Voi aţi făcut roboţi din pachete de ţigări?

Sursă foto
Tăceri găzduite de Carmen

Reclame
Acest articol a fost publicat în Miercurea fără cuvinte. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

81 de răspunsuri la Voi aţi făcut roboţi din pachete de ţigări?

  1. Acum vreo treizeci și ceva de ani…

    Apreciat de 1 persoană

  2. Cosmisian zice:

    Imediat dupa 89, robotul de la CM de fotbal din
    Italia 🙂

    Apreciat de 2 persoane

  3. firdeiarbainbataiavantului zice:

    Ca de obicei, imaginaţia şi priceperea oamenilor sunt fără limite, în bine/frumos şi (din păcate) în rău.

    Apreciază

  4. Aura B. Lupu zice:

    Ăăă… nu! 😀

    Apreciază

  5. rofstef zice:

    Nu știu dacă ți minte ca erau până prin 2000 multe pachete de țigări din alea moi ne cartonate, deșii mă lasasem de fumat pe atunci dar încă căutam pachete de țigări cartonate din care făceam nu doar roboți, ci o grămadă de lucruri..
    Acum poate dacă eram fumător cu siguranță nu le risipeam..
    Ar fi o idee pentru domnii și doamnele famatori, sa transforme pachetele in ceva util nu doar să le arunce asa cum fac mulți bărbați fumători, pe campii, parcuri, etc..

    Mi-au plăcut mult și celelalte creații interesante, în special pianina și moara pe vânt

    O Ziii Frumoasă îți Doresc !!!

    Apreciat de 1 persoană

    • Ar fi o idee. Dar, după cum se vede în imagini, nu sunt folosite pachete de ţigări. Deci ar fi o idee pentru toţi oamenii să facă ceva cu ambalajele, nu să le arunce pe unde apucă: sticle, doze, cartoane etc. Că am mai spus-o, fumătorii nu sunt automat şi nesimţiţi, deci îndemnul nu ar trebui să le fie adresat exclusiv lor. Deci pentru unii oameni, îndiferent de… ar fi o soluţie. 😉
      O zi bună îţi doresc şi eu şi îţi mulţumesc!

      Apreciat de 1 persoană

      • rofstef zice:

        Bine, eu m-am referit la titlu !
        Și da, eu nu am treaba cu fumatorii civilizați
        (dacă sunt, din păcate cei mai mulți nu le prea au cu respectul pentru mediu și cei din jur) iar dacă există, atunci sunt foarte convins că dacă nu aruncă pachete de țigări pe unde nu trebuie, păi atunci cu siguranță că nu aruncă nici alte mizerii peste tot..

        Ps. Eu aș vrea ca toți fumătorii să fie la fel de civilizați ca tine, care nu fumează în public, care nu aruncă chistoace,
        ȘI ALTE DEȘEURI !!!!
        care nu scutură scrumul pe banca din staţia de autobuz, tren, etc.
        Să-mi spui și mie când afli..

        Apreciază

        • Aici avem păreri diferite şi poate eu sunt subiectivă. Tu asociezi fumătorul care fumează-n public cu omul care lasă gunoaiele-n pădure. Eu n-aş face asta. Fumatul nu înseamnă lipsa bunului simţ. Dacă x fumează-n parc, nu înseamnă că stă prost la capitolul bun simţ. Eu nu fumez pe stradă. Nu-mi place, nu mă simt bine. Pe stradă înseamnă să merg cu ţigara-n gură. Fumez la terase. Asta mă face nesimţită? Sau asta spune despre mine că arunc gunoi pe jos? Nu are nicio legătură. Vorbim de oameni. Nu-i împărrţim în fumători şi nefumători decât atunci când mergem în locuri cu spaţii delimitate. În rest, fumatul nu spune nimic despre educaţia omului.

          Apreciat de 2 persoane

          • rofstef zice:

            Nu, nu, nu !!!
            Nu are NICI o legătură fumatul cu aruncarea altor mizerii !

            Cand mă refer la fumătorii ne civilizați, fac aluzie exact la necivilizarea care rezultă din actele fumatului..! Cum ???

