Leapşă cu şi despre muzică

Mda. Am primit o leapşă. De două ori. 🙂 Dacă pe blogul lui Psi, că ea m-a strigat prima dată cu această leapşă, am zis că nu promit, când am văzut că şi Issa mi-a oferit-o, am decretat că nu se poate să nu găsesc eu ceva. Reţinerea mea venea de la prima dintre cele două cerinţe cu care vine la pachet această leapşă şi despre care vă spun imediat. Înainte de asta, trebuie să spun că nu voi folosi termenul „ciudat” aici pentru că nu cred că-i potrivit în artă, oricare ar fi ea. Nici în iubire. Dar asta-i altă poveste. 😛

Spuneam despre prima cerinţă care sună cam aşa:
„Postați o piesă muzicală care să nu facă parte din ceea ce numim în mod comun muzică și ascultăm de obicei la radio sau prin alte părți. Adică, să nu se încadreze nici la muzică ușoară românească, nici la muzică ușoară străină, nici la muzică populară românească, nici la muzică populară străină, nici la muzică clasică, nici la jazz, nici la rock, nici la house, nici la pop, nici manea să nu fie etc. O muzică non-standard, care v-a plăcut și pe care o recomandați și altora.”

Na, Potecuţă, scoate-te. Mă scot aşa: oricât de diferit ar fi un „ceva”, orice, cineva s-a gândit să-i dea un nume, asta e clar. Dar cum nu ştiu ce nume are ce urmează, se încadrează la fix cerinţei şi nu ştiu dacă-l recomand. Dar e singura care mi-a venit în minte. Despre asta vorbesc:

 

A doua cerinţă sună aşa:
„Dați leapșa mai departe la exact 3 blogări, pe care va trebui să-i menționați explicit, prin nume sau pseudonim. Deci fără „această leapșă poate fi preluată de X, Y, Z și de toți cei care mai doresc”, trebuie să alegeți în mod clar și explicit 3.”

Fix trei bloggeri strig: Vali (La mulţi ani bloguleţului tău! Îţi fac cadou o leapşă, cu drag), Carmen (ştiu că eşti expertă, ţi-am văzut provocările muzicale şi acum te provoc eu), Cristina (e loc de puţină muzică printre visele frumoase scrise la tine pe blog?)

Atât. Mulţumesc!

Foto