E deschisă pagina asta de azi dimineaţă. Da, asta albă, goală, asta care pare foarte generoasă cu toate gândurile. Şi toate visele. Şi cu toate încă nespusele. Am început de câteva ori să scriu. La început au fost două versuri. Care s-au şters. Şi de aici, şi din minte. A fost apoi un început de postare care voia să expună, plecând de la un lucru devenit deja obişnuinţă, o realitate tristă. Deşi iniţial, textul de la care aş fi plecat s-a vrut a fi amuzant. Şi chiar e. Am şters iar. Din convingerea că nu voi reuşi să evidenţiez esenţialul. Ar fi fost prea complicat, m-aş fi întins mult şi m-aş fi încurcat în propriile gânduri.
Am început apoi o altă postare, născută după ce-am ascultat nişte înregistrări. De curiozitate am ascultat, da. Aş fi vrut să vă întreb dacă numai mie mi se pare că… M-am răzgândit. Mai întâi, de frică. Da, da, aţi citit bine. Apoi m-am convins pe mine că nu e frică, e faptul că nu e cazul chiar deloc. Că nu-i important şi nu se potriveşte cu nimic de aici. Că despre subiectul ăsta nu am scris, nu scriu şi nu-s implicată nici în afara potecuţelor, aşa că nu aş fi în măsură. Spuneam de frică. Da, de frica celor care parcă poartă văluri groase pe ochi şi care sar să lovească, să atace, pe oricine pare, repet, pare că ar fi împotriva lor. Deci nu de voi. Şi nu de ceva concret. E penibil ce spun? Cred că da. Dar cum nu există miză în afară de plăcerea de a discuta civizitat, mi-am spus că nu merită. Să risc. N-aş păţi nimic, evident. Nu, nu-s în categoria aia care crede că suntem monitorizaţi. Nu. Dar nu sunt dispusă să încasez jigniri şi răutăţi gratuite. Pentru ceva în care eu oricum nu cred. Nu mai cred. În nimeni din zona aia. Deci am şters.
A fost apoi început de jurnal. Şi m-am împotmolit de azi… ce să spun de azi-ul ăsta-n care s-au întâmplat atâtea pe „afară” şi înăuntru e aceeaşi linişte şi căldură pe care le preţuiesc nespus? Am rămas blocată acolo şi nu am avut cu ce să umplu spaţiul. Aşa că am şters.
Nu e oare trist că ne cenzurăm uneori cam mult? Din teama de penibil, de frica unor reacţii pe care nu vrem să le confruntăm, din lipsă de chef în a le gestiona? De teama că-ntr-o zi, poate peste ani, nu ne vom recunoaşte citindu-ne printre rânduri?
Şi nu e şi mai trist că în astfel de cazuri dăm vina pe inspiraţie?
Poteci de dor 
Câtă dreptate ai Potecuță!😊
ApreciazăApreciază
În ce?
Mulţumesc, îmi place să am dreptate. 😀
ApreciazăApreciază
😂
ApreciazăApreciază
NU,nu merită să ne facem șabloane după urechea, grija, ochii și inima oamenilor !!!
Atunci care mai este bucuria de a scrie, de a transmite gânduri, de a fi noi înșine ???
Povești, discuții, bârfe și alte dume verbale sau non, pot exista chiar și când taci..
Suntem liberi sa ne exprimăm cum vrem și cât vrem atâta timp când nu ne atingem de „aura” nimănui, și atâta timp cât o facem liberi și civilizați, de ce ar încurca pe cineva ??
Și mie mi sa întâmplat, recunosc, dar nu merită să ne „cenzurăm” ideile și gândurile noastre bune !
Weekend Plăcut îți Doresc !!!
ApreciazăApreciază
Ştef, ai perfectă dreptate. Dar tu ştii ce şi cum scriu. Nu scriu despre nimeni sau nu am eu nicio treabă cu nimeni. Subiectul de ieri, deşi l-aş fi scris civilizat, că nu am de ce să scriu altfel, poate ar fi inflamat nişte spirite. Că e butoi de pulbere ţara asta când e vorba de asta. Şi aş fi încasat nişte prostii de la unii din afară, gratuit. Măcar de-aş fi de partea cuiva. Dar nu-s. Şi am zis că nu merită.
Nu, nu merită să ne cenzurăm. Dar când blogul nu-i despre asta, n-are nici rost să ne expunem aşa, aiurea 🙂
Îţi mulţumesc! Să ai un weekend frumos şi tu!
ApreciazăApreciază
Da, Corect, bine zici, desii nu-i înțeleg pe uni ce treabă au de,a se băga in „ciorba” altora, deșii tu abordezi niște chesti drăguțe, dar mai bine așa, Bună Ideea !!!
ApreciazăApreciază
Tocmai, Ştef. Că de obicei nu scriu de asta, nu e profilul potecuţelor, ar însemna să intru singură-n gura lupilor degeaba. 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Să ști că eu chiar aș dori din când in când să scri și să faci, și nu doar tu, si altele și alții și să vorbim cu toții despre diferite teme ce ne doare pe noi, care,i problema, aaaa, că se supără nu știu cine, păi se supără că, adevărul supără, dar trebe spus !
Sau nu, sau spune în versuri poate așa nu se prind vrășmașii 😀😀😀
ApreciazăApreciază
Ştef, una e să scriu despre străzi neasfaltate, despre gări abandonate, despre staţii de autobuz devastate (şi nici despre asta nu vreau să scriu. Pentru că eu aici mă retrag, cum se retrag unii la munte, să scape de trafic şi zgomot şi poluare. Înţelegi? Dacă şi aici găsesc tot asta, mă sufoc) şi alta e să scriu ceva ce mi se pare. Adică subiectul de ieri e fix aşa: că mi se pare. Nu ştiu nimic despre doamna aia, hai că deja am scris despre asta, nu e oricum niciun secret. O ştii pe doamna aia blondă care candidează? Nu, nu Viorica 😀 , cealaltă blondă. Plânge că cineva a înregistrat-o şi e în toată presa ce a zis. Şi eu nu o cred. No, aia e. Dar habar nu am nimic despre partidul ei şi nici despre altele. Ar fi fost o postare de grupa mică. Dar una care ar fi putut atrage aplaudacii ei, să mă înjure pe mine. Şi ar fi meritat să îmi stric ziua cu ceva fără miză? Să mă înjure 1000 de oameni dar să ştiu că se va repara o stradă în urma postării mele, ar merita. Dar aşa… nu, chiar deloc. No, amu’ îi mai clar? 😀
ApreciazăApreciază
Te înțeleg perfect !
