Sortând simţiri prin anotimpuri

Dragă…,

Ai auzit? Vorbeşte lumea, unii pe la colţuri, alţii-n gura mare, că a cam venit toamna. Dacă numai ar vorbi, n-ar fi nimic. Multe spune lumea şi nu toate-s de băgat în seamă. Dar o şi simte. Asta-i mai trist. Că lumea simte c-a venit toamna. Şi de asta nu te poţi ascunde. Degeaba-ţi astupi urechile, degeaba umbli cu ochii-nchişi. Nu faci decât să-ţi ascuţi, fără să vrei, aceleaşi simţuri. Şi măcar de s-ar simţi colorat. Nu ştiu, roşu aprins, albastru deschis, violet, orice. Orice în afară de roz. Nu ştiu cu ce-a greşit rozul ăsta de a fost asociat şi cu optimismul ăla ieşit din comun pe care unii-l pun, fără să clipească, pe aceeaşi treaptă cu naivitatea. Mă opresc la ei, părerea celor care spun că numai un prost poate vedea viaţa-n roz nu mă interesează, suntem pe planete diferite şi n-am cum să-i aud. Dar chiar şi numai atât e destul ca să mă facă să mă feresc de roz când aleg culorile care-ar putea descrie o trăire. Ca să nu fie confundate.

Şi mulţi sunt trişti c-a venit toamna. Unii regretă vara şi sunt trişti din cauza asta, alţii nu au ce regreta şi devin trişti realizând că e trist să nu ai ce regreta. Pe unii îi tulbură toamna, pe alţii îi tulbură amintirea altor toamne în care nu puteau fi tulburaţi de nimic. Unii sunt trişti pentru că toamna vine şi cu un set de dureri, de cap, de oase, de inimi, alţii se gândesc că într-o zi vor fi trişti pentru că toamna le va aduce dureri, de cap, de oase, de inimi, şi asta-i face să se întristeze, uitând că acum nu-i doare nimic. Alţii sunt trişti cu gândul la zilele-n care nu-i durea nimic. Alţii, cei care, de atâtea dureri, simt că parcă nu-i mai doare nimic, nici să se întristeze nu mai au putere.

E Alifantis peste tot. Şi e Bacovia. E ruginiu şi sunt arome. Şi e amintire. Ca şi cum, odată cu copacii, ne scuturăm şi noi. Lăsăm să ne cadă la picioare făcutele şi doritele şi visatele şi facem ordine prin ele. Le luăm, ca pe un album îngălbenit de doruri, răsfoim, mângâiem filă cu filă, apropiem de nas, să simţim mai bine timpul scurs, şi le plângem lor trecerea. Şi nouă rămânerea fără de ele.
Ce i-ai spune unui copil care te-ar întreba ce înseamnă asta? Că-i prea mic să înţeleagă, nu? Sau că lasă, vei înţelege tu când vei mai creşte. Aşa-i, n-ar înţelege acum. Că el n-a fost încă aici. Şi n-a simţit încă aşa. Dar noi? Noi am fost acolo, unde-i el. Şi am şi simţit ca el. De ce ne-am dat voie să uităm?

Hai să mergem în parc! Vrei? Hai, sigur îţi aminteşti de vremea-n care toamna nu era motiv de tristeţe. De toamnele-n care nu ştiam nici măcar definiţia melancoliei, a nostalgiei, a resemnării. Hai! Călcăm în picioare frunze moarte sau doar alergăm prin ele, mi-e totuna. Ne aruncăm în covorul ăla şi-i lăsăm pe oamenii mari să râdă de noi, să îşi facă multe cruci şi să ne pozeze şi filmeze pe ascuns. Vor posta apoi totul pe conturile lor de socializare sub titlul de #nebuni.
Se vor amuza cu cei care vor comenta şi ne vor face şi ei nebuni. Vor spune despre noi că e vai de capul nostru, că n-am făcut nimic cu viaţa noastră şi multe altele. Unora le va fi milă. Şi se vor întrista. Vor deschide repede o pagină de donaţii, să ne ajute. Se vor certa cu scepticii care vor spune că suntem nişte escroci şi vom cheltui banii pe soluţii de făcut baloane de săpun, se va naşte o mică revoluţie şi pagina va deveni indisponibilă.