            Pachetul de țigări lăsat pe soclul statuii lui Mihai Viteazul, sau a lui Mihai Eminescu, nu este al meu, nu ne aparține nouă nefumatorilor..
            Nenorocirea de chistoace care pe unele locuri sunt straturi și pături intregi aruncate pe iarbă, dale, etc, etc
            Nici mucurile nu ne aparțin nouă nefumatorilor..
            Să zic de fumuri ???
            Nici ele nu ne aparțin.!
            Nu zic despre fumuri nimic, ca mă doare capu..
            La celălalt capitol al rispirii mizeriilor peste tot, acolo intra toți acei certați cu civilizația și cu cei 7 ani de-acasă, și pot fi nefumatorii sau fumătorii, nu contează..

            Știu că sunt fumatori responsabili și discreți, dar cam puțini..

            Și să nu te superi că nici eu nu m-am supărat, okay !!!
            Lasă, mergem înainte așa cum îi, ce să zic ??😡
            Încă mai am și in familie pe câțiva care nu se pot stăpânii de la fumuri, și de a afuma pe alții, asta e, trebe să ne acceptăm..

            Să auzim de bine !!!

            Apreciat de 1 persoană

            • Nu am de ce să mă supăr, doar discutăm, nu e motiv de supărare. Am vrut însă să subliniez asta. Da, fumătorul care aruncă pachetul gol poate arunca orice altă mizerie la fel de uşor. Aşa cum nefumătorul poate arunca absolut orice, fără nicio jenă. Nu-i afumă pe alţii, dar parchează pe trotuar sau îşi scutură faţa de masă în capul vecinilor de pe balcon. 😉
              Numai bine îţi doresc!

              Apreciat de 2 persoane

  6. condeiblog zice:

    Am cunoscut pe cineva care din dozele de la pepsi , cola și bere, acelea de aluminiu, voia să-și facă un acoperiș pentru casă. Le decupa frumos și le srângea în niște cutii mari de carton. Nu mai știu dacă și-a dus proiectul până la capăt… Un altul se gândea ca din bidoanele de apă să-și facă o barcă, sau măcar o plută. Era mare pescar și foarte sigur pe ideea lui 🙂
    În ce mă privește pe mine… Îmi e rușine să îmi amintesc, cu atât mai mult să o fac public, dar asta e, suntem la miercurea minunățiilor Potecuței, iar eu mă minunez de mintea mea de atunci 🙂 La liberarea din armată aveam în valiză și cinci pachete goale de țigări, selectate din alte vreo douăzeci. Le aduceau camarazii care făceau de gardă la aeroport și noi eram extaziați de cum arătau. Dech! Românul rupt în fund, de care pomenea și Ion Cristoiu… Nu știam ce vreau să fac cu ele, însă ajuns acasă mi-am revenit și le-am aruncat. Cu dușmănia proletară a omului care nu le-a știut niciodată gustul 🙂

    Apreciat de 2 persoane

    • Ohooo, îndrăzneţe planurile celor doi. Chiar aş fi fost curioasă ce s-a mai întâmplat, în special cu acoperişul 😀
      De ce ruşine? Doamne, şi eu îmi amintesc cum ne uitam la săpunurile primite de la cei care veneau din Germania, la cum am ţinut un tub de la pasta de dinţi Aquafresh în trei culori, tub pe care apăsai ca acum la săpunurile de mâini, nu era tub normal. Şi deja erau aproape apuse vremurile în care nu se prea găseau din astea. Deci chiar pot înţelege ce au însemnat acele pachete, chiar şi goale fiind. 🙂

      Întrebare: am avut o problemă cu notificările. Am văzut de pe telefon, din aplicaţie, comentarii la postarea trecută. Apoi am primit like după like la postări, asta a dus la dispariţia tuturor notificărilor, că practic vedeam numai likeurile alea multe, de la o singură persoană. Problema e că sunt convinsă că au dispărut cel puţin două comentarii şi nu înţeleg cum, eu nu am şters. Voi întreba şi pe alţii, vă întreb şi pe dumneavoastră: cumva aţi comentat la postarea cu joaca de-a timpul şi nu mai e? 😳
      Mulţumesc!