Nooo, dacă este despre blonde din parlament chiar aș fi vrut să TUNI odată TARE în ele 😂😂, serios acuma !!!
A trebuit să moară o Ecaterina Teodoroiu pe front că na vrut să stea cuminte lângă tigaie, WHAAAT, și să ne conducă BELELELE alea ???
Pă io bag mâna în foc că de i-au aleator pe oricare dintre voi blogaritele pe care le citesc și sunt convins că fac treabă de 1000 de ori mai bine decât mascotele alea penale..
Așa că măcar din când in când câte o „petardă” aruncată sub „fusta lor” care no au, ar trebui aruncată, așa ca să-şi aducă aminte că mai suntem și noi pe,aici și că știm să scriem și despre altceva, okay ???
Booon, Scuz-mă, dar pe mine mă doare când cei care sunt capabili și pot să conducă sau să vorbească, no fac, iar brutele și panaramele care nu sunt capabile să-și țină casa lor, vor să conducă o țară
Așa că Potecuţo, eu chiar aș vrea să aud o „petardă” de la tine cum se-ndreapta spre turma de blonde ale parlamentului, ce dacă sar de fund în sus postacii, Ecaterina Teodoroiu a primit o bucată de plumb în cap pentru dorul ţării ei, un mesaj dur din partea nustiu cui nu cred că doare mai mult decât a durut-o pe ea, și vezi că ai spatele asigurat cu mulți care te susțin, că de intru io în brânză nu știu daca,i scapă un batalion de infanteriști !!!
Capu Sus și dă naibi foc la petarda aia o dată !!!
ApreciazăApreciază
Vezi tu, Ştef? Uite de aia tac. Tu acum nu nu ai supărat pe nimeni. Dar ăsta e spiritul în care s-ar discuta. Că la asta s-a ajuns în ţara asta, din păcate. E păcat, e trist, dar e pe bună dreptate.
Şi evit cât pot inflamarea spiritelor. Repet: e parte din viaţă, e realitate, e poate de datoria noastră să tragem semnale de alarmă. Dar eu nu vreau să o fac. Nu aici. Blogul meu nu e despre asta, aici vreau să evadez din realitatea de mai sus. 🙂
ApreciazăApreciază
Știu, Știu !!!☺
Acuma te rog să nu te superi pe mine, am intins un pic coarda, recunosc !
Oricum eu îți Mulțumesc că cel puțin ai încercat, și faptul că ai vrut, și apoi ai ezitat nu înseamnă altceva decât că îți pasă, îți dorești, că vrei un pic mai bine, mai frumos ☺
Atunci îți transmit din Cetatea Carolina un Gând de bine, și un Weekend minunat, relaxant și frumos așa cum til dorești tu !!!
ApreciazăApreciază
Doamne, cum aş putea să mă supăr? Nici gând! Nu am de ce 😉
Îţi mulţumesc mult! Gânduri bune şi de la mine! Cu soare, că iar e o zi splendidă!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu știu dacă e trist, probabil că e. Altceva nu știu ce să îți spun. Și eu mă împiedic de mine… și doar de mine 🙂
ApreciazăApreciază
Nu ştiu nici eu. Cred că depinde de situaţie… 🙂
Să ai o zi bună, draga mea!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Probabil da. O zi frumoasă :*
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Of draga potecuta, eu scriu satira si pamflet. Daca si stii la cate texte bune am renunțat de teama de a nu atrage haterii.Oricum ar fi, trebuie sa credem in noi, in instinctul nostru si in intuitia noastra. Da si desi cateodata nu recunoastem parerile celor din jur ne afecteaza. Oricum indiferent ce vei scrie sunt convinsa ca nu va fi nimic defaimator ci doar o parere sincera spusa cu delicatetea sufleteasca car te caracterizează. Te îmbrățișez cu mare drag si iti urez un weekend frumos!🤗😘
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred că nu s-a vrut scris, altfel nu ştiu cum să spun. Şi da, dacă e din suflet, nu are cum atrage negativul. Numai că tocmai asta e, nu ar fi venit din suflet şi mi-ar fi fost greu să îmi aşez ideile.
Îţi mulţumesc pentru încurajare, draga mea! Contează mult şi e valabil oricând ce ai spus!
Te îmbrăţişez cu drag! Weekend frumos îţi doresc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc potecuta! Weekend frumos!🤗😘
ApreciazăApreciază
Te îmbrăţişez!
ApreciazăApreciază
Draga Potecuta, eu sunt de parere ca daca simti ca trebuie sa zici ceva, trebuie sa zici – ca altfel ti se macina mintea si sufletul. Eu merg pe principiul sinceritate si bun-simt. Daca parerea mea supara pe cineva, sa imi spuna direct de ce si… poate ca are dreptate si atunci imi voi corecta viziunea, ca de – oameni suntem si putem gresi. Si ma bucur ca am zis, pentru ca altfel as fi ramas cu acea viziune falsa. Daca am zis ceva si am dreptate si parerea mea deranjeaza pentru ca nu lauda fals, atunci… exista doua situatii: persoanei ce se simte deranjata de afirmatia mea îi cade „valul de pe ochi” si poate mai tarziu imi va chiar multumi, ori persoana aceea deranjata e atât de ocosa, de imi intoarce spatele si atunci, spun eu mult’am ca am scapat de un personaj negativ din cercul meu.
Postarea ta de astazi este incarcata ca întotdeauna de multa emotie, imi place mult.
Te pup si iti doresc start bun in weekend ☺
ApreciazăApreciază
Sunt de acord cu tine în tot ce spui, Carmen dragă! Şi în ceea ce priveşte blogul şi mai ales când e vorba de cum ne raportăm la cei de lângă noi.
