Odă cu garnitură de cartofi

Pe ideea „Rapsodii de prin Răpciune„, „Aoleu că vara-i dusă”, „Foaie verde, clop cu pană, na, c-a mai venit o toamnă”, eu am o dilemă. Că tot se scutură pomii, rugineşte pădurea, mor frunze şi asistăm la un spectacol al naturii, când în jur miroase-a struguri copţi şi-a ceapă călită pentru zacuscă, pe mine mă apucă stări de profunzime stilistică şi mă-ntreb, poetic şi plin de sens: măi, de ce noi, pe la evenimente cu ştaif din viaţa unor oameni,  aplaudăm frenetic o bucată de carne? Adică ce? Ce-mi scapă în toată manifestarea asta cultural-artistică? Nu sunt sub influenţa mustului proaspăt stors, încă n-am ajuns la must, rabd şi scriu, scriu şi rabd (că tot spuneam de ceva simţăminte poetice). Deci n-am nicio scuză, e starea mea naturală.
Vă explic de ce mă frământă chestia asta de o gingăşie soră cu ruginiul de mai sus: că nu-nţeleg, d’aia.

Deci: de mai mult timp am tot vrut să caut prin enciclopedii şi prin tratate de fizică cuantică o explicaţie. Dar cum oricum n-aş fi înţeles, am amânat şi am uitat. Până sâmbătă, când mi-am adus aminte, fiind în mijlocul evenimentelor, la o nuntă.
Abia când s-a declanşat valul mi-am dat seama că aperitivele nici măcar nu au avut parte de intrare, ele fiind pe masă când lumea a intrat în sală. Banal, deci. Nimic spectaculos. Şi au fost chiar frumoase şi bune, meritau.
Tot în momentul în care s-a declanşat valul de aplauze, am conştientizat marea nedreptate, de neiertat, care i-a fost făcută peştelui. Că nici nu am văzut când a fost adus pe mese. Lumea dansa, fuma pe afară, bea pe la mese, vorbea, din astea. Ca şi cum peştele ăla s-a nimerit pe acolo. Era prin zonă, contemplând natura, a auzit muzică şi, presupunând că pe interior peştii vorbesc cu ei înşişi, şi-a zis „yeeei, o nuntă, hai şi eu să mă las halit”. Nimic despre el, nicio aluzie, pe muţeşte a fost totul.

Eeeei, şi vine momentul. Acel moment. Momentul zero. Staţi pe fază, e solemn:
Privire de ansamblu: cineva cântă, vreo 25 joacă. Oameni, despre ei vorbim, la momentul ăsta peştele e deja amintire, numai o uşoară adiere de sos de usturoi mai poate dovedi că… a fost odată-un peşte.
Cel care cântă termină melodia cu concluzia că „la la lai, măi” şi apoi, cu un ton imperativ, rosteşte: „stimaţi invitaţi, vă rugăm să eliberaţi ringul de dans şi să vă aşezaţi la locurile dumneavoastră…” şi cafeaua mea rămâne-n gât, ca şi cum ăla era locul ei şi ea a ascultat îndemnul.
Că asta, de obicei şi-n limbaj academic, e naşpa. Când producţiile radio-tv se opresc cu „întrerupem programul pentru…” e clar că-i de belea. De interes naţional, poate. Dar cam belea. Că nu întrerupe nimeni nimic să spună că nişte tineri au luat marele premiu pentru o invenţie sau că lotul naţional de gimnastică a venit acasă cu multe medalii. Nope, asta nu-i important. Emoţiile mele au fost deci justificate.

Ce urmează să se întâmple? Ceva rău, oricum. Hai, în avion mai înţelegi de ce e vital să nu-ţi schimbi locul. Că-n caz de… să te identifice fără mari bătăi de cap. Dar aici? Sala nu-i în aer. Încă. Cum adică încă? Dacă omul ăsta camuflat în lăutar va deturna nunta şi ne vom trezi la un simpozion la care susură numai un pian?
„…urmează friptura”, continuă el când eu deja mă vedeam sorbind ceai de levănţică pe acorduri de… ziceţi voi ceva sofisticat, nu contează ce, oricum asta mi-a deturnat mie toate gândurile melomane spre esenţa metafizică a cefei de porc.

