Discurs fără de glas

Bună seara! Şi acum ar trebui să spun ceva, nu? Orice? Adică pot vorbi despre ce vreau? (Se uită în partea dreaptă unde, din spatele cortinei, bărbatul în costum îi zâmbeşte puţin nedumerit). Suntem şi în direct? Ce prostie! Aaa, pardon. Atunci, bună seara şi celor din faţa televizoarelor. Sau a laptopurilor. Sau a telefoanelor. Mă rog, salutări celor din faţa ecranelor. Sunt printre ei şi cei care nu sunt pe scaunele din primele rânduri, nu? A fost prea frig, aşa-i? Ploua, aşa-i? (Domnul îmbrăcat în costum şi-a şters zâmbetul, acum e doar puţin nedumerit). Da, asta se întâmplă cam peste tot. La teatru, la concerte, la film, la spectacole, oriunde. Primele locuri sunt tot timpul rezervate. Pentru oficialităţi. Care de obicei nu vin. Vin numai atunci când trebuie să fie văzute venind. Şi, spre norocul lor, asta se întâmplă foarte rar. Dar atunci de ce pretind invitaţii? Ah, pentru că sunt oficialităţi, le sunt cuvenite. Da, acum am înţeles. Bine.

Deci trebuie să spun ceva, nu? Păi, ce să vă spun? Mă enervează puţin bradul ăsta şi jingle bells-ul de pe fundal. Puteţi opri, vă rog? (Din sală se aud oameni tuşind. Cei mai mulţi ascund huiduieli sub tuse, sunt totuşi eleganţi, să recunoaştem). Domnilor, vă mulţumesc pentru efortul pe care l-aţi făcut, acela de a veni aici atât de bolnavi. Sănătate vă doresc! (În sală se face linişte).
Da, mă enervează. Că e pus aici doar pentru a fi văzut şi pentru a se înţelege că cineva, nu chiar oricine, face ceva pentru noi. Care noi? Şi ce legătură are toată manifestarea asta cu bradul? Că nu-i despre Crăciun aici. Mai e până când va fi despre Crăciun. Aaa, nu veţi mai avea manifestări până la Crăciun şi trebuie bifat cumva. Am înţeles. Atunci, vă doresc un Paşte fericit! Nu ştiu dacă ne mai vedem până atunci. (Domnul în costum pare foarte nedumerit).

Ştiţi ce cred? Că nu vrem decât să bifăm „must do-uri” imaginare, asta cred. Că nu mai simţim nimic, dar nu putem lăsa să se vadă asta. De fapt, nu vrem noi să o vedem. Şi atunci, facem eforturi mari să nu o vadă întâi ceilalţi, ca apoi să o vedem noi în ochii lor. Aruncăm un brad împodobit pe o scenă pe care lumea vine să spună poezii despre toamnă, doar pentru că sunt unii care tocmai au ajuns de la Mall-ul plin de globuri şi sclipeală ieftină (ba nu, nu e ieftină deloc, e doar kitschoasă) şi s-ar putea simţi lezaţi că aici nu găsesc globuri, ramuri, beculeţe.
Ca şi cum, dacă nu agăţi beteală înainte de vreme, nu ai în tine spiritul Crăciunului. Ce idiot sună asta! De parcă în asta stă esenţa. În chestii de plastic care-şi schimbă culorile şi cântă enervant de afon. Sau parcă spiritul ăsta e un lanţ gros de pus la gât. Să se vadă. Să se ştie. Sau parcă trebuie să dai cuiva explicaţii despre asta.

Am spus că asta cred, nu că aşa ar fi, stimate domn. Vă rog, nu mai tuşiţi forţat, vă solicitaţi degeaba corzile vocale. Şi nu înţeleg, de ce priviţi totul prin ecranul telefonului? De ce aţi mai venit aici dacă tot nu ne privim în ochi? Puteaţi urmări de acasă totul. Sunt şi alţii care fac live pe facebook, era mai simplu. Nu mai putem face nimic dacă nu punem zidul ăla de ecran între noi şi ceilalţi, între noi şi noi? Mergem la concerte, ne împingem să ajungem în faţă, avem idolii la câţiva metri de noi, dar îi privim prin ecrane. Nu e ăsta un paradox?
Aaaa, nu e despre noi, e despre alţii. Să vadă alţii ce facem noi. Am înţeles. Ei, asta e mai mult despre noi decât ar putea fi orice altceva. Asta spune despre noi ce nici noi n-am putea. Şi n-am şti vreodată. Să fim văzuţi la evenimente, în vacanţe, mâncând, râzând, iubind, primind flori, torturi, cadouri. Să fim văzuţi trăind o proiecţie a vieţii. Niciodată plângând, niciodată oftând, niciodată dorind ce nu putem sau nu mai putem avea. Aia nu se vede. Aia se ascunde. Uneori, printre globuri agăţate cu două luni înainte de vremea lor pe la geamuri, pe perdele. (Domnul în costum nu doar pare, chiar e foarte nedumerit).