Temerea mea de ieri nu era legată de a spune părerea despre cineva. De a nu jigni sau supăra. Era o curiozitate legată de un scandal peste care am dar citind ştirile. Deci un subiect despre care nu vorbesc, că nu mă pasionează. Dar fiind vorba despre politic, ar fi apărut susţinători de diverse culori care au uneori tendinţa de a da în oricine, chiar şi-n novice ca mine. Şi cum nu era ceva care să-mi facă vreo plăcere, am renunţat. De teama de a nu mirosi şi a veni pe aici să-şi apere idolul. Deşi eu din afară aş fi vorbit, că nu cunosc jocuri de culise şi nici nu vreau să le cunosc. Înţelegi acum de ced nu am mai scris?
Şi primul subiect ar fi plecat de la un text pamflet care a apărut la ştiri ca fapt real şi bineînţeles, cu sursă greşită, că o jurnalistă a preluat greşit şi toată presa l-a dat ca fapt real. De la el aş fi plecat şi aş fi vrut să vorbesc despre ideea din text. Dar ar fi fost prea mult, că sunt două teme majore în subiect. M-aş fi incurcat.
Te pup cu drag şi îţi mulţumesc mult!
Weekend frumos, draga mea!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
„M-am gândit uneori că poate ar fi mai bine să fac o analiză a tuturor ideilor pe care le las să apară,fără să verific dacă deranjează pe cineva sau ar avea voie să existe,din perspectiva altora,desigur.
Şi totuşi,când o să fie puțin mai lungă noaptea şi când întunericul acela prelungit va decide să-mi țină partea,fie şi câteva minute,o să mă apuc să rescriu toate ideile pe care mi le-am ascuns în minte,dintr-o frică naivă,din neliniştea că,la un moment dat,cineva ar putea să pună cap la cap rândurile şi gesturile mute,pentru a găsi firul poveștii şi al despica în două,în patru,în zeci de alte fire incoerente de la care ar putea începe oricând deznodământul dorit de alții.
Uitându-mă în urmă,ca la un capăt de linie de care sunt tentată să mă agăț de fiecare dată când mă străduiesc să găsesc suficientă motivație şi energie pentru a continua,îmi vine uneori să râd de toate grijile pe care mi le-am făcut de atâta vreme,pentru ce ar putea spune unii sau alții,pentru ce ar putea înțelege diverşi cunoscuți sau simpli”binevoitori”şi pentru toate interpretările pe care le-ar putea da la tot ce am scris până acum şi la ce voi mai scrie.
Întotdeauna am crezut şi încă mai cred că aşa zisa”realitate”pe care o ştiu ceilalți e departe de adevăr,deformând o Imagine pe care o ştiu doar EU şi pe care vreau prin scris să o trec intr-un fel de eternitate.
Nu dezmint nimic din ce am scris(spus)până acum.Nici nu promit că îmi voi contura mai bine limitele pentru a cenzura sau anula acest”Dor pus în Versuri”pe care mi l-am asumat de 29 de ani.
Şi până la urmă de ce să nu mă descarc în acest-pentru unii straniu-mod pe care Viața m-a obligat să îl descopăr ?.
De ce să nu-mi mai oglindesc sentimente şi nesiguranțe aici,pe aceste foi albe de hârtie care de 29 de ani reprezintă singurul şi cel mai cald petic de gând şi de lume pe care îl mai am pentru a readuce în prezent un timp pe care numai imaginația îl mai poate ține viu ?.
De ce să mă tem la nesfârșit că tristețea plictiseşte,că sentimentalismul nu mai dă bine,că nu mai e la modă melancolia,că nu se mai potriveşte cu actualitatea această”ocupație”de care îmi este imposibil să mă despart şi despre care toți îmi spun că e o”prostie inutilă”?
N-am chef să mă iau după ce spun ei.Ştiu,sigur am părut incoerentă,că nici măcar în acest text nu am reuşit să îmi țin starea sufletească”sub control”.
Dar parcă nu aş mai vrea să îmi fac griji pentru eventualele scenarii pe care le-ar putea face unii sau alții pe baza a ceea ce scriu,că nu voi reuşi să mă fac înțeleasă pentru că spun prea multe sau prea puține în aceste rânduri.
Nu-mi pasă de ce înțeleg ceilalți,eu sunt gata să îmi asum tot ce scriu.
Pentru că ACESTE VERSURI,GÂNDURI ŞI TRĂIRI SUNT TOT CE MAI AM,DE 29 DE ANI,ŞI PENTRU CĂ,EU AŞA SPER,PE CEI CARE ÎNȚELEG,ÎNCĂ NU-I PLICTISEŞTE TRISTEȚEA”. (25.01.2019)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E prea frumos ca să pot scrie ceva. E ca un fragment din carte pe care îl citeşti, îl simţi, nu-l comentezi. M-am teleportat în „Viaţa pe un peron”, nu ştiu de ce fix acolo.
Să ai o zi frumoasă şi îţi mulţumesc, Floare de mai!
ApreciazăApreciază
Mulțumesc Potecuț,zi frumoasă şi ție !.Toată lumea mă blamează că scriu,că e o prostie,că nu foloseşte la nimic.Fratele meu”face mişto”de mine,bunica mă certa tot timpul,mama spune că nu prea are tangențe cu versurile….ca să nu mai spun de alții,că pe aici,cultura e cam zero şi dacă scrii versuri înseamnă că eşti cam”sărit de pe fix”.La început mă afecta modul ăsta de a gândi dar apoi m-am lăsat de a-mi păsa,oricum eu scriu doar pentru un singur motiv,când a Plecat tata am simțit că mai aveam foarte multe să îi spun şi nu mai aveam cum,şi am luat o foaie şi am scris.Chiar dacă până atunci nu scrisesem decât compuneri pt şcoală,niciodată versuri.Dar apoi,am rămas cu scrisul.De 29 de ani.
