Că doar ce-aş fi avut de făcut?

Înainte de orice, trebuie să vă mulţumesc pentru răspunsurile voastre care m-au făcut să cred că da, se poate. Se poate practic orice. În cazul meu, desigur, lăsaţi-mă să-mi savurez succesul şi să fiu egoistă acum, că doar despre mine a fost testul de ieri. Sigur, acum, recitind, îmi dau seama că variantele sunt pe stilul „light”. Dar parcă n-aş fi vrut să văd că mă credeţi în stare să fur ciocolata de la gura vreunui copil sau să mă dezintegrez pe scări cu plase după mine. Nu că n-aş fi, zău că sunt, chiar pot. Dar mi-a fost frică să le pun ca variante, nu ştiu dacă suport chiar tot adevărul. Oricum, apreciez că niciuna dintre variante nu vi s-a părut prea de tot, prea exagerată pentru mine. Asta-nseamnă că mă cunoaşteţi bine, că ştiţi că pentru mine nimic nu ar fi prea mult. Totuşi, n-am ce face, de data asta n-am comis-o rău, că n-am avut timp, nu din alt motiv.

În 23 am muncit până seara, noaptea dintre 23 spre 24 mi-am petrecut-o pe Netflix, în 24 m-am trezit la… mă rog, deci când să fac tâmpenii?
Ideea e că până mi-am băut cafeaua, s-a făcut ora fix. Şi cum contemplam eu mirosurile care veneau de peste tot, de la case de oameni gospodari, m-a luminat un gând că eu n-am aia, n-am aia, n-am aia. Niciun stres, am magazin la parterul blocului, e timp. O oră mai târziu, mi-am zis că parcă totuşi nu mai e timp, că poate nu mai găsesc şi oricum, am de aspirat, de şters praf, de aranjat decoraţiuni, de scris pe blog, de… pfuai, şi cât e ceasul, urgent trebuie să rezolv cu ce am de cumpărat. Şi am plecat.

În mod normal, ce aveam de luat, cu tot cu drum, ar fi durat cam 10 minute, maxim 15 dacă n-ar fi mers liftul. Daaaar, dar.
Ce face românu’ după post? Stai, Potecuţă, încet, nu generaliza că ţi-o iei. Rectific: ce face orice potecuţă după post? Normal, îşi bate joc de ficat, de fiere, splină, rinichi, stomac, aţi prins ideea. Şi nu, nu face drob.
Şi cum de obicei mănânc pâine neagră sau de secară sau integrală, mi-am zis că, lângă o sărmăluţă de la mama, merge o felie de pâine albă, că n-o fi foc. Hai la magazinul ăla la 5 minute de bloc. Hai! Şi m-am dus. Am stat regulamentar la coadă şi când am ajuns în faţă mi-am dat seama că raftul de pâine e gol. Urma să vină maşina de pâine dar eu, gospodină agitată, am zis că nu am timp de stat. Şi am plecat.
Am trecut pe lângă alt magazin de pâine şi m-a izbit o coadă de-am crezut că am intrat într-un portal care m-a dus direct în… în fine, ştiţi voi. N-am întrebat ce se dă, ştiam ce se dă, m-am pus direct la coadă. Deci din proprie iniţiativă, da? Nu că eram în super-hyper-mega-market şi era coadă la casă.
E magazin la care se vinde numai pâine. Dar pâine din aia adevărată, nu bureţi sau şerveţele de pâine, cum se poartă acum. Pâine pe vatră, pâine ca la bunica.
După vreo 5 minute, m-a izbit altceva: ideea că stai să-ntreb dacă nu cumva e numai pe comandă. Că deh, 24, ora… vai di mini cât e ora, era posibil să n-am ce căuta acolo. Am întrebat, au zis că nu, nu cumva, e bine, nu e cu raţie, nu e pe cartelă, nici pe sub mână. Am mulţumit şi am stat.

