O ultimă frunză, ca un ultim cuvânt,
Rătăcită pe drumul dintre cer şi pământ,
S-a oprit pentru-o clipă într-un colţ de pian,
Să îşi cânte plecarea chiar în actul final
Să nu mai suspine, să nu ne mai doară
Nici dorul, nici frigul, să nu ni se pară
Că toamna-i doar moarte şi-i vânt şi sunt ploi,
Că e doar amorţire împărţită la doi
Mai cântă ş-acum, se aude departe
Bătrânul pian ce-a rămas fără clape,
Dar se simte pierdut prin refrenul fictiv
Ca un do părăsit de alt do-n portativ
Însă ultima frunză, ca un ultim cuvânt,
Rătăcind drumul ei dintre cer şi pământ,
Va rămâne să şteargă toate urmele vinii
De a-şi pierde suflarea la căderea cortinei
Ş-acea ultimă frunză, ca un vis dus de vânt,
Este-o ultimă şansă la un ultim cuvânt
Să-nţelegem că toamna nu-i doar moarte şi ploi,
Că e şi adiere împărţită cu noi.
Cosmisian a lansat o provocare. Vă rog să intraţi AICI să vedeţi despre ce e vorba.
Cum sunt mai înceată de fel şi cum eu mă blochez când e vorba de o temă (nu mă crede nimeni când zic asta, dar aşa e) am răspuns provocării abia acum, când deja Cosmisian a lansat o alta la fel de frumoasă şi tentantă. Sper să fie acceptată şi aşa întârziată. Şi mulţumesc, Cosmisian!
Fotografia e luată de aici şi nu mă întrebaţi de ce, dar eu am văzut ca şi cum ar fi un pian fără clape acolo. Deşi ştiu că nu-i. Dar dacă asta văd, asta scriu 😀
Încet, dar cu pași siguri! 😉
Foarte frumos! O poezie atât de distinsă!
Seară fumoasă cu multă inspirație!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îţi mulţumesc mult de tot, Emilia! Mi-a fost puţin teamă că nu voi putea răspunde provocării. Dacă spui că e bine, m-am liniştit!
Seară frumoasă îţi doresc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Chiar e superb! Și dacă nu vei putea face față tu, atunci cine? Noi, diletanții? Pentru mine blogul tău este un exemplu de creativitate și frumos!
Seară liniștită cu multă inspirație!
ApreciazăApreciază
Emilia… draga mea… 😳
Nu ştiu cum să îţi mulţumesc!
Numai şi numai bine îţi doresc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Daca tu vezi un pian, un pian e 🙂 Daca vedeai un pervaz, era alta poezie. Desi sint sigura ca era la fel de frumoasa si aceea 🙂
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc, Issa!
Pian mi s-a părut de prima dată a fi. Se pare că văd poezie-n orice. 🙂
Seară frumoasă îţi doresc!
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Chiar e, dacă știi s-o vezi.
Seară frumoasă și ție!
ApreciazăApreciază
Sau dacă nu vezi bine, ca mine. Şi credeam că am ochii buni 😀 😀
Te pup, Issa! Seară bună îţi doresc, cu drag!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
A republicat asta pe Cosmisian's Blog – Gânduri Neinfinite și a comentat:
Ultima Frunza?
Se confirma ca nu.
Sa para pervazul ca este un pian fara clape
Potecuto, poezia ta este mai mult decat asteptata, este croita in liniste, e o soapta. Tu stii ca am spus asta adesea, poeziile tale le citesc repetat, in soapta! Soapta, soapta, soapta…
Toamna le-a topit,iar acum sunt doar ape
Din ele o parte le face cuvinte, sau soapte
Din restul formeaza fulgi pentru-0 noapte.
Temele pe care le propun, sunt lunare. Dar, oricine poate scrie pe o tema din trecut. As vrea sa mai primesc notificari despre teme trecute, pe care le actualizam. Ei bine, luna incepe de astazi…
ApreciazăApreciază
Ce frumos şi lin ai scris! Îți mulțumesc pentru liniştea din şi dintre cuvinte!
Şi pentru că m-ai primit şi aşa, întârziată!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Stii ca esti acasa! Este cat se poate de evident ca, in absenta poeziei tale, seria aceasta ar fi fost lipsita de o muzica produsa de un nepian, sau de un pian fara clape, pentru ca ele s-au transformat in randurile poeziei tale.