ApreciazăApreciază
Fă ceea ce simţi, fă ceea ce îţi face bine, nu ţine cont de nimeni. Că nu faci rău nimănui prin scris deci de ce te-ai opri? 😉
ApreciazăApreciază
„a-l despica”,n-am văzut înainte că a”fugit”cratima😊
ApreciazăApreciază
Stai liniştită, se întâmplă 😉
ApreciazăApreciază
Eh, n-ai o probă de concurs despre care nu știi nimic în față, să vezi atunci lipsa de inspirație…
Acum, trecînd peste of-ul meu, te înțeleg chiar dacă nu știu despre ce e vorba, „note” al meu e plin de gînduri începute, un cuvînt, doua versuri, o idee… și-au rămas așa. Despre unele simt că nu pot vorbi, despre altele – că, oricît aș vorbi, nu pot să transmit esența, altele – că aș face-o degeaba ș.a.m.d…
Cred că-i omenesc totul 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Exact, exact aşa. Numai că eu nu le păstrez în ciorne, că le ţin degeaba. Am un singur text acolo, pe ăla poate-l termin, că e aşa, fără o idee bătută-n cuie. Dar aşa am fost ieri: am început, am şters, am abandonat, am simţit că nu ştiu ce să spun deşi aş fi vrut să discutăm, dar nu sunt nici acum în stare să am o părere, că nu mă pricep, era doar ceva aşa… neavizat. No, a trecut 🙂
Zi bună îţi doresc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eiii, și eu cred că n-ai nici o problema. Toți avem stări și stări. Și starea de frica exista. Și frica de penibil și frica de a nu te „devoala” prea mult și frica de a numi deranja și frica de a nu fii înțeles sau chiar mai rău, de-a fii înțeles greșit.
Și peste toate, frica că nu transmit ce vreu, că o neputință. Asta E!
Te înțeleg și te susțin, mi-e drag, pe potecuțe. Weekend liniștit! Pupiciii♥️😚
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc mult pentru susţinere, Ina dragă! Aşa-i, sunt momente şi momente, stări şi stări. Sunt trecătoare, asta e bine. Când e vorba de subiecte „din lume”, despre care nu scriem de obicei, e normal să apară tot felul de întrebări…
Să ai o zi frumoasă!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ma simt un privilegiat chiar si atunci când sunt banat, nu-mi este frica de nimic, chiar daca uneori mai pic, privesc spre cer si ma ridic… 🙂
Un Weekend plin de liniste, bucurie, pace, fericire, inspiratie si curajul de a marturisi Adevarul absolut, atemporal, eliberator de prejudecati, draga Potecuta !
ApreciazăApreciază
Nu de banat e vorba, Iosif. Dar cum nu ai blog, da, la tine e vorba numai de comentarii.
O zi frumoasă şi un weekend liniştit!
Mulţumesc!
ApreciazăApreciază
Stiu, si am înteles perfect ideea, însa vreau sa spun ca dincolo de grijile si temerile de atacurile trolilor reali sau virtuali, fiecare cuvânt rostit dintr-o inima sincera, curata, iubitoare neconditionat de Cuvânt, oferit real sau virtual Sufletelor însetate si înfometate dupa Adevarul absolut – chiar dureros adeseori pentru multi – va fi „samânta buna, care poate va cadea în pamânt bun, iar dupa o vreme,ploaia timpurie sau târzie, poate o va germina încoltind în pamântul bun spic de grâu cu bobul bun necesar fainii din care se va face pâinea hranitoare pentru trupul fiizic purtator al Sufletului si spiritului fiintei rational-sentimentale numit OM…
ApreciazăApreciază
Da, poate.
Zi frumoasă, Iosif!
ApreciazăApreciază
Daca este ceva important despre care vrei sa vorbesti si crezi ca poate iesi ceva constructiv din asta, poti incerca. Cred ca daca nu te fortezi la un moment dat o sa iasa sigure aceste idei si o sa se aseze cuminti pe foaia alba, sau pagina alba.
ApreciazăApreciază
Mulţumesc pentru imbold şi încurajări, draga mea!
Totuşi, nu era nimic important şi nu ştiu dacă ar fi fost constructiv. Era o curiozitate din domeniul ăla-nisip mişcător. Ăla la care cică se pricepe tot românul. Eu nu mă pricep deci varză ar fi fost 😀
Te pup!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pai romanul se pricepe la multe, dar in primul rand la politica si fotbal. Daca era despre primul subiect, eu il consider un cuvant indecent care incepe cu p. 😀 Despre fotbal eu mai vorbesc, dar nu foarte des, fiindca si aici e plin e „experti” care nu inteleg nimic din nimic.
ApreciazăApreciază
Vezi, Ana? E cum spui. Şi când nu mă pricep, nu am preferaţi, nu am interese, pentru ce să scriu o părere neavizată, să atrag poate câinii de la stâni aici? Mi-e mai bine să rămân cu acea curiozitate şi să vorbim noi aşa cum ştim, că voi nu faceţi parte din găştile alea. 😉
Te pup!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu zic că autocenzura n-ar trebui să existe, ne „cenzurează” destul alții. Dacă vrei să spui ceva, fă-o! Nu mai da vina pe inspirație.🙂
ApreciazăApreciază
Tocmai, că nu am dat vina pe ea. Am spus doar că avem tendinţa în astfel de momente să o facem 🙂
Ştiu ce zici. Numai că de data asta nu cred că aş fi avut ceva de zis. Aş fi vrut să văd dacă ne coincid părerile. Dar cum nu am ştiut cum să explic ce vreau, plus ideea că parcă există pe undeva un buton de panică pentru nişte unii care sar oricând la beregată, am zis pas…
O zi bună îţi doresc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Hopa! Zici tu că inspirația e de vină!? O fi, că tu mereu ai dreptate! Da’ știi ce n-am înțeles!? Treaba cu jignirile!? Frate, e mare lumea, du-te și lasă-mă în ploaia mea! Însă ai iar dreptate, prea ne e frică de multe…
Îmbrățișări!
ApreciazăApreciază
Da, ştiu, aşa ar trebui, Aura. Dar unii au impresia că e de datoria lor să pună la punct pe oricine deschide gura în sensul ăsta. Şi deşi normal ar fi să nu ne pese, eu nu prea pot să nu pun la suflet. Deci mai bine nu dau motive, nu? 🙂
Te îmbrăţişez şi îţi mulţumesc!
