Afară… practic, habar nu am. Geamul prin care nu se vede decât dacă e lumină sau e noapte nu-mi dezvăluie nimic. Nu ştiu dacă plouă sau bate vântul, dacă ninge sau e soare, dacă e cumva sau nu e nicicum. Şi uneori mă bucur că e aşa. Pentru că m-aş putea surprinde că mă las în vreun fel influenţată de vreme. Şi asta chiar m-ar dezamăgi. Contează ce-i înăuntru aşa că nu-mi pare rău că nu ştiu ce-i dincolo de geam. Sigur, mi-ar fi simplu să aflu. Nu ar trebui decât să deschid o uşă. Dar nu vreau acum. Am căştile pe urechi, vă voi spune imediat ce ascult, îmi imaginez că-i senin şi frumos. Şi chiar de plouă, tot frumos e. Că de ce n-ar fi? Ce motiv aş avea eu să mă plâng? Că plouă? Doamne, mi-ar fi şi frică.
Astăzi… ştiţi bancul cu iepuraşul, cu zilele săptămânii şi cu morcovii? Şi dacă nu îl ştiţi, nu aş putea să vă lămuresc prea mult, ar fi la fel în fiecare zi a săptămânii dacă l-aş scrie. Diferenţa o face tonul deci ar trebui spus live. Ideea e că luni e o veselie totală cu „morcovi, morcovi, morcovi”. Şi duminica abia rosteşti mooooooorcooooovi… mă rog, e drăguţel spus. Deci azi e cu luni, luni, luni, iuuupiiii! „Ce-am la gură? N-am nimic”. Nici eu n-am nimic, n-am băut nimic în afară de cafea. Azi, despre azi vorbesc 🙄 Deci aşa sunt eu. 😀
Mă gândesc… aici e aici. Că e serios ce vreau să vă întreb. De la bun început vreau să vă spun, şi vă rog să mă credeţi, nu e vorba de nimic care să-mi aparţină. Pe cuvânt de potecuţă, nu despre mine e vorba.
Deci: să presupunem că citiţi un blog. Pe care se scrie într-un fel. Aşa cum toţi avem stilul propriu. La un moment dat… booom, un text bombă. Adică rupt din tot ce s-a mai scris, în sensul că alt stil. Foarte tare textul, nu spun însă că celelalte nu ar fi. Dar nu ştiu, ca şi cum mâine aţi citi la mine un articol plin de spume despre orice partid vreţi voi, scris tăios şi cu patos. Cei care mă citiţi ştiţi că nu am scris despre partide niciodată. Deci ceva parcă nu se leagă. Cam despre asta e. Şi ceva nu vă dă pace. Şi la o simplă căutare a unei singure propoziţii, apare tot textul, în toată spendoarea lui. În altă parte.
Ce faceţi? Aceasta-i întrebarea. Spuneţi să se pună sursă, daţi de înţeles că aţi mai citit textul, întrebaţi cine-i autorul sau ce faceţi? Încă o dată spun, nu, nu mi-am găsit texte pe te miri unde.
Vreau să ştiu ce aţi face voi, cum aţi aborda problema?
Ascult… ASTA. O şi cânt. Nu vreţi să ştiţi cum 😀
„Daaaanche şuuuun, bite şuuuun, bite zeeeer”. Don’t ask, sunt zuză 😀
Poteci de dor 
Eee, sunt multe de spus. Cam toti, citind bloguri, vedem că fiecare are un stil, îl recunoști, doar ideea e noua, nu însă și „scriitura”.
E de dorit de menționat sursa, dacă intenția e frumoasă, mă rog, i-a plăcut, vrea sa o distribuie…
Dacă nu… „rusinica”!!!
Alanis îmi place și mie, iar melodia e superbă!
O săptămână în frumos! 😘
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Asta cred şi eu. Că e bine de menționat. Dar na… când nu poți scrie ca cel de la care iei, nu poți nici aprecia munca unui om.
Mă bucur mult că îți place! Îți mulțumesc mult, Ana!
Săptămână frumoasă!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Pur și simplu eu nu as face absolut nimic.As citi și as trece mai departe.Singura persoana îndreptățită sa facă ceva este doar autorul.Mai mult decat atat legea drepturilor de autor este clara si oricine se poate informa.Online sunt si foarte multe informatii fara drepturi de autor chiar si carti scrise de autori celebri si as putea gafa daca as atrage eu atentia.Si in fond ce ai putea castiga.Poate niste SPAM- URI ca razbunare.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Pe de-o parte, ai dreptate! Dar dacă autorul nu mai e, nu înseamnă că ne putem permite să îi luăm opera, nu? Mă gândesc. Nu ştiu… nu am putea lua o poezie scrisă de Nichita să zicem că e noastră, de exemplu.
Şi da, sigur că se pot prelua informații, evident. Dar măcar să fi pus ghilimele acea persoană. Zic şi eu. Că fără ele şi fără sursă, dă de înțeles că îi aparține textul.
Ohoo, câtă dreptate ai! Cine se pretează la asta, clar că e în stare de răzbunare din asta prostească, să dea spam cuiva de bună credință care ar atrage atenția. Deci mai bine nu 😀
Noapte bună îți doresc!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Bună dimineața, Mai e un aspect si chiar important: cine se pretează la așa ceva, admite și încurajează neregulile, furtul, că până si asta, sau mai ales asta -scrisul- e creația cuiva. Dar de, când trăiești în neregulă și încurajezi neregula, deja e banal sa „furi”, pardon, copiezi, un text.
Nu urmăresc lucrurile astea, dar exact cum spuneai, citind blogurile, cam știi la ce sa te aștepți de la fiecare. În ce mă privește, nu citesc copy-past-uri. Dacă mă interesează un subiect, o temă, caut singură texte abilitate. WordPress încurajează creația, inovația, așa cred…
O zi cu bucurie, soare și zâmbete! 😘
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Exact, Ana! Sunt perfect de acord cu tine!
Nici eu nu urmăresc, te rog să nu-ţi imaginezi că verific pe google tot ce citesc, nici nu se pune problema.
Dar e ca şi cum citeşti zilnic un blog despre creşterea viermilor de mătase. Cu limbaj exact cum ar trebui pentru un astfel de text, adică la obiect, viermele creşte, creşte, se hrăneşte cu, iar creşte etc. Şi dintr-o dată, apare un text de o frumuseţe ieşită din comun, cu metafore, scris cu gingăşie, cu emoţie. Ceva nu e clar, dar nu ştii ce. Te miri, te minunezi, îţi zici „de ce doar acum scrie aşa, de ce nu mai des, de ce nu lasă virmii, că uite de ce e in stare?”. Şi iei prima propoziţie, aşa, cumva să potoleşti mirarea. Şi la un simplu enter apar vreo 5 siteuri cu acel text… şi eşti foarte dezamăgit.
Să ai o zi frumoasă, Ana! Mulţumesc!
P.S comentariul tău apare sub cel scris de Aila. Ei i-ai scris? Dacă da, scuze că m-am băgat în seamă 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nuuu, scuze, era pentru tine!
