Timp restaurat

Publicat pe 11/09/2019 de Poteci de dor

Sursă foto
Tăceri găzduite de Carmen

Acest articol a fost publicat în Miercurea fără cuvinte. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

85 de răspunsuri la Timp restaurat

  1. Roxana Negut zice:
    11/09/2019 la 11:14

    Ce frumos! 👏👏👏

    Apreciază

    Răspunde
  2. ina02s zice:
    11/09/2019 la 11:20

    Tare frumoase idei au avut.
    Imi vine sa cant: ”Opriti timpul,/ Clipa asta trecatoare..”
    Foarte frumoase-s.
    Numai bine! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  3. Ella zice:
    11/09/2019 la 11:20

    O reciclare perfecta as zice! 🙂
    Imi place mult acel sneaker !
    Zi pacuta,! Pupici!

    Apreciază

    Răspunde
  4. rofstef zice:
    11/09/2019 la 11:24

    Aparatul foto și adidasul mi-au plăcut mult, iar la capitolul motoare, dupa accidentele îngrozitoare pe care le-am văzut nici măcar în artă nu mă mai pasionează..
    Dar au fost superbe toate, aparatul foto number one,
    Multumesc !!!

    Apreciază

    Răspunde
  5. Cosmisian zice:
    11/09/2019 la 11:46

    Potecuto, eu cand eram mic demontam ceasurile gasite prin casa. Erau ascunse de mine, bineinteles. Tocmai de asta nici nu am fost prins imediat, pentru ca nimeni nu s-a gandit sa caute prin cutiute sa vada cum statea timpul, asa lejer, imprastiat pe parti componente. Vezi, daca aveam eu indicatiile de mai sus, faceam minuni cu ceasurile pe care le-am stricat. Minuni, Cronosuri Cosmisianice. 🙂
    Dar, in cazul meu s-a lasat cu o cearta pe care inca o tin minte.

    Apreciază

    Răspunde
    • Poteci de dor zice:
      11/09/2019 la 11:55

      Din astea făceai?? 😀 Împrăştiai timpul în bucăţele ascunse-n cutiuţe? Colecţionai frânturi minuscule de timp. Na, iete ce poetică sunt eu acum 😀
      Lasă, nu regreta lipsa instrucţiunilor care te-ar fi dus poate în topul unor artişti neînţeleşi, într-un grup restrâns de confecţionari de resturi de timp. Tu acum faci minuni împletind cuvinte şi e mai bine, zic.

      Pfuai, mă minunez de mine ce frumos scriu în comentarii. De-aş putea aşa şi-n rest… 🙄

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde
      • Cosmisian zice:
        11/09/2019 la 16:00

        Eu rad acum. Tu scrii frumos nu doar in comentarii. Comentariile tale sunt ca prajiturile dupa o petrecere cand toti se gandeau sa plece. Si, apare tavaaaaa… na, mai pleaca daca poti.
        Eu scriu dragutel, dar intotdeauna cu times new roman. Cel putin la acest capitol nu pot fi acuzat ca sunt de criticat. Cumva am reusit eu sa scriu pe romaneste cu un font scris in engleza 🙂 Si, mai am si diacritice, dar nu in comentarii 🙂

        Apreciază

        Răspunde
        • Poteci de dor zice:
          11/09/2019 la 16:32

          Îţi mulţumesc frumos! Prăjituri să fie, le dau cu drag 😉
          Ei, hai că te alinţi. Cum adică scrii drăguţel? Scrisul tău merită mai mult. c

          Apreciat de 1 persoană

          Răspunde
          • Cosmisian zice:
            11/09/2019 la 17:33

            Scrisul meu merita mai mult scris 🙂 Scriu noaptea. Am luat la lecturat Lucette si ii tot creste numarul de pagini si capitole. Si mi-am spus: Citeste si tu ca un om normal, nu mai completa ca asa iti pare tie de cuviinta 🙂
            Acum ma alint! Chiar imi place cum a iesit pana acum Lucette. Iti spun un secret – Lucette a inceput de la o secventa a unui film de actiune, in care producatorii au scapat o lacrima. Eu am fost atent, am absorbit-o sa nu ma prinda cineva cu ea. Asa a inceput Lucette – o lacrima prinsa de penita scriitorului. Dar, e secret 🙂

