iosif zice:

    Nimica nu e nou sub Soare,
    totul e o perpetua miscare.
    Ce a fost ieri, va fi si mâine,
    dupa-ntuneric, iar Lumina vine,
    Caci vremurile se succed mereu,
    dupa Cuvânt gândit de Dumnezeu.
    trimis din cer jos pe pamânt,
    si întrupat prin Spirit Sfânt…
    Un sfârsit de saptamâna superb, draga Potecuta !

    Apreciază

  11. Ma hotărâsem dintr-o data sa scriu ceva, orice. Doar ca de o vreme cuvintele ma ocoleau. Nu căutam vină sau înțelesuri, știam ca o sa le regăsesc eu cumva, poate când o să pot să mă plimb iarăși prin grădină, îmi spuneam resemnată. Dar astăzi, cum afară era un soare cald ce nu-și avea rostul într-o zi de ianuarie, m-am dus așa, pășind cu grija, sprijinita de bastonul mamei(noul accesoriu căpătat la sfârșit de an, dar asta e alta poveste) să îmi vad, după săptămâni bune, gradina. Și le-am văzut. Mici, doar câteva frunzulițe ca niște ace, dar pregătite să dea piept cu vremea ciudată de afară, câteva brândușe. Și atunci mi-am spus, gata, lasă piciorul în pace, că se reface și singur, fără angoasele tale, și pune mana pe creion. Asa că, târziu în noapte, după vechile obiceiuri, am deschis WP cu gânduri mari, dar nimic. Era atât de multă liniște printre gândurile mele că m-am speriat. Dar mi s-au oprit privirile pe rândurile tale si am pus cuminte deoparte foile pregătite cu grija, liniștită dintr-o dată că nu sunt singura care vede gradina cu fluturi din nori. Uite dom’le, unde erau cuvintele pe care le căutam, am șoptit mulțumită, și am continuat să răsfoiesc calm, bătrânește, toate filele adunate pe aici în timpul cât am lipsit, sigură de acum că îmi voi regăsi cu siguranță neastamparul cu care înșiram cuvinte pe hârtie.
    Te îmbrățișez, Potecut, ai scris pe și din sufletul meu!

    Apreciat de 1 persoană

    • În primul şi în primul rând îţi doresc sănătate multă, să se facă bine piciorul, să laşi deoparte accesoriul ăla!
      Îţi mulţumesc, draga mea! Nici nu puteam spera că aceste cuvinte, venite cumva să înduplece peniţa să-şi reia cursul ei obişnuit, îşi pot găsi adăpost într-un suflet atât de frumos ca al tău!
      Te îmbrăţişez şi eu cu tot dragul!

      Apreciat de 1 persoană

  12. Uite ce frumos fluturaș i-a ieșit și fără peniță sau piese lego! Gândurile tale se leagă singure într-un șirag unic, care ne farmecă și ne bucură totodată, de parcă ar fi un pod între simțămintele noastre, a tuturor.

    Apreciat de 1 persoană

  13. Cred că divaghez, dar, şti că uneori, în mintea mea naivă, mă gândesc cum ar arăta o lume în care ar dispărea tehnologia? Dacă ar trebui să scriem iar scrisori inmuind peniţa în cerneală? Câte idei îti trec prin cap în cele două secunde căt o duci de la hârtie la călimară. Câţi ar renunţa la scris…

    Apreciat de 1 persoană

  14. Intotdeauna frumosul e de fapt in inima si ochii nostri, important e sa nu le lasam sa scape. Eu te rog sa ai grija sa nu cresti niciodata, ci sa ramai intotdeauna un copil minunat. 🙂 Te imbratisez.

    Apreciază

  15. Suzana zice:

    Ce ziceai? Ca s-a intepenit penita? Nu prea pare, este un mic truc al ei, ca sa vada ce zici, ce faci, cum o mangai un pic si o dezmierzi! Sufletelul ei are si el nevoi si dorinte, ca si tine! 🙂
    Iti doresc un an in care energiile sa circule prin penita fermecata si sa te farmece si pe tine si pe noi! Si pentru ca maine e duminica sa-ti fie plina de zambet! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Îţi mulţumesc mult de tot, Suzana dragă!
      Sper că am procedat bine cu ea, nu am forţat-o şi cred că îi e bine acum 🙂
      Şi eu îţi doresc din suflet un an cu bucurii şi inspiraţie!
      Te îmbrăţişez!
      O zi cât mai bună îţi doresc!

      Apreciază

  16. CARMEN zice:

    Potecuta, daca penita ti-e intepenita, presupun ca acum ai scris cu degetul inmuiat in miere, atat de dulce, natural si sanatos ai scris 🤗❤️
    Sa-ti fie sufletul mereu plin de frumos si sa ne impartasesti si noua aici, asa ca di anii trecuti, din emotiile si trairile tale. Multumesc 🤗
    te pup. Un weekend minunat sa ai 😘

    Apreciat de 1 persoană

    • Îţi mulţumesc din toată inima, Carmen! Miere e şi-n cuvintele tale, de fiecare dată îmi bucuri sufletul cu ele!
      La fel îţi doresc şi eu, cu tot dragul! Să ai numai motive de bucurie mereu!
      Te îmbrăţişez!
      O zi cât mai bună îţi doresc!

      Apreciat de 1 persoană

  17. dyanaweb zice:

    Din păcate eu am perioade lungi și cam dese în ultimul timp de amorțire a peniței. Eu iți doresc dezmorțire grabnică pentru că pe mine mă înveselesc mereu articolele tale. Îți doresc un an nou cu inspirație și mai ales cu putere și sănătate. Să ai drumuri line potecuțo!

    Apreciază

  18. ”Când mere/Gândești că scrie/ Ca zăruza pe hârtie!”
    La tine scrisul e ca mersul. Doar scrie!

    Apreciat de 1 persoană

  19. Mărgeluţa zice:

    Mie mi-a placut cum a scris penita ta, asa amortita, in postarea asta. Un 2020 plin de inspiratie si lipsit de amortire!

    Apreciat de 1 persoană

  20. Zina zice:

    Peniță inspirată, purtătoare de frumos… dar mai sunt și câte unii luați în vârful peniței, vicleana! 😀

    Apreciază

  21. Doar ai impresia.😃 De altfel, penița e foarte vioaie.😃

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s