Am înţeles, intră-n scenă fripura. Dar de ce să se elibereze ringul de dans? Friptura aia va ţâşni de capul ei de nu se ştie unde şi, pentru siguranţa noastră sau a ei, să nu fie strivită sub pantofii ţopăitori pe ritm de sârbă, mai bine să stea fiecare la locul lui, cu degetele-ncrucişate a Doamne-fereşte?
Nici gândul ăsta n-a apucat să ajungă la mal, s-a înecat la primele acorduri ale marşului pe care au apărut, în pas de defilare, ospătarii, cu braţele pline de farfuriile care gemeau sub apăsarea aromelor mustind în suc propriu. Hai că-i poezie!
Lumea, în picioare, aplauda pe ritm, păstrând măsura, do-sol major, mi-si bemol, fa. Ulterior, aveam să aflu că la tort nu e atâta entuziasm, acolo s-a cântat mai tare decât s-a aplaudat, semn că… fie tortul cât de mare, tot fripura-i fruncea.

Nu, friptura n-a făcut nimic spectaculos. N-a ieşit din joben, n-a făcut tumbe-n farfurie (şi, fie vorba-ntre noi, e mai bine că n-a mişcat), n-a emis judecăţi de valoare, n-a făcut nimic. A fost gustoasă, nu zic. Dar se aplaudă anticipat? Presupunem că e bine făcută şi dăm din palme? Dacă se aplauda după vreo o oră, semn că toată lumea-i vie, cum aplaudăm piloţii că… datorită lor încă aplaudăm, mai pricepeam. Dar aşa? De ce, întreb. Să fie bucata aia de carne vedeta incontestabilă a serii? Nooo, adevărul ăsta nu poate fi suportat, nici digerat. Deci altă explicaţie e. Trebuie să fie. 🙄

Anticipat vă mulţumesc că mă veţi lămuri şi na, a venit toamna, acoperă-mi inima cu… ce ai la-ndemână, important e să ţină de cald.

Foto

Reclame
Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

55 de răspunsuri la Odă cu garnitură de cartofi

  1. ioansperling zice:

    😂😂Taree! Acum eu am patit-o cu cafeaua https://vrabiute.blog/2018/06/20/kopi-luwak/
    intreaba si tu din ce animale exotic o fi fost sau poate era produsa in laborator?

    Apreciază

  2. ina02s zice:

    Stii ca ai dreptate??? Ce are friptura in plus???
    Si-mi amintesc de nuntile de tara, la cort, cu macate pe pereti, cu bucatar angajat, ce venea cu vesela si cu tacamuri. Il tocmeai cu mult inainte si taia porcul cu o zi nainte si pregatea sambata seara – nunta tineretului, duminica nunta propriu_zisa si lunea, masa mascarii socrilor.
    Si toate felurile erau simple si mancate. Dansu’ in strada si vinu’ la mare cautare. 🙂

    Apreciază

  3. Pana mea, te rog să-mi scuzi expresia, dar mi se pare pe măsura aplaudării fripturii porcine, n-am trăit niciodată faza :))) Sau poate da și n-am băgat-o de seamă, sigur știu doar că m-am ferit mereu de nunți cît am putut, că la ele te tîrguiești ca la piață cine din familie să se ducă la însurățeii din familia cărora a fost și la nunta ta cineva… Ce-i drept, la a mea proprie nu am avut ce să fac 🙂
    Tot ce povestești tu, cuvințel cu cuvințel și etapă cu etapă, mi se părea firesc la tort…!

    Apreciază

  4. tink3rbe11 zice:

    Motiv pentru formație să mai i-a o pauză!
    În general, se prezintă la începutul nunții felurile, (cu aplauzele de rigoare) , defilarea și aplauzele nu le-am înțeles nici eu.

    Apreciază

  5. illusion zice:

    Hmm, nu știu ce să îți zic. Știu doar că la mine la nuntă nu se va face așa. Poate doar la tort… tortul merită aplauze 😀

    Apreciază

  6. Ana May zice:

    Poate e un mod de apreciere a bucătarilor, având în vedere că tortul îl faci in altă parte… Nu stiu… dacă e adevărată motivația, dar la acest lucru m-am gândit.
    .