      Apreciază

      • condeiblog zice:

        Și dacă da, ce contează? Comentariile noastre sunt doar semne de trecere în fond, deși steluța își face deja rolul în sensul acesta. Mai degrabă sunt porniri, provocări, impulsuri datorate ție. Și în ce mă privește, eu scriu pentru că nu mă pot abține, dar mă mustru după aceea că îți răpesc timpul. Un timp prețios în care tu ai putea să scrii, mai degrabă. Mă flatează grija de a nu se fi pierdut comentariul meu, dar crede-mă, nu e nimic. Ești o prsoană foarte drăguță și te stimez foarte mult, chiar dacă am apucat să te tutuiesc luat așa… de valul simpatiei. 🙂

        Apreciază

        • Mă necăjeşte puţin comentariul ăsta deşi mă şi bucură enorm aprecierea. E ciudat ce spun, ştiu, explic acum:

          Mi-aş dori să puteţi înţelege cât de mult contează pentru mine fiecare gând lăsat. Cât de mult mă ajută să înţeleg că… că e ceva de capul textelor mele. Nu neaparat că ar avea valoare. Dar dacă reuşesc să trezesc amintiri sau să vă provoc la a-mi împărtăşi trăiri, pentru mine înseamnă enorm. Nu ştiu cum vă simţiţi când îmi treceţi pragul. Dar eu vă văd pe toţi ca pe nişte prieteni adunaţi în sufragerie, unii pe canapea, alţii pe fotoliu, alţii pe covor. Eu nu mă pot raporta la voi toţi ca la cititorii mei. Cititori au scriitorii, bloggerii ăia mari, vedete, cei care consideră că oferă ceva, că îi învaţă ceva pe alţii, că… mă rog. Eu am prieteni de la care învăţ şi care-mi oferă extrem de mult prin faptul că vin să-mi primească gândurile aşternute atât cât mă pricep eu.
          Şi revenind la sufragerie, cum aş putea neglija un prieten care mi-a trecut pragul casei? Deci fiecare comentariu contează mult şi eu vă mulţumesc pentru fiecare gând lăsat.

          Eu mă bucur mult că mă tutuiţi, chiar am vrut să vă rog asta de câteva ori 😉
          Şi vă rog frumos, scrieţi atunci când vreţi, când simţiţi. Orice, oricând, oricât. E un timp câştigat să vă citesc comentariile. 🙂
          Vă mulţumesc mult!

          Apreciază

          • condeiblog zice:

            Da. Frumos gând. Și așa explicat, vine de îmi mai liniștește puțin grijile pe care mi le fac, cu voie, dar mai mult de nevoie. Așa sunt eu… Fiindcă tot ai dat exemplul acela cu sufrageria, aducând-o în realitate de la forma figurată, eu când sunt poftit la masa unui prieten unde văd că mai sunt și alți invitați, nu caut să ocup centrul ci tot pe undeva unde să nu deranjez stau, către un colț, preocupat excesiv ca ceilalți să se simtă bine. Și ca să fiu sincer până la capăt, nici în rolul de gazdă nu mă simt mai confortabil pentru că toate astea se amplifică și mai mult. Poate e din naștere, din creștere, dar nu știu să mă relaxez și să mă simt bine. O fac doar atunci când sunt singur și îmi pot permite „să uit de mine”. Deși cunoscându-mă, nu ți-ai putea închipui lucrurile astea 🙂 fiindcă glumesc tot timpul și fac atmosferă. Însă cum am spus, nu pentru mine. Vezi ce dar ai? Ce au făcut scrisorile tale? Așa ceva nu cred că am mai spus vreodată, erau în inima cepei cum se spune…