S-au mai pus după mine o doamnă cu un băiat şi un domn, separat de ei. În faţă aveam vreo 20. A venit un tip, s-a pus în spatele domnului, a stat cuminte cam un minut şi s-a trezit vorbind: cred că aş putea să iau pâinea şi de lângă, dar eu-s născut în ’95 şi n-am prins niciodată coadă la pâine, am chef să văd cum e. Mi-a venit să-i strig „băiete, taci, te linşează stimabilii din faţa ta”. N-am apucat, e clar că l-a călcat pe bătături pe domnul din faţa lui, că s-a schimbat puţin la „uitătură”. Tot tipul a zis aşa, într-o doară, „oare e pâine destulă sau stăm degeaba?”. Şi s-a pornit jihadul, domnul din faţa lui a prins momentul să fie mai bun de Crăciun şi i-a răspuns de am zis că l-a întrebat ce caută în viaţa lui: „aşa şi? Ce dacă nu mai e? Eu nu mă mişc de aici, dacă nu mai e, asta e, plec în altă parte, ce dacă?”. Io ţ-am zâs, am vrut să-i zic. Dar nu i-am zis.
În schimb, m-a prins, aşa cum te prinde în cele mai nepotrivite momente, râsul ăla de om scăpat de la ştiţi voi unde. Măi, nu vă pot explica. Îl vedeam în vitrină pe omul negru şi mă aplecam să râd. Şi nu cunoşteam pe nimeni de acolo, măcar mă făceam că am auzit o glumă, ceva, orice.
Numai buzele mele ştiu câte muşcături şi-au luat, să mă pot opri din râs.

Nu m-am potolit bine, că a început doamna din spatele meu, care şi-a dovedit autoritatea în faţa băiatului ei cu „du-te şi ia-mi carne tocată, să o taie în faţa ta, nu iei gata tocată. Şi clementine. Pui mâna pe ele, să fie moi, cu coajă uşor de desfăcut”, să facă ture până-n uşa magazinului, să se uite prin geam câte pâini mai sunt. Câte mai sunt? Cam 30? 20? Noi câţi suntem? Da, ne-a numărat. S-a gândit că ajung. În magazin era plin de oameni. Dar dacă nu ajung? Să mai stau? Are rost?
Eu ridicam din umeri, zău că îmi era frică să deschid gura, mă apuca iar isteria şi chiar nu era momentul.
S-a mişcat totul extrem de greu. Na, pâinea trebuia feliată, cântărită, pusă-n pungi, nu se plăteşte cu card deci numără, dă rest, din astea.

La un moment dat, după vreo 10 minute, a ieşit din magazin un domn cu vreo 5 plase-n mâini. A fost declicul doamnei: „apăăi aşa, ce face cu atâta pâine, dacă toată lumea cumpără atât, stăm degeaba, nouă nu ne mai ajunge. Nu? Atât se cumpără?”. Spunea astea în dreptul meu, uitându-se la mine. Eu făceam implozie de atâta râs interior, cred că eram curcubeu la faţă. Lăsaţi, doamnă, că ajung, atât am apucat să zic. Dar ce face cu atâta pâine?, insita doamna. Domnul din faţa mea, mai şmecheraş după vorbă, după port, a decretat: o mănâncă, doamnă, doar nu o pune-n brad.
Mno, stai serioasă, potecuţă, dacă mai poţi.
Cireaşa de pe tort a fost când doamna s-a apucat de sondaj printre cei rămaşi la coadă, mai puţini decât la început, ajutată de cei care s-au pus între timp la aceeaşi coadă, cam câte vrem să luăm, să ştie lumea dacă mai stă. Că deja s-au mobilizat oamenii şi care cum ieşea striga bingo cu 15 pâini rămase, 12, 10. M-a întrebat câte vreau să cumpăr şi, cum mă mănâncă şi pe mine limba, că-s berbec, nu-s fluturaş, am zis „mi-e frică să cumpăr mai mult de una”.

15 minute până la primul magazin, cu tot cu stat la coadă degeaba, plus 45 la coada asta, plus încă 10 la magazinul de la bloc, socotiţi voi cât înseamnă cel mult 10 minute acordate iniţial acestei activităţi. Dar măcar n-au fost chiar pierdute, m-am îngrăşat de la atâta râs deci nici nu mai trebuia să cumpăr pâine.
Am aspirat, am şters praf, am scris pe blog. Nu-i destul pentru Ajun? 😀

Foto

Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

86 de răspunsuri la Că doar ce-aş fi avut de făcut?

