Unde-i cască, eu gafez

Aşa nu se mai poate! Vreau soluţii! Şi mă bazez pe voi, vă ştiu oameni serioşi, cu capul pe umeri şi cu idei extrem de bune. Eu… eu nu, că de aia vă cer ajutorul. Să vă spun. Mda, aţi ghicit, cred că am comis-o. Iar. Nu-s chiar sigură însă de data asta, tot analizez, mă tot strofoc. Dar am comis-o cu alte ocazii şi azi s-a întâmplat picătura care a umplut butoiul. Că ăsta numai pahar nu mai e. Şi am zis că gata, aşa nu mai merge, e nevoie de o schimbare. Nu la mine, desigur. Eu sunt întruchiparea perfecţiunii, nu? Ei să se schimbe. Aşa procedăm de fiecare dată, parcă. Vina-i mereu la alţii, noi… pui de curaţi-lacrimă.

Ce vreau eu? În afară de… mă rog, tot ce vreau? Vreau o lege care să-i oblige pe toţi taximetriştii să deţină un semnal de avertizare, acustic şi vizual, în maşină, în buzunar, pe cap, oriunde, pe care să-l folosească atunci când vorbesc la telefon, folosind casca aia absolut enervantă şi absolut generatoare de situaţii… de situaţii. Bun, am înţeles, nu mai e voie cu telefoane în mână, la volan. Nu era nici înainte, asta ştim. Dar acum e mult mai aspră pedeapsa. Şi cum mereu ne gândim că nu ni se întâmplă nouă deci las’ că un telefon scurt merge, frica de amendă pare mai mare decât frica de moarte. A noastră sau a altcuiva din vina noastră. Deh, natura umană…
Şi oamenii au găsit soluţii. Căşti. De fapt, cască. Una. Pe care, tot oamenii, o ţin, de obicei, în urechea stângă. Despre viermii de mătase nu ştiu în ce ureche o ţin, de aia mă limitez la oameni. Când omul e la volan, mai greu să o vezi. Casca. Şi chiar dacă o vezi, tot nu înseamnă decât 50-50 şanse. Că nu ştii dacă o şi foloseşte atunci.
Deci vreau ca legea să fie clară: domnule, când intră clientul în taxi şi tu vorbeşti la telefon, să facă ăla ca girofarul bling-bling. Când nu mai vorbeşti, să nu mai facă. Să ştie omul, să-i fie clar, nu să facă aşa ca mine, să se facă de râsul… nu, nu al curcilor, cred totuşi că omul vorbea cu alt om, nu cu o curcă. Al celui cu care vorbeşte, zic.

Azi dimineaţă, ora… nu spun ora, poate citeşte şeful şi se prinde că am întârziat 6 minute. Să zicem în jur de 7. Urc. Bună dimineaţa, zic. Bună dimineaţa, zice. Pe strada aia vă rog, zic. Acolo mergem, zice. Ninge afară, zice. Cu semnul întrebării a zis. Nu, nu ninge, zic. Dar cred că va ninge curând, zic. A bătut vântul foarte tare toată noaptea, zice. Da, zic. Cu semnul întrebării. Adică da? Da, zice. În Austria a nins, va veni curând şi la noi, zic. Eu pe la 4 azi dimineaţă am băut cafeluţa, zice.
Şi-n 3 secunde jumate, deşi cu glasul meu duios nu am zis nimic, am zis în interiorul meu vorba aia celebră a ardeleanului: „ce te-a determinat să mă inoportunezi cu această informaţie care nu îmi foloseşte la nimic?”, totul rezumat într-un „no”. Da, Andreea s-a apucat de gătit şi m-am trezit şi eu, zice.