            Apreciază

            • Nici nu vă închipuiţi cât înţeleg. Eu nici acum, când sunt oameni mulţi în jur, nu vorbesc neîntrebată. Zău. Nici de mine nu s-ar spune.
              Şi eu cu mine nu mă plictisesc niciodată şi prefer varianta asta. Nu, nu izolarea. Dar mi-e bine mie cu mine. Îmi place să o spun când ştiu că sunt înţeleasă, nu bănuită de narcisism, că am atâtea lucruri interesante să-mi spun şi sunt atât de spontană, că n-am cum să mă plictisesc când stau de vorbă cu mine 😀
              Şi cu mine îndrăznesc să pornesc orice discuţie. Cu alţii… mai greu.
              Da, nu mai e nevoie de explicaţii. Dacă am reuşit asta… e tare bine 🙂
              Sper să ajungeţi să nu mai staţi în colţ pe potecuţe. Aţi văzut că sunt numai oameni faini aici, nu?

              Apreciază

  7. Ana May zice:

    Dau senzație de „hocus-pocus” – par foarte greu de realizat, cer multă răbdare și îndemânare.
    Foarte frumoase toate, dar mi-a plăcut iepurașul cel mai mult.
    O zi frumoasă, cu fantezie! 😘

    Apreciază

  8. Florina zice:

    Ce drag imi e omul ala de zapada 🙂

    Apreciază

  9. CARMEN zice:

    wow… superbe mini bricolaje 😍 ce idei si cata indemanare 😮
    Happy WW Potecuta draga 😊

    Apreciază

  10. Suzana zice:

    Iata ce inseamna o ‘adevarata’ reciclare de materiale!
    Remarcabile realizari! Masuta cu lampadar si pianul parca imi plac cel mai mult!
    Dar parca din pachete de tigari nu am vazut… Sau sunt prea subtiri! 🙂
    Happy WW, draga Potecuta!

    Apreciază

    • Mă bucur că îţi plac, Suzana! Da, alea-mi plac şi mie mult 😉
      nu sunt cu pachete. Dar cum din pachete erau la modă roboţii, am întrebat, că legătură are cu fotografiile. 🙂
      O zi frumoasă îţi doresc şi mulţumesc!

      Apreciază

  11. Roxana Negut zice:

    Cata creativitate! 👏👏👏

    Apreciază

  12. Rux Copilarim zice:

    Nu dar … wow. Cat de faine sunt creatiile!!
    Imi plac mult urmatoarele (eu sunt cu rezerv, rezerv … vreau.. lol):
    #numarul 2: cu moara de vant – asta si pentru ca am tot zis ca fac si eu una din niste chestiute de reciclat :))) si imi aminteste de Nausicaa Vaii Vantului
    #numarul 3: – ce detaliii ❤ – si pe luna aceea parca as vedea-o stand pe Sailor Moon
    #numarul 6: – parca e Jiji din Serviciul de curierat al lui Kiki (vorbesc prea mult despre anime-uri.. lol?? )
    # numarul 9 ultima, cu omul de zapada,
    Nu e de mirare ca vorbesc despre anime-uri… ca ambalajele sunt de la produse japoneze :))))))) ahahaha :D.
    Cat de faine sunt. (btw am si eu cateva ambalaje pastrate pentru mici proiecte, dar casutele mele improvizate pentru papusi sunt asa… joaca de copii (desi posibil si copiii sa faca lucruri mai artistice)
    Happy WW!!

    Apreciază

    • Rux, foarte bine faci că vrei, ale tale sunt! 😀
      Ce mult mă bucur că-ţi plac şi că te-ar putea inspira! Să ştii că m-am gândit că îţi vor plăcea, mai ales că ştiu pasiunea ta pentru astea şi pentru anime-uri. 😉 Aşa că sunt tare încântată că ai avut de unde alege pe placul tău.
      Îţi mulţumesc şi îţi doresc o zi bună! Te pup!