    Apreciază

  7. condeiblog zice:

    Fain și amuzant. Sunt decis ca altădată, când se va mai ivi ocazia de a participa la astfel de evenimente, să am asupra mea pix și carnețel. Pix am eu, întotdeauna…Că nu se știe. Mi se întâmplă și mie să mă adâncesc în probleme metafizice, tocmai în mijlocul vacarmului general și al veseliei, care pe mine nu reușește să mă prindă, așa cum apa nu se înghite cu particula de grăsime. Mâzgălesc într-una la șervețele cu gânduri rimate sau nu, determinând vecinii mei de masă să și le pitească pe ale lor, prin poșete sau în buzunarele hainelor. De unde nu și le scot decât atunci când își văd fețele desenate. „Aaa! Ce tare! Îl iau acasă… Hai! Ia-l și pe ăsta și fă-l și pe bărbatu-meu”…

    Apreciază

    • Mulţumesc frumos!
      Când vom avea şi noi ocazia să vedem unele desene? 😀
      Eu aş veni cu şerveţele de acasă dacă aş şti că unul dintre colegii de masă are asemenea îndeletniciri, nu aş ascunde serveţelele-n geantă 🙂

      Apreciat de 1 persoană

      • condeiblog zice:

        Păi toate „operele” mele au fost efemere ca și florile 🙂 Atâtea însemnări și versuri pe foi volante… În ce privește desenele, realizate cu pix pe hârtia aceea poroasă ori chiar creponată… Cred că ajuta mult și băutura de pe masă să pară reușite. Acasă poate le-au aruncat. Ori, nu? Cert este că abia aici, pe blog, simt că las ceva în urmă. Ha-ha…eu le consumam numai când scriam versuri, tăiam, scriam din nou… Pe alea mi le stracuram eu în buzunare 🙂 Când începeam desenele, aveam întotdeauna mai mult succes

        Apreciază

  8. lucillette zice:

    Eu cred ca singurul motiv pentru care a fost aplaudata este că a fost anunțată. Și, cum ne-om fi săturat să aplaudăm câte o „una bucată carne vie” care pe urmă ne scoate sufletele cu cine știe ce inepții îi produce mintea-i prea …vie, am deturnat aplauzele si aprecierile pentru o gustoasa friptură. Că n-o „cunoscusem” dinainte? Sigur că nu. Dar să fim cinstiti, nu ne-ar putea dezamagi decât papilele gustative. Unde pui că ar fi pentru maxim o oră, când vine momentul dulce si uitam. Nici pomeneală de ani și ani…
    Concluzia? Eu zic că am crescut și noi un pic. Nu mai aplaudăm pe la congrese și diverse mincinoase discursuri, aplaudăm pentru aci și acum. Plus că n -au lipsit nici cartofii… Bravo nouă!

    Apreciază

  9. Ella zice:

    Tu stii ca încerc sa mananc cat mai putina carne … spre deloc!
    De aplaudat … da, aplaud pentru ca „nu mai misca”!
    Pot sa aplaud si pentru garniture de cartofi? :))

    Apreciază

  10. anasylvi zice:

    Nu stiu ce sa zic. Recunosc ca nu frecventez nuntile, mai ales pe cele traditionale. Sunt total pe dinafara la acest subiect si nici nu am vazut pe la evenimente asa ceva, desi chiar am lucrat la cateva, in trecut. Imi amintesc insa de o scena de demult, pe cand faceam practica la un restaurant: la micul dejun nu fusese paine la inceput (din nu stiu ce motiv) iar cand a venit painea, turistii (ai mei erau olandezi) s-au ridicat in picoare si au aplaudat. Deci nu doar friptanele sunt apreciate, cand ti-e foame, aplauzi si painea. 🙂

    Apreciază

    • Hmm, apăi, Ana, nici eu nu merg la nunţi cum merg la cinema. În sensul că nu aleg eu să-mi peterc timpul liber la o nuntă. Dar când ai prieteni cărora ţi-e ruşine să le spui că nu vrei să le stai alături la un astfel de eveniment, chiar nu poţi. Şi nici nu-i întreb dacă e nuntă tradiţională sau nu. Aşa a fost şi acum, nu puteam refuza invitaţia. Sunt momente în care trebuie să fii lângă prieteni.
      Hmmm, oare nu a fost ironică reacţia lor? Nu ştiu, întreb 🙄
      Să ai o zi frumoasă, draga mea!