ApreciazăApreciază
😳 uf. Nu ştiu ce să mai zic, e prea frumos şi prea melodios ce-ai scris. Şi „mulţumesc” e prea puţin…
ApreciazăApreciază
Pare ca o partitura la patru maini. Vezi, Potecuto? In loc sa stam cu coatele infipte in pervaz, il putem transforma intr-un pian fara clape, dar cu 4 octave poetice 🙂
ApreciazăApreciază
😀
Se poate, da.
La patru mâini? De ce?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sunt versuri la patru maini 🙂
ApreciazăApreciază
Două ale mele, două ale mele. Sunt patru, da.
ApreciazăApreciază
Nicicând o frunza nu a avut dedicate versuri atat de frumoase! Te îmbrățișez draga mea!🤗😘
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Venind din partea ta, un om atât de talentat şi delicat în scris, e ca un dar pe care-l voi păstra-n suflet mereu!
Îţi mulţumesc, Roxana! Şi eu te îmbrăţişez cu drag mult! Şi îţi doresc o zi frumoasă!
ApreciazăApreciază
Delicată, sfărâmicioasă ca o ultimă frunză uscată. Acum e frunză, într-o clipită devine pulbere…
Foarte frumos a cântat pianul tău, Potecuță! 🍁🍂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Doamne, ce frumos ai spus!
Îţi mulţumesc din suflet, Aura! Te îmbrăţişez!
ApreciazăApreciază
Mi-ai spus sa vad pian, si pian am vazut! 🙂 Abia cand am citit ca asa ai vazut tu am mai aruncat o privire!
Poezia este superba, ca toamna cu vanturi si ploi, cu raze de soare sau nori!
Am citi si acel „ultim cuvant” – interesanta idee de film.
Iti doresc sa ai weekend minunat, Potecuta draga!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aşa-i că putem vedea orice când vrem asta? 😉
Îţi mulţumesc mult de tot, Diana dragă! Tare mult mă bucur că ţi-a plăcut!
Chiar e foarte interesant filmul, mi-a plăcut mult! Cred că îl caut iar, să-l văd de la început.
Weekend frumos îţi doresc şi eu!
ApreciazăApreciază
Minunată poezie, Potecuță. Un sfârșit de săptămână cât mai plăcut îți doresc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îţi mulţumesc mult, Georgeta!
Zile pline de bucurie îţi doresc şi eu!
ApreciazăApreciază
Câtă frumusețe ai în tine,Potecuta draga! Mulțumesc mult di tot!
ApreciazăApreciază
Of, draga mea… ce frumos ştii tu să-mi umpli sufletul de bucurie în doar câteva cuvinte!
Îţi mulţumesc mult, mult!
Să fie caldă şi frumoasă ziua!
ApreciazăApreciază
Asemenea, draga mea!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O poezie frumoasă ca o toamnă blândă și caldă, ce-ți picură în suflet liniște și bucurie!
ApreciazăApreciază
Te îmbrăţişez, draga mea! Îţi mulţumesc tare mult! Să rămână liniştea şi bucuria mereu în sufletul tău!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tu poți să răspunzi cu brio la orice provocare în care sensibilitatea și emoțiile duioase ocupă un loc esențial. La mine, ultima frunză câtă la tobe și nu se cuvine să stric armonia unor note ce stârnesc romantismul. 😉
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc mult, Petru!
Au şi tobele rostul lor în partitură 😉
O zi frumoasă îţi doresc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cum să nu mă bag la așa ceva, doar am fost un împătimit al instrumentelor cu clape și am luat peste degete destule liniare din lemn de la profesor timp de 3 ani pentru că nu citeam corect cu degetele pe clape ceea ce scria pe partitura..
Parcă acuma îl văd pe domn profesor, și nu pot să uit când odată sa nervat foarte tare și a dat cu liniarul să mă lovească peste degete si mi,am tras mâna și a lovit puternic clapele și sa enervat foarte tare și a zis, „pă bat-o Dumnezeu de notă că voi mă faceţ să stric clapele de la pianină cu liniaru”
Deci, pian au fost cuvintele tale așternute prin vers..!
Acela nu este un pian, sau pianină, poate fi o noptieră, un dulapior etc..
Pianul are două uși, in termeni tehnici se numesc capace..
Capacul mare care inchide „camera” de sunt al corzilor, și capacul mic care inchide claviatura, și în același timp protejează claviatura atunci când nu se cânta la pian, de praf, caderi accidentale de apă, obiecte, etc..
Iar forma capacului este total diferită de forma acelui pervaz sau tejghea și este mult mai lată și lungă, iar dacă era un pian vechi, fără clape, atunci trebuia să se vadă acel locaș unde cândva erau clapele..