ApreciazăApreciază
Și eu cred la fel. De aceea mă feresc ca de foc să fac comentarii pe blogurile care abordează teme ce nu-mi suscită atenția! Sunt sigură că ai înțeles!
ApreciazăApreciază
Am înţeles perfect 😉
Te pup şi îţi doresc o săptămână cât se poate de bună şi frumoasă!
ApreciazăApreciază
Faptul ca, peste timp, nu ne-am recunoaste recitind ce am scris ar trebui sa fie ultimul obstacol de care sa ne impiedicam; nu ne recunoastem, poate, dar ne amintim ca am fost „acolo” – este tot despre noi, chiar daca nu ne recunoastem (sau nu ne place sa ne recunoastem pentru ca prea am fost „naspa” sau prea am fost… lipsiti de modestie!) 🙂
Acum stau eu si privesc pagina alba a „comentariului”, pentru ca incep ceva, sterg… Constat ca nu cunosc un raspuns fara echivoc la vreuna dintre intrebarile tale, care ar putea fi „teme de meditatie”. 🙂
Weekend frumos iti doresc, Potecuta draga! ❤
ApreciazăApreciază
E drept, Diana! Dar aş prefera să nu mă recunosc în nişte teme care chiar contează pentru mine, nu una din asta… atât de fără sens 🙂
Dacă ceea ce am scris poate da motive de a ne pune întrebări, nu pot decât să mă bucur. 🙂
Îţi mulţumesc mult, draga mea! Weekend frumos îţi doresc şi eu!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Uite cum mi-ai amintit de un text pe care l-am scris acu’ vreo doi ani și se intitula „Trebuia să fie o epigramă”. Nici mie nu mi-a venit atunci inspirația sau nu eram mulțumit de ea, deși fusesem sigur că voi găsi ceva până în momentul limită.
Recunosc că nici astăzi nu am idee despre ce voi scrie, dar e încă dimineață bună și sper să mi se aprindă vreun bec. 😉
ApreciazăApreciază
Se întâmplă, Petru! Ne mai pleacă ideile, mai revin, tot aşa…
Inspiraţie multă îţi doresc şi o zi bună!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Potecuță, să nu te-mpiedici de nimeni, nici măcar de tine! Când ceea ce scrii vine din inimă, lasă-l să vină! E „of”-ul tău, nu-l lăsa să rămână acolo, nu-ți face bine.
Și chiar dacă nu-l publici, măcar l-ai revărsat în cuvinte.
Te îmbrățișez! 🤗❤️🥰😍
ApreciazăApreciază
Cred că asta a fost problema, Aura. Că nu venea din inimă, de aia nu s-au legat nicicum rândurile şi nu am putut scrie.
Îţi mulţumesc frumos, te îmbrăţişez!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și eu te-mbrățișez, Potecuță! 🙏❤️🌺
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Este blogul tău, pagina ta, de ce autocenzură?
Nu l-ai creat ca să poți scrie tot ce îți trece pe potecută!?
ApreciazăApreciază
Ba da, draga mea! Dar sunt teme despre care nu scriu. Şi asta nu-i autocenzură. E ca şi cum ai pune o manea în pauza unui concert simfonic. Aşa simt eu că ar fi dacă aş scrie despre o temă care nici în viaţa de zi cu zi nu mă interesează. Era o curiozitate, atâta tot. Dar la cum am văzut că se inflamează unii şi te fac pilaf din cuvinte, prefer să nu mă expun. Ştii… îmi place să fiu contrazisă, să vorbesc cu oricine e de altă părere. Dar care poate, aşa cum aţi putea voi toţi de aici, să facă asta în termeni cât se poate de amiabili. Dar sunt unii care parcă simt mirosul, nu-mi explic altfel de unde răsar. Şi ei, în numele onor partidului, te spulberă din două vorbe. Şi nu am chef de asta.
Îţi mulţumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu nu ma împiedic prea des …
Doar de ipocrizie si falsitate ma împiedic uneori de-mi julesc genunchii … Bah!
Cred ca este o buna „tema de cercetare” postarea ta de azi! Multumesc!
Iti doresc un weekend frumos!
ApreciazăApreciază
Piedicile de care spui sunt peste tot, Ella, facem slalom printre ele.
Mulţumesc frumos, nu m-am gândit că poate fi motiv de cercetare.
Weekend frumos şi ţie!
ApreciazăApreciază
Sigur ca este trist sa cenzuram tot timpul ce spunem/scriem. Mi-am inghitit prea des cuvintele si gandurile, deci sunt perfect de acord cu tine. Pe de alta parte, pentru a evita conflicte cu persoane ce nu rezoneaza la fel ca noi sau, de ce nu, conflicte cu noi insine peste ani, poate este mai bine si deloc trist ca unele lucruri sa ramana nespuse si ascunse bine in colturile mintilor noastre. Poate din acest motiv nu-mi fac blog😂prea multe care nu se fac, nu se spun, nu se scriu🤔
ApreciazăApreciază
Eiii, Carmen, nu tot timpul. Asta nu ar fi bine deloc. Eu acum m-am cenzurat pentru că nu era un subiect potrivit pentru potecuţe, că nici măcar nu mă pricep. Şi am evitat eventuale schimburi mai puţin plăcute de replici. Atât. Da, uneori e mai bine aşa. Dar să nu fie obişnuinţă. Asta nu face bine.
Îţi mulţumesc frumos!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ştiu că nu e ok, dar risc şi îţi răspund cu o întrebare:
Ce reprezintă blogul pentru tine?
Uite, pentru că e corect să încep eu, recunosc că blogul este tărâmul unde înving timiditatea şi mă exprim…altfel.
Nu-mi pasă cine citeşte, dacă este literar o capodoperă, pur şi simplu las degetele să apese pe tastatură…şi atât.
Este adevărat. blogul meu nu are calitatea locului unde scriu aceste rânduri, dar sunt tare curios, pentru tine ce înseamnă ideea de blog?