În momentul ăla, pentru o fracţiune de secundă, am crezut că omul mă confundă, altfel de ce mi-ar fi redat intimităţuri cu o Andreea care, în creierii nopţii, găteşte în bucătăria lui? Am alungat gândul, ar fi fost prietenos de la început dacă m-ar fi confundat. Alt gând a fost că… dar nu, nu i-am propus nimic, nu era nevoit să-mi spună că există o Andreea în casa lui.
Găteşte mai mult, da, că vin şi ei şi mănâncă sau îşi iau acasă. Da, că ei muncesc mult şi au timpul ocupat cu tot felul de activităţi, zice.
Ăsta a fost momentul în care nu ştiam dacă să-mi pară rău că nu o cunosc pe Andreea, să-mi dea şi mie la pachet ce găteşte, sau să-mi fie ruşine că omul vorbea la telefon cu cineva şi eu vorbeam cu el în timp ce el, evident, nu vorbea cu mine.
Este ora… care este şi eu nici acum nu m-am luminat: oare nici partea cu ninsoarea şi vântul nu era pentru mine? Că n-a zis niciun alo, n-a zis nimic, a decurs foarte normal totul. Sau omul vorbea deja când am urcat şi eu am răspuns ca…

…ca atunci când am urcat în taxi, am zis unde să mă ducă, a zis ok, acolo, urmate de bine. Da. Îhî. Cred.
Eu mă uitam ciudat, căutam ieşirea de urgenţă în caz de. Ce-i acolo?, zice. Un spectacol, zic. Deşi, în mintea mea, era „serios, ce poate fi la teatru?”
E multă lume?, zice. De obicei, sala e plină, zic. Depinde de piesă, de zi, dar cam da, e plin, mai zic (dacă omul întreabă, eu nu răspund monosilabic, da? Eu-s politicoasă, da?). Stai puţin, zice. Am stat. S-a întors spre mine şi a zis „mă scuzaţi, eu vorbesc la telefon”.
Până la destinaţie, n-am mai scos niciun cuvânt. De fapt, cred că nici n-am mai respirat.

Acestea fiind zise, nu-i aşa că e mare nevoie de un semnal, ceva, orice? Să ştiu şi eu, să nu mai trăncănesc peste om. Aveţi idei?
Nu, vă rog eu, din inima mea de om care încă se strofoacă gândindu-se la întâmplarea de dimineaţă, nu-mi spuneţi că nu e politicos, că e periculos, că nu se face, că-n ţări civilizate nu există. Ştiu, ştiu. Dar discuţia nu-i asta, există casca, e legală, eu vreau să mă luminez. Ce am de făcut? Intru, salut şi zic: vorbiţi la telefon? Nu? Dar aveţi de gând să vorbiţi? 🙄

Foto

Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

55 de răspunsuri la Unde-i cască, eu gafez

  1. Mona zice:

    😅😅😅 Am râs bine! Întreabă și tu data viitoare: cu mine vorbiți? Eventual bate-l ușor pe umăr să fii sigură că nu zice un „da” celui din cască 🙈😄😄😄
    Te pup, Potecuță!

    Apreciat de 3 persoane

  2. Ella zice:

    😅😅😅 Am patit-o si eu o data, dar cu un coleg! Se uita la mine si punea întrebari caudate ….. într-un final m-am prins ca vorbea la telefon! Dupa ce a aînchis si-a cerut scuze si sa facut singur „asocial”! 😅
    Sa ai un weekend placut draga mea! 😘

    Apreciat de 1 persoană

  3. Ana May zice:

    Politicis ar fi ca în momentul când urca un client să termine conversația. Ideal ar fi să nu se vorbească la telefon când se conduce și așa e traficul infernal, mai ales la orele de vârf, dar au găsit nișa folosind casca…
    Un „vineri 13” inedit!
    Seară frumoasă! 😘

    Apreciat de 2 persoane

  4. anasylvi zice:

    Am si eu povesti din acestea cu confuzii amuzante. De exemplu, acum nu multa vreme stateam pe balcon admirand peisajul, cand vad o doamna ca face semne voioase cu mana in sus, pe directia mea. Am crezut ca semnele imi sunt adresate si astfel, am confundat-o cu o prietena, mai ales ca purta un accesoriu de cap destul de voluminos. Ii faceam semne prietenesti sa urce, cand ea arata mai sus. De fapt, se ducea la vecinii de deasupra, mutati recent in bloc. Ori m-a considerat foarte prietenoasa, ori cam tacanita, daca ma intrebati pe mine. 😀

    Apreciat de 1 persoană

  5. rofstef zice:

    :))))
    Și eu sunt de părere exact cum a zis si Ana May.
    Dar eu îți dau pontul meu.
    Tot timpul urc în pe bancheta din spate pe scaunul din dreapta, dacă vorbește cu tine din instinct se va uita la tine prin oglindă, și așa eu am început să-i cunosc..
    Am observat că dacă casca este bagata in urechea stângă are tendința de a duce puțin capul spre stânga în timpul conversației, și acesta poate fi un indiciu că vorbește la telefon..
    Baftă Multă !!!

    Apreciat de 3 persoane

  6. Issabela zice:

    :)))) ești în regulă, Potecuță, și prietena ta de mai sus, care-a pățit-o și ea, mie mi s-a întîmplat de mai multe ori, în taxi și magazinașe mici :))
    Prima oară, evident, am avut aceleași sentimente ca tine, e ușor penibil să ți se uite un om în ochi și răspunsul să fie în eter, pentru alt om. Dar asta e, m-am obișnuit :))
    Ba chiar mă bucur că ți-a dat ocazia să ne mai amuzăm…! ❤

    Apreciat de 1 persoană

  7. Ileana zice:

    Buna seara draga mea! Am ras cu lacrimi 🤣 mi se intampla des, ce sa facem, asta e democratia. Sunt nevoita de multe ori sa iau taxiul si e foarte trist cand oameni nu isi respecta serviciul. De cand cu tehnologia, oamenii au devenit roboti 🤣
    Seara linistita draga mea!!! 🤗😘☕🌹🌹🌹

    Apreciat de 1 persoană

    • Mă bucur mult că te-ai amuzat, Ileana!
      Aleg să văd lucrurile din lumina care mă poate amuza, ca acum. Altfel, nu fac decât să-mi amărăsc clipa şi nu am decât de pierdut.
      Te îmbrăţişez şi îţi doresc o zi frumoasă!

      Apreciat de 1 persoană

  8. Așa ceva! Altădată am fi zis că sunt scene dintr-un film, dar acum sunt așa de prezente în viețile noastre situații de tot felul, care mai de care. Străduța spre școala mea e cu sens unic, așadar nu ai cum să stai în drum ca vaca în fața prăpastiei și totuși se trezesc câte unele oprind mașina, blocând trecerea ca să își termine conversația în tihnă.

    Apreciat de 1 persoană

  9. Suzana zice:

    Si mie mi s-a intamplat, cat inca nu se marisera amenzile. Dar avea un telefon mai mare si m-am prins, ca era cat pe ce sa-l rog sa repete, ca nu fusesem atenta! 🙂
    Nu stiu daca sau cand se va rezolva acest subiect. In mod cert tine de o multitudine de lucruri: bun simt, cultura pericolului – nu stiu daca exista expresia- dar eu cam asa o vad, sau pur si simplu respectarea regulilor utile vietii si probail alte cateva! Este unul din subiectele simple si complicate, in acelasi timp. Mai avem de asteptat! 🙂
    Un weekend placut, draga Potecuta! 🙂

    Apreciat de 2 persoane

    • Suzana, nu ştiu, e prea complicat şi da, cum ai spus, cred că mai e de aşteptat. Deşi nu cred că va dispărea tendinţa de a vorbi la telefon tot timpul. Eh, sănătoşi să fim… 🙂
      Îţi mulţumesc! Îţi doresc şi eu weekend frumos!

