E târziu, iubire

E târziu, iubire, toamna-i pe sfârşite,
Nu-i mai pasă astăzi de copacii goi,
Va lăsa pe praguri vise ne-mplinite
Şi abandonate, undeva, prin noi

Nu-ncerca s-o cauţi, n-are rost s-o strigi,
E-n zadar efortul de-a-i opri plecarea,
Orice i-ai promite, n-ai să poţi să-nvingi,
Toamna, ca şi viaţa, n-ascultă chemarea

Va pleca-ntr-o seară, va pleca departe,
Îşi va lua şi vântul risipit pe cale,
Noi vom pierde vremea printre frunze moarte
Şi vom pierde doruri pe sub felinare

E târziu, iubire, toamna-i pe sfârşite,
Nu-i pasă de ramuri, nu-i pasă de noi,
Ne-a lăsat pe praguri vise-abandonate
Care, în uitare, se prefac în ploi.

Foto