ApreciazăApreciază
Albert, mi-ar lua mult timp să scriu tot ce înseamnă blogul ăsta. E locul în care sunt eu aşa cum sunt, în care am curajul să mă expun aşa cum nu o fac nici în faţa prietenilor cu care ies la chefuri şi grătare. Sună ciudat ce spun, că vorbesc de expunere în condiţiile-n care nu am nume, nici chip? Ştii de ce? Dacă aş avea, m-aş cenzura. De exemplu, în textele-n care spun de boacănele pe care le mai fac la muncă, pe la butoane, m-aş gândi de două ori înainte. Dacă citeşte şeful că am scris de el şi deşi nu e de rău, interpretează? Dacă nu sesizează ironia sau umorul şi chiar crede că mă apuc să stric intenţionat ceva?
Dacă cine ştie ce se înţelege dintr-o poezie? Am scris eu cu ceva vreme-n urmă aici un text în care spuneam că dacă scrii o poezie şi nu poţi spune de căldura caloriferului, că nu-i poetic, scrii de şemineu, se trezeşte o mătuşă sau o vecină că tu nu ai şemineu şi că are vecinul de la 5 şi culmea, el are şi ochii verzi, cum ai scris, deci ceva e putred, ai o aventură sigur.
Şi prietenilor mei nu le citesc poeziile. Că nu am curajul să le prezint aşa. Când scriu aici şi voi îmi spuneţi că ele au ajuns la suflet, înseamnă mai mult decât poţi crede. Şi vezi, deşi voi nu mă cunoaşteţi, poate ştiţi despre mine mai multe decât cei care mă cunosc. Că în faţa voastră îmi prezint trăirile, chiar dacă nu-mi prezint buletinul, nici cartea de muncă. Înţelegi acum ce înseamnă blogul pentru mine?
Şi sunt eu cam cu totul. Deşi nuanţez poate în textele din viaţă, nu inventez şi nu exagerez. Sunt o împiedicată şi-o adormită, nu o spun ca să vă fac să râdeţi 😀 Dar dacă aş şti că citeşte vecina, şeful, prietenii, aş fi mai atentă la cum prezint o întâmplare, să nu creadă că-i despre ei sau deşi se recunosc în scriere, să nu creadă că-i jignesc. În cele de suflet nu e cazul.
Revenind, nu e vorba de calitate. Nu asta m-a oprit să scriu ieri. Ci ideea că era o curiozitate din sfera politicului, un scandal cu nişte întregistrări apărute din neant în presă, cu o candidată. Hai că ştii ce spun. Dar nu ştiu ce legături sunt, nu cunosc culisele, nu am preferaţi, nu am culoare politică. Ascultând, am zis clar că alea au fost făcute exact ca să fie publicate şi tot ce spune se spune tocmai ca să fie auzit de toţi, că e tare bine jucată cartea asta deşi mulţi spun „vai, săraca, ce-a păţit.”
Dar vezi, e o perioadă ciudată, una în care unii nu mai văd, nu mai aud, ştiu doar să scuipe. Nu voi. Dar cum am spus, am observat pe alte bloguri cum apar ca ciupercuţele unii care nu au comentat niciodată acolo dar vin în gaşcă cum apare un subiect din ăla. Merită să citesc injurii când eu sunt total pe lângă subiect? Asta era.
Deci ideea de blog e asta: e locul în care mă retrag şi mă scriu aşa cum simt.
Îţi mulţumesc!
Scuze, am scris o postare în loc de comentariu, m-am întins mult, tu m-ai provocat
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Iar răspunsul este la fel de savuros şi incintant ca postările tale.
ApreciazăApreciază
Mulţumesc mult! Mă poţi contrazice 😀
ApreciazăApreciază
Potecuță,pe blogul tău scrii ce vrei tu,dar parcă ar fi cam in afara a ce e aici să găsim politică….Parcă e prea multă peste tot,blogul ăsta e o oază de bucurie şi încântare,n-ar încăpea aşa”subiecte”…Părerea mea.Tu faci ce simți.
ApreciazăApreciază
Excat de asta nu am scris. Aş fi adus cotidianul aici şi nu vreau 😉
Mulţumesc pentru părere, Floare de mai!
ApreciazăApreciază
Ma tenteaza sa spun ca se intampla de multe ori sa ne fim propriile piedici. Dar pana la urma depinde ce vrem de la acest spatiu al nostru.Ce scrim si pentru ce o facem. Autocenzura, dupa parerea mea, se refera la acele subiecte pe care nu le stapanim suficient informational, nu reprezinta mediul nostru de evolutie. Adica acele subiecte despre care vorbim sub forma de impresii, pareri, ceva de acest gen. Aici pot interveni reactii, daca se observa o miza ceva mai mare, sau un vector de opinie care se poate amplifica. Pentru orice altceva este sufletul nostru si imaginatia noastra. Oricum, fiecare cititor poate interpreta diferit orice. Surprizele mereu pot exista.
Si uneori este foarte interesant sa constati ce puncte de vedere genereaza postarile tale. Este cumva sarea si piperul blogaritului! 😀 Dar cuvantul frica este prea puternic. Si genereaza un chimism distructiv! E musai sa-l neutralizam, pentru a putea trai si respira normal. Ma rog, am emis un punct de vedere. Este adevarat ca orizontul este mult mai complex, iar noi trebuie sa ne crestem mintea si sa neutralizam toxinele! 😀
Seara frumoasa, Potecuta. Acum cativa ani, am scris asta:
https://suzanamiu.blogspot.com/2014/08/cuvinte-inflorite-frica.html
Cred ca se asorteaza! Pupici!
ApreciazăApreciază
Asta e, Suzana. Că dacă nu stăpânim un subiect, poate e mai bine să nu-l abordăm. Pentru că e oricum sensibil pentru unii şi dacă nu face parte din lucrurile despre care îţi face plăcere să scrii, nu cred că are vreun rost. Da, e frumos şi interesant să stârneşti reacţii. Dar pentru unele nu-s sigură că merită în cazul ăsta.
Mulţumesc pentru link, foarte frumos articolul tău, îmi place cum ai transformat cuvântul. Bine-ar fi să se transforme şi senzaţia în acelaşi mod.