😘😘😘
ApreciazăApreciază
Aha, deci e bine că m-am băgat în seamă 😀
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Hmmm.. delicata dar simpla situatia. Vezi care a scris primul, si pui linkul primului articol aparut in comentariu la al doilea articol. Poti si intreba daca din textul acela s-a inspirat.. sau de ce nu a mentionat ca nu-i textul propriu… Sper sa te ajute. Apropo..la mine ploua 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Da, Carmen, aşa cred că ar trebui procedat. Cumva, e vorba de corectitudine. Şi de o oarecare solidaritate.
Da? La mine e senin, se pare că numai mâine ajunge ploaia.
Îţi mulţumesc! O zi bună îţi doresc!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ca ,, Aila” cred că aș proceda și eu. Nu știu de-o fi bine, de n-o fi…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu mai ştim ce e bine şi ce nu. Poate ar fi bine să da, că e vorba de o reacție. Dar oricum nu ar înțelege, ar interpreta că îi vrei răul sau ceva… nu ştiu.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Poate dacă aş fi în „ghiduş mode” aş lăsa un comentariu cu link către articolul identic pe care l-am gasit 😀 .
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Tu ai curaj, nu glumă 😀 😀
Ai face bine, nu zic. Dar pe genul „sunăm la uşă şi fugim” aş face eu. Că nu ştii peste cine dai. Cum zice Aila, îți iei spam de nu se poate. Eu abia am scăpat de el şi nu am atras nimănui atenția cu nimic. Am avut spam fără motiv. Aşa că eu nu mă bag 😀
Îți dai seama că cine nu dă doi bani pe creația unui om, te va crede duşman de moarte dacă ai zice ceva. Şi eu mică, frica mare… 😀
ApreciazăApreciat de 2 persoane
🤣😜 am mai citit texte gen copy/ paste, dar prefer să-mi văd de citit și atât.
Un blog pe care îl citești des ,și-i cunoști stilul, clar că îți dai seama că acel text nu-i aparține
Mna, poate s-a regăsit în acel text și nu a vrut să îl ciobeasca, sau cine știe.
Știu că tu ești cu originalul și cu sursa, dar nu toți dau importanță dacă să pună sau nu sursa textului.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Era vorba mai degrabă de „măi, unde a stat ascuns acest talent?”, nu neaparat de altceva. A fost o mare bucurie pentru mine să descopăr asta. Apoi… puțin gust amar… dar asta e.
Of, ştiu ce zici. Dar eu îl ador pe Păunescu şi mă regăsesc în unele versuri. Mi-aş permite să nu vreau să ciobesc ceva şi să dau de înţeles că eu am scris poezia, lăsând fără sursă şi fără ghilimele? Cam complicat.
Mulțumesc, draga mea! Noapte bună!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Moral, ar fi sa „sesizam” autorul „copiei” ca a uitat sa treaca sursa (cand copiezi de undeva unde nu scrie clar si la vedere: „descarcare gratuita”; „nu necesita atribuire” etc. s.a.m.d. e clar ca acolo sunt drepturi de autor implicate (si din acest motiv se recomanda citirea „termenilor si conditiilor” – unde sunt! – pe site-urile de pe care vrem sa „luam” ceva: aflam in ce conditii putem „da mai departe”) – ca autorului nu-i pasa, e altceva; ca autorul s-ar sesiza, dar n-a aflat, si nimeni nu-i spune e tot altceva.
Acestea fiind scrise… Ce-as face? Nu mi-ar da prin minte sa caut pe net pentru ca sunt oameni care chiar daca abordeaza, de regula, un anumit stil, e posibil sa abordeze si alte stiluri cu la fel de mult talent (sau nu) :). De-as face-o, totusi, m-as uita la data publicarii textului despre care as banui ca a fost copiat, dar n-as avea certitudinea ca X a copiat pe Y si nu invers pentru ca pot posta azi ceva si sa aleg ca data o zi din septembrie 2000.
Pentru ca nu-mi place sa incep cu „daca”… „Daca nu sunt sigura cine a copiat de la cine”… as face o observatie… interogativa. Iar daca as fi intr-o faza de cum zici tu: zuza, as scrie simplu: „cred ca X a copiat textul tau” – si as trece link-ul. 🙂
Dincolo (sau inainte) 🙂 de toate cele de mai sus: mi-as arata surprinderea pentru un text atat de diferit ca stil de cel obisnuit.
Saptamana frumoasa iti doresc, Potecuta!
P.S. Din motive tehnice, azi nu pot asculta ce asculti. Him! Sunt aproape sigura ca-mi place! 😉
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Ooooh! Am uitat esentialul! :)) M-am ratacit prin vorbe! Poate ca cel care a republicat un text are acordul autorului, dar n-a considerat necesar sa mentioneze! Un aspect foarte important. Ar trebui, totusi, sa se mentioneze asa ceva, sa se iste furtuni din senin. 🙂
ApreciazăApreciat de 4 persoane
Erata: sa NU se iste furtuni din senin. 🙂 Scuza-ma, te rog, ca abuzez de spatiul tau.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Diana, eu sincer nu înţeleg treaba asta cu dreptul de autor şi descărcare gratuită.
Hai să iau un exemplu la îndemână, şi zic de noi două, că e mai simplu:
Tu publici la tine pe o blog o poezie scrisă de Nichita. Mie-mi place, o vreau la mine. Cum acea poezie e peste tot, chiar dacă eu am găsit-o la tine, nu sunt obligată să pun sursa spre blogul tău. Iau poezia, pun sub ea autorul şi toate bune.
Tu publici pe blogul tău un text, pui ghilimele, treci autor necunoscut (sunt multe cazuri de poezii sau texte care circulă fără autor). Iar o pot lua cu ghilimele şi trec şi eu autor necunoscut. Deşi, aici ar fi totuşi de bun simţ să trec şi blogul tău. Dar hai să zic că nu e obligaţie.
Tu publici un text. Fără sursă, fără ghilimele. Dacă îl iau, sunt obligată să trec ca sursă blogul tău. Pentru că e clar că textul îţi aparţine. Dacă totuşi nu e al tău şi tu nu speficifici asta nicăieri, nu eu răspund. Pentru eu cred că e al tău. E ca şi cum aş cumpăra un telefon furat. Nu eu ajung la închisoare, ci cel de la care eu l-am luat cu bună credinţă şi care, la rândul lui, l-a furat cu bună ştiinţă 😀
Dar dacă eu iau de la tine textul, nu pun sursă, nu pun ghilimele, dau de înţeles că eu l-am scris, nu se cheamă furt?
Vreau să spun că şi dacă nu pui link spre locul de unde l-ai luat, nu vrei să pui autoul sau nu ştii cine a scris, pune măcar nişte amărâte de ghilimele, mama lor de ghilimele, că nu-i greu. Că fără ele, dai de înţeles că tu ai scris. Şi eu asta nu înţeleg. De ce să ne atribuim atât de uşor şi fără să tresărim, munca unui om?