No, cer scuze că m,am băgat si eu cu observații pe-aici, dar acum ști mai clar cum stă treaba cu pianul..:))
Un Noiembrie Frumos și Weekend Plăcut să ai !!!
ApreciazăApreciază
Mă bucur că ţi-am trezit amintiri frumoase deşi cam… usturătoare 😀
Îţi mulţumesc pentru toate explicaţiile astea tehnice, Ştef. Nu e nevoie de scuze, mă bucur că ai intervenit. Numai că vezi tu, Ştef… nu ştiu cum să îţi explic. E ca şi cum ne uităm amândoi pe cer, la nori, eu zic uite, eu pe norul ăla pufos îl văd a fi un peşte şi tu vezi o corabie, că peştele are solzi şi norul n-are. Am zis că ăla nu-i pian. Dar pervazul ăla mie mi s-a părut că e ca o claviatură şi tot aşa îl voi vedea ori de câte ori aş privi fotografia. Cum nu mă pricep la tehnică, în versuri nu am cum să o aplic. Şi cum poezia e despre imaginaţie şi metaforă, cu sau fără uşi, tot pian va rămâne-n mintea mea 😀
Mulţumesc, Ştef! Noiembrie plin de bucurii îţi doresc şi eu!
ApreciazăApreciază
:)))
Oricum mie îmi place și asocierea ta a acelui obiect cu pianul, și nici nu este departe de fi real..
Da, chiar m-am bucurat de provocare, Mi,a plăcut !!!
ApreciazăApreciază
😀
Vezi, începi şi tu să-l vezi pian 😀
Mulţumesc, Ştef!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ha, ha, ha, ha, ha :)))
Interesant pianu ăsta „fără clape” 😂
ApreciazăApreciază
Ştiam eu 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Minunat, un pian fara clape ca un om care nu isi mai poate exprima sentimentele in poezie… nu e cazul tau, Potecuto. Tu faci un vals al frunzelor miscand doar putin bagheta magica. Interesanta ideea de tema, voi arunca si eu o privire la Cosmisian. Mie imi vine teribil de greu sa fac „teme”, dar poate imi vine un strop de inspiratie, cine stie… ❤ Weekend minunat!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc mult, Ana! Bagheta magică e la tine acum, mi-ai îndulcit dimineaţa cu aceste cuvinte! 😉
Cosmisian are acum altă provocare a lunii. Intră la el şi vezi, nu e greu, scrii ceea ce-ţi inspiră fotografia, atât. E cu muşcate acum 😉
Te îmbrăţişez! Weekend frumos îţi doresc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dacă tu zici că e pian, cine sunt eu să te contrazic?! 😅
Lăsând gluma la o parte … poezia ta este superbă, ca o melodie cântată pe un vechi pian, dar care are înca clape! Weekend plăcut draga mea!!
Muah! 😊 Pupicios! 😘😘😘
ApreciazăApreciază
Nu zic că e pian, Ella. Zic că aşa-l văd eu 😀
Îţi mulţumesc din suflet! Tu, prin comentariul tău, ai pus clapele pe pian 😉
Te îmbrăţişez şi îţi doresc o zi cât se poate de frumoasă!
ApreciazăApreciază
Superbe versuri! Frumos tare, Potecuță
ApreciazăApreciază
Te îmbrăţişez, Vero! Îţi mulţumesc tare mult!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ultima frunză ar cădea chiar şi fără să fie vremea,deşi se apropie,numai să aibă parte de aşa superb omagiu.Felicitări Potecuță,frumos răspuns la provocare.
Şi eu mă blochez când mi se spune să scriu neapărat despre un anume subiect,nu mă crede nimeni că nu pot scrie”la comandă”.
ApreciazăApreciază
Floare de mai, mă emoţionezi! Îţi mulţumesc tare mult!
Nu a fost grea provocarea, nu trebuia decât să scriem ceva ce ne inspiră fotografia. Dar am eu aşa o chestie, parcă nu-mi vine nimic atunci când există totuşi un punct de plecare. Şi am citit şi alte răspunsuri la provocare, minunate toate, şi parcă m-au intimidat prin frumuseţea lor.
O zi bună îţi doresc!
ApreciazăApreciază
Eu sunt”zero”la inspirație,am văzut poza şi…degeaba😊😊.Zi super şi ție draga mea !
ApreciazăApreciază
🙂
Numai bine îţi doresc!
ApreciazăApreciază
minunat cum poti tu sa iti exprimi emotiile in versuri! Excelenta imaginea pe care ai vazut o tu in fotografie!
Un weekend vesel iti doresc, chiar daca afara predomina ruginiul 🤗😘
ApreciazăApreciază
Mulţumesc din suflet, Carmen! Dacă emoţia a ajuns la tine, e tot ce contează!