  1. Haaaai maaa, niciun colind la coadă? :(( off
    Ai fost mortala, mi o imaginez pe femeia aia cam cum arata tanti care arunca cu pietre după Nica, suit în cireș la furat. Sau.. ce copac o fi fost, ca am uitat de când n am mai citit amintiri din copilărie 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  2. Katherine zice:

    Doamne, Potecuta, ma pufneste rasul doar cand ma gandesc cat am stat si eu la coada in ajun.

    Eu am prins coada frumoasa la mezeluri, am stat o ora in picioare la asteptare, in conditiile in care trebuia sa iti tii si randul, ca aparea vreun nenea Gica sau vreo tanti Geta care voia doar sa vada preturile si Hop, ti se baga in fata, sa citeasca preturi in fata ta pana la casa de marcat.

    Imagineaza-ti ca dupa o ora de stat la calcat in picioare la mezeluri, vanzatorul era atat de ametit ca mi-a bagat in sacosa de cumparaturi 5 bucatele de scarita afumata cand eu voiam doar doua. Plus, ca voia sa ma „amendeze” cu nu stiu ce cozonac de salam, de data asta am tipat politicos sa se opreasca si sa isi vina in fire, ca nu doresc sa cumpar acel produs.

    Si dupa aia, cu miros frumos de mezeluri, mi-am dus cumparaturile acasa si m-am pornit catre serviciu.

    Ma intreb doar daca se poate mai rau… .

    Apreciat de 3 persoane

    • La hypermarket a fost asta? Eu nu am îndrăznit să merg în zona aia din 22 încolo, ştiam că e dezastru. Doamne, nu vreau să mă gândesc, pe lângă toată nebunia aia să mai fie şi din ăştia care se pun în faţă fără jenă… brrrr.
      Hai, mai e o tură în 30-31 şi până la Paşti e liber 😀

      Apreciat de 3 persoane

      • Katherine zice:

        Nuu, draga Potecuta, la un magazin din cartier. Ca la Hypermarket e mai rau… . Am indraznit sa ma duc intr-o pauza la Auchan dar a trebuit sa renunt dupa 50 de minute ca aveam doar 1 h de pauza, si macar cu timp de mers la baie sa raman.
        Lucrez de lunea viitoare non stop, pana cealalta luni, dupa cum apare in program. Dar imi este frica sa ma gandesc la programul pe ianuarie :-)).

        Un an nou fericit!

        Apreciat de 1 persoană

        • Văleu! Credeam că era magazin din ăsta mare. Oricum, în alea mari nu e de mers zilele astea, e clar. Numai dacă vrei să experimentezi senzaţii tari 😀
          Lucrezi şi de Revelion? Ei, lasă, trece şi asta…
          An nou fericit şi ţie! Îţi mulţumesc mult!

          Apreciază

  3. tink3rbe11 zice:

    😂🤣🤣toată ziua am intrat să văd ce ai facut atât de grav în ajun. Din toată ziua, ala a fost cel mai bun moment al zilei, ai râs, ai dezmortit creierul și discrețit fruntea.

    Apreciat de 2 persoane

    • Dar nu am zis că e grav. Voi v-aţi gândit la grav, că ştiţi că aş fi în stare 😀
      A fost şi ăla tare frumos, mi-ar fi părut rău dacă l-aş fi ratat. A fost şi noaptea de colindă la fel 🙂
      Zi bună îţi doresc, cu drag!

      Apreciază

  4. Crengu zice:

    Doamneeeee! Nu creeed! 😂 Așa ceva nici că anticipam! Ești bună de scris la Cațavencii, Kamikaze și alte d-astea!