      Apreciat de 1 persoană

  11. Fel si fel de obiceiuri pe la nunti! 🙂 M-am amuzat citind, amintindu-mi, in acelasi timp, la cate ciudatenii am asistat pe la diferitele nunti la care am fost (si am fost, nu gluma!) :))

    Primul impuls a fost sa scriu „habar n-am!” dar imi zburda prin cap (e loc destul!) posibilul raspuns… Nu era vorba despre aplauze, desigur, ci despre un „moment solemn” cand, in vremuri de demult, erau aduse la mesele unora (imparatesti etc) animalele vanate… E clar! Nu mai stiu! :)) Poate scriu prostii, dar: e ceva de genul „multumim zeilor pentru carnea cea de toate zilele” – o fi vreo reminiscenta din perioada in care carnea a fost „hrana de baza”. Sau o fi „multumim gazdelor pentru masa bogata” (in proteine) 🙂 Vorba unora: „cred ca sigur” e vorba despre ceva de genul acesta.
    Zile senine iti doresc, cu drag!

    Apreciază

  12. eu am luat in calcul teoria conspiratiei. 🙂 behind of scene a fost un moment mult mai important. s-a furat mirele, clar! friptura aia avea un secret, nu putea fi consumata rece! 🙂

    Apreciază

  13. starchim01 zice:

    A republicat asta pe startachim blog.

    Apreciază

  14. Aura B. Lupu zice:

    N-am mai fost la o nuntă de muuultă vreme, fiind plecați e cam greu să dăm curs invitațiilor din partea rudelor mai „îndepărtate”.
    Dar așa o prezentare io o făceam… sarmalelor. 🤣😂
    Te îmbrățișez!
    PS. Neliniști metafizice și porniri poetice io n-am nici în general, la o nuntă nici atât. Da’ o inimă tot aș acoperi-o, cu umbra unui copac… 🌳🍁🍂

    Apreciază

  15. Roxana Negut zice:

    Hai ca m-au amuzat tare gandurile tale draga potecuta😂 Intrebarea mea: vegetarieni si vegani nu erau la nunta? Ca ei sigur nu ar fi aplaudat 😂😂

    Apreciază

  16. Mă gândesc că a fost doar o strategie a formației de a lua o pauză de la cântat. Altfel nu-mi explic nici eu iubirea pe care o au unii pentru ceafa de porc, în detrimentul peștelui pe care eu îl apreciez cel mai mult. Poți să-mi spui de care soi a fost cel servit la acea nuntă?

    Apreciază

  17. rofstef zice:

    Mi-a plăcut partea cu peștele, m-am amuzat cât de șmecher sa strecurat și el pe nesimțite pe fața de masă, așa încât să nu fie aplaudat, nu de alta dar știa după ce urmează :)))

    Mi dor să merg la o nuntă, cine stie, poate la anu..

    O ziii superbă să ai !!!

    Apreciază

  18. M-am amuzat Potecuta :), asta e clar ! In ceea ce priveste aplaudatul la nunti cand vine friptura, nu prea stiu ce sa spun… nu mi s-a intamplat pana acum, dar ma gandesc ca poate cei care cantau vroiau sa fie aplaudati si nu stiau cum sa faca sa se intample 🙂 si au gasit metoda asta fix cand a venit friptura… Te pup cu drag!

    Apreciază

  19. Iosif zice:

    Dintotdeauna apreciam nuntile ca pe un fel de piese de teatru nereusite, cu actori amatori si figuranti, sau uneori, adevarate arene de circ… ! 🙂 )
    O seara magica, binecuvântata cu liniste si pace sufleteasca, draga Potecuta

    Apreciază

  20. adrianport zice:

    Uitasem cum e… Si o sa merg la o nunta romaneasca peste trei saptamani. Mi-e teama! Cred ca stau la aplauze si dup-aia fug! Nu cu mireasa, evident…

    Apreciază

  21. ecoarta zice:

    Nu am mai fost la o nuntā în România de „un secol”! În schimb, am fost aici la câteva nunţi, dar au fost aplaudați mirii.
    Nu conta pe mine sā te lămuresc…
    Numai bine!

    Apreciază

  22. Super! 😃 Nu-mi amintesc să fii participat la vreo nuntă cu aplauze pentru friptura de porc, oricât de bună ar fi fost. Bag samă că se schimbă vremurile și obiceiurile.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s