Da, sigur, asta e prima chestie pe care o verifici: data. Când e clară treaba cu data, şi aici a fost, nu mai e nicio scuză. Ah, da, am auzit cândva o variantă, mi-a povestit cineva că a păţit-o cu un capitol întreg, deci nu în cazul de faţă, că textul a fost scris în 2014. Aşa, şi tu zici că eu l-am copiat de la tine? Da. Şi unde era publicat în 2014, că eu l-am scris ieri şi la tine apare azi? La mine-n jurnal, în caiet, acasă. Şi eu cum am avut acces ieri la caietul tău? Hai că schimbi subiectul 😀 😀 😀
Deci oamenii de genul ăsta au un tupeu de nu-ţi vine să crezi 😀 😀
Deci tu ai reacţiona? Foarte bine ai face, cred că asta şi e normal!
Melodia e Alanis Morissette – thank you 😉
Îţi mulţumesc mult, Diana! Ca să nu te mai scuzi tu că abuzezi de spaţiu, deşi niciodată tu nu vei putea abuza, tare-mi plac comentariile tale, oricât de mult spaţiu ar ocupa, l-am ocupat eu pe tot acum, să nu mai ai motive să ceri scuze 😀
O zi bună, draga mea!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Stai sa vezi cum e la mine: am un articol in cap, e o intamplare d-ale mele asa tare de tot, are umor, are noimă, e din sfera comunicarii, dar, ce crezi, nu gasesc bibliografia, mama ei de bibliografie ca trebuie sa pomenesc ceva de o teorie si uite asta ma tine pe loc si nu pot publica articolul, intelegi? Desi, acum ca ma gandesc mai bine, e ceva ce stie toata lumea asa ca probabil ca o sa-l public mai ales ca se leaga un alt articol de asta si o sa scriu ca n-am gasit bibliografie.
Dar sa stai sa furi articole ad litteram ca doar despre furt vorbim, nene acolo e urata rau treaba. Eu am gasit multe idei furate, imbracate in alte forme, dar si ala mi se pare furt, sa stii.
In fine, cine se minte asa, se minte pe el. Și multi nici habar de limba romana nu au, asa ca, mai devreme sau mai tarziu, omul isi da seama ca ceva nu se leaga.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Când e ceva lucrat, studiat, e altceva. Sigur, ideal ar fi să existe bibliografia. Dar faptul că specifici asta e suficient.
Aş zice că depinde de idee, totuşi. Dacă e ceva comun, nu e totuşi exclus să nu fie inspirată. Dacă e scrisă cu aceleaşi cuvinte… e altceva. De exemplu, să spui că plâng norii, nu că plouă, nu e marcă înregistrată. E o metaforă comună, multă lume o foloseşte. Să spui că o stea îşi picură visele în stropi de ploaie… e mai puţin înâlnită şi pe asta eu am scos-o acum din străfunduri 😀 Deci dacă mâine scrie cineva o poezie şi foloseşte fix exprimarea asta, eu aş drept asupra ei.
Da, ai dreptate, e o minciună asta şi pe el se minte în primul rând.
O zi bună, Florina! Şi spor la scris!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Florina, e păcat să stea povestirea ta în pârtie de acea teorie căreia nu îți amintești sursa. Ideile sunt ca bulburucii de la apa carbogazoasă. Au tendința să o ia în sus și să se spargă, pentru că vin altele mereu din urmă… Mai bine îți așterni articolul fain-frumos și când ajungi la teoria cu pricina, spui că o citezi din memorie și nu îți amintești sursa. Sau pur și simplu: „am citit undeva că”… În fond, aici pe blog sunt articole și nu referate. Potecuța, în felul ei delicat al unei domnișoare cu mănuși de dantelă, ne relata faptul preluării unui text străin, ceea ce e cu totul altceva. Și urât, ca s-o spunem pe șleau.
Iar fiindcă tot suntem la subiectul acesta, nu știu dacă nu ar fi chiar aici prilejul să îmi fac mea culpa, pentru că și eu m-am folosit de niște poze, luate „de pe internet”. 🙂 Habar nu am de unde anume și sper din toată inima să fi fost „la liber”, așa cum le-am considerat eu când le-am găsit acolo, de-a valma cu altele dintre care le-am ales. Le mulțumesc tardiv autorilor care au muncit pentru ele și îi rog să mă scuze. Dar parcă e totuși altceva, nu?
N-am ajuns până într-acolo încât să tastezi pe google „texte”, și să îți apară la grămadă articolele noastre, ale tuturor 🙂 Despre asta e vorba, până la urmă.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Pentru că m-am auzit strigată, simt nevoia să intervin şi să vă mulţumesc frumos pentru ce aţi spus! Şi pentru ce i-aţi spus Florinei. Mă bucură peste măsură când dragii mei musafiri vorbesc între ei până când eu pregătesc cafeaua la bucătărie! 😉
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ha-ha-ha 🙂 Îndulcești cafeaua numai din vorbe, fără niciun un grăunte de zahăr, dragă Potecuța!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc tare mult! Mai ales azi, e ziua cafelei deci ne ne răsfăţăm cu ea 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu am știut. Ce tare! Tocmai azi am băut și eu, ce chestie… Știi, eu le-am rărit pentru că la un moment dat se pare că făcusem abuz. Toți oamenii mă serveau, pe oriunde mă aflam, iar eu nu știam să refuz. 🙂 Paharul de apă cu șerbet la tratație, de pe vremea bunicilor, apusese odată cu ei… Urez la mulți ani tuturor cafengiilor și le sugerez aceeași ponderație!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce coincidenţă, chiar azi să beţi o cafea! 😉
Eu primesc urarea, mă simt printre cei amintiţi şi mulţumesc mult! Să fie moderaţie, da… 🙄
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pai da ca e tare placut in cafeneaua ta literara 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Şi voi contribuiţi la asta 😉
Mulţumesc, Florina!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Domnule condei, va pregatesc si dvs. cat de curand o surpriza, mai aveti putina rabdare si, cand voi publica articolul cu pricina, promit sa va fac atent 🙂 O sa radeti cu lacrimi, dar nu e va fi doar de ras, va fi si de luat aminte 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mie nu mi s-a întâmplat niciodată să citesc ceva ce am mai citit altundeva. Cred că dacă aș întâlni situația asta, aș întreba dacă el/ea e autorul, căci mi se pare tare cunoscut textul și parcă l-am mai văzut undeva. În funcție de răspuns, evident discuția poate continua 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Deci ai întreba? Bravo! Aşa să faci! 😉
Mulţumesc, Călătorule!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Off, Potecuț. Furtul textelor e o practică la modă în ultimul timp, nu mai uimește pe nimeni. Eu nu tac, pentru că mă enervează și mie chiar mi s-au furat texte fără să fiu întrebată, unele chiar personale. Practică feisbucistă, ce vrei. La un moment dat nici nu mai poți controla, poate că ultimul care l-a postat fără să amintească sursa la primit ca legendă urbană pe email. Nu poți controla tot, dar poți bate obrazul dacă descoperi furtul. Eu o fac totdeauna, indiferent un întîlnesc un text cunoscut.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Eu nu am o problemă cu întrebatul. În mintea mea, nu foarte dezvoltată, se pare 😀 , nu a fost nevoie să scriu treaba aia cu preluarea textelor… pentru că eu credeam că ori se distribuie, deci direct cu link, ori se ia cu copy-paste şi sursă trecută sub text! Să ia cine vrea, cât vrea. Dar să pună sursa.