    Apreciat de 3 persoane

  5. Issabela zice:

    Incredibil, mai există așa ceva?!?!?!? Coada. Că de umorul românilor, e inepuizabil, spre bucuria noastră spirituală, „o mănîncă, doar n-o pune-n brad” mi se pare de referință, încă rîd :))))

    Apreciat de 4 persoane

    • Există, Issa. I-am spus şi Anei, acolo se aduce pâine cum făceau bunicile noastre. De aia lumea a stat la coadă deşi la 2 minute de mers pe jos era alt magazin alimentar, lângă el altul, în partea cealaltă alte două. Dar lumea a vrut din aia.
      Da, umorul ne salvează şi ne va salva din multe situaţii 😀

      Apreciat de 1 persoană

  6. Ana G. zice:

    Atâta coada la pâine?!

    Apreciază

    • Da, Ana. Sunt 4 magazine alimentare în jurul acelui magazinaş. Dar numai acolo aduce de la ţară pâine făcută ca la bunica. De aia s-a înghesuit lumea, toţi au vrut ca de Crăciun să aibă pe masă o bucăţică de copilărie. 🙂

      Apreciază

  7. artsuflet zice:

    🤣🤣🤣🤣🤣 Potecuta esti simpatica foc!.

    Apreciat de 1 persoană

  8. Diana zice:

    Nu l-am ascultat pe piticul care-mi dadea coate in neuron! 🙂
    Foaaaaarte hazlie activitatea ta! Statul la coada e o activitate. „- Ce-ai facut azi?” „- Am stat la coada!”
    Amintiri din „vechea Troie”! Iti inteleg atat de bine hohotele de rȃs „de unul singur”! :)))
    As zice ca a meritat sa stai la coada!
    M-ai distrat copios, si iti multumesc, Potecuta draga! 🙂 Seara minunata iti doresc!

    Apreciază

    • Eu ţi-am spus că ai miros fin, am încercat să te impulsionez să spui 😀
      A fost tare fain, chiar nu regret deloc timpul scurs acolo. Şi n-a fost nici frig, numai la fix.
      Îţi mulţumesc, Diana! Să ai o zi frumoasă!

      Apreciază

  9. N-am mai ras de ceva vreme atât. Parca vad toată scena. Auzi, „mi-e frica sa cumpăr mai mult de una…

    Apreciat de 2 persoane

  10. ioansperling zice:

    Recunoaste ca ai daramat bradul!!!!😂

    Apreciat de 1 persoană

  11. Mishuk zice:

    vezi, am avut dreptate?!

    Apreciază

  12. ane zice:

    La orice m-as fi gândit, dar să stai la coadă la pâine, nu!
    Mi-am imaginat scena… cu multe zâmbete 🙂🙂🙂

    Apreciază

  13. Suzana zice:

    Daca nu stateai la coada,nu iesea o postare asa de simpatica! Cred ca anul acesta am vazut in piata, acolo unde se vinde paine de cuptor, cele mai lungi cozi. Se unduiau mult si bine! 🙂
    Si atunci mi-am zis in sinea mea, ce bine ca am renuntat la acest produs, atat de cautat! 😀
    Dar cred ca am pierdut fazele de care vorbeai! De pe margine, colosal de simpatice, de pe teren insa periculoase, daca aveai ‘norocul’ sa gasesti persoane care si-au uitat simtul umorului, pe undeva, prin alte parti! 😀
    Zile frumoase, draga Potecuta! Si poate aprovizionarea pentru 31 o faci un pic mai incoace, nu de alta, dar si atunci probabil tot asa va fi ‘documentarea’ pe teren! 😀

    Apreciat de 2 persoane

    • Asta zic şi eu, dacă nu îmi venea ideea că pâinea aia e mai bună, ajungeam acasă mult mai devreme, dar mult mai săracă. Că am câştigat un râs pe cinste şi am făcut puţin şi o radiografie scurtă a… a agitaţiei de sărbătoare. 🙂
      Nu puteam lua pâinea mai devreme, trebuia să fie proaspătă 😀
      Nuuu, pentru 31 nu iau nimic, nu stau acasă de Revelion deci m-am scos 😀
      Mulţumesc, Suzana! Zile frumoase îţi doresc şi eu, cu drag!