Apoi vom merge spre casă, ne vom scutura de frunze direct pe covor şi vom pune la fiert nişte vin cu coji de mere. Vom sorbi din căni de lut şi vom râde cu lacrimi povestind despre oamenii care se întristează când vine toamna. Vei vrea să-ţi spun poveşti, voi vrea să-mi reciţi versuri de dragoste. Îţi voi spune c-am uitat toate poveştile, îmi vei spune că-ţi aminteşti toate versurile de Bacovia. Dar noi nu ne întristăm atunci când vine toamna. Noi nu.  Vom lăsa versurile pe altădată şi vom vrea să dansăm. Şi vom dansa. Îmi vei spune că poţi face să ningă-n jurul meu, că aşa e cu oamenii pe care toamna nu-i întristează, fac un joc din orice, îţi voi spune că vreau să facem bulgări. Şi vei aduna frunzele de pe covor şi le vei lăsa să cadă peste mine. Şi vom râde mult. Şi vom obosi. Şi vom adormi.

Dimineaţa voi găsi un bilet cu scrisul tău: „iartă-mă, nu pot. E toamnă. Şi toamna, oamenii se întristează. Pentru că astfel, se asortează cu toţi ceilalţi şi se pot strecura prin timp, nevăzuţi de nimeni, nici măcar de ei…”
Voi rupe biletul în bucăţi care vor cădea pe covor şi se vor pierde printre bucăţile pe care le-ai făcut să ningă, în timp ce tu te vei opri să pozezi doi nebuni care aleargă-n parc printre frunze moarte.
Voi porni radioul din care se va auzi „şi-atunci mă apropii de pietre si tac, iau cuvintele si le-nec în mare…” şi ne vom întrista în acelaşi timp, asortându-ne şi completându-ne.

Cu drag,
eu.

Foto

Acest articol a fost publicat în Scrisori și etichetat , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

59 de răspunsuri la Sortând simţiri prin anotimpuri

  1. Minunat Potecuţă, am citit şi recitit.Tu ai darul,harul de a face dulce, cjiar şi tristeţea toamnei!

    Apreciază

  2. ina02s zice:

    E toamna iar în calendar. Deocamdat’ la mine i vara prelungita. Doar s a scurtat nițel ziua și e puțin răcoare dimi, dar ce plăcut E. Nu i încă cazul sa ne punem ” frunze” n cap sau E???
    Frumoasa i toamna ta, in doi, deci vina ce anotimp vrea. Tristețile, melancoliile, depresiile și chiar asteniile de toamna, n au loc, cum frumos spui tu. Numai bine!!!, cu drag, ♥️😚😀

    Apreciat de 1 persoană

    • Sunt lucruri care se fac atunci când simţim să le facem, nu când spune lumea c-ar fi cazul. Asta cu frunze e parte din ele. Deci fă aşa cum simţi sau atunci când simţi 😉
      Îţi mulţumesc mult, Ina, mă bucur că ţi-a plăcut! Numai bine îţi doresc şi eu!

      Apreciat de 1 persoană

  3. După vara care-a fost acceptam și iarna direct…

    Apreciat de 3 persoane

  4. Outosego zice:

    Liked and shared. Thank you. Have a wonderful day.

    Sortând simţiri prin anotimpuri
    __

    click on : potecidedor.wordpress.com/2019/09/06/sor… via @wordpressdotcom

    |#feelings #emotion… twitter.com/i/web/status/1…

    — Outosego (@outosego) September 06, 2019

    Apreciază

  5. anasylvi zice:

    Dar toamna este proaspata si plina de nuante, cel mai albastru cer si cea mai frumoasa luna plina – in octombrie, splendidele nopti in care cerul e albastru-inchis de catifea (acel midnight blue fascinant). Arborii in toate culorile, aer curat, racoare de dimineata si de seara, placinta de dovleac si must, nuci noi. ❤ te pup!

    Apreciat de 1 persoană

  6. Iosif zice:

    Draga…
    Multumesc pentru aceste gânduri nebunesti, copilaresti,
    pe care cu atâta dragoste si pasiune le împartasesti,
    acum în toamna-n care unii se-ntristeaza, tu zâmbesti,
    jucându-te prin frunzele si filele din cartea de povesti,
    am certitudinea ca tu nicicând nu o sa mai îmbatrânesti…
    Cu mult drag, tot… (999)Noi !
    O seara binecuvântata, sublima, învesmântata în pace, bucurie si lumina, draga Potecuta !

