Jurnal despre pustiire

Afară… Toamna îşi vede de-ale ei, pare că s-a aşezat pe-un colţ de adiere şi-şi admiră culorile rămase fără de privitori, şi-şi contemplă propria-i frumuseţe rămasă fără de priviri. Cine s-o admire? Face asta în tăcere, să nu deranjeze. În timp ce noi… noi uităm de viaţă trecând prin viaţă. N-avem timp de admirat. Şi abia de mai avem timp de simţit. Hrănim orgolii la micul dejun şi adăpăm iluzii la marele ospăţ al nostalgiei. Dăm vina pe capriciile ei doar ca să ne putem împăca noi cu noi, doar ca să ne acceptăm mai uşor cu toate ne-mplinirile şi neputinţele. În timp ce ea… ea-şi vede de ale ei. Şi nu ne deranjează.

Azi… ziua aia aşteptată încă de luni. Face bine să ştim că mâine e liber pentru cei mai mulţi. Că ne trezim mai târziu, că nu mai trebuie să alergăm, că vom avea timp al nostru, pentru noi. Ce facem cu el? Ştim cum să-l facem cu adevărat al nostru? Nu-i nimic dacă nu. Va veni o nouă zi de luni în care vom aştepta să vină mai repede ziua asta-n care vom fi fericiţi că mâine va fi liber şi vom face ce vom vrea şi… şi tot aşa. Între timp, viaţa se strecoară-n toamnă. Dar e bine şi aşa.

Mă gândesc… am văzut serile trecute, pe TVR, „Izolaţi în România” – recomand cu drag emisiunea. Mi-au rămas în minte cuvintele unei bătrâne care-şi târâie paşii-ntr-o singurătate sinonimă cu infinitul. Ştiţi zonele cum sunt cele din Apuseni, de pildă, unde distanţa-ntre case se măsoară-n kilometri. Nu se întâlneşte om cu om săptămâni întregi. Povestea femeia de vremurile-n care erau dealurile pline de tineri şi copii, de oameni care-şi munceau pământurile şi apoi, revenind la prezentul ca o pâlpâire, a spus că „nu mai sunt oameni acum, s-o gătat tăţi”. Şi tot acolo am auzit, la întrebarea „numai voi sunteţi aici?”, că „numa. Suntem singuri şi pustii”.
Am zâmbit amar la vorbele bătrânei, am spus că uite cât de tăios şi în acelaşi timp dulce sună asta. Pe acolo oamenii nu mor, ei doar „să gată”. Şi a spus-o ca şi cum să gată şi oamenii aşa cum să gată frunzele din pomi. Rând pe rând. Până nu mai rămâne niciuna şi rămâne totul pustiu.

Ziua de ieri, cu acel film de la Colectiv care taie (pentru a câta oară?) suflete-n bucăţi,  m-a făcut să simt altfel vorbele bătrânei care-şi trăieşte singurătatea-n pustiu. Nu comentez ce-am văzut. Nu e nimic de comentat la filmuleţ.
La fapte e ceva de spus. Nu cele din film. Cele de după. Şi în afară de „grotesc” nu găsesc un alt cuvânt. Şi dacă trebuie să-mi cer iertare pentru asta, o fac.
E grotesc că nu s-a schimbat nimic de atunci. Că principala problemă de după tragedia aia imensă, aia cu instituţii şi localuri fără autorizaţie la incendiu, aia cu corupţia care permite asta, e fix în acelaşi punct. Se deschid şi azi restaurante care-şi pun anunţul ăla pe geam, cum că n-au, şi funcţionează şi fac salate şi shoarme, fără să fie deranjate de nimeni, că doar #şîeu sunt patron 😉 . Şi apoi toate celelalte care au derivat din asta.