      Apreciază

  14. Ce de aventuri, Potecuță! Și îmi dau seama că nu am fost departe de adevăr. Bine că te-ai amuzat. Și așa ai împărtășit și cu noi o istorioară haioasă bine. 🙂

    Apropo, râsul nu îngrășă, din contră, are rol destressant și contribuie la bunăstarea personală prin serotonina și endorfinele pe care corpul le secretă.

    Cât despre consumul crescut de Netflix, grijă mare, pentru că este adictiv. Și având in vedere ca omul obișnuit se uită la Netflix seara și noaptea târziu, există riscul foarte mare ca în timp ritmul de somn și calitatea somnului să se deterioreze până a dezvolta insomnie cronică. Acum ceva vreme un somnolog, da, ai citit bine, somnolog sau doctor specializat în somn, mi-a spus că Netflix practic își bazează afacerea pe minusul de ore de somn ale clienților. Practic, nu plătești doar abonamentul Netflix cu bani, dar și cu orele tale de somn și cu calitatea somnului care de-a lungul timpului se va deprecia. O carte foarte faină despre somn este “Why do we sleep” de Matthew Walker.

    Nopți line și pâine sănătoasă îți urez! Și cozi cu har!

    Apreciază

    • Nu îngraşă?? Ioii, asta da veste bună. Că eu mă cam hlizesc, ce-i drept 🙄
      Draga mea, îţi mulţumesc mult pentru grijă! Am auzit de adicţia asta. Crede-mă, nu e cazul meu. Am Netflix de prin iunie şi nu exagerez, nu am văzut de atunci mai mult de 10 filme. Bine că nu plătesc abonament, e pe contul altcuiva. La seriale nu mă uit deloc. Am abonament la HBO go, am văzut atunci când l-am făcut Prietena mea genială, parcă 6 episoade, şi Hackerville, tot cam aşa. Sunt însă mai mult de 6 luni de când nu l-am deschis. Se uită mama şi o prietenă, pentru ele plătesc abonamentul. Seara, deschid tv-ul pe documentare cu istorie sau animale şi adorm cam în 20 de minute 😳 Noaptea asta a fost excepţie, ideea că a doua zi eram liberă m-a făcut să stau să văd un film. Cum l-am început pe la 24, s-a făcut 3. Dar atât, un film am văzut. Deci nu stau lipită de el, sper să nu o fac vreodată!
      Noapte bună şi mulţumesc mult pentru urări şi gând bun! Da, nu e glumit cu astea!

      Apreciat de 1 persoană

  15. lucillette zice:

    Eu zic că ai plecat cu handicap major de la începutul începuturilor, încă din faza de gând. Că dacă ai fi gândit când nu ai fi petrecut atât amar de vreme pe netflix, ai fi aflat că sarmaua 🙃 merge bine cu mămăligă. Și un boț bun de smântână.
    Dar cum gândul bun vine de regulă abia la urmă de tot, și în unele capete deloc, cum ar fi al tău, de pildă (că n ai zis până la urmă nimic de asta), s-a întâmplat ce s-a întâmplat.
    Nimic nu se întâmplă întâmplător 😄 totuși, asta a început să știe chiar oricine. Așa se face că ai ieșit la numărătoare și ai rotunjit într-un mod cât se poate de fericit temerile cu privire la to be or not to be pâine pentru tot omul aflat la coada respectiva, ale doamnei mareșal – pardon, general parcă spuneai – aflată în exercițiul funcțiunii. Că ce s-ar face omenirea dacă din sânul ei plin de lapte și cădură materne, nu s-ar rupe un ins anume pentru instituit ordini și discipline??
    Ce v-ați fi făcut voi, restul, oare, de n-ar fi fost Madam la dirijare?
    Eu n-aș fi putut ajuta deloc, pâinea o fac acasă de vreun an. Pfuuuai și ce pâine îmi iese!! La sfânta mașină de pâine, pe care am „descoperit-o” și eu într-un final. Tot de aia de mănânci tu, fac și eu. Și cu muuuuulte și felurite semințe. Și cu măsline, și cu dovleac, și cu, și cu, și cu…
    Totuși, musai să repet: sarmalele-s sublime cu mâmăliguță. Fac și d-asta, sigur, nu tre să te întrebi. Și nu, nu e aparat și pentru ea. Sau mai știi??? Dar tot nu dau search pe goagăl. Lasă așa , la cratiță…De tuci!
    😁