Weekend frumos, cu bucurie, îţi doresc şi eu!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Foarte frumos scrii! 🤗❤️
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc foarte mult, Vali!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Superb!
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc tare mult!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Prea frumos, prea pentru suflet! Ma bucur de descoperire! 😄
ApreciazăApreciază
Îți mulțumesc! Bun venit!
Eu mă bucur că eşti aici!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc si eu! ☺
ApreciazăApreciază
Frumos cântec in versuri, ultimei frunze. Pian, cântec, strofe, versuri, aduni emoție si vraja. Mulțumim. 🌿♥️
ApreciazăApreciază
Îți mulțumesc mult, Ina! Te îmbrățişez!
Seară frumoasă îți doresc!
ApreciazăApreciază
Multumesc frumos, draga Potecuta! Cum stii tu sa rasucesti invaluitor cuvintele!
Minunat text!
Iar provocarea este speciala! O sa ma gandesc si eu!
Frumos si bine sa-ti fie, mereu! 🙂
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc foarte mult, Suzana! Tare mult mă bucur că ţi-a plăcut!
M-aş bucura şi eu dacă ai intra în joc. Dacă nu cu frunza, poate cu muşcata. O găseşti pe blogul lui Cosmisian.
Să ai o săptămână frumoasă! Te îmbrăţişez!
ApreciazăApreciază
Superba poezie, plina de nuante simbolistice profunde cu aroma si gust dulce-acrisor-amarui de gutui si must parfumat, stors din boabele de struguri, pline de vitamine si lumini divine ! 🙂
O ultima frunza uscata, luata de vânt,
un ultim ecou, un sunet simbolic cuvânt.
O ultima haina a crengilor hâde si goale,
lasa în Suflet durere, regret, si-ntristare…
O duminica binecuvântata cu liniste, bucurie, fericire si pace în Suflet, draga Potecuta !
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc!
O zi frumoasă şi ţie!
ApreciazăApreciază
Superb!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc mult, Roxi!
ApreciazăApreciază
Numai tu, Potecuta draga, puteai scrie atat de frumos si induiosator.
Felicitari! 😍🌹
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc foarte mult, draga mea! Mă bucur mult că ţi-a plăcut!
ApreciazăApreciază
Cu drag!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Acum am venit și eu de acasă. Nu pricepeam ce aveți toţi cu „ultima frunză”. Frumoase versuri, Potecuță!🙂
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc, Constanţa! Ne-am jucat toţi cu o provocare. Ca voi, la SB 😀
O zi bună îţi doresc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Provocările voastre sunt mai inspiraţionale decât la SB-ul nostru.🙂
Zi frumoasă și numai bine!
ApreciazăApreciază
🙂
Numai bine îţi doresc şi eu!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și eu tot pian am văzut prima oară 🙂🙂, nu-mi pasă ce era de fapt, rămân la prima impresie 🙂🙂.
ApreciazăApreciază
Uneori, numai prima impresie contează 🙂
ApreciazăApreciază
Fara cuvinte am ramas la frumusetea cuvintelor tale! De fapt, nu sunt doar frumoase, sunt pur si simplu perfect asezate-n fraze! 🙂
ApreciazăApreciază
Sunt copleşită şi îţi mulţumesc tare mult!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pingback: Când ultima frunză cântă… – Iisus a spus să ne iubim! Ne mai amintim noi, oare?
Mulțumesc, dragă Potecuta! Am pus un semn pt a o regăsi ușor.. Îmi place sa o recitesc. O zi minunata!
ApreciazăApreciază
Te îmbrăţişez cu drag!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Asemenea!
ApreciazăApreciază
Cântăm impreuna cu ultima frunză, să ne fie trecerea mai ușoară și nouă și ei. Poate melodia o să mai tempereze melancolia. 😘💐
ApreciazăApreciază
Ce bine-ar fi să fie aşa…
Îţi mulţumesc frumos, Ana!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Când te citesc eu devin inspirație împărțită la doi ❤
Îți mulțumesc foarte mult! 🤗😘
ApreciazăApreciază
Mi-au fugit cuvintele în braţele emoţiei!
Te îmbrăţişez, nu pot spune mai mult, m-ai emoţionat tare!
ApreciazăApreciază
Si-acea ultimă strofă, despre-acea ultimă frunză, ramâne eternă, ca o frumoasă rugăciune cantabilă, perpetuă …
ApreciazăApreciază
Mulţumesc tare mult! Gând bun!
ApreciazăApreciază