            Apreciază

            Răspunde
            • Poteci de dor zice:
              11/09/2019 la 18:13

              Păstrez secretul ăsta! Tu scrie, eu ţin secret totul 🙂

              Apreciat de 1 persoană

            • Cosmisian zice:
              11/09/2019 la 21:47

              Iti ofer un secret spre pastrare: „Versurile următoarei strofe fuseseră ofilite de o imagine de care nu mai scăpase de când citise cartea „The Boy in the Striped Pyjamas”, scrisă de John Boyne (Băiatul cu pijamalele în dungi). Agonia pusese stăpânire pe sufletul ei, măcinând-o până ce doar oboseala a reușit să o adoarmă. Nimeni nu a știut cât a urmărit-o această teamă a pierderii copilului, mai ales după ce semnele prevestitoare de boală au devenit certitudine. Elena scrisese în jurnalul ei pe scurt despre această agonie. Și-a împletit cei șase ani ce au urmat în viața familiei lor cu firele bucuriei și al agoniei, al fricii că născuse un copil în zodia sisifului.
              Zăpada avea să fie culoarea cu care Lucette își va colora trupul până în delirul și agonia cu care boala o poate desprinde de firava bucurie de a fi copil. ” Lucette, cap. 14

              Apreciază

            • Poteci de dor zice:
              12/09/2019 la 8:54

              Este un secret tare preţios. Şi drag mie. Şi frumos. Foarte frumos.
              Mulţumesc mult, Cosmisian!

              Apreciază

            • Cosmisian zice:
              12/09/2019 la 8:55

              🙂 trebuie corectat, secretul… Il soptisem in graba.

              Apreciază

            • Poteci de dor zice:
              12/09/2019 la 9:02

              Lasă aşa, nu-l văd decât eu, de aia e secret, nu? 😀

              Apreciază

            • Cosmisian zice:
              12/09/2019 la 9:04

              Stiam eu ca pot conta pe tine. 🙂 Tie iti place toamna? Cum ai descrie-o pe cea de anul acesta, in versuri?

              Apreciază

            • Poteci de dor zice:
              12/09/2019 la 9:22

              Am scris despre începutul ei în versuri. Nu ştiu acum, dar e lungă toamna, sper să mai am inspiraţie să o mai scriu cumva.

              Apreciază

            • Cosmisian zice:
              12/09/2019 la 9:26

              Sigur ai. Este evident ca va cunoasteti. Eu astept cu frunze in mana. Ca sa ma recunosti cu poezia, zic…

              Apreciază

            • Poteci de dor zice:
              12/09/2019 la 9:41

              Mulţumesc! Mai adun ruginiri şi poate le voi aşterne.

              Apreciat de 1 persoană

            • Cosmisian zice:
              13/09/2019 la 16:38

              Sunt pe faza 🙂

              Apreciază

            • Poteci de dor zice:
              13/09/2019 la 18:12

              Vine imediat 😀

              Apreciază

  6. nicolepredulea zice:
    11/09/2019 la 11:47

    M-ai incantat si de aceasta data Potecuta! Imi plac toate, mai ales adidasul 🙂 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  7. Iosif zice:
    11/09/2019 la 12:05

    Ingeniozitate obiectiva, materializata în încercarea omorârii timpului pierdut… 🙂
    O zi senina cu liniste, bucurie si pace divina, draga Potecuta !

    Apreciază

    Răspunde
  8. Mona zice:
    11/09/2019 la 12:25

    Ce interesante sunt! 😊 Cum le găsești tu oare? 🤗

    Apreciază

    Răspunde
  9. firdeiarbainbataiavantului zice:
    11/09/2019 la 14:58

    Să foloseşti piese, cadrane, curele etc. de ceas pentru a crea obiecte noi şi sugestive arată că imaginaţia omenească nu are limite. Păcat că nu o folosim mai des în scopuri pozitive.

    Apreciază

    Răspunde
  10. CARMEN zice:
    11/09/2019 la 15:03

    COLOSAL! artistul este un mare iubitor de ceasuri, sau mai bine zis, mare colectionar de ceasuri 😊 Oare cate mii de rotite dintate a folosit?! Superbe relizari, adevarate opere de arta!
    Ah, titlul 🤗 super potrivit 😉 Felicitari!
    o zi de miercuri superba sa ai Potecuta draga 😘

    Apreciază

    Răspunde
    • Poteci de dor zice:
      11/09/2019 la 15:22

      Le-a dat o nouă viaţă unor piese care-au măsurat, poate, o viaţă…
      Mă bucur mult că ţi-au plăcut tăcerile şi mulţumesc din suflet pentru aprecierea titlului, mare bucurie mi-ai făcut!
      O zi frumoasă, Carmen dragă!