Of, Lucia! Da, ştiu ce zici cu mailul. Dar zău, primeşti pe mail, nu ai autor, nu vrei să cauţi, nu-i sfârştiul lumii că nu vrei. Dar dacă îl publici fără ghilimele şi nici nu scrii „nu cunosc autorul” înseamnă că îţi însuşeşti acel text. Indiferent cine l-a scris, treaba e clară: nu l-ai scris tu, nu-i al tău.
Vezi o blicicletă în faţa blocului. Nu ştii cine e proprietar, nu scrie pe ea niciun nume. O iei şi e a ta că tu ai pus mâna pe ea? Nu înţeleg de ce cu texte nu poate fi la fel. Pentru că nu există lege în sensul ăsta. Din păcate…
Îmi pare rău că ai trecut prin asta, e foarte neplăcut.
Mulţumesc mult că ai trecut pe aici şi mulţumesc pentru răspuns! Te îmbrăţişez!
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Păi cam asta e problema, că oamenii le iau cu copy-paste și uită să mai pună sursa, iar cînd e vorba de ceva personal e chiar de porc și că nu întreabă. Eu am o problemă, că m-am trezit cu texte în care povesteam despre mine, pe pagini de care habar n-aveam. Nu ne cunoșteam, nu ne aveam abonate, dar îmi prelua textele de parcă ea le scrisese. Urît, al naiba de urît.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ştiu perfect ce spui, Lucia, e rău, e urât, doare. Dar gata, eu nu mai reacţionez. Toată lumea fură, de ce n-am fura şi noi? Şi ar trebui să-mi văd de oala mea. nu mai avem nicio şansă, aşa rămânem.
Te îmbrăţişez!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Acea persoana la care ai citit articolul, a castigat ceva bunuri material sau bani de pe urama acelui articol? Atunci îi bai, daca nu … Desigur ca este un dest urat!
A copiat ea Melania speech-ul lui Michele Obama, dar noi astia muritorii … :))
Imi place Alanis, pacat ca nu mai canta, dar are ceva mai frumos! Doi copii! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu ştiu ce a câştigat, dacă a câştigat, dar nu cred că ar trebui să conteze, Ella. Dacă fur un parfum din magazin, e furt şi dacă eu apoi îl vând, şi dacă îl duc acasă şi îl folosesc eu. Nu contează ce faci cu textul după ce-l furi.
Da, tare-mi place şi mie cum cântă, mă bucur că şi ţie! 😉
Îţi mulţumesc! Zi frumoasă îţi doresc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
In! Ciudat, dar eu nu pot sa tac. As atrage atenția sursei, dar și celei ce-a copiat i-aș pune linkul, cum zicea cineva mai nainte. Muzica-mi place. 😀 O noapte buna!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Foarte bine, Ina! Cumva, cred că aşa ar trebui să facem toţi. E vorba de atitudine. Nu ştiu de ce se minimalizează efortul depus de cineva care scrie. Adică, e un paradox. Ţie ţi-a plăcut atât de mult încât ai luat cuvânt cu cuvânt, laşi să se creadă că tu ai scris deci nu ţi-e ruşine cu textul, din contră, vrei să creadă lumea că e al tău. Şi când eşti întrebat: şi ce-i aşa mare scofală, e un simplu text, doar nu moare nimeni din asta… foarte trist!
Îţi mulţumesc mult! O zi frumoasă îţi doresc!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
No, asta-i bună rău de tot! Eram mai mică și de ani și de experiență, că minionă am fost, sunt și voi fi! Și mă apuc cu zel mare să mă documentez despre tot ce ține de viața lui Oct. C. Tăslăuanu. Am adunat material cam un an întreg și urma să mă apuc să ordonez într-un volum tot ce era mai relevant, mai ales că am avut norocul să-l cunosc pe fratele lui mai mic, pe Cornel, dar și alte rude încă în viață la acea dată! Un așa-zis ziarist „m-a păcălit” să-i arăt ce am scris eu că vrea…ce contează ce-a vrut…proasta am fost eu…
E clar ce a urmat, nu!? E scris o carte, apoi mi-a trimis toate însemnările….le am și acum… NU am făcut nimic…
Acum cred că nu l-aș ierta, deși nu cred că ceea ce scriu ar putea fi însușit de cineva…
Numai bine!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Vai de mine, Aura! Atât de jos coboară unii? Atât de rău poate ajunge un om? Nu-mi vine să cred!
Doamne, îmi pare rău că ai avut parte de asta, e fără cuvinte!
Te îmbrăţişez cu drag!
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Deși pare SF, este adevărat! Eram prea încrezătoare în cinstea umană…dar am rămas cu tara asta… și acum cred în oameni până la prostie…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Las, să fim noi alea naive, să credem în continuare, cu tot ce avem de pierdut. Măcar dormim liniştite 😉
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Probabil ca nimic. Sunt prea multe lupte de dus pe lumea asta, e bine sa ni le alegem pe-ale noastre cu grija… De fapt, daca stau sa ma gandesc mai bine, depinde… Daca e vorba de un influencer… probabil ca, pentru binele comunitatii, as face ceva.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E foarte adevărat că sunt lupte multe. Şi că oricum, poate nu se rezolvă nimic. Dar nu e ca şi cum am băga capul în nisip? Nu ştiu… doar întreb.
Mulţumesc!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Daca e unul dintre cititorii tai cred ca ar trebui sa fie suficient 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aş vrea să pot crede asta. Dar nu mai cred nimic.
Mulţumesc frumos! O zi bună!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Prima oară când mi-am găsit textele la alții, schimbate doar pe ici, pe colo, (nu toți au copii pe nume Sergiu și Vlad, un câine Edi și-un bărbat Adi, 🙂 ), am sunat editura, (erau fragmente din cartea mea, „Trăirile Aurei”), și mare lucru mi-au spus că nu pot face. E o practică des întâlnită, la fel ca și cea a subiectelor abordate, ce azi citesc la tine, mâine hop, scriu și io despre același subiect și cu aproape aceleași cuvinte… 😦
Trist, dezamăgitor, de obicei pun link-ul către textul original, da’ tot io mi-am luat-o-n freză, așa că… las dreptatea „divina” să-și facă treabă. 😉
Te pup, Potecuță! ❤
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Dacă nici editurile nu au puterea de a face ceva… e un război pierdut. Şi e extrem de trist! Adică e liber la furt, nu?
Dacă şi subiectul şi cuvintele sunt asemănătoare, da, e nasol. Dacă numai subiectul, şi ăla e unul comun, cum a fost în prima zi de şcoală sau cum e acum cu toamnă, frunze, must, ruginiu, e de înţeles. Dar nu pot scrie două persoane cu aceleaşi cuvinte, deşi pot scrie 1000 despre acelaşi subiect într-o zi. Of, trebuie să învăţ să nu mă mai agit, înţeleg că e degeaba…
Mulţumesc, draga mea! Te îmbrăţişez!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Firește că trebuie menționată o sursă, fie măcar mențiunea că-i primită prin e-mail, deci cu autor necunoscut, dacă nu se învrednicește să caute singur autorul. Măcar să se știe că textul nu-i aparține.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Şi e atât de simplu, Petru! Dar uite că pentru unii nu-i deloc important să specifice. Când se poate aşa, cu „cioara vopsită”, de ce nu? 😦
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Cîndva, prin 2011,2012, nu mai ştiu exact, un bloger din lista mea mi-a copiat o poză cu o piatră ( încă nu le ştiam inscripţiona) şi a pus-o la ea alături de un text.Cînd am observat am comentat şi acolo, dar am scris un articol despre furt, împrumut, etc.