    Apreciat de 1 persoană

  7. Roxana Negut zice:

    Ce toamna frumoasă ai ilustrat in cuvinte draga potecuta! Sa ai un weekend de poveste!🤗😘

    Apreciat de 2 persoane

  8. ioansperling zice:

    Am eu parerile mele despre toamna…apar zilele astea..in timp ce eu ma intorc in timp!

    Apreciat de 1 persoană

  9. Aila zice:

    Mie îmi place toamna și sunt sigura ca și ție iți place altfel nu ai fi putut tu scrie asa frumos.

    Apreciat de 1 persoană

  10. tink3rbe11 zice:

    La mine iarba este încă verde, copacii încă nu au prins culori… pot spune că încă mai este vară!
    A fost tare rece dimineață, rândunelele încă nu au plecat..
    Mi-a plăcut la tine astă seară! Așa zglobie ai alergat printre fraze, și le-ai pus ici și colo, și triste șii vesele, laolaltă…

    Apreciat de 1 persoană

    • Ai dreptate, încă-i vară. Mai e puţin până la nebunia de culori şi nuanţe! 😉
      Îţi doresc să alergi şi tu la fel de zglobie printre toate bucuriile toamnei ce va să vină! 😉
      Mulţumesc frumos! O zi bună îţi doresc!

      Apreciază

  11. papagigli zice:

    Multi ani n-am putut disocia toamna de sfirsitul vacantei si-nceputul scolii. Ca urmare, o uram cu pasiune. Cind in sfirsit am reusit sa anulez aceste asocieri, a-nceput sa ploua si m-am trezit urind-o din nou. Si n-as putea sa spun ca ploaia in sine ma deranja. Nu, dar intrucit „ulitele” Bucurestilor deveneau, partial, inaccesibil de noroioase, preferam sa nu-mi supun pantofii unui ordil nemeritat, mai ales ca dezvoltasem o pasiune pentru pantofi care urau, la rindul lor, noroaiele si baltile ceausiste. 😉
    Dar acum, in toamna existentei mele, pot spune ca cealalta toamna a devenit mai atractiva, cu coloritul si sarbatorile ei locale.

    Apreciat de 1 persoană

    • Ăsta-i comentariu de pus în ramă, Papa! Cu toată ura şi noroaile din el, are un fel de poezie care mi-a plăcut în mod deosebit. Vorbesc serios!
      Tu ştii să-ţi faci frumoasă toamna asta e existenţei, sunt dovezi clare la tine pe blog 😉
      Mulţumesc!

      Apreciat de 1 persoană

  12. Dacă toamna ar fi atât de frumoasă precum și descris-o, cred că aș ajunge să o îndrăgesc. Dar în minte stau imaginile zilelor când ploaia nu se mai oprește, când jinduiesc după un colţ de cer senin sau după o rază obraznică de soare.

    Apreciat de 1 persoană

  13. Până vine și pe la mine toamna asta atât de controversată, mă bucur de sentimentele pe care le-ai sugerat tu atât de frumos. Și zăbovesc, firește, asupra celor plăcute, generatoare de nostalgii din vremea copilăriei, când ne scăldam în frunzele căzute și ne îmbătam cu mirosul lor pătrunzător.

    Apreciat de 1 persoană

  14. Zuzu zice:

    Randuri pline de frumos si sensibilitate!

    Apreciat de 1 persoană

  15. Minunat scris! Toamna de afară, toamna din inimă, totuna…

    Apreciat de 1 persoană

  16. Ella zice:

    La mine nu numai ca vorbeste lumea … la mine chiar a venit toamna!
    Ai scris asa de frumos draga mea, ai îndulcit amaraciuna Toamnei!
    Pupici!

    Apreciat de 1 persoană

  17. condeiblog zice:

    Ce pot spune c-am simțit
    În timp și după ce-am citit?
    Un gust ciudat, dulce-amărui
    Îndemn să-mi pun tristețea-n cui
    Și zău c-am încercat și-am vrut
    Dar n-a fost chip…Nu am putut.

    De greutate, cuiul chiar s-a rupt!