E grotesc că cineva, nici nu mă interesează cine, a lansat filmuleţul ăsta nu in memoriam, nici din durere, nici din respect pentru victime şi familiile lor, nici din dorinţa ca noi să ştim adevărul. Care adevăr?
Iar motivul pentru care a făcut-o e grotesc. Nu, nu, aici scopul chiar nu scuză mijloacele, domnii mei.
Şi e grotesc că din cauza asta se înjură om pe om. Pentu că omul nu-i de acord cu ce crede alt om. Pentru că unii iar se caţără pe cadavre în timp ce noi batem pasul pe loc, ocupaţi fiind să nu fim de acord cu ce spune altul de lângă noi. Şi să strigăm asta-n gura mare, înjurându-l. Fără să mai conteze motivul pentru care o facem, fără să mai conteze nimic, de fapt. Important e să-l punem pe punct, să ne simţim învingători.

Şi atunci, vorbele bătrânei din pustiu au un ecou care înmărmureşte. S-or gătat oamenii din oameni. E toamnă, domnii mei. Şi noi suntem singuri şi pustii.

AscultASTA. Atenţie, vă rog! În primele secunde, ţipă o tanti, nu vreau să vă speriaţi.

Foto

Acest articol a fost publicat în Suflet pe poteci și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

77 de răspunsuri la Jurnal despre pustiire

  1. Chiar citeam zilele trecute un afis „aceasta unitate functioneaza fara aviz de incendiu” si am simtit un brrr pe piele. Parca ma invita inauntru pe riscul meu 😦

    Apreciază

    • S-au spus numai lucruri bune despre calitatea mâncărurilor din acel restaurant. Trec zilnic pe acolo şi nu am intrat şi nici nu voi intra. Mi-ar fi jenă de mine. Că m-am revoltat atunci. Şi acum ce aş face dacă aş călca peste revoltă pentru o farfurie de shaorma şi aş intra deşi afişul e… grotesc de mare?
      Îţi mulţumesc!

      Apreciat de 2 persoane

  2. Aila zice:

    Am rămas fără cuvinte. Ai prezentat realitățile asa de simplu ai găsit similitudini și corelații extraordinare. Nu pot comenta pe subiect fiindcă pe de o parte am un sentiment de neputința fața de ce a urmat după Colectiv și de revolta fața de reacții și măsuri, competente și câte și mai câte. Am sa dau dor share aici și deseară și pe site sa citească cât mai multe persoane.

    Apreciat de 1 persoană

  3. Pingback: Jurnal despre pustiire — Poteci de dor – Aila

  4. Floare de mai zice:

    Iar ne-au nimerit în campanie electorală ca şi acum 4 ani,iar nu ştiu ce să promită mai întâi,dar de făcut…nimic.Dacă Doamne fereşte ar fi iar un’Colectiv”am fi exact ca şi atunci,poate mai rău.Filmul ăla arată neomenia şi dezinteresul din unii….greu să-i numim oameni.Aşa este,”s-au gătat oamenii”…Şi nu doar că s-au mutat de pe aici…li s-a atrofiat sufletul,dacă l-au avut vreodată….😢😢😢😢

    Apreciază

    • Floare de mai, sincer, n-aş da prea mult în echipele de intervenţie. Nu, nu te contrazic. Dar dacă n-au ştiut ce au de făcut înseamnă că cineva acceptă că oamenii din subordinea lui nu sunt pregătiţi. Şi acel cineva nu va păţi nimic niciodată deşi e principalul vinovat.
      Problema cea mai mare e însă-n altă parte, nu în acea intervenţie. Şi cum ai spus, tot acolo suntem şi vom mai rămâne mult timp.

      Apreciază

      • Floare de mai zice:

        Păi,da, lcei”de sus”sunt primii responsabili.De asta a ieșit și lumea în stradă să plece Ponta,Bănicioiu,etc.Și acum tot așa suntem,lor le pasă doar de ei.Mai știu eu pe unii,din proprie experiență,la scară mai mică,dar la fel de preocupați să scape ei și să dea vina pe victimă,deși problema era de la ei,dar.,.”mortul e vinovat”că așa e pe la noi.