      Apreciază

  10. ecoarta zice:

    Sigur că am râs. Cu lacrimi. Mi te-am imaginat pe trotuar, după…
    Am pățit-o vara asta. În Cluj. Pe Memo!
    Sfârşit de săptămână minunat!

    Apreciat de 1 persoană

    • Am fost confuză toată ziua, nu numai pe trotuar, la coborâre 😀
      Aha, deci înţelegi perfect cum e, ai trecut prin asta. Adevărul e că, ştiind cum e, zic că e totuşi păcat să nu treci măcar o dată prin aşa ceva. E genul de experienţă musai de bifat 😀
      Te pup, draga mea! Zile cu bucurie îţi doresc!

      Apreciat de 1 persoană

  11. tink3rbe11 zice:

    Ha! Fain, păcat ca nu-s taximetrista, eu port casca în urechea dreaptă.
    Da, nu vorbim despre ce ar fi corect sau nu, că nu a fost corect din partea lui,dar cred că aș fi râs apoi toată ziua amintindu-mi pățania. Și apoi… nu te-ai plictisit pe drum.
    Nu te mai strofoca să găsești soluții că degeaba le-ai găsi. Soluția era în bibilica lui, dar nu s-a declanșat. Data următoare sigur vei întreba „cu mine vorbiți? ” și ți se va răspunde „mai este altcineva în mașină domniță?! „.😂😂😂
    Weekend minunat să ai, și nu te mai gândi.

    Apreciat de 1 persoană

    • Hahahahaha, da, foarte bine ai spus, e foarte posibil să păţesc asta dacă îl întreb cu cine vorbeşte. Mai bine sunt prudentă. Dacă întreabă, tac. Va crede că nu am auzit şi va repeta. 😀
      Weekend frumos şi ţie, draga mea!

      Apreciază

  12. Cosmisian zice:

    Comic. Dar, ne-ai obisnuit asa. bine ca eu nu povestesc. Eu chiar ma incadrez la zona clinica, nu la cea happy si comica.
    1. Mi s-a intamplat asta chiar acum doua zile, tot dimineata cand inca vad monocrom. Fara sa vad ca are casca, intru intr-o conversatie care parea sa imi fie servita. Taximetristul meu nu m-a bagat in seama nici cand mi-am cerut scuze ca am raspuns unei intrebari care nu imi era adresata.
    2. Am fost la o farmacie sa cumpar un medicament. Farmacista a spus cuiva la telefon: `Nu inchide, am un client!` apoi, a asezat telefonul pe masa. Eu cer un medicament, confundandu-l cu unul din spam, care incepe cu C… Se uita stramb la mine, ca din descriere cerusem unul pentru dureri de cap, nu unul pentru alte idei nastrusnice, luate din Spamul emailulu. Asa ca, nu s-a multumit sa imi spuna despre medicamentul pe care il cautam, ci a insistat sa imi spuna pentru ce e cel cerut gresit. Mno, o rusine cumulata… Bine ca a ramas la telefon persoana aceea, ca sa invete de la clientii farmaciei. Partea faina e ca am ales chiar fix exact farmacia de langa serviciu, unde nu ma stie nimeni (interesat de medicamente din spam).
    3. La serviciu mi s-a intamplat de multe ori sa imi atentionez persoanele care veneau aproape neanuntate in Birou ca vorbesc la telefon si ii rog sa astepte pana termin. Nu doar ca nu au asteptat, ci au inceput sa converseze peste conversatia mea cu personajele de la telefon, de parca eu tineam telefonul la ureche in zadar.
    Asa ca, se intampla atat de multe 🙂 Bine ca avem ce povesti 🙂

    Apreciat de 2 persoane

  13. CarmenP zice:

    Am ras cu lacrimi😂 Nu mi s-a intamplat, insa mi s-a intamplat sa fiu refuzata pt ca am dat o adresa de unde nu prea mai putea lua comenzi, pe colina, la Universitate, neinspirat mi-a zis ca nu ma duce pentru ca este de alta religie, am ramas blocata, afara ploua, fara sa zic nimic i-am inchis usa si am plecat pe jos ca ma grabeam sa ajung la un examen.
    Uite aici Micutzu face haz de necaz si iti da si solutia https://m.youtube.com/watch?v=OjNfkcKAcAs . Seara faina!

