Dialog silabisit

La muncă, sună telefonul. O voce îmbătrânită, uşor tremurată, mă roagă să îi dau un număr de telefon, pentru fiul său. Nu-l am la îndemână. Şi nu vreau să-l ţin la telefon până caut. Cer scuze şi rog să revină în 5 minute. Revine. Cere scuze, mulţumeşte, iar roagă. Spun că nu există număr de telefon, există doar adresă de email. Întreb dacă are ceva de notat. Are, s-a pregătit din timp cu tot. Spun primul cuvânt din adresă, nu înţelege, spune că-i bătrân şi nu aude, mă roagă să spun mai tare. Iar cere scuze. Repet cuvântul, cu voce ridicată. Urmează un alt cuvânt după primul, legat de primul. Înţelege cuvântul, nu înţelege când spun „legat”. Cum? Într-un cuvânt, spun.
– Să mai scriu un cuvânt?
– Nu, nu. Scrieţi totul într-un cuvânt, nu lăsaţi spaţiu liber între primul şi al doilea.
A înţeles. Urmează un @. Spun arond deşi era clar că nu va înţelege. Dar mi-era la fel de clar că o „coadă de maimuţă” l-ar fi încurcat şi mai tare. Nu înţelege. Mă roagă să zic mai tare. Aproape că ţip, nu la el, nu nervoasă, să audă.
– Aron?
Da, aşa, Aron, zic, convinsă fiind că fiul lui va înţelege ce vrea să fie aia. Urmează gmail. Nu aude. Ţip.
– Camil?
Zic pe litere g de la George, m, a, i, l. Punct, zic.
– Kent?
– Nu, punct. Puneţi un punct. Şi com c, o, m

Mulţumeşte. Spun că ar fi bine totuşi să sune şi fiul dacă nu e sigur de adresă, să fie totul bine. Spune că nu vrea să deranjeze. Spun că nu e deranj deloc. Iar mulţumeşte.
– Şi pune în plic scrisoarea şi cu adresa asta merge la poştă?
– Nu. Nu trebuie mers la poştă, asta e adresă de pe internet, de acasă trimite şi nu pune în plic. Cred că fiul dumneavoastră ştie, dacă are calculator.
– Oooo, păi are. E priceput tare!, spune cu atâta mândrie-n voce şi, mai ales, cu bucuria omului care în sfârşit a înţeles despre ce e vorba.
Mulţumeşte, cere scuze iar şi iar, spune că mă roagă să-l iert, că e bătrân şi nu aude şi nu ştie…

Şi mie mi se face ruşine. Că nici data viitoare nu aş putea să mă descurc mai bine. Să-i explic unui om care şi-a trăit viaţa toată, ca noi o parte din ea, fără internet şi calculator, ce e aia @ şi gmail. Şi am impresia că n-am explicat pe cât de bine ar fi trebuit.
Şi mi-am adus aminte de mine, în prima zi de şcoală. Când cineva a avut răbdarea şi dăruirea să vorbească în faţa a 42 de copii, tare, să se audă, şi clar, să se înţeleagă, a, b, e, c, e, d, a, r.
Şi a repetat de câte ori a fost nevoie. Şi iar mi s-a strâns sufletul la gândul că poate aş fi putut mai mult. Dar cum?

Foto

Reclame
Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

51 de răspunsuri la Dialog silabisit

  1. Cosmisian zice:

    Vai tu, Potecuto, ce faina experienta ai tu. Este atat de comic, dragut, dar putin si dramatic sa explici cuiva faze dinastea. Pe mine m-a rugat cineva sa trimit o scanare pe adresa de `imei` scrisa pe bilet. Scanez eu, pregatesc email, trimit si da din prima eroare de adresa. Ii spun doamnei ca nu e bine ceva la adresa. Si, o iau cu foaia in fata.
    – Asta e bine? confirma ca da.
    – Dar, asta, e pe yahoo?
    – Da, e pe `iaho`. Si, e in Franta? Ca, aici e fr. Nu e in Franta, imi spune doamna. E in Germania. Ca fr. nu e de la adresa, e de la femeie in germana.
    Comic, nu?

    Apreciat de 2 persoane

  2. firdeiarbainbataiavantului zice:

    Unii dintre noi, ăştia nu tocmai tineri, am ţinut, cât de cât, pasul cu tehnologia (mai ales în legătură cu folosirea calculatorului). Pe mulţi însă nu i-a interesat sau au fost deja prea bătrâni ca să priceapă ceva din lumea asta virtuală în care lucrurile nu sunt chiar atât de complicate cum par – dar aici nu mă refer decât la folosirea calculatorului, nu la programare sau mai ştiu eu ce. Sunt lumi diferite. În urmă cu 35-40 de ani nici eu nu visam să fac atâtea stând pe un scaun şi folosind o tastatură şi un ecran, care să mă pună în contact cu o lume întreagă.