        Apreciat de 1 persoană

  5. Roxana Negut zice:

    Doar tu poti povesti atat de frumos draga Potecuta despre lucruri atat de dureroase! Nu am cuvinte sa comentez mai mult. Te îmbrățișez cu drag!🤗😘

    Apreciază

  6. ioansperling zice:

    E trist ce scrii tu si nu-s invatat cu din astea din partea ta! Si e trist pentru toti….
    Oamenii nu s-au gatat! Sunt in bejanie pe aiurea, ca mine….La noi in biserica in fiecare duminica sunt sute de copii. Sunt aproape numai tineri. S-au gatat batranii, mai sunt cativa si eu….
    Oricat de bine am duce-o aici ne-am intoarce daca am avea barem jumatate din salariu, asigurari, conditii….
    Dar dupa toamna vine iarna se schimba anotimpurile se schimba guvernul si dupa cateva toamne e un alt guvern insa tara nu s-a schimbat. Sau daca a facut-o nu in bine!
    O era glaciară s-a asezat peste Romania chiar daca anotimpurile se succed incontinuare…

    Apreciat de 2 persoane

  7. ane zice:

    Am văzut și eu câteva episoade din reportajul ”Izolați în România” realizat de Dite Dinesz, jurnalist TVR Timişoara*. Cerul și pământul au grija lor.
    Despre colectiv, e greu de comentat, poate se v-a afla adevărul într-o zi.
    Ai desenat o realitate sensibilă a realității, Potecuță! Te îmbrățișez!

    Apreciază

  8. ina02s zice:

    Sunt doua planuri diferite, cele despre care vorbesti. Unul cu batranii nostrii frumosi, putin sfinti, ce-si poarta singuri de grija si traiesc aprope de ceruri si la propriu si la figurat. Si altul, in care traim noi, intr-o lume mai stramba, gresita si fara valori. Colectivul si Caracalul sunt rani deschise, peste care n-a pus nimeni, macar, un plasture. A platit cineva ceva??? A schimbat cineva ceva?? S-a imbunatatit ceva?? Daca maine se intampla un eveniment similar, suntem mai aparati?
    Trist si crud… rapunsul, din pacate. Si noi suportaMmm. Si consecintele! 😀

    Apreciat de 3 persoane

  9. Ce diferență…între singuri și pustii….și ce combinație răvășitoare pentru inimă….
    Iubesc videoclipul acela. Cu tot cu vers.
    Potecuță, zile limpezi îți doresc!

    Apreciază

  10. tink3rbe11 zice:

    Chiar ca s’or gătat oamenii din oameni. Nu mai suntem oameni, suntem hiene.
    Poate am perceput eu greșit conținutul postării tale, nici nu am vreme să analizez,dar acolo, la bătrânii aceia ,timpul stă uneori în loc, acolo într-adevăr dacă vrei poți să-ți faci timp pentru tine.
    Este trist și relatarea din partea a doua, dar nici nu se va schimba ceva, hienele doar praduiesc.

    Apreciază

    • Ne amăgim, cu fiecare zi, că poate totuşi… dar şansele sunt mici.
      Eh, oamenii ăia, toţi trecuţi de 70, nu ştiu dacă ştiu ce însemnă timp pentru ei. Ei şi acum, când abia merg, lucreză peticul de pământ moştenit.

      Apreciază

  11. ecoarta zice:

    Am încetat de prea multă vreme să mă mai sperie țipetele…țipătul a ajuns mijloc de comunicare, eu cu mine, noi cu noi, ei cu noi…Și eu țip, dar nu m-aude nimeni…poate doar Dumnezeu…
    La mine e dimineață, cu ceață și-o umezeală de-ți taie respirația…și gândurile tale mi-au tăiat respirația…
    Aș vrea să întreb „de ce”?, dar n-am pe cine…oare dacă țip mă aude cineva??!!??
    Ce păcat că nu știu/pot să țip…

    Apreciat de 1 persoană

    • Am pus avertismentul ăla pentru că, aşteptându-te să înceapă melodia, posibil ca ţipătul ăla să te facă să tresari, e destul de strident pentru asta. Şi am vrut să vă fac atenţi.
      Dar da… uneori nu ne mai prea sperie nimic.
      Of, draga mea! Cred că dacă ar fi existat un răspuns la întrebarea aia, lucrurile ar fi stat puţin altfel. Părea că începe să se zărească. Dar apoi s-a lăsat o ceaţă lăptoasă peste tot.
      Te îmbrăţişez!