      Apreciază

  13. anasylvi zice:

    Wow, sunt fantastice toate! Biroul si pianul m-au dat pe spate. Nu mai stiu daca am avut, parca imi amintesc de ceva de genul. 🙂

    Apreciază

    • Alea şi mie îmi plac. Biroul e tare, tare fain! Ce mult mă bucur că îţi plac!
      Ana, te rog ceva din inimă: citeşti comentariul meu dat aici lui Condei, partea cu întrebare? Te rog mult! Şi dacă da… ta rog să îmi spui 😳 Nu ştiu ce-am făcut. Dar ceva s-a „produs” 🙄

      Apreciat de 1 persoană

      • anasylvi zice:

        Nu am comentat, Potecuta, abia adineauri am facut-o fiindca nu mi-a aparut deloc in notificari si eu rar intru pe mail. De obicei imi amintesc eu ca e luni, miercuri sau vineri si intru sa te citesc, dar inainte imi aparea si notificarea din wordpress.

        Apreciază

  14. 9 zice:

    Nu, dar cele prezentate de tine sunt faine🙂

    Apreciază

  15. Diana zice:

    Cavalerul in armura si biroul imi plac cel mai mult dintre frumusetile acestea! 🙂 Unii ma lasa, pur si simplu, masca!!
    Da, am avut robotei din pachetele de la tigari (am confectionat si pentru altii) :)) si am mai confectionat (un fel de a spune) si un „paravan” pentru a ascunde ce am depozitat sub o masa si multe cutii (casete) am avut, dar mai am numai una. Acum nu prea mai am tragere de inima sa colectionez pachete de tigari – de-as avea talentul celor care au mesterit obiectele din fotografii… ar fi altceva! 🙂
    Zi frumoasa iti doresc, Potecuta!

    Apreciază

    • Da, Diana. Unii au şi talent, şi imaginaţie, şi răbdare, şi… carton 😀
      Despre tine ştiu că eşti talentată şi faci lucruri tare frumoase, am dovezi în sensul ăsta 😉
      Îţi mulţumesc, draga mea! O zi bună îţi doresc şi eu!

      Apreciază

  16. Iar mă uluiești cu pozele găsite! Dar mă și încânți. ☺
    Happy WW, dragă Potecuță!

    Apreciază

  17. Iosif zice:

    Nu am facut ci m-au facut ei pe mine (rob)ot, însa stai linistita ca fac ei, “robotii” tigari pentru toata lumea, iar mai nou adauga si condimente energizante prin ele, motiv pentru a le ridica pretzul, iar si mai nou, vaporizatoare de cannabis si narghilelele turcesti, sunt în mare voga pe aici si la vecinii nemti de peste Rhin. 🙂
    O seara cu liniste si pace în Suflet, draga Potecuta !

    Apreciază

  18. Toate sunt cu totul aparte!
    Am făcut și contele pentru fiul meu, că avea un proiect la ora de Ed. tehnologică. 🙂

    Apreciază

  19. papagigli zice:

    De fapt ele facusera din mine un robot. Dar acum 25 de ani m-am reumanizat si de atunci nici ca mi-a mai trebuit robotizare 😆

    Apreciază

  20. daurel zice:

    Nu stiam de aceste posibilitati ingenioase.
    In vremea comunistilor ambalajele erau oribile; pastram intacte cele max. 10 cutii de dulciuri primite din Vest…
    Happy WW!

    Apreciază

  21. Cred că m-am îndrăgostit de biroul și de pianina aia, deși nici moara(poate e în mine un don Quijote de care nu am eu habar😏) și omulețul de zăpadă nu îmi displac, ba din contră aș putea spune.
    Și ca să îți răspund la întrebare, da, am făcut și eu vreo doi, unul din curiozitate, să vad dacă imaginația mea era pe măsura zvonurilor(nu spun aici la ce concluzie am ajuns😁), și un al doilea pentru că fiul meu văzuse nu știu unde și își dorea și el. Și cum dorințele exprimate convingător de mânuțele împreunate și lacrimile de crocodil ale unui puști de șase ani erau mai ceva decat codul lui Hammurabi asociat într-un fel cu cel al lui Hipocrate(nu de alta, dar pe ăsta îl știam eu mai bine😏) pentru mamă-sa, adică eu în varianta mai tanara cu vreo 30 și ceva de ani, nefumătoare convinsa(tu știi ca am rămas la fel), am fost nevoită să îmi curtez toate cunoștințele(cărora în mod normal le povesteam toate nenorocirile provocate de fumat) să îmi cedeze câte unul dintre mult doritele pachete. Cât a durat nu știu, că toți erau cuprinși de microbul roboticii cartonate, dar îmi amintesc că mi-a ieșit un roboțel tare drăguț, pe care l-a aruncat mama acum câțiva ani pe motiv de dezmembrare ireparabilă. Oricum, până l-am terminat eu, fiu-meu și-a găsit alte pasiuni, așa încât în afara de un politicos „e frumos, mami, mulțumesc mult”, aruncat din vârful buzelor în timp ce fugea afară la joaca lui cu căței și alte chestii care aveau „suflet, nu ca jucăria asta”, nu cred ca am obținut de la el. Dar l-am păstrat că așa fac eu, nu ma îndur să arunc lucrurile care au în ele povești.
    Dimineață faină, Potecuț!