Ulterior a pus şi linkul de la mine, dar tot n-am fost mulţumit pentru că nu mi-a cerut voie, nu m-a întrebat.Pînă la urma a şters , dar m-a scos din blogrollul ei.Nici o pagubă.
Am mai găsit, întîmplător nişte poze de-ale mele pe un blog de călătorii.Cînd l-am întrebat pe om de la cine a cerut voie, că pe mine nu m-a întrebat nimic, a şters articolul…şi a reapărut după cîteva luni.Baiul e că m-a blocat.Dar am intrat la cei care i-au comentat şi le-am arătat adevărul.
Deci, cît pot subliniez, atrag atenţia.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Doamne! Da, se pare că Aila are dreptate. Cei care sunt în stare de mizerii, fac mizerii. Aila spunea că e foarte posibil să te trezeşti cu spamuri (nu ştiu cum se poate face asta, dar o fi posibil) şi o cred.
Deci aşa reacţionează, eventual şterg şi apoi publică iar, ei nu pot înţelege că nu e deloc în regulă să facă asta.
Din păcate, pe de-o parte e normal. Dacă ei nu pot (şi nu e ceva de rău, nu toţi oamenii se nasc talentaţi într-un anumit domeniu) scrie, nu sunt fotografi talentaţi, nu cunosc ceva într-un domeniu, nu pot, nu vor sau nu ştiu să umble după pietre (ca în cazul de faţă) nu au cum să aprecieze, ei cred că e aşa… un mizilic. Ce nu înţeleg eu, şi am scris şi mai sus, dacă nu apreciezi, de ce îţi însuşeşti? Dacă e un nimic, de ce vrei să primeşti laude cu acel nimic?
Şi da, pentru ei e mult mai uşor să se răzbune. Că atât pot.
Cred că aşa ar trebui să facem toţi, să atragem atenţia.
Mulţumesc frumos!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Potecuţa, se poate şi altfel.Am dat voie unui să folosească de la mine nişte poze de prin Apuseni.Dar omul a subliniat de unde le are şi n-a şters inscripţionarea de pe ele ( că, se pare, se poate şi aşa ceva) şi chiar a precizat că el n-a fost acolo.Scopul lui era să arate frumuseţile Apusenilor, dar a precizat toate sursele pozelor pe care le-a pus acolo, căci nu erau numai de la mine. Si se pare că a reuşit.
Deci se poate.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Sigur că se poate, sigur că nu e greu, sigur că aşa e normal. Dar din păcate, constat că e o luptă pierdută din start. Mă simt ca şi cum aş interveni pe stradă între un agresor şi victimă şi eu aş fi de vină că mă bag.
Am păţit-o cu două seri în urmă, şi asta a contribuit la sila mea generală. Nu era o victimă a unei agresiuni fizice. Un şofer de autobuz i-a vorbit extrem de urât unei femei care a strigat că vrea să coboare în staţie şi autobuzul nu a oprit. Pentru că am spus că e important cum vorbim unii cu alţii, că se putea pe un alt ton, au sărit pe mine doi domni, soţ-soţie, că trebuie să ne civilizăm, ţipau la mine că suntem nesimţiţi. Că în Austria se opreşte numai dacă se apasă un buton. Că asta s-a întâmplat. Femeia nu a apăsat, nici eu nu ştiam asta, de obicei opreşte în toate staţiile, fără butoane. Am uitat să întreb, m-am blocat efectiv, dacă în Austria tot aşa ţipă şoferii la călători şi aproape îi înjură. Deci eu sunt nesimţita care a atras atenţia politicos că nu era nevoie să i se vorbească aşa, mai ales că femeia nu a avut nicio vină.
Nu mai. Dacă, Doamne fereşte, mi se va fura ceva, nu fac nimic, toţi fură, nu e cazul să mă oftic eu. Nu chem poliţia, nu mă interesează dacă mâine va fi vecinul victimă, că hoţul e în libertate. Suntem liberi în junglă.
Mă scuzaţi, mă doare nedreptatea, mă sufoc. De aia am simţit nevoia să mă descarc, am nod în gât. Încă o dată, scuze!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Pentru că nu scriu atât de bine nu ştiu cum este să ţi se copieze un text, dar în principiu sunt două situaţii diferite.
1. Este vorba de un mesaj general, poate chiar un anunţ umanitar, ceva ce din start îşi propune să ajungă la cât mai multe persoane. Atunci nu mă deranjează.
2.Dacă este un text personal, o rătăcire emoţională, aşa cum obişnuiesc să o mai fac, atunci da, simt că furi ceva din mine.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Albert, nu vorbim de anunţuri, nu vorbim de datele meteo, nu vorbim de cursul valutar comunicat de BNR. De un text vorbim. Nu contează cât de personal e. Contează că e scris de cineva, oricine-ar fi, luat de altcineva şi pus ca şi când i-ar aparţine.
Ştiu replica: nici pe siteul unde l-am găsit eu nu avea sursă.
Hello, bună ziua, aici Pământul, doi-zece. Ce să vezi, scuza asta e mai penibilă şi mai proastă decât aia cu câinele mâncător de teme. Nu te pune nimeni la zid că nu ai stat ore-ntregi să mergi pe firul sursei, să cauţi autorul. Dar dacă l-ai găsit în altă parte, ghici ce? Nu-i al tău! Simplu. Pui frumos ghilimele şi gata.
Albert, m-am răcorit, nu ţie-ţi spuneam, dar nu mai pot 😀
Eu zic să nu te apuci să-ţi cauţi textele pe google, s-ar putea să ai surprzie. Că nu ştiu zău câţi scriu atât de sensibil ca tine deci furnizezi material la greu, nu te mai subestima 😉
ApreciazăApreciat de 4 persoane
Potecuţă obişnuiesc să scriu, pentru a ajuta, în diferite campanii umanitare. Cât de mult mi-aş dori să-mi fie furate textele, doar să ajute.
Dar înţeleg bine ce spui. Sunt lucruri diferite.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E altceva acolo, da! Alea chiar trebuie distribuite, nici nu se pune problema. Şi te cred că pe alea ai vrea să le „fure” toţi, e normal să fie aşa!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mi se pare foarte urat gestul de a copia fara a pune sursa, ghilimele sau autorul. Nu mi s-a intamplat pana acum sa observ asa ceva, dar cred ca i-as atrage atentia, as scrie ceva… dar cu siguranta nu l-as mai urmari, asa in semn de protest. Te pup Potecuta cu drag 🙂 !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Deci şi tu ai spune. Şi e foarte bine că ai face asta! Cred că aşa ar trebui să procedăm cu toţii.