      Apreciat de 1 persoană

  12. Diana zice:

    Ce coincidenta… 🙂 Pentru „Provocarea muzicala” de la Carmen am vrut sa postez „All I Want”, dar pentru ca are doua parti am renuntat. Ma emotioneaza tare mult videoclipurile… 🙂
    *
    Am urmarit, un timp, „Izolati in Romania”, apoi… m-am luat cu altele (parca ma durea sufletul vazand; ma si bucuram, e drept, dar parca mai mult ma intristam) 🙂
    S-au gatat oamenii din oameni, bine spus. Suntem singuri si pustii, parca tot mai mult, parca tot mai multi… Si viata merge inainte.
    Zile senine iti doresc, Potecuta!

    Apreciază

    • Hehe, serios? Ce frumoasă coincidenţă, Diana! Da, e drept că povestea cu totul e de preferat. Sper ca cei care nu o ştiu să caute şi a doua parte deşi melodia e tot aia. Şi mie îmi place tare mult şi a doua parte.
      Mergem şi noi înainte. Cu ea, pe lângă ea, prin ea, cum putem…
      Îţi mulţumesc mult, Diana! Te îmbrăţişez!

      Apreciază

  13. Eu prin alte tari nu umblu, dar pot sa spun ca s-o gatat romanul din roman, ala bun si viteaz din basme, azi tot „omu'” vrea chestii rapide, concrete si glamuroase. Superficialitate crescinda si ne-empatie, vad zilnic in jur.
    Cit despre filmulet… 😦 din pacate, credinta mea e ca, pina nu pateste careva de-ai lor, ai nemernicilor oricarei puteri de la noi, ceva rau nu se va schimba nimic. Si slabe sanse, ca stiu sa se auto-pazeasca pe spatele nostru de orice.

    Apreciază

  14. anasylvi zice:

    Cred ca asta e de fapt problema. suntem cumva izolati in Romania cu totii, chiar si cei din marile orase. Izolati pe pamant poate ar fi mai potrivit. Izolati unii de altii. Atatea minti, atatea realitati, ce ar mai putea sa uneasca oamenii? Nu stiu daca „s-a gatat” sau nu acel ceva, sper totusi ca nu. Seara frumoasa!

    Apreciat de 3 persoane

  15. Florina zice:

    Eram insarcinata pe vremea tragediei de care vorbesti si aveam o sarcina cu probleme, dar asta nu ma impiedica sa plang. Speram zilnic ca vor supravietui tot mai multi, as fi iesit in strada daca as mai fi fost in Bucuresti, m-as fi dus sa-i imbratisez la spitale, sa plang cu ei cand ii doare, sa simta ca mai bate o inima alaturi de ei. Nu mai scriu ca iar incep sa plang si mi s-au secat lacrimile… 😦

    Apreciază

  16. Ana May zice:

    Am sentimentul că suntem intr-un abis sufletesc, că toti conștientizăm acest lucru, dar că toți parcă suntem înțepeniti și nu reușim să găsim soluții salvatoare.
    Melodia e ca un pansament, după acest text dureros de realist.
    Nu o știam, mulțumesc mult🙏.
    Un weekend în liniște și pace! 💝

    Apreciat de 1 persoană

    • Cam aşa suntem, Ana, cum ai spus. Dar cumva trebuie să ne trezim, să facem ceva, măcar să schimbăm ceva, să prevenim ceva similar pe viitor. Tot spunem de 30 de ani că oamenii de la Revoluţie au murit degeaba. Spunem asta şi despre cei din Colectiv? Şi despre cei care mor în accidente că drumurile-s praf? Of.
      Mă bucur mult că ţi-a plăcut melodia!
      Weekend frumos îţi doresc! Şi îţi mulţumesc!