    Apreciat de 1 persoană

    • Lu, în capul meu n-ar fi venit oricum gândul cel bun de mămăligă, cu sau fără relaxarea de la Netflix, din două motive bine stabilite: 1. La mine e după cum îmi place, nu după cum se face şi mămăliga nu-mi place cu sarmale. O mănânc cel mai bine aşa, în straturi, cu brânză şi kaiser, la cuptor. Sau sarmalele cu mămăligă, încă nu-s sigură. Şi 2. Am atât de puţin timp liber, că minutele pe care le-aş pierde la aragaz le dau oricând să stau pur şi simplu. Deci masa mea e pe stil minimalist, tot ce depăşeşte timpul maxim de gătit, nu se găteşte. Mânânc ca să nu mor de foame, nu din plăcere deci merge o felie de pâine cu unt şi înapoi la ce-mi face plăcere. 😀 Nu-s gospodină, am zis asta de multe ori.
      Adevărul e că fără doamna mareşal, nu ar fi avut farmec coada aia deci zău că a făcut bine că a venit, m-aş fi plictisit fără ea, a fost fix unde trebuia 😀
      Dacă găseşti aparat din ăla, dă de ştire, comand două, să fiu sigurā! Am zis! 😀

      Apreciat de 1 persoană

  16. Iosif zice:

    Paradoxal, magnifique asest spici, cu G5 înca-n… opinci ! E de-a râsu’ plânsu’, zic eu !

    Apreciază

  17. La felul cum a descris tu statul la coadă, mai că-mi vine să caut și eu una la fel, poate mă râd și eu în sinea mea. Doar că nu văd ce mi-aș mai putea dori, frigiderul fiind umplut de nepoată, chiar și cu pâine coaptă pe vatră, până după Anul Nou. Măcar m-am înveselit iarăși aici.
    Îți doresc un sfârșit de săptămână tot cu voie bună, Potecuță! 🙂

    Apreciat de 2 persoane

  18. indiferent zice:

    Oooo, Potecuta! Stii ce faceam eu? Painica de casa … si nu mai stateam pe la cozi. Dar, vorba cuiva: ai ras, ai dezmortit creierul …

    Apreciază

  19. OazapentrufluturiAMD zice:

    Heihei…he! ce îmi place sarmaua goală dacă na m fi atăt de învăţaţi să ne umplem cu păine !mie îmi place caldă,deci facută în casă !coaptă ca turtă pe plită…un deliciu.Azi te savurez zambin d încontinuu!Ai şî umor unde eu maş fi enervat rău…Poftă bună Potecuţă!

    Apreciază

    • Au fost câteva luni în care n-am mâncat pâine deloc. Sigur, cumva, mi-am adaptat şi meniul în funcţie de asta. Nu am ţinut dietă, dar sunt alimente pe care pur şi simplu nu le pot mânca fără pâine şi atunci le-am evitat. Sarmalele sunt pe acea listă.
      Mă bucur mult că ai zâmbit, să îţi fie veselă toată ziua! Mă enervez rar, de obicei fac haz cam din orice. 😀
      Îţi mulţumesc frumos!

      Apreciat de 1 persoană

  20. Emilia WONC zice:

    Frumoasă postare! Chiar mi-am imaginat situația. Numai că eu dacă stau la astfel de cozi sau mor de râs sau de nervi 🙂

    Apreciază

  21. anasylvi zice:

    Ai facut treaba buna. Adevaru-i ca nimanui nu-i place sa stea la coada si sa plece cu buza umflata. Asa e vara la gogosi: e ditamai coada, arunc o privire sa vad daca sunt gogosi destule, daca nu, am intins-o si revin mai incolo, daca chiar vreau cu tot dinadinsul. 😀