    Apreciat de 1 persoană

    • Cele două alese de tine au ceva special, nu ştiu ce, dar au. Că au atras atenţia multora, inclusiv mie 😀
      Mă bucur mult că îţi plac!

      Ce poveste frumoasă! Cred şi eu că nu te-ai îndurat să îl arunci, îmi imaginez că a fost muncă şi mai ales aşteptare până ai primit recuzita necesară. Şi dacă el a avut timp să-şi îndrepte atenţia spre altceva, e clar că nu a fost o treabă de azi pe mâine.

      Eu am fost fascinată de roboţii ăia până când am văzut ceva ce atunci mi s-a părut magic şi efectiv m-a fascinat. Aveau părinţii mei, printre mulţi prieteni pe care-i vizitau frecvent, doi prieteni care aveau un băiat cu vreo 10 ani mai mare decât mine. Şi când mergeam la ei, eu stăteam în camera lui. Într-o zi, am văzut că pe tavanul camerei şi-a pus ţigări goale, lipite în picioare. Unele cu filtrul în jos, altele invers. Nu înţelegeam cum a golit ţigările, habar nu aveam că sunt numai foile, nu ştiam cum a lipit el acolo, cum a ajuns aşa sus… dar era ceva minunat. Stăteam pe pat şi mă uitam zeci de minute la ele 😀
      Te pup, draga mea şi mulţumesc pentru povestea asta!

      Apreciat de 1 persoană

  22. Nu mi-a trecut prin cap, dar nici nu aveam pachete de țigări cartonate pe vremea când aș fi încercat. În schimb, din cutiile de chibrituri am construit câte ceva, tancurile fiind cele mai simple și mai îndrăgite.

    Apreciază

  23. Anaphielle zice:

    Îmi amintesc acei roboți de când eram micuță. Îi făcea o vecină fiului ei. 🙂 Iar apoi, vag îmi amintesc că ar fi făcut şi ai mei, şi parcă văd cum robotul stătea pe dulap în post de bibelou. Nu trebuia atins. De fapt eram fetiță, pentru ce m-aş fi jucat cu un roboțel? – gândeau astfel, iar eu trebuia să mă supun.

    Apreciat de 1 persoană

  24. Sunt fumătoare, dar nu am făcut asta niciodată. De apreciat cavalerul medieval. Câtă muncă să-i realizezi armura!

    Apreciază

  25. :)) imi amintesc ca am facut cativa roboti din pachete de tigari. Eram copil, dar parintii mei erau fumatori. Ne am distrat confectionand roboteii

    Apreciază

  26. WOW! Cum să ai atâta imaginație și talent și răbdare să faci așa ceva din niște chestii pe care noi le aruncăm?

    Apreciază

  27. Alex zice:

    Ce idei minunate, frumos făcute din ambalaje pe care oamenii le aruncă repede… Dar talentul nu ține seamă de aceste amănunte, din orice se poate face ceva fain. Mie mi-a plăcut cel mai mult ultima, cu omul de zăpadă în leagăn. Simpatic foc!
    Numai bine, dragă Potecuță și zile cu bucurii! 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s