      Apreciază

  17. Alex zice:

    Ce frumos spus: „s-or gătat oamenii din oameni” și „trăim izolați în România”… Triste realități de pe la noi, pe care le-ai subliniat atât de frumos. Nu doar în satele izolate de la munte s-or cam gătat din oameni, dar și prin satele cândva atât de pline de oameni, s-au înmulțit atât de mult casele goale, pustii. Iar chiotele copiilor sunt tot mai rare. Vin vremuri grele peste țara noastră, dacă nu se îndreaptă ceva.
    Cu Colectiv…e trist de tot. Astă seară m-au uitat la știri la Pro Tv, iar reporterul a descoperit cu stupoare că locul acestei tragedii stă neatins de 4 ani. Totul arăta de parcă ar fi fost ieri acel cumplit incendiu! 4 ani în care nu s-a rezolvat nimic!
    Numai bine și un weekend liniștit, dragă Potecuță! 🙂

    Apreciază

    • Aşa-i, Alex… tare tristă realitatea şi nu ştiu cum şi când se va schimba ceva. Cu satele noastre… nu prea cred. Ce să mai facă cei plecaţi? Lasă casele să fie înghiţite de pământ şi depărtări şi aşteptări în zadar.
      Şi da, nu s-a schimbat nimic. Nici măcar în atitudini. Uite, acum am citit comentariul Constanţei care spune că în unele cluburi se fumează după o anumită oră. Deci… ne mai mirăm?
      Weekend frumos îţi doresc şi îţi mulţumesc mult!

      Apreciat de 1 persoană

  18. Oricând s-ar putea ivi un nou „colectiv”, ieșirile de urgenţă, dacă există, sunt tot încuiate, pentru avize se dau șpăgi mai abitir, iar după o anumită oră se fumează prin cluburi bine mersi. Dar ce-i mai trist este că așa zișii salvatori habar n-au ce să facă. 🙁 Ceva tot știu, să-njure victimele.🙁

    Apreciat de 1 persoană

    • Constanţa, asta mi se pare mie greu de acceptat: că lucrurile sunt fix în acel punct. Că nu învăţăm niciodată nimic din nimic.
      Că dacă într-o tragedie se găsec 50 de vinovaţi, noi toţi ceilalţi suntem obligaţi să învăţăm ceva.
      Da, şi acum sunt cluburi, restaurante, pub-uri care nu respectă asta. Tinerii din Colectiv nu au absolut nicio vină.
      Dar!! Dar azi, pe lângă patronii cluburilor care nu respectă asta, pe lângă ăia care nu se mai satură de şpăgi şi dau aprobări unde nu e cazul, cu riscul de a fi pusă la zid, zic că vinovaţi sunt şi cei care intră-n acele locaţii. Îmi asum ce zic. Repet: cei din Colectiv nu au nicio vină. Dar s-a găsit o cauză, ieşirea de urgenţă, funcţionarea fără autorizaţie, ne-am cutremurat şi ne-am întrebat cum e posibil să funcţioneze aşa şi acum, după 4 ani, mergem liniştiţi şi lăsăm bani într-un club fără autorizaţie? Serios? Păi suntem extrem de vinovaţi.
      Sunt fumătoare. Am strâmbat din nas când a intrat în vigoare legea cu fumatul în spaţii publice. Am fost iarna la restaurante şi ieşeam afară şi-mi îngheţa şi sufletul. Nu merg în cluburi, nu-mi place. Dar dacă aş merge şi ar fi permis fumatul… poate că m-aş bucura că nu mai trebuie să tremur afară. Dar dacă aş aprinde o ţigară, conştientă fiind că încalc o lege, aş fi extrem de vinovată.
      Dar, vezi? Îi înjurăm pe cei câţiva care nu ştiu ce au de făcut când e vorba de o tragedie, un eveniment minor sau orice. Dar noi respectăm numai legile care-s în favoarea noastră. Şi la restul găsim tot felul de portiţe prin care ne strecurăm.
      Când e vorba de un accident şi ambulanţa nu are loc de maşini parcate aiurea, înjurăm ca birjarii pe ăia care au parcat acolo, le spunem inconştienţi. Dar când ne ducem copiii la şcoală, lăsăm maşinile în poartă şi blocăm tot, că doar n-o să meargă copilul pe jos 50 de paşi. Şi tot aşa…
      Poate că acum, unii dintre pompieri vor fi daţi afară şi vor ajunge să fie judecaţi. Dar şefii lor, ăia care aveau în subordine oameni nepregătiţi, ce vor păţi? Oare şefii care au acum în subordine oameni nepregătiţi, că nu se fac pregătiri, că nu au dotări, că poliţiştii încă au pistoale de pe vremea inchiziţiei şi echipamente de zici că-s copii care joacă hoţii şi vardiştii, ce păţesc? Exact… nimic.
      Dar dacă va fi un caz de forţă majoră şi poliţistul va fi depăşit de situaţie, fix el va fi bătaia de joc şi fix pe el îl vom găsi vinovat. Nu pe idiotul care ştia foarte bine că oamenii lui nu ştiu, nu pot, nu au cu ce şi „lasă, bă, merge şi aşa”.
      Am înjurat poliţiştii care au stat în poarta lui Dincă, aşteptând un ordin, că n-au dat buzna acolo. Am auzit vreun ministru să spună că „de azi, se schimbă legea. de azi facem asta în caz de forţă majoră”? Nu. Toate sunt la fel. Şi noi suntem la fel.
      Scuze, sunt tare revoltată şi mi-am scris of-ul la tine.
      Îţi mulţumesc! Ai dreptate în tot ce spui!
      Weekend liniştit, draga mea!