    Apreciază

    • Iooooi, Carmen! Nu ştiu ce să zic, aş râde de prostia lui dar parcă e şi grav, zău. Am mai auzit de curse refuzate că ar fi prea scurte, dar chiar aşa… ce răspuns e ăsta? Uf…
      Mulţumesc din suflet pentru link, am râs cu lacrimi!! Cum ar fi oare să fac şi eu asta? 😀 😀 E totuşi o idee. Bine, eu, la un metru şi-o scamă cât am, nu ştiu dacă aş putea fi fioroasă 😀
      O zi bună îţi doresc, cu drag!

      Apreciat de 1 persoană

  14. Diana zice:

    Potecuta draga, am rȃs cu lacrimi! :)) Stiu ca nu-i frumos sa ma amuz de o situatie penibila dar trebuie sa recunosti: e amuzant. El vorbea la telefon si tu vorbeai singura. 🙂
    Ce se poate face impotriva astora care conduc masina discutand la telefon, cu sau fara casca?! Doar sa cerem sa opreasca, sa platim cat face pana in locul acela si sa le spunem ca nu circulam cu cineva care conduce vorbind la telefon. Hm! Dar, de regula, cand urcam in taxi, suntem grabiti…
    Oh! Poti suna la compania respectivului, sa-l reclami, dar… Prea multi „dar”. 🙂
    Weekend frumos iti doresc!

    Apreciază

    • Mă bucur mult că te-ai amuzat, Diana! Stai liniştită, e frumos să faci asta, chiar foarte frumos. Crezi că eu nu am râs de mine? 😀
      Nu se pune problema să fac ceva împotriva celor care vorbesc cu casca, nici nu m-am gândit. Nu e ilegal şi pe mine nu mă deranjează deloc. Eu ziceam să fie ceva care să mă avertizeze, să ştiu că omul ăla nu cu mine vorbeşte şi să îmi ţin gura-nchisă 😀
      Îţi doresc şi eu weekend frumos şi îţi mulţumesc mult!

      Apreciază

  15. ioansperling zice:

    Nu ne alegem vremurile in care traim! Inainte taximetristul era bucuros daca clientul vorbea cu el! La frizer socializai cu barbierul…..Azi ai mei vorbesc intr-o limba guturala din care nu inteleg nimic, taximetristii tai sunt preocupati de problemele lor….
    Partea buna in cazul soferilor si a pietonilor cu casca e ca (pe mine unul mă) amuza! Sa-i vezi singuri singurei vorbind si gesticulând, râzând de nebuni…

    Apreciat de 1 persoană

  16. Cu taxiul nu merg, dar tot am pățit-o și eu de câteva ori, în alt fel. Adică fără cască, dar tot cu telefonul celui sau celei care era într-o altă încăpere a apartamentului, dar cu ușile deschise. Răspundeam și câte zece minute la întrebări puse la mobil pentru altcineva. Până într-un târziu când se îndura să vină și să-mi arate că vorbește la telefon, deci să tac. Firește că m-am rușinat și n-am mai scos un cuvânt. Acum mă amuz să aflu cum o pățesc și alții. 🙂

    Apreciat de 2 persoane

  17. Am revenit să citesc comentariile :)) și să recunosc că și eu am râs cu poftă și că doamne, nu aș fi vrut să fiu în locul tău 😀