    Apreciază

    • Omul e de undeva de la ţară, sigur era, aşa cum spui, la vârsta la care poate se considera deja bătrân pentru asta. Şi acum voia să-şi ajute fiul deşi intra în lumea asta total necunoscută.
      Prima mea adresă de mail a fost făcută de un amic. Habar nu aveam ce e aia. A stat nefolosită mult timp până când am avut şi eu acces la internet…
      Eu aş vrea să ştiu cum ar explica un copil. Că ei chiar nu ştiu cum e fără net. Şi nu-s deloc de condamnat, dar aş fi curioasă cum ar explica ei 😀

      Apreciat de 2 persoane

  3. Aila zice:

    Adevarat si eu ma confrunt zilnic la serviciu cu astfel de situatii.Dar in mare parte acesti Domni / Doamne au asa o bunavointa sa inteleaga in ciuda unor deficiente cauzate de varsta sau de nestiinta ca sunt de-a dreptul adorabili.Ei nu se lasa , nu vor sa deranjeze vor sa se descurce singuri.Eu una ii iubesc si imi face mare placere sa discut cu ei.Cu mult drag iti doresc o zi minunata!

    Apreciază

  4. ioansperling zice:

    Nu-mi fac eu probleme cu tine ca n-ai fi saritoare indeajuns! Pai ce te-am facut cetatean de onoare pe pile?

    Apreciază

  5. Iosif zice:

    Magnifica aceasta proza scurta epigramatica, scrisa într-un stil în care se evidentiaza caracterul unic si personalitatea inconfundabila a unui Suflet frumos, iubitor, cald, sensibil si nobil, în care perceptia echilibrului rational-sentimental se materializeaza în comportamentul respectuos, întelegator si rabdator, fatza de batrânii ramasi departe de tehnologia lumii virtuale, într-un trecut în care uneori, unii dintre noi, am dori sa ne întoarcem vremelnic, pentru a coborâ din „trenul” cotidian accelerat care, parca este de neoprit din goana lui spre… nicaieri…! Multumesc frumos, pentru amuzamentul provocat de Aron si Kent ! 🙂
    O saptamâna sublima, draga Potecuta !

    Apreciază

  6. rofstef zice:

    Am râs de numa la modul cum si narat întâmplarea, deșii m-am și întristat puțin si parcă m-am văzut pe mine pe la 80 de ani, expirat care la fel ca batranelul, poate aș cerși informații pe care nu aș mai fi in stare să le mai tin pasul..

    Așa dar, ar trebui să ne ținem de tehnologie și să upgrade-m odată cu ea..

    Dupămasă Plăcută !!!

    Apreciază

  7. Ella zice:

    O, dragul de el …
    Eu lucrez aproape zilnic cu oameni care nu aud … si trebuie sa ma repet uneori, sa caut cuvinte … asta pana fixez pe ureche aparatul de auzit … dupa aceea este bucurie totala .. si pentru mine dar si pentru clientul meu! :))
    Sa ai o saptamana cu multe satisfactii … Pupici!

    Apreciază

  8. ina02s zice:

    Ce frumos ai spus povestea. Haioasa întâmplarea și tu cu multa răbdare. Parca mă văd și eu când voi pierde firu’ și cipul implantat ( cred că așa va fi atunci) va da rateuri de n’o sa mai stiu unde stau. Pupici de început de școală, de litere, de învățători, de școlari.♥️😚😋😀

    Apreciază

  9. anasylvi zice:

    Foarte bine ai explicat, zic eu, iar seniorul de la telefon era adorabil. Mai rau e cand trebuie sa explici cuiva care te repede de zor. Sa predai la clasele mici, iti trebuie o rabdare! Sa tot repeti acele notiuni fara sa divaghezi, nu stiu daca as putea. As incepe sa bat campii despre te miri ce. 🙂

    Apreciază

  10. illusion zice:

    Sincer, potecuță, eu chiar te văd învățătoare. Ai așa o aură blândă și calmă 🙂 Sunt sigură că persoana de la capătul firului te-a perceput la fel 🙂

    Apreciază

  11. E plăcut să vezi că progresul tehnologiei ne adună la un loc, nu ne desparte! ☺

    Apreciază

  12. Diana zice:

    Cata dragalasenie! (la tine si la el). 🙂 Ai fost perfecta! ❤ Fiul sigur a priceput despre ce e vorba.