O zi frumoasă îţi doresc! Mulţumesc mult!
ApreciazăApreciază
Eu de obicei le las in drafturi. Si majoritatea acolo raman. Am vreo 50, unele sunt (aproape) gata dar deja din alte timpuri deci nu vor vedea vreodata lumina zilei. Si totusi ieri am patit la fel ca tine. Am scris, am sters, am scris si iar am sters si pana la urma am scris si-asa a ramas, desi cu un sentiment ciudat si desi cu teama ca poate am gresit dar si cu speranta (poate si ea gresita) ca vom deveni o farama mai intelepti.
ApreciazăApreciază
În ciorne nu las. Că las degeaba. Dacă amân să public, la recitire nu-mi mai vine să o fac aşa că public atunci când termin de scris.
Nu văd nimic greşit în postarea ta. Sigur, vor fi unii care vor avea altă părere, dar ce bine că nu gândim toţi la fel. Mie mi se pare că ai punctat foarte bine aşa că nu e cazul să îţi faci vreo problemă. Părerea mea 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Frumos ai scris, dragă Potecuță și îți dau deplin dreptate. Oricât de mult am iubi noi libertatea de a ne exprima așa cum vrem, în acest loc minunat al blogului, întotdeauna avem o „autocenzură” care ne împiedică să abordăm anumite gânduri sau idei, pe care le socotim … doar ale noastre. Asta e lumea în care trăim și nu avem ce face. Întotdeauna vor fi subiecte pe care le vom evita. Și nu de frică, ci pentru că… „așa este mai bine” Sau așa socotim noi la un moment dat că e mai bună tăcerea. Mi-am amintit cuvintele unui om, plecat de mult la cele veșnice, care mă sfătuia în anii fragedei tinereți că „mai bine să îți pară rău că nu ai spus ceva la un moment dat, decât să spui ce nu trebuie și apoi să-ți pară rău”! Ceea ce nu ai spus atunci, poți spune și mai târziu, când vei fi cântărit mult mai bine cuvintele și oportunitatea de a le spune. Dar ce ai apucat să spui, poate în pripă, nu mai poți lua niciodată înapoi. Iar unele teme, mai…„delicate”, poate că nu e momentul pentru a fi luate în piept. Trebuie să cântărim bine ce să spunem. Iar asta nu cred că este nici lașitate, nici autocenzură ci… înțelepciune. Părerea mea! Nu țin să spun că am dreptate.
Toate cele bune și o zi superbă, dragă Potecuță! 🙂
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc mult, Alex! Foarte înţelepte cuvintele şi voi ţine minte şi eu acea povaţă, e bine să ne ghidăm după ea, nu poate decât să ne ajute.
Şi da, cum ai spus, se poate spune şi mai târziu ceea ce azi e mai bine să rămână sub tăcere.
Să ai o săptămână frumoasă!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și eu îți mulțumesc mult, dragă Potecuță. Și apoi…. aici, la tine, noi pășim cu drag pe „poteci de dor”, spre lucruri faine și minunate pentru suflet. Pe „macadamul” politicii și al polemicilor sterile…. în altă parte! Cine vrea! 🙂
ApreciazăApreciază
Bine zici, aici nu e loc pentru nimicurile alea 🙄 😀
Numai bine îţi doresc! Mulţumesc încă o dată!
ApreciazăApreciază
Ai dreptate! Trebuie să lăsăm sufletului ce e numai al sufletului. Nu are importanță că e despre politică, dragoste, zbucium, societate etc.
Și, apoi, scriem câte ceva, că post-factum chiar nu ne recunoaștem 🙂
Noapte bună și o săptămână frumoasă cu multă inspirație ,,publicabilă” 🙂 !
ApreciazăApreciază
Da, e cel mai bine să lăsăm sufletul cu ale lui…
Îţi mulţumesc mult! Să ai o zi frumoasă, cu bucurii!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am citit ceva super interesant, cica era un citat de-ale lui La Fontaine care zicea ca „nici cel mai mare destept de pe lume nu poate convinge un prost ca e prost”, ceva de genul asa ca ce sens are sa te certi cu unii pe net incercand sa le arati ca logica ta e buna, ca ai drepate, aducandu-le argumente. N-are sens, Potecuta si nici nu-i frica macar, e lene pur si simplu, mi-e lene sa abordez anumite subiecte pe blogul meu sau sa comentez la altele care nasc polemici asa ca cel mai bine admir culorile toamnei si am vazut ieri niste copaci superbi… cu gandul la ei imi incep saptamana si imi promit mie insami (wow, cate pronume) sa nu las pe nimeni sa ma distraga de la asta. 🙂
ApreciazăApreciază
Ah, nu, Florina. Nu de a convinge pe cineva că am dreptate e vorba. Nu cred că există vreun subiect în care să vreau să conving pe cineva de asta. Fiecare cu dreptatea şi cu părerea lui, nu sunt deloc în măsură să fac asta, îi las pe cei mai învăţaţi să facă asta. Dar nu aveam chef de polemici de niciun fel, mai ales pe tema aia…
Da, e superbă toamna. Eu mă mai las distrasă de oamenii la fel de frumoşi ca şi ea. Şi merită! 😉
Îţi doresc o zi bună şi îţi mulţumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sesizez că ai atins un subiect de socio-politică și ai dat înapoi? Nu știu dacă e din cauza documentarului la care m-am uitat de curând ”The great hack” (Netflix), dar treaba cu Monitorizarea este cât se poate de reală și ne-a schimbat societatea pentru totdeauna. Cantitățile de date pe care le lasă în urmă o persoană, face ca indivizii și masele să fie ușor manipulabile.
Manipularea prin media în tot felul de domenii este o realitate! sunt procese în curs și instituții ale statului care se scarpină după ureche fiindcă vor acces la date în mod egal cu sectorul privat.