Te pup, draga mea! Şi îţi mulţumesc tare mult!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
😘😘😘
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Să îți spun experiența mea…eu am scris, șters vre-o 5 bloguri.Poeziile le salvez în calculator, cum acum scriu, acum uit s-a întâmplat să trec poezia de pe un blog vechi care nu era a mea. Nici nu știu cum m-a găsit autoarea și m-a urecheat că fur de la ea. Mi-am cerut scuze și am șters poezia!Nu plagiez!
Allanis Morisete n-am mai ascultat din clasa a 8-a.Mulțumesc că mi-ai reamintit-o!Frumoasă piesa!
Dacă spui în blogul respectiv articolul acesta nu e al tău, respectivul poate șterge!
O luni frumoasă…….cât mai e din ea!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Accidente din astea se pot întâmpla şi tu ai reacţionat, ai cerut scuze, ai şters. Dar a fost un accident. 🙂
Mă bucur mult că ţi-a plăcut melodia! Îţi doresc şi eu o seară frumoasă!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Eu nu fac mare lucru. Sunt răcită cobză 😦
ApreciazăApreciază
Nu-i bine deloc. Nu-ţi dau sfaturi, ştii ce ai de făcut să îţi fie bine. Îţi doresc sănătate multă şi răbdare, îşi face de cap câteva zile şi pe urmă trece 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Iar asta îmi întunecă gândurile. Sincer, nu aș ști ce să fac. Nu cred că m-aș putea dedubla într-atât. Nu acum poate. P.S. Scuze pt comentariul dublu🤧
ApreciazăApreciat de 1 persoană
P. P. S în mod normal sursa trebuie menționată. Dacă nu, te penalizează google oricum.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Serios, ştie google asta? Asta e de bine, zic 😉
Fă-te bine şi mai vorbim noi, acum e important să scapi de răceală! 😉
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Daaaa știe 🙂 🙂 Mulțumesc, draga mea 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Veni, vidi, vici. Unde „vici” presupune că ai învins impulsul de a spune ceva. Asta, desigur, doar dacă nu ești de la poliția internetului, căreia îi intră în atribuțiuni un alt tip de reacție.
Altfel, mă gândesc, ce treabă ai cu felul în care înțelege fiecare să-și umple paginile? Ori timpul? Ori sufletul? Că genul acela de ideal spre care cu toții tindem, dar niciunul nu-l prea ajungem, sunt puține șansele să-l și atingem.
ApreciazăApreciază
😯 Lu, ţi-am greşit cu ceva? Doar întreb.
Nu am treabă cu nimeni, mai ales în ceea ce priveşte sufletul sau timpul. Şi nici cu paginile, ai dreptate, să pună fiecare ce vrea. Copy-paste să fie.
O zi frumoasă, Lu.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Potecuță, nu, nu m-ai supărat cu absolut nimic!!! Doar am răspuns și eu întrebării tale. După cum văd eu lucrurile, evident, referitor la subiect.
Știu că, în general vorbind, eu nu prea le văd la fel ca mai toți dar așa sunt eu, cumva pe dos.
Știi de ce? Pentru că îmi dau timp, înainte de reacție, pentru a gândi mai multe variante. Toate posibile.
Știu că la o primă vedere lucrurile par ca sigure intr-un anume fel. Dar de multe ori sunt în cu totul altfel.
Dacă, de pildă, cei doi din spatele blogurilor implicate in povestea ta se cunosc si unul dintre ei a făcut cunoscut articolul respectiv în maniera aceasta? Știm sigur că nu?
Ia ca exemplu inregistrarile cu Rhea mică de pe blogul meu. Că știți voi, cei ce citiți de atâta timp pe la mine, ca am o relație de prietenie cu mamă-sa și copilul mă cunoaște și-l cunosc personal, e adevărat. Dar ptr cineva poposit întâmplător pe blog nu e la indemână informația asta. Eu nu pun nicio explicație lângă videoul respectiv, nicio legătură spre nush ce informații lămuritoare. Fiindcă nu văd eu rostul .
Ar veni pentru un astfel de vizitator că mă folosesc impropriu de talentul și realizările copilei pentru maximizarea impactului blogului meu? Ar vine, sigur. Doar că n-ar avea dreptate. Nu e vreun interes la mijloc ci doar o plăcere a mea, pentru mine. Și nu găsesc cuvenit să o explic unor oameni pe care nu-i cunosc și, la rândul lor, nu mă știu.
Cam așa gândesc eu, așa am vorbit adineauri.
Știu că poate n-am argumentat destul de clar nici de data aceasta dar consider că nici n-ar fi necesar. Cu toții știm că noi, oamenii, suntem cum e mai rău. Nici trași la indigou, nici primii pe pământ ca să „deținem” originalitatea.
🙂
Zi frumoasă să ai tu!
(si scuză, rogu-te, puhoiul de vorbe din care e posibil să se fi înțeles și mai puțin decât din prima intervenție 🙃)
ApreciazăApreciază
Lu, din „ce treabă ai cu felul în care înțelege fiecare să-și umple paginile? Ori timpul? Ori sufletul?”, chiar am înţeles că mă pui rău la colţ şi am rămas mască, am simţit-o ca pe o reacţie mult prea dură în condiţiile în care eu doar semnalam o nedreptate, fără să vă trimit să-i daţi omului cu pietre-n geam. Eu am tăcut la el pe blog.
Crede-mă, nu am scris prosteşte, am analizat şi eu înainte 😉
Şi hai să îţi dau şi eu un exemplu, ca să înţelegi mai bine cum văd eu lucrurile. Tu o prezinţi pe micuţa Rhea prin filmuleţe în care se vede clar cât de talentat e copilul ăsta. Cârcotaşii nu mă interesează, refuz să mă identific cu ei, deci cei care ar spune că profiţi de ceva, treburi cu impact pe blog – mă depăşeşte asta, nici nu cunosc termenii, nu citesc bloguri care caută impact deci nu-i despre mine aici şi despre cei care fac asta nu vorbim acum.
Deci chiar nu e nevoie de nimic în plus, tu o prezinţi pe ea.
Dar hai să facem un mic exerciţiu de imaginaţie. Dacă tu scrii un text genial şi eu vreau să-l fac cunoscut, îl pun la mine pe blog, nu pun ghilimele, nu scriu cine l-a scris, oamenii mă laudă în comentarii şi eu zic vai, mulţumesc, da, am avut o clipă de inspiraţie şi aşa mi-a venit. Cu ce te ajut prin asta? Cam despre asta e.
Şi nu sunt două bloguri. E un blog şi vreo 5 pagini de facebook, plus alte bloguri pe care textul ăla apare din 2015, pe toate cu ghilimele.
Poate că nu eşti singura pe dos, se vede treaba că suntem mai mulţi 😉
Mulţumesc, Lu.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, Potecuță.
Îmi regret intervenția. E ruptă de context.