    Căci dincolo de-ndemnul tău
    Eu am simțit (așa sunt eu!)
    Aceeași dulce-amară nostalgie
    Că nu e cum am vrea să fie
    Totul un joc, un dans, o poezie
    Iar pretutindeni, pace și-armonie.

    Ci-i doar un vis al tău, de bucurie.

    Apreciază

    • Ce frumos! Şi cu toată nostalgia, se transmite o stare dulce şi frumoasă în aceste versuri.
      Cred că mi-e dor de şcoală, de aici toată nostalgia… 🙂
      Mulţumesc tare mult! Sper să dispară totuşi tristeţea, măcar de dragul cuiului 😉

      Apreciază

  18. Mona zice:

    Am citit imediat ce ai postat, dar nu am avut timp să las un semn. Am revenit și am recitit și nu am știut ce să zic. Azi am (re)simțit cele scrise de tine și pot spune că nu știu cât de bine le-ai sortat, dar cu siguranță simțirile tale și-au găsit loc în sufletul meu.
    Minunat, Potecuță! Uneori te invidiez că ești atât de bună prietenă cu literele. Au altă viață când se aștern cu ajutorul tău! Te îmbrățișez!

    Apreciază

  19. Alex zice:

    Doamne, ce frumos le spui tu, dragă Potecuță. Nu știu cum se face, dar de câteva zile, trecând pe străzile orașului, am simțit cu atâta putere toamna. Covor de frunze uscate pe jos (deja!), miros puternic de toamnă, căldura și lumina soarelui…. mai „altfel” decât pe timpul verii. Deja a venit toamna. O, da și a venit în forță. Cum bine ziceai: „E Alifantis peste tot. Şi e Bacovia. E ruginiu şi sunt arome. Şi e amintire….”
    Nu știu cum, dar despre toamne am cele mai multe amintiri!
    Numai bine, dragă Potecuță și o toamnă minunată! 🙂

    Apreciază

    • Îţi mulţumesc mult, Alex!
      Nu ştiu de ce, dar mi se pare că parcă a venit brusc, peste noapte. Ori suntem noi prea absorbiţi de… viaţă şi nu băgăm de seamă primele semne, ori chiar vine neanunţată mai nou.
      O toamnă frumoasă, cu multe bucurii rodite-n fiecare zi!

      Apreciază

  20. -X- zice:

    Toamna e o stare de spirit … iti trebuie ceva in interior ca sa intri in rezonanta cu ea 🙂

    Apreciază

  21. Katherine zice:

    In toata tristetea mea, m-ai facut sa imi doresc sa dansez prin frunze uscate si vestede de toamna.
    Foarte frumos articol, Potecuta. Multumesc pentru sentimentele oferite! 🤗❤

    Apreciază

  22. Diana zice:

    E asa de frumoasa (si) toamna! Daca n-as fi iubit-o deja m-as fi indragostit de ea citind despre alergarea prin frunze! 🙂 Imi place fosnetul frunzelor uscate si – uneori – parca mi-e mila sa calc pe ele, fosnetul lor fiind un fel de oftat, de planset (imi zic atunci ca plang frunzele pentru ca eu sa fiu vesela) De fapt, cred ca frunzele chicotesc vesele atunci cand ne jucam calcand pe ele alergandu-ne si zburatacindu-le inainte de a le imprastia vantul sau de a le aduna omul.
    Imi place toamna; si-mi place cum ai scris despre oameni si despre toamna!
    Zile frumoase iti doresc, Potecuta! 🙂

    Apreciază

    • Acum şi mie mi-e şi mai dragă, citind despre frunzele uscate 🙂
      Şi eu cred că ele chicotesc, nu plâng. Vreau să cred asta, e mai în ton cu jocul nostru prin ele.
      Îţi mulţumesc tare mult, Diana!
      Şi eu îţi doresc zile cu bucurie şi numai bine!

      Apreciat de 1 persoană

  23. Florina zice:

    Mie imi place rozul, dar stii care? Rozul ala prafuit imi place si uneori si rozul fondant ma atrage ca pare asa de dulce… Iar toamna asta e atat de frumoasa si am de gand s-o traiesc la intensitate maxima pentru ca merita din plin fiecare secunda! Vreau s-o sorb cu pofta la fal cum bei mustul din strugurii preferati si sa-i simt si gustul si mirosul in acelasi timp 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s