Eu, de fapt, am venit aici să vă spun o poezie. Despre toamnă. Dar mi se face semn de după cortină că nu mai e timp. Bine. Atunci plec. Puteţi porni iar jingle bells-ul. Se asortează cu ce suntem. Cu ce mai suntem. Cu ce-a mai rămas din noi. E frumos! Laughing all the way, making spirits bright!
A ieşit afară. Era noapte, ploua. Normal, era încă toamnă. O maşină care a trecut în viteză a stropit-o din cap până-n picioare. La doar câţiva metri mai încolo, a frânat brusc în faţa trecerii pentru pietoni. Cel care conducea maşina a început să claxoneze nervos. A deschis geamul şi a început să ţipe la bătrâna care trecea prea încet pentru câtă grabă avea el. I-a spus, printre injurii, şi tâmpenia aia care-a intrat în folclor. Cea în care cel în cauză ar fi căutat pe acasă şi el umblă pe străzi. Şi-a aruncat apoi ţigara pe geam şi a pornit cu scârţâit de roţi.

Hm, uite un adevărat patriot, a spus. Adică? Ce e patriotic în comportamentul ăsta de junglă? Uite, are tricolorul agăţat de maşină.
A doua zi era 1 Decembrie.

Foto

Acest articol a fost publicat în Suflet pe poteci și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

43 de răspunsuri la Discurs fără de glas

  1. ecoarta zice:

    E trist, atât de trist! Aşa am ajuns noi!? Cred că da! Ecranul- zidul dintre noi! Falsă reprezentare a realității, dar dincolo de ecran ce este sau cum este!? Oare a început era robotizării!?
    Nu vreau să devin o mască, vreau să vorbesc cu tine, cu tine… vreau să mă plimb cu tine şi să râdem amândouă de prea plinul inimii, să gustăm din nefirescul mers al lumii…dar până atunci, cu „zidul” între noi, să fii fericită!

    Apreciază

  2. Aura B. Lupu zice:

    Discurs fără glas… dar ce tare l-am auzit, pînă-n străfunduri!
    Să arătăm, în loc să fim…
    Dar ce bine că totuși mai sîntem!
    🌺🌺🌺🌺

    Apreciat de 1 persoană

  3. rofstef zice:

    Nici io nu înțeleg de ce avem atâtea garduri și ziduri intre noi, deșii eate libertate, dar suntem atât de distanţi și reci, măcar dacă am fi cum suntem in realitate cum suntem în iluzia virtualului ?

    Ce să zic, măcar e bine și așa, uni dintre noi am avut măcar șansa să trăim și alte vremuri, dar mă gândesc la generațiile viitoare cum vor fi ?
    Weekend Plăcut !!!

    Apreciat de 1 persoană

    • Ştef, am observat că cei mai mulţi copii şi tineri sunt mult, mult, mai dezgheţaţi şi mai puţin complexaţi decât am fost noi. Nu ştiu dacă ei au complexele pe care le-am avut noi. Sigur, au şi ei dramele lor personale, există bullyingul, au problemele lor. Dar cred că cei cu măşti multe suntem noi, nu ei.
      Îţi mulţumesc frumos! O zi frumoasă şi o săptămână cât mai bună!

      Apreciat de 1 persoană

  4. Issabela zice:

    Apologia ecranului… E ușor relativ, că nu peste tot poți să te dai ce și cum nu ești și, pe de altă parte, avem nevoie și de comunicare 🙂
    În ultimă instanță, depinde tot de fiecare dintre noi, cred, ce și cum vrem de la noi înșine și de la lumea din jur.

    Paradoxal, noi ne uităm cu milă la ăia cu măștile evidente, dar fiecare dintre mascații ăia au la rîndul lor în jur o rază oarecare de alți mascați care cred cu tărie că mascații adevărați sîntem noi, ăștia, primii, care ne uităm cu dispreț la măștile adoraților lor…. etc.
    Sper c-ai înțeles și nu m-am pierdut pe drumul măștilor…
    Adică eu cred că ecranul e doar un adjuvant în pierderea mai rapidă de sine atunci cînd ai înclinații native, nicidecum cauza 🙂

    Apreciază

    • Am înţeles, Issa. Şi ai spus-o foarte frumos şi cred cu tărie că e cum spui. Dar mai cred şi că măştile ale încă nu-s una cu noi. Că depinde de noi şi că încă mai putem să le dăm jos, una câte una.
      Îţi mulţumesc!

      Apreciat de 1 persoană

  5. Zuzu zice:

    Cred ca oamenii ar fi cu adevarat fericiti abia atunci cand nu vor mai cauta validare in jur. Nevoia de validare vine din neincredere in fortele proprii, nerecunostinta si din ignoranta.