ApreciazăApreciază
Nu regreta, Lu. Avem oricum atâtea regrete de dus…, zău. Chiar nu e cazul acum 😉
ApreciazăApreciază
Regrete, Potecuță? Sunt la tot pasul, da. Mai mult sau mai puțin. Mai mari sau mai mici. Îmi mai „arog” și eu câte unul. Uneori, ca cel de mai sus, este cât se poate de …gratuit. Nimic nu mă obligase să ți vorbesc și prin asta să te fac să te simti cum ai zis că te-ai simțit. Interzisă, mască, sau cam așa ceva,
Nici n-ai fi avut de ce, cred eu, dat fiind că pusesei o intrebare și aștepai ca fiecare să răspundă despre sine, care i-ar fi lui reacția în cazul in care…
Ei bine, de ce ai crezut in cazul meu că te-aș fi certat pe tine prin ceea ce spusesem? Răspunsul meu vorbea despre conduita mea într-o astfel de situație. Și mi se pare că chiar și a ta fusese identică. Adică ai fost, ai văzut și ai plecat fără să intervii. Fiindcă… Tu știi ce. Că n-ai putut, n-ai vrut, etc.
Deci da, rămâne că-mi regret intervenția. Trebuia să fi păstrat acea linie pe care mă străduiesc să o respect când vine vorba despre oamenii ( aici, și blogurile lor). Anume că, indiferent cum mi se pare mie ca ar fi, ei au motivul lor ptr care au făcut așa: poate au o bucurie, poate o depresie, poate o confuzie, o neînțelegere, poate un pariu, poate o demonstrație, poate, poate, poate. Mulți de poate. Care, fiecare în parte, a condus la a se exprima intr-un anume fel. După nevoia de moment.
Imi doresc ca de data asta să fi fost mai clară. Dacă nu, înseamnă că am altoit regretul 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Undeva cred că s-a strecurat o neînţelegere. Prin ceea ce am pus în ghilimele şi în celălalt comentariu, am înţeles că mă întrebi pe mine direct ce treabă am eu cu ce postează fiecare pe pagina lui. Că prin faptul că am scris acel text şi prin faptul că nu mi s-a părut în regulă să iei un text şi să răspunzi laudelor, mi-am băgat nasul unde nu îmi fierbe oala. Eu asta am înţeles. Da, sigur, am întrebat. Ce aţi face voi. Eu am interpretat că tu, prin asta, m-ai criticat pentru ce am făcut. De aici reacţia de mască de care am scris. Pentru că am un soi de afecţiune faţă de cei pe care îi citesc de ani de zile. Eşti printre ei. Şi toate interacţiunile noastre de până acum au fost cât se poate de normale, zic eu, de calde şi de amicale. Şi din acel pasaj eu am interpretat (nu spun că aşa ai vrut să fie) că-mi spui că nu e treaba mea ce postează fiecare pe pagina lui, ce are fiecare-n suflet sau în viaţă. Şi nu e a mea ce-i prin viaţa altora. Dar când eu mi-am găsit texte şi poezii cu alte semnături şi cu mulţumescuri la laude, m-am simţit ca naiba. Şi poate că şi alţii s-ar simţi la fel. Eu doar am expus o problemă. Şi am înţeles că e nasol că mi-am băgat nasul în blogul omului. Eu doar de acel pasaj m-am legat.
Cum spuneam, undeva e o neînţelegere. Şi dacă eu te-am făcut să te simţi prost, îmi cer iertare. Sigur că tu mi-ai făcut un favor comentând şi îţi mulţumesc! Şi sigur că faptul că nu-mi eşti indiferentă m-a făcut să spun exact ce am simţit. Altfel, le încasez fără reacţie.
Da, fiecare are câte un motiv pentru care vorbeşte cum vorbeşte. Aşa cum fiecare are un altul pentru care se lasă afectat de ceea ce aude. Deşi poate n-ar trebui. Poate că unii s-au născut cu motivul ăla şi oricât ar vrea să scape de el, nu se poate. Că aşa sunt ei construiţi. Şi încearcă să meargă aşa, printre alţii. Nu-i uşor. Nu printre cei pentru care sensibilitatea e o porcărie şi cei care chiar suferă ca proştii din orice, chiar sunt proşti.
Şi eu îmi doresc să mă fi înţeles. Sper din suflet asta!
ApreciazăApreciat de 3 persoane
In niciun caz nu trebuie să-ți ceri scuze, Potecuță, eu sunt cea care a creat disconfortul, nicidecum tu.
Zi faină să ai
ApreciazăApreciază
Apăi nu, că dacă eu am înţeles aiurea… io-s de vină. Dar e în regulă, lămurit!
Zi frumoasă şi ţie, Lu! Cu spor să fie!
ApreciazăApreciază
Tocmai ce am descoperit meme-urile facute de mine pe o pagina de Instagram 😊 fara a preciza sursa. I-a corectat fiica mea. Din pacate, se fura grav in acest domeniu, al proprietatii intelectuale. O zi minunată, draga mea
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Of, şi tu ai păţit? Măcar au corectat?
Din păcate, da. Prea mult!
O zi frumoasă, Roxana! Şi îţi mulţumesc!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Le-am postat mesaj pe pagina😊. Te îmbrățișez suflet frumos!🤗😘
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Foarte bine! 😉
Şi eu, draga mea!
ApreciazăApreciază
Parerea mea e că atunci când se schimbă brusc stilul, e clar că există un fake undeva, că este o făcătură, dar este foarte bună ideea ta, adică mai mult decât bună, ar fi recomandat și util să dai credit celui de unde ai „furat” textul, cel puțin atât..
Chiar am un articol care l,am scris de vreo lună de zile referitor la treaba asta care l-am scris pentru o dilemă dar nu sunt sigur că îi voi da drumu..
Acuma de exemplu mai sunt articole care uni autori vor să-şi facă se cunoscut mesajul și atunci el poate menționa că se poate și este LIBER la copiat, dublat, trișat, furat, eu personal asta aș face, aș lăsa la urmă mențiune cu „se poate copia”, sau cum am eu obicei să zic, dacă tot mă furi, macar lasă-mi afurisitu ăla de Mulțumesc și Like, că doar nu o să te dau bag în tribunal pentru asta, sau spune un Te Rog io Frumos dacă se poate pot să-ţi fur și io textul ăsta, Nu ???
Pe mine asta mă doare cel mai mult..
Eu doar un singur, DOAR UNUL preluare a unui articol am (SĂ-MI FIE RUSINE) aici pe WP, restul îmi aparține și ăla l-am preluat de pe „supermarketul” facebook, încât nu am știu sursa..
Așa că mie îmi place să fiu original așa cum sunt, deșii nu sunt bun la scris, că n-am în spate „ani de liceu” dar scriu și io cum pot, no..
Să ști că mi-a plăcut chestia asta, este de luat aminte și de anunțat „familia” blogosferică cum că urmează să vă bag o dumă, nu ??
O Seară Liniștită Potecuţo !!!
Ps. La mine dacă se va întâmpla să vin cu preluări și alte măști și scheme, afară de cele pe care le am și le port o să dau Vestea-n „Sat” !!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Subscriu că am uitat 🙂
La capitolul imagini, pictograme, grafice sir ce-or mai fi, sunt aduse din diferite surse dar încerc ca nu cumva să-mi scape vreo una in care să nu o menționez, doar dacă nu știu, deșii este puțin probabil să nu cunoști sursa..:)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Se poate întâmpla să nu o cunoşti. Dar poate fi caz izolat, o excepţie 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ştef, de ce să nu publici articolul de care spui?