    Apreciat de 1 persoană

  22. Îmi pare rău c-ai stat atât de mult pentru o pâine, dar, dacă era mai simplu, acum aveam motiv să râd în timp ce citesc?😃

    Apreciază

  23. rofstef zice:

    Eu nu pot să stau la coadă, chiar dacă a trebuit să mă cert pe chestia asta, chiar dacă am fost pedepsit și să renunț la anumite răsplătiri, dar asta N-O fac ! Mai bine rabd, mai bine merg 10 km decât să stau o oră în îmbulzeală, mai bine mănânc mămăligă cu ceapă, mai bine merg seara sau dimineața sau mai bine îmi schimb brandul, mai bine fac eu pâinea, deșii nu-mi place, dar nu la mega cozi..
    Și trebe să se termine odată prostia asta de tradiție a statului la coadă, sunt modalități, dar nu vor !

    Când văd o coadă, indiferent unde/la ce este, îmi vine să merg la mormântul lu Ceaușescu și să strig odată tare, CEAUȘESCULEEEEEE, ieși dragă afară că te-au ucis ăștia degeaba, că tot la cozi am rămas ca niște cerșetori, n-am evoluat deloc în acești 30 de ani, măcar că sunt atâtea modalități de plată și de achiziție de bunuri..

    Weekend Plăcut îți Doresc !!!

    Apreciază

    • Ioooi, Ştef! Mă simt prea certată pentru nimic, zău 🙄
      Înţeleg perfect că n-ai sta pentru nimic în lume la o coadă, ştiu ce zici. Dar parcă mă simt vinovată acum şi rămasă-n epoca de piatră că am stat, o dată-n an, să-mi iau şi eu o pâine aşa cum făcea bunica…
      Weekend frumos şi ţie!

      Apreciat de 1 persoană

      • rofstef zice:

        Nu, nu, nu Potecuţo, Doamne feri !!!
        Nici vorbă de așa ceva, nu e vina ta, este vina sistemului, doar tu ai vrut o pâine gustoasă, ce nu mi se pare normal faptul că de atâta amar de vreme încă mai ești pus în situația sa stai la coadă pentru o pâine..
        In cazul de față mi ciudă pe mine că nu pot fi atât de răbdător ca o femeie, și mereu fac nazuri când este de așteptat pe cineva sau când aud că tocmai urmează o partidă de shoping cu cărucioare prin raioane :))

        Nu te simții nici cum, eu tre’ să mă simt, ios berbecu ăla cu rabdarea,n pioneză 🙂

        Apreciat de 1 persoană

  24. Roximoronica zice:

    E bine că ai privit totul cu umor, Potecuța. Eu în locul tău aș fi dat ochii peste cap de vreo 50 de ori sau mai mult. 🙂 Sărbători cu bucurie și fără cozi, poate doar cu din alea de prins în păr. Te îmbrățișez, draga mea! ❤

    Apreciază

    • A trecut mai uşor aşa, distrându-mă 😀
      Îţi mulţumesc frumos, Roxi! Numai bine îţi doresc şi eu în noul an, să îţi fie aşa cum îţi doreşti! Te îmbrăţişez şi eu!

      Apreciază

  25. gratielavlad zice:

    Mai mult decât suficient! 🤗😅😂😂

    Apreciază

  26. Eh, amintirile iestea 🙂 cu coada, m-au întors din drum…Faină povestirea Potecutze!

    Apreciază

  27. CARMEN zice:

    draga mea Potecuta, m-am amuzat tare, am vazut toate scenele descrise de tine în fata ochilor, ca si cand as fi fost si eu cu tine ☺ Daaaa, întâmplari la care ca nu ajuta decat daca faci haz ☺☺☺
    Si eu am intrat în „criza de timp” pe 23 decembrie, dupa ce fiica mea s-a plân unei prietene ca „mama nu mai face bunatati – traditionale românesti”… Era ora 19 – aici la noi magazinele alimentare se închid la ora 20. Imediat dupa ce am identificat (la telefon) regretul din vocea fiicei, m-am îmbracat rapid si m-am dus la super-market si mi-am cumparat tot ce am avut nevoie sa fac salata de vinete, salata de boef, sarmale în varza acra, pâine cu cartofi si pâine integrala cu amestec de seminte de floarea-soarelui, bostan si nuci, cozonaci cu stafide si cu nuca… am stat în bucatarie pâna la trei noaptea! Dar am reusit sa o (re)impresionez pe fiica mea cea mare ☺☺☺ Pe 24, masa a fost plina cu bunatati!
    Draga mea Potecuta, mai sunt mai putin de doua zile pâna la trecerea in Anul Nou 2020, iti doresc numai bine, sananate si dorinte împlinite. La multi ani!