      Apreciat de 2 persoane

      • Și eu sunt extrem de mânioasă că nu se întâmplă nimic bun, care să ne aducă pe o altă cale. Câteodată am impresia că mergem ca turma de oi, indiferent de urmări. Și, când afirm asta, mă gândesc la ce spuneai că intram în cluburi care nu respectă niciun fel de normă. Știm ce s-ar putea întâmpla (nu se mai folosesc artificii, dar ar putea fi scurt circuit) și totuși mergem. În ultima perioadă intru mai rar în cluburi, dar crezi că, dacă mâine s-ar anunța că într-unul dintre ele vine vreo formație îndrăgită, nu m-aș duce? Nu știu ce înseamnă asta, probabil să-ţi asumi riscul acolo unde alții nu-și asumă obligațiile. În fine, la noi totul se mișcă greu sau deloc.
        Sfârșit de săptămână frumos!🤗

        Apreciat de 1 persoană

        • Stai liniştită, Constanţa. Eu am zis de cluburi, că nu merg de obicei. Dar nu mă dau sfântă. Şi eu aş merge dacă ar fi o formaţie care-mi place într-o sală cu probleme. De aia zic că suntem vinovaţi cu toţii câte puţin.
          Cum spui, ne asumăm…
          Te pup!

          Apreciat de 1 persoană

  19. Cazul Colectiv e unul din exemplele foarte dureroase ale bolii în care trăiește neamul nostru. Încă un caz care nu dă semne să se încheie vreodată, așa cum ar fi normal într-o societate cu adevărat democrată. Așa cum nu se termină nici cel al evenimentelor din decembrie ’89, al Mineriadelor și multe altele. Persoanele importante care sunt implicate au posibilitatea să pună presiune pe Justiție și să tergiverseze la infinit procesele. La fel se întâmplă și cu măsurile de siguranță care ar trebui să se ia, pentru a nu se mai întâmpla astfel de orori.
    Mi-a plăcut mult și videoclipul ales de tine, Potecuță!

    Apreciat de 3 persoane

    • Ai perfectă dreptate, Petru!
      Poate că nu vom putea niciodată schimba treaba asta cu vinovaţii care nu plătesc niciodată. Dar măcar să se schimbe lucrurile care au dus la tragedie. Dar nimic nu se face. Se peticeşte o groapă după un accident, dar toate celelalte drumuri rămân la fel. Se fixează o poartă de fotbal care a ucis un copil, căzând peste el, dar în continuare multe altele sunt bombe cu ceas, aşa cum sunt multe şcoli din ţara asta… şi noi izbucnim atunci pe moment şi apoi ne resemnăm.
      În schimb, când e vorba de noi, găsim portiţe şi improvizaţii. „Trimit numai un mesaj cât sunt la volan, hai că un sms nu e cine ştie ce. Şi ce idioţi, auzi tu să-mi ia carnetul că vorbeam la telefon. Păi ce, am omorât pe cineva?…” Deci suntem vinovaţi cu toţii.
      O zi bună îţi doresc!