Există anunţuri, există articole care semnalează grave probleme şi e nevoie de strângere de fonduri, cum spunea şi Albert. Pe alea ori le distribui, ori iei numai anunţul direct, nici nu mai contează cine l-a scris, contează datele de acolo, contul, să ajungă banii unde trebuie.
Sunt articole care conţin informaţii din diverse domenii. Dacă autorul lor se insipră (şi e normal să facă asta) de pe alte siteuri, mai multe, dacă ia informaţiile din mai multe surse, nu trebuie să le pună, doar nu e lucrare ştiinţifică.
Dar dacă ia un text literar sau o poezie, trebuie să treacă autorul.
Asta cu „pot fura textul tău?” e ciudată. Da, îl poţi lua, îl poţi pune la tine pe blog. Cu sursă. Dar când îl ia, nu scrie sursa, răspunde comentariilor ca şi cum el e autorul, nu mai e în regulă. Şi dacă nu cunoşti autorul, că e un text care circulă fără autor, măcar pui ghilimele. Sau măcar nu spui „aşa mi-a venit să scriu” deci dai de înţeles că tu l-ai scris.
Îţi mulţumesc, Ştef! Să ai o zi bună!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Corect, așa este !
Eu îți Mulțumesc, chiar am învățat niște chesti interesante de luat aminte..!
Zi Bună Potecuţo !
ApreciazăApreciază
Mă bucur dacă e aşa!
Numai bine îţi doresc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dacă politicienii plagiază, medicii plagiază, te miră că plagiază și bloggerii? Pe mine nu mă mai miră nimic. Din această cauză m-am hotărât să public articolele pentru SuperBlog în ultima zi. Și știu eu de ce. Nici nu mai contează, că nu vreau să-mi stric seara. Numai că articolul tău a picat la fix.
O seară frumoasă, Potecuță!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Aşa-i. Fură ăia mari, noi de ce n-am face asta? Şi dacă ăia nu păţesc nimic, că fură milioane, ce-ar păţi amărâtul care fură texte şi se laudă că-s ale lui? Şi doar nu a dat în cap, nu? Asta-i turma, mergem cu ea, pe lângă ea, pe sub ea, cum se poate. Că nu există opţiuni. Nu ţinem gura şi trecem peste.
Auch, ai păţit-o deci. Urât. Dar e bine că poţi ţine articolele până-n ultima zi, e mai sigur.
O zi frumoasă îţi doresc şi baftă multă! 😉
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Mulţumesc, Potecuță!🤗
ApreciazăApreciază
Îmi place Alanis, iar melodia e super.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Daaaa, e chiar faină. Mă bucur că îţi place şi ţie!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Din pacate, draga mea Potecuta asta se practica mereu, uni din nestiinta, alti cu vointa si tot asa….
Este urat. Eu am multe povesti, poezii in calculator de cand era neogen, am postat acolo, apoi alti au copiat, iar eu le regasesc pe net😁 Ce pot sa fac? Sincer, nu ma deranjeaza, deoarece bunul simt, la noi e mai cu staf si decat sa trec la o depresie, mai bine trec peste… 😁
O seara minunata draga mea!!! multumiri pentru molodie !!! ☕🍀😉😘
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bine spui, Ileana, cel mai bine e să treci peste, oricum nu prea există multe soluţii. Câtă vreme mentalitatea colectivă condamnă victima, nu există şanse. Şi dacă spui că poeziile tale au fost postate pe o reţea care nu mai există, te-ai lupta cu morile de vânt să demonstrezi hoţului că nu tu eşti hoţul. Şi dacă mai vin şi apărători ai hoţului… eşti mâncat.
Eu îţi mulţumesc ţie! O zi frumoasă îţi doresc!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Potecut, ma gandesc eu ca nimanui nu ii place sa isi vada textele furate. Eu cred ca nu sunt in pericol pentru ca, vorba lui Conty, nu scriu cine stie ce. Dar am gasit odata un text al carui autor il cunosteam foarte bine, preluat fara jena, ba chiar se raspunsese la comentariile primite(destul de multe, avand in vedere frumusetea textului). Nu m-am putut abtine si am comenta la randul meu, spunandu-i ca ma bucur ca i-a placut atat de mult cum scrie X, incat a decis sa il republice pe pagina lui de Facebook. Nu cred ca asta ii va influenta comportamentul pe viitor, dar mie mi-a lasat un gust amar.
Alanis Morissette – nu o mai ascultasem de multa vreme
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ba tu chiar scrii! Şi o faci tare, tare bine! 😉
Ai reacţionat foarte bine. Dar, vorba ta, oare a înţeles ceva din asta? Că ar fi bine dacă şi-ar schimba comportamentul, dar nu ştim în ce măsură e posibil.
Îţi mulţumesc, draga mea! Să ai o zi bună, te îmbrăţişez!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Da, o situație foarte neplăcută. Chiar dacă nu toată lumea pune avertismente și protecții la copiere, pentru ceea ce scrie pe pagina personală, asta nu înseamnă că oricine poate copia de la toată lumea. Până la urmă este o chestiune de bun simț, de educație… Sau de lipsa ei…Cum să te dai autorul unui text pe care știi bine că nu l-ai scris? Sau… cum am citit mai sus, într-un comentariu, să publici un volum cu poeziile altuia, apoi să te umfli în pene cu „talentul” pe care nu îl ai? Da, e bine să fie semnalate aceste derapaje. Fie că sunt neintenționate (se mai întâmplă) sau foarte intenționate.
Cât despre starea ta de luni… am râs pe cinste! După zilele weekendului ( 😀 ), ziua de luni este ciudată rău și tare aiuritoare.
Numai bine, cu drag!
ApreciazăApreciază
Bine ai spus, Alex, până la urmă la bun simţ se reduce totul. Dar uneori se ajunge mult mai departe, cum au spus şi Ileana şi Aura. Doamne, e incredibil!
Hehehe, daa… a fost o zi de luni cam ţichi-ţaca-ţichi-ţa hei, hei, hei 😀 😀 😀
Mulţumesc, Alex! O zi bună îţi doresc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Întotdeauna trebuie menționată sursa. Aş lăsa un comentariu în care aş scrie asta şi autorul. E urât când cineva îşi însuşeşte munca altuia. Fie autor cunoscut sau mai puțin cunoscut.
Frumoasă melodia. Danke sehr…Bitteschon… 😘 hai că m-am obişnuit şi eu cu germana 😂
ApreciazăApreciază
Aşa cred că e normal să se procedeze. Dar văd că normalul e condamnat pe ici, pe colo…
Mă bucur că ţi-a plăcut, draga mea!
Hehe, cam la asta se reduce şi germana mea 😀
Să ai o zi bună!
ApreciazăApreciază
Mulțumesc! O zi minunată şi ție, dragă Potecuță!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu cred că aș fi controlată și diplomată, dar nu aș tăcea. Aș spune ceva de genul: „Ce interesant! Dar prefer stilul tău de a scrie, aici cine e autorul, aș mai citi ceva și de la el totuși?” 😊🙈
Te îmbrățișez tare!
ApreciazăApreciază
E cea mai bună variantă, să spui. Să ştii că voi ţine minte asta, sună bine şi cred că e şi eficientă.
Îţi mulţumesc mult, mult!
ApreciazăApreciază