    Apreciat de 1 persoană

  6. ♥:-) hai să ne dezabonăm de la astfel de oameni,doar aşa se potolesc!De exemplu vlogurile…să fie unul..unul ca Potecuţă cel puţin!

    Apreciază

  7. Iosif zice:

    Pentru mesajele transmise cu dragoste, din inima pentru Suflet, nu exista ziduri sau ecrane despartitoare, atunci când emitatorul si receptorul Cuvântului, – scris sau vorbit – se afla pe aceleasi coordonate – longitudine si latitudine – pe aceeasi lungime de unda, si pe aceeasi frecventa a Spiritului Sfânt care este puterea invincibila a universului, ce poate modifica (metamorfoza) caracterul morbid, mostenit si transmis genetic de la început, din generatie în generatie, tinând omul în limitele (plane)tare orizontale, marea eroare a rutinei plictisitoare, în care conducatorii sistemului mondial global, tin în robie sufletele maselor, prin filozofii, religii, politica, stiinta, legi si ideologii umanist-materialiste relative, lipsite de verticalitatea (AAAE)
    O seara magnifica, un sfârsit de saptamâna cu liniste, bucurie si pace în Suflet, draga Potecuta !

    Apreciază

  8. Emilia WONC zice:

    Mă uitam și eu pe facebook într-o seară și am dat mai mult de patos decât de ceva esențial. Mă enervează oamenii ce se cred ,,mari și tari”, încercând să prostească lumea prin show păcătos. Mă alin cu lumea noastră virtuală de aici. Chiar le mulțumesc persoanelor pe care le urmăresc aici și care mă urmăresc pe mine pentru simplitate și sufletism! Mă bucur că aici mă pot regăsi și pot citi gânduri profunde ale unor oameni adevărați. În rest, mult patos, puțin suflet și zero minte! Nici nu mă mai complic, ignor și merg mai departe, spre inimi adevărate!
    Seară frumoasă cu oameni frumoși la suflet, dragă Potecuță!

    Apreciază

  9. Ana May zice:

    Altădată măștile și mascații erau doar de Anul Nou, acum s-au extins în timp și spațiu. Ne ia valul…însă ne bucurăm de fiecare dată când întâlnim oameni frumoși și buni.
    O duminică frumoasă cu trăiri frumoase! 🤗

    Apreciază

  10. Roxana Negut zice:

    Ce frumos scrii potecuta! Eu pledez pentru o lume fara masti, pentru autenticitate, sentimente reale si sensibilitate!❤ O duminica frumoasa, draga mea!🤗😘

    Apreciază

  11. Într-o postare anterioară voiai să vedem sunetele și nu suntem în stare să ne vedem nici pe noi înșine. Devenim niște indivizi manipulați, programaţi, simpli figuranţi în rolurile episodice ce ne-au fost repartizate.

    Apreciat de 1 persoană

  12. Ella zice:

    Imi pare rau dar m-ai lasat fara cuvinte ………
    Ce pot sa scriu cand eu sunt complet rupta de realitatea de acolo?
    Pot doar spune ca va doresc tot binele din lume …
    Imbratisari, Potecut!

    Apreciază

  13. Încerc să mă detaşez de sărbătorirea Crăciunului cu atâta vreme înainte şi să pun mai mult accent pe Postul care trebuie ţinut în această perioadă. Nu neapărat prin alimente, ci prin gânduri de curăţenie sufletească, de cumpătare şi abţinerea de la petreceri în această perioadă. Crăciunul se diluează în prea multe zile şi îşi pierde din consistenţă.

    Apreciază

  14. ane zice:

    Gânduri frumoase, Potecuță!
    La mulți ani, româncuță!

    Apreciază

  15. ina02s zice:

    Superficiali sunteM?? Suntem!
    Intimitate cu scena peste șapte rânduri goale? N-avem!
    Mașini cu ceva cai putere ce ne provoacă orgoliu??? Cum nu??
    Lipsa de repere și debusolare in tot și-n toate??? Noi toți, se nteleg!
    Din pacate-i mai trist decât pare. Și aproape toate se reduc la educație, cred… ☹️
    O zi mai buna!

    Apreciază

  16. ina02s zice:

    Cine mai stie??? Speranta moare ultima!! Pupiciii

    Apreciază

  17. tink3rbe11 zice:

    Deci, am citit aseară… târziu, era tare târziu… Acum am mai citit odată 😅
    De la revoluție încoace, cred că partea comercială contează mai mult decât viața în sine…
    Norocul lor sunt copii, target-ul lor se bazează pe copii.
    Cred că nu are legătură ce scriu eu cu ce ai scris tu, dar nici eu nu înțeleg unde mai este magia.

    Apreciază

  18. Nu știu cum, dar spiritul Crăciunului înainte de vreme și multe alte proiecții artificiale ale fericirii mă fac, de fapt, mai nefericită…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s