    Apreciază

    • Mă bucur mult de tot că te-ai amuzat, Carmen dragă!
      Ioooi, îmi imaginez surpriza de pe chipul fetei tale! Cred că a meritat efortul tău, pentru bucuria pe care ai avut-o când i-ai văzut bucuria! M-ai emoţionat tare!
      Îţi mulţumesc din suflet şi îţi doresc şi eu un an cu sănătate şi împliniri multe!

      Apreciat de 1 persoană

  28. Alex zice:

    Simpatică mai ești, dragă Potecuță! Ai tu talentul ăsta să povestești cu mult umor pățaniile cotidiene. Mă tot gândeam: ce-oi fi pățit tu pe 24 decembrie? Dar la faza cu statul la coadă…. nu m-am gândit. Oricum, ideea de a mai sta la coadă pentru absolut orice, îmi repugnă profund, după experiențele atât de traumatizante din anii de liceu, când „atacam” cozi serioase, de peste 100 de persoane. La lapte, la carne…chestii de-astea, pentru care oamenii ajungeau să își dea în cap la propriu. Ultima de acest gen a ieșit cu haine rupte și îmbrânceli dure. M-am „luptat” cu câteva băbuțe care, fiind în spatele meu, au vrut să mă dea la o parte, cu o putere incredibilă. Dar nu m-am lăsat deloc la ele. Pe margine, ca un simplu spectator, profesoara mea de chimie râdea în hohote. Dacă tot nu mai avea nicio șansă să prindă carne, se amuza de „spectacolul” trist al unor oameni disperați. M-am dus acasă cu 2 pachețele de carne și i-am spus mamei că nu mai stau în veci la cozi, măcar că voi mânca numai fasole! Și nu am mai stat! Noroc că a venit „Revoluția” și s-a terminat cu aceste nenorociri de cozi. Au apărut însă alte probleme…
    Ca doamna „mareșal” din întâmplarea ta… erau atâtea personaje la cozi. Adevărate tipologii, bune de studiat la literatură. Să nu mai fie așa ceva în veci! Nu știu cum ai răbdat să stai la o asemenea coadă.
    Pentru că ne apropiem de finalul anului, îți mulțumesc din suflet pentru fiecare clipă petrecută la tine pe blog, clipe care mi-au adus multă bucurie și încântare. Îți urez un An Nou cât mai bun, cu sănătate, bucurii și multe, multe împliniri, în tot ceea ce ți-ai propus să faci.
    La mulți ani, dragă Potecuță! 🙂

    Apreciază

    • Îţi mulţumesc mult, Alex! Pentru toate cuvintele frumoase şi pentru urări!
      Brrr, doar mi-am imaginat scena povestită de tine şi m-au trecut fiorii, îmi dau seama că a fost greu de suportat şi că ai rezistat totuşi eroic.
      La mulţi ani, Alex! Îţi doresc şi eu un an cu multă sănătate, bucurii şi împliniri!

      Apreciat de 1 persoană

  29. Maria zice:

    Am văzut tot „filmul” !
    La mulți ani !

    Apreciază

  30. Pingback: Dilema celor 12 | Poteci de dor

  31. Anaphielle zice:

    Cum ştii tu să scoți tot ce poate fi mai frumos şi amuzant dintr-o întâmplare care pentru alții ar fi fost ori banală ori frustrantă!

    Apreciază

  32. Pingback: Făina, simbol al relaţiilor interumane | Poteci de dor

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s