    Oooo! Cu cei mici, care buchisesc alfabetul e… Pfuuu! E frumos sa fii cel care le deschide poarta spre universul cartilor, dar consumul de energie – sa zic asa – este fantastic de mare! Sunt de admirat dascalii care au drag si rabdare pentru asa ceva!

    Iti doresc, cu drag, sa ai zile senine! 🙂

    Apreciază

    • Îţi mulţumesc, Diana! Sper că fiul lui a înţeles. Dacă nu, va suna el şi ne vom lămuri cumva 🙂
      Da, şi eu îi admir din tot sufletul. Nu e uşor deloc. E şi responsabilitate mare. Şi… mai ales acum când … na, cumva, părinţii par să ştie meserie mai multă şi vor să dea lecţii dascălilor. Gata, tac! 😀
      O zi frumoasă îţi doresc şi eu!

      Apreciază

  13. M-ai făcut să râd de mine, pe vremea când habar n-aveam ce e ăla internet, dar tocmai îmi luasem un calculator. Nu aveam pe cineva ca tine să-mi explice lucruri elementare și bâjbâiam de unul singur sau consultând câteva cărți proaspăt cumpărate. Am învățat câte ceva din propriile greșeli și o să o fac mereu, că tot apare câte ceva nou.

    Apreciază

    • Numai aşa avem şanse să învăţăm, Petru!
      Bine, nu ca mine. Că eu mi-am băgat năsucul în calculatorul de la muncă, am crezut că se face curat în el ca-n cămară.
      Delete? Yes. Move? Yes. Are you sure? Very sure! Şi s-a dus ceva, nu ştiu ce, pe la hard, zicea şeful. Mno, am aerisit de tot 😀

      Apreciat de 1 persoană

  14. La telefon nu văd cum ai fi putut să-i explici mai bine unei persoane care avea și auzul slab și nici nu se pricepea în ale calculatorului. Poate, doar să-i scrii adresa de email într-un sms.🙂
    O zi frumoasă!

    Apreciază

  15. Amalia zice:

    La fel ni se va intampla si unora dintre noi. Crezi ca vom mai tine pasul cu tehnologia peste 20-30 de ani?
    Desi mi-am promis sa nu raman in urma, nu -mi inteleg nici acum perfect telefonul si nu ma pricep nici sa formatez, updatez, upgradez, conectez, instalez, setez s.a. de genul, daca nu mi se explica pas cu pas, si in limba romana. 🙂

    Apreciază

    • Am şi spus într-un comentariu că o discuţie cu doi copii despre setări şi nu ştiu ce jocuri şi programe şi siteuri m-a făcut să cred că deja-s expirată din acest punct de vedere. 😀
      Tocmai de aia am făcut tot ce-am putut eu să ştiu că va nota cât mai bine. Că eu nu ştiu nici cum e cu haştagul. Deci da, e rău să se vprbească chineza lângă tine 😀

      Apreciat de 1 persoană

  16. Floare de mai zice:

    Suflet mare,bravo pentru răbdare şi empatie,nu ştiu câți ar mai avea chef să vorbească şi la telefon cu oamenii în vârstă şi să mai şi explice lucruri.Eu când văd bătrâni,mai ales doamne,mă gândesc la bunica,şi mi-s dragi toți❤❤

    Apreciază

  17. condeiblog zice:

    Chiar dacă am citit cu râs, că ai povestit frumos și nu puteam altfel, mi-am luat seama ca și Petru că de multe ori nici eu n-am fost pe departe și sunt zone unde încă stau și acum ca mâța în fața calendarului.

    Apreciază

  18. Cum?
    cu buna-vointa, rabdare, gand bun
    la fel cum speram si noi sa primim informatiile despre ce va fii, cand noi vom fi batraneii depasiti de situatie

    Apreciază

  19. ecoarta zice:

    O generație care nu-şi mai găseşte locul în vremurile astea. Sunt depăşiți de toate, dar mai ales de tehnologie. Am de spus o întâmplare (eu să n-am!?): cineva m-a rugat să-l ajut cu o problemă. Ii spun că am nevoie de un număr de telefon să-l anunț ce şi cum. Nu ştia ce număr are (!!!???). Ii cer adresa de e-mail. Imi spune că deşi are, nu mi-o dă, că nu are încredere că nu-i umblu prin PC (!!!!????). Probabil şi-a rezolvat singur problema!
    Numai bine să ai!

    Apreciază

    • Şi noi vom fi depăşiţi de toate la un moment dat, asta e sigur…
      Of, nici nu ştiu ce să zic. Că nu ştia numărul, hai, înţeleg. Dar suspiciunea asta şi uneori răutatea… pe astea nu le mai pot înţelege. 😦
      Te îmbrăţişez!

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s