      Apreciază

      Răspunde
  11. Rux Copilarim zice:
    11/09/2019 la 15:26

    Ce lucrari speciale!! WoooW!
    Imi place tare mult scooterul acela auriu cu visiniu.<3. Superb pur si simplu!
    [[ acum ma gandesc sa vad daca sunt prin casa ceasuri cu timp de restaurat :)))]
    Pupici
    Happy WW 😀

    Apreciază

    Răspunde
  12. Erika Marginean zice:
    11/09/2019 la 22:47

    Potecuță, ca de obicei, reușești să mă surprinzi cu niște idei geniale! Adidasul…mi se pare cel mai frumos și oarecum cel mai potrivit cu ceasul, care măsoară timpul, care FUGE …fără să-l putem opri! Numai bine, Potecuță!

    Apreciază

    Răspunde
  13. Diana zice:
    12/09/2019 la 2:12

    Extraordinare obiecte! Motocicletele mi-au ramas in minte – si-o sa le duc un timp cu mine. 🙂
    Motocicletele fug mai incet decat timpul – poate de aceea imi place timpul mai mult.:)
    Zile senine iti doresc, cu drag! Si timp pentru toate! 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  14. papagigli zice:
    12/09/2019 la 4:49

    Mie-mi plac pentru ca nu merg. De fapt mi-as dori un ceas care sa mearga-napoi, ca d-astea cu toata viteza-nainte m-am cam saturat 😉

    Apreciază

    Răspunde
  15. Anca (housyscolors) zice:
    12/09/2019 la 9:27

    ce bine-ar fi am putea petici timpul; de l-am putea restaura!

    Apreciază

    Răspunde
  16. daurel zice:
    12/09/2019 la 11:23

    Un titlu de mare emotie: pentru o clipa m-am gandit ca ne putem restaura/reinstaura/reabilita…
    Sunt realizari ingenioase, artistice.
    Felicitari!

    Apreciază

    Răspunde
  17. racoltapetru6 zice:
    12/09/2019 la 12:21

    E adevărat că timpul ne impune mereu un program strict, dar tu l-ai prezentat în situații atât de drăguțe, încât îi putem ierta toate problemele pe care i le imputăm. Săru-mâna cu mulțumiri, Potecuță punctuală!

    Apreciază

    Răspunde
  18. Florina zice:
    12/09/2019 la 13:30

    Bine te-am regasit! Am aterizat si eu azi de pe niste poteci uitate de lume si am descoperit minunatiile astea 🙂 Ei da, pentru unii oameni, timpul chiar curge cu folos!

    Apreciază

    Răspunde
  19. Zina - Povestiri pe scurt de lecturi școlare zice:
    12/09/2019 la 17:15

    Când vezi lucrurile astea atât de drăguțe, parcă nu te mai înspăimântă Timpul…

    Apreciază

    Răspunde
  20. tink3rbe11 zice:
    12/09/2019 la 20:29

    Super mișto!!! 😎

    Apreciază

    Răspunde
  21. Mugur zice:
    12/09/2019 la 22:38

    Timpul e restaurat,
    Dar… adesea-i reciclat,
    Cu secunde ce-au trecut
    Vieții noi plătim tribut.

    Frumoase moduri de reinițializare a ceasurilor!

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  22. doareu57 zice:
    13/09/2019 la 12:05

    Superb! Pot spune că mă motivează suficient de mult și mă inspiră.

    Apreciază

    Răspunde
  23. Aura B. Lupu zice:
    13/09/2019 la 14:28

    Ce frumoase-s motocicletele! Toate-s faine da’ ele-mi plac cel mai mult! Nu știu unde le găsești! Bravo! 😍❤💗

    Apreciază

    Răspunde
  24. Ana G. zice:
    13/09/2019 la 16:41

    Ce de muncă!?! Dar rezultatele sunt tare frumoase!

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  25. Katherine zice:
    13/09/2019 la 17:17

    Ce creatii minunate! 🖤

    Apreciază

    Răspunde
  26. Ana May zice:
    15/09/2019 la 15:24

    Timpul transforma omul, omul transforma masura timpului… Foarte ingenioase imaginile!

    Apreciază

    Răspunde
  27. anasylvi zice:
    16/09/2019 la 17:45

    Nu stiu cum mi=a scapat postarea asta, dar sunt superbe! ❤

    Apreciază

    Răspunde
  28. Constanta Cretu zice:
    18/09/2019 la 20:29

    Super! La multe te poţi aștepta, dar încălțăminte cu mecanisme de ceasuri mi se pare ingenios, chiar dacă e doar un obiect decorativ.

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un comentariu