      Apreciat de 2 persoane

  20. Aura B. Lupu zice:

    N-am văzut filmulețul, n-am vrut să-l văd, tocmai pentru că bănuiam intenția din spatele postării lui.
    Grotesc și foarte trist…
    Potecuță, la mine-a fost un răsărit de vis. N-a durat mult, dar în 5 minute am văzut atâta frumusețe ce-mi ajunge o întreagă zi.
    Te-mbrățișez și ți-as trimite poza, dar nu știu cum s-o pun aici. ❤

    Apreciază

    • Aşa e, Aura! Intenţia e de neacceptat. Nu se poate, nu mai e pic de conştiinţă, nimic. Să scoţi asta la lumină, după 4 ani, să nu-ţi pese de nimic, e de-a dreptul de neînţeles…
      Aş fi tare bucuroasă şi mândră să pot găzdui pe potecuţe minunăţia aia. Dar, din păcate, te rog să mă crezi că nu ştiu nici eu cum se face în comentarii să pui o fotografie personală, adică nu cu link de pe un site. 😦
      Să te însoţească mereu frumuseţea aia, să-ţi fie sufletul plin de bucurie!
      Te pup, draga mea!

      Apreciat de 1 persoană

  21. De la Colectiv încoace, ziua mea de naștere (31 octombrie) nu mai are farmec. Mă doare. Nu vreau sa cred că asta-i societatea în care vor creste fetele mele

    Apreciat de 1 persoană

  22. Iosif zice:

    E multa, imitatie, neAdevar, faradelege, minciuna, ipocrizie, falsitate, care genereaza peste tot în lume (mai cu seama în România) nemultumire, tristete, suferinta, dezbinare, durere, lupte, revolte, razboaie, si moarte, la toate nivelele si în toate dimensiunile perceptiei vietii deoarece, „…Dumnezeu a făcut pe oameni fără prihană, dar ei umblă cu multe şiretenii.”
    Un Week magnific, minunat si binecuvântat cu liniste, bucurie, pace si fericire, draga Potecuta

    Apreciază

  23. daurel zice:

    Ca de obicei, sunt subiecte care ne provoaca la o părere/atitudine.
    Despre batranii singuri nu sunt indreptatit sa vorbesc deoarece nu vreau sa-mi amintesc de discutiile penibile pe care le-am avut cu fratii(4) si cumnatii/ cumnatele(10) in privita ingrijirii parintilor si socrilor. Desigur, am si regrete…
    Redeschiderea discutiilor despre Colectiv are clar substrat politic.
    Toate cele bune!

    Apreciază

  24. CARMEN zice:

    o, draga mea Potecuta… Superb articolul tau, am simtiti tot ceea ce ai scris, asa, cu emotiile de care sunt eu in stare. M-a miscat puternic… „nu mai sunt oameni acum, s-o gătat tăţi”… Comparatia ta cu frunzele in tomna este deosebit de frumoasa si eu simt un licar de speranta. Caderea frunzelor este dealtfel un circuit al renasterii, al reinnoirii. Sper ca românii vor avea putere sa se scuture de paraziti si sa recladeasca tot ce scârtâie in tara! Se spune ca atunci cand pica un regim totalitarist, este nevoie de cel putin o generatie pentru ca mentalitatea poporului sa se schimbe si sa reinceapa progresul.
    Cu toate ca ai spus „atentie, tipa o tanti”, tot m-a surprins strigatul ei ☺☺☺ Superba melodia celor din Kodaline!
    O duminica tihnita, Potecuta draga!

    Apreciază

    • Îţi mulţumesc mult, Carmen! Mă bucur să ştiu că s-a simţit, cu suflet am şi scris deşi e şi un pic de amărăciune aici. Sper şi eu să ne scuturăm cândva, să se schimbe ceva, cumva, cândva…
      Mă bucur mult şi că ţi-a plăcut melodia, e şi printre preferatele mele şi se combină perfect cu videoclipul.
      Îţi doresc o săptămână frumoasă şi te îmbrăţişez!