ApreciazăApreciază
Nicio legătură cu asta, draga mea! Nu contest, ştiu că e real, am văzut şi eu documentarul. Dar veninul unora face mai mult rău decât toată monitorizarea aia. Şi eu de aia m-am ferit, nu de frica vreunui „spion”. Şi nu era niciun secret, nicio dezvăluire, ar fi fost părerea mea de om fără habar 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E trist, adevărat. De ce crezi că nu am mai intrat pe blog și poe bloguri timp de câteva luni bune?!? Tot dintr-un motiv asemănător, din cauza faptului că m-am lăsat atiinsă în ”sensibiloșenia” mea de cineva. De ce am făcut asta, habar n-am. Poate neîncrederea, poate altele, cine știe…
Cert este că mi-e greu să-mi mai găsesc un ritm, să mai fac din citirea voastră și din jocurile la care participam o activitate obișnuită, dar trec toate. 😀
Uite că am zis-o și pe asta, am recunoscut motivul principal, că altele precum concediul, comoditatea, lipsa timpului liber, parcă nu prea sunt plauzibile sau dacă sunt ar cam fi secundare.
ApreciazăApreciază
Of, draga mea! Tare, tare rău îmi pare că e aşa. Poate că ar fi normal (nu găsesc alt cuvânt) să îţi spun că nu merită, că nu trebuie să faci asta, că nu faci decât să le dai satisfacţie, că… dar vezi, eu te înţeleg perfect. Uite, chiar şi acum sunt cu plânsu’-n gât. De frustrare şi pentru că nu pot înţelege răutatea. Nu intru nici eu în amănunte, dar se poate înţelege ce m-a supărat azi. Că şi eu scriu din tot sufletul şi când mă confrunt cu răutatea sau cu faptul că unii refuză să ţină cont de o rugăminte de bun simţ, simt că sunt călcată în picioare şi doare rău. Da, ştiu, unii ar râde de mine, ce naiba, doar toată lumea ştie cum face, ce face, chiar te laşi afectată? Păi, da. Că eu merg până în pânzele albe cu speranţa că oamenii sunt oameni până la capăt. Şi aici e colţişorul în care e sufletul meu la vedere. Şi pentru că aşa sunt construită, nu pot fi de piatră deşi uneori chiar aş vrea.
Deci eu sunt cea mai nepotrivită persoană să îţi spun că nu merită să pui la suflet. Că teoria o ştiu, cu practica e mai greu.
Totuşi, sper să te aduni, să îţi regăseşti ritmul, să poţi vedea numai partea aia bună, oricât de puţin ai crede că ea contează. Să îi vezi doar pe cei care te apreciază şi o fac pe bună dreptate. Eu sunt printre ei, dacă asta contează puţin.
Te îmbrăţişez cu drag!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Contează tare mult și îți mulțumesc, Potecuță dragă! 🙂
ApreciazăApreciază
Numai bine îţi doresc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂
ApreciazăApreciază
frica este o emoție firească, o reacție normală. și ascunde în spate un mesaj pe care, odată descifrat, îl veți înțelege.
în rest… oamenii n-au nicio treabă cu ce spui, faci, simți ci cu ei înșiși. dar ne suntem unii, altora oglinzi și uneori e greu tare de privit în ele. atât.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, psi, e drept că de multe ori e vorba doar despre ei, despre noi. Dar uneori nu vreau să dau ocazia asta, mai ales când e vorba de ceva în care eu nu cred.
Îţi mulţumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
sunt de acord cu ce spui, doar zic să nu iei seama când nu este cazul.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Voi încerca să fac asta pe viitor! 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:*
ApreciazăApreciază
Te pup şi eu, psi! O zi cât mai bună îţi doresc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cunosc sentimentul Potecuta draga 🙂 ! Si mie mi se intampla sa scriu, apoi sa sterg si sa scriu din nou, sa sterg si tot asa. Eu insa dau vina pe lipsa de inspiratie :), parca nu transmit ceea ce as vrea, parca nu suna bine, parca… ceva, dar eu scriu numai despre carti si pare poate mai simplu, dar nu e intotdeauna asa. Eu consider ca trebuie sa faci exact ceea ce simti, adica daca tu ai simtit ca nu trebuie sa scrii despre acel subiect, atunci sunt convinsa ca ai luat cea mai buna decizie. Te pup cu drag!
ApreciazăApreciază
Să ştii că acum chiar mă bucur că nu am scris, Nicole! Că nu avea chiar niciun sens 😀
Sigur, când nu suntem mulţumiţi e altceva, acolo intervine critica noastră pentru noi. Şi poate e bine să ţinem cont 🙂
Îţi mulţumesc frumos! Seară bună îţi doresc, draga mea! Te pup!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O seara frumoasa si tie draga mea!
ApreciazăApreciază
Te îmbrăţişez!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😘😘😘
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sunt artiști care stiu să se facă apreciați chiar cântând manele.
Pentru că o fac, „cu clasă”…
Așadar, dacă vrei, poți… Cine te citește, va înțelege foarte bine.
O seară cu relaxare! 😘
ApreciazăApreciază
Ana dragă, dacă ai şti tu cât preţuiesc părerea ta…! Sunt de acord cu tine sută la sută în ceea ce ai spus legat de artişti. Asta spune multe despre sufletul tău.
Îţi mulţumesc, draga mea!
O zi frumoasă îţi doresc!
ApreciazăApreciază
🌹❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu cred că există expunere fără cenzură. Nu cred. Ori ne cenzurăm fericirea, ori tristețea sau părerile ni le învelim în cuvinte ciobite. Le unim frumos, le dăm sens, dar ne oprim când ar putea să ne lase prea goi în fața unor „judecători”.
Nu e trist. E mecanism de apărare. Cel puțin așa cred eu…
Te îmbrățișez tare! 🤗👉
ApreciazăApreciază
Asta am vrut să pun 😅: 🤗😘
ApreciazăApreciază
😀 😀 😀
Eu nu le ştiu face, scriu de la PC, nu ştiu decât alea de râd sau plâng sau sunt nedumerite 😀
ApreciazăApreciază
Şi eu zic că e foarte puţin probabil să fie altfel, nu putem trece de un „ceva”, e un fel de barieră pe care nu o putem depăşi nicicum. Dar, cât timp ne simţim în siguranţă aşa, nu cred că ar trebui să forţăm.
Şi eu pe tine, cu drag!
ApreciazăApreciază