    Apreciază

  18. Alex zice:

    Ha, ha! Ce îmi place cum ne povestești cu atâta umor pățaniile tale cotidiene, dragă Potecuță! Se mai întâmplă și de-astea, de când cu tehnologia asta care ne acaparează De nu mai pot oamenii să stea o clipă neconectați la internet sau în dialog cu ceilalți. Chiar râdeam mai deunăzi cu niște prieteni, când i-am întrebat când au vorbit ultima oară la un telefon public? Și așa ne-am amintit de celebrele telefoane cu fise și ce chin era să vorbești de la ele, către alte localități, cum se mai blocau, sau se terminau fisele…Acum poți să vorbești imediat, fără probleme, până la capătul pământului!
    Apropo de casca fără fir. Când au apărut pentru prima oară, m-am amuzat când am văzut um om pe stradă, vorbind de unul singur tare și gesticulînd! Credeam că e nebun și se ceartă singur, până ce am văzut „device-ul” din ureche…. ca să folosesc noua terminologie! 😀
    Numai bine îți doresc cu drag și zile minunate!

    Apreciat de 1 persoană

    • Îţi mulţumesc mult, Alex!
      Ehee, chiar, oare mai sunt telefoane publice pe stradă? Eu n-am mai văzut de ceva vreme. Oricum, cred că nu se mai găsesc cartele deci şi dacă au rămas, nu mai sunt funcţionale. Da, am prins şi eu vremuri în care mergeam la poştă, la telefoane cu fise şi tare mă chinuiam să spun repede ce era de spus, să nu se termine fisele. Şi ce interesantă devenea discuţia tocmai când erau pe gata. Deh, vremuri… Deşi aveam fix acasă, erau totuşi convorbiri secrete deci exclus să vorbesc de acasă 😀
      Numai bine îţi doresc şi eu, Alex!

      Apreciat de 1 persoană

  19. illusion zice:

    Sincer, Potecuță, și mie mi s-a întâmplat același lucru. Tot în taxi 😂 deci susțin propunerea ta de lege 😁

    Apreciat de 1 persoană

  20. Geo zice:

    😂😂😂 Tare amuzant!

    Apreciază

  21. ina02s zice:

    M amuzat, mi am aminti pataniileele similare și n-am mai ras așa zgomotos. Deci faca-se cum zici, eu sunt de acord. 🙄 O săptămână buna!!♥️

    Apreciat de 1 persoană

  22. Aura B. Lupu zice:

    🤣😂🤣😂🤣

    Apreciat de 1 persoană

  23. Scuze, Potecuță! Nu m-am putut abține să nu râd (meritul tău pentru cum ai redat scenă!), dar îmi dau seama cât de neplăcut a fost pentru tine. Ce să faci? Pe viitor nu mai răspunzi decât dacă repetă întrebarea și ai certitudinea că ţi se adresează. De obicei te privește prin oglinda retrovizoare când vede că nu-i răspunzi.🙂

    Apreciază

  24. Florina zice:

    Am ras mult la postarea ta si iti spun sincer ca eu sunt unul dintre purtatorii de casca, de-ai sti cat de utila e cand esti mama… am 2 maini libere si asta-i super ca pot vorbi linistita cu soțul meu despre ce avem de facut si uneori pe strada mi s-a intamplat sa ma priveasca ciudat oamenii, deci… te inteleg.
    Nu crezi, Potecuta, ca tocmai stangaciile astea mici ne fac mai feminine ca eu asa zic ca suntem mai dulci cand mai facem cate-o traznaie decat atunci cand detinem controlul 100% 🙂

    Apreciază

    • Mă bucur că te-ai distrat, Florina!
      E utilă în toate cazurile, mai ales când eşti şofer. Eu înţeleg perfect asta, dar na, profit de fiecare ocazie să râd, asta îmi e firea, mă distrez din orice.
      Şi da, e drăguţ când mai facem câte o nebunie din asta, mai ales când vine natural. Când e forţat însă devine penibil. Dar bine că nu e cazul 🙂
      Îţi mulţumesc! O zi bună îţi doresc!

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s