      Apreciat de 1 persoană

  25. psi zice:

    s-o luăm pe rând: iubesc toamna și o pândesc la fiecare pas al ei. o admir și o respir și mă bucur de ea.
    colectiv… nu am văzut filmul. l-au văzut oameni încă în traumă. eu le-aș fi furat telecomenzile. pentru că oamenii care nici astăzi nu au răspunsuri, doar cruci, sunt încă în traumă. și nu-i ajută un film.
    nu am să văd filmul, nu am de ce. eu doar m-am întrebat cui folosește difuzarea lui. pentru că astfel de evenimente triste și dureroase se petrec mult mai des decât vrem noi să știm (chiar de curând a mai fost un incendiu într-un club, undeva în lume). pentru că în acel eveniment am fost mai implicată decât mi-aș fi dorit și pentru că limbile de foc au ars mai mult decât carne. și știu. prețul acelui colectiv l-am trăit cu vârf și îndesat.
    și… apusenii. știi că există un program prin care se pot ”adopta” bătrânii din apuseni? chiar mă gândeam că este ceva ce mi-ar plăcea și mie, să merg în căsuța uitată de timp a unui suflet de om și să aduc… bucuria. atât cât pot.
    și da, e superbă toamna. depinde de fiecare dintre noi să vadă, ce vede, cum poate…

    Apreciază

    • Şi mie-mi place toamna cu toate ale ei, o iubesc aşa cum iubesc şi primăverile sufletului meu. 🙂
      Nu despre filmul Colectiv vorbesc, psi. Despre filmuleţul din primele minute ale incendiului. Apărut acum … nu mai spun nimic, e de prisos. Toţi ştim de ce a apărut acum. Şi e de neacceptat motivul.
      Uf, da. Ar fi frumos. Şi pentru ei. Sau mai ales pentru ei. Dar asta presupune disciplină şi responsabilităţi. Cumva, mi-ar fi imposibil să fac asta. M-aş gândi că o fac pentru mine şi cred că nu e drept. Dar pentru cine poate, e superbă iniţiativa!

      Apreciat de 1 persoană

      • psi zice:

        știu despre ce filmuleț vorbești. tocmai că am certat vreo doi prieteni că s-au uitat (unul e în depresie de atunci și nu vrea la doctor) celălalt e și mai praf, mă sperie de fiecare dată când tace sau nu-l văd prin preajmă (și pot înțelege, pentru că nu este ușor să pierzi atâția oameni într-o tragedie).

        Apreciază

    • P.S exact! Cât poate fiecare să vadă… 😉
      Mulţumesc, Psi!

      Apreciat de 1 persoană

  26. Aceasta este una dintre acele dileme cărora oricât ne-am strădui să le aflăm o dezlegare, tot nu vom ajunge la niciun rezultat cu totul și cu totul mulțumitor. Oricum, eu consider că nu ar trebui să aruncăm cu pietre în omul sincer care a ales calea minciunii pentru a salva sufletul semenului său.

    Apreciază

    • P.S. Intenționam să îți scriu acest mesaj la articolul de astăzi „Există minciuni necesare?”. Scuze de încurcătură!😅

      Apreciază

    • Da, Cristina, e greu să ne punem în locul celui care nu a spus adevărul şi la fel de greu în locul celuilalt. E vorba şi de mecanisme şi de încărcătură. Poate aşa, neimplicaţi fiind, e mai uşor să dăm verdictul în funcţie de morală. Dar când chiar suntem într-o astfel de situaţie, intervine sufletul. Şi el e de multe ori paralel cu mintea…
      Mare dreptate ai! Nimeni nu poate da cu pietre-n el.
      Îţi mulţumesc frumos!

      Apreciază

  27. Cu tot respectul, dar suntem obsedaţi să predăm educaţie sexuală în scoală, dar despre lecţii de atitudine civică nu vorbeşte nimeni.
    Dar reale, nu aşa să fie…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s