Joaca de-a timpul

Ce frumos ne jucăm noi de-a îmbătrânirea. Cu câtă uşurinţă ne lăsăm aruncaţi peste timp şi cât de mult ne amuzăm de chipurile noastre ridate de pixeli, şi nu de ani, de algoritmi, nu şi de vreme. Ne place să ne vedem proiectaţi într-un timp fără de timp. Şi ne bucurăm. Oh, cât ne bucurăm că momentul ăla, din care chipul nostru îmbătrânit ne zâmbeşte senin, e atât de departe de noi! Că ceea ce suntem acum e atât de diferit de ceea ce vedem în chenarul alăturat fotografiei noastre. Că mai sunt atâtea de făcut până când, iată, vom avea faţa brăzdată de cute. Că mai e timp. Ne place să ne jucăm cu un viitor atât de nesigur. Ne amăgim şi ne jucăm. Şi nu e rău că ne jucăm. Ne scapă unele amănunte, dar în joacă e permis aproape orice dacă sunt respectate reguli minime. Şi aici nu prea există reguli. Ne uităm azi la noi, cei de peste 20-30-40 de ani, poate, şi ne mirăm. De aspect.
Dacă aplicaţia e în favoarea noastră, ne privim admirativ. Şi ne imaginăm. Ce-am fi, cum am fi, ce-am face. Ce bine ne stă şi aşa, ne avantajează şi albul. Grizonant, în cazul celor mai norocoşi. Şi ridurile alea nu arată deloc rău. Am fi bunici plini de viaţă. Chiar am fi? De ce ne-am pierde-n amănuntele astea care nu au nimic de-a face cu o simplă joacă? Nu ne pierdem. E doar un joc, nu e despre viaţă. Că dacă-ar fi…

Dacă aplicaţia aia ne-ar traduce şi toate ridurile, cât de mult curaj ne-ar trebui să mai apelăm la ea şi să încărcăm o fotografie şi să aşteptăm rezultatul de care să râdem cu poftă sau cu care să ne mândrim? Dacă fiecare rid ar avea povestea lui, aşa cum multe chiar au? Dacă ar veni imaginea aia însoţită de-o legendă-n josul paginii cu toate lacrimile ascunse-n pernă, cu toate renunţările, cu toate emoţiile puternice, cu pierderi şi prăbuşiri, cu împliniri şi fericiri duse la extrem, cu toate câte ne-ar mai aştepta şi prin care am trece până am ajunge la chipul ăla, ne-am mai juca atât de uşor? Ce bine că nu putem şti. Ce fericiţi că nu o putem afla!
Ne privim, noi cei acum, pe noi, cei de peste ani, aşa cum crede o aplicaţie că am fi, şi de fapt privim un străin deşi credem că-l cunoaştem. Doar suntem tot noi, nu? Suntem? Ce ştim despre noi, cei îmbătrâniţi în joacă? Ce simţim? Câte vise ne-am împlinit? La câte-am renunţat? Câte am uitat? Câţi ne-au uitat? Suntem împliniţi? Am făcut măcar puţin din toate la câte visăm acum? Nu ştim nimic. Şi ce bine că nu o ştim.

Dar dacă ne place cum vom fi, sperând totuşi că vom fi măcar pe-aproape, sau că încă vom fi, facem ceva ca acel chip frumos să fie şi senin? De azi. De acum. Dacă tot ne putem vedea chipul peste ani, ce facem noi, cei de acum, să ne fie şi sufletul aşa senin precum ne e chipul? Dacă ne place ce vedem, facem ceva să ne placă şi ce vom simţi? Nu facem. Pentru că nu putem. Şi nu ştim ce. Şi bine că nu facem. În fond, e doar o joacă. O simplă joacă. Ca toate celelalte. Ne jucăm frumos cu timpul. Şi el cu noi. Nu ştim cine pierde şi cine câştigă şi oh, Doamne, ce bine că nu ştim! Altfel, nu ne-am mai putea juca. N-am mai avea puterea asta. Şi de ce-am investi într-un timp atât de îndepărtat când până şi „mâinele” e atât de departe?

Unii vor spune sau doar vor gândi că deja sunt bătrâni, ce nevoie ar mai avea de o astfel de joacă? Ce să mai facă aplicaţia aia cu chipul lor deja îmbătrânit? Cred că se va găsi o soluţie şi pentru ei. De aia e atât de apreciată. Că nu-i spune nimănui că e deja bătrân. Şi că dă tuturor speranţe. Deşarte. Sau nu.
Eu n-am vrut să mă văd peste ani. Mă întreb însă cum ne-ar arăta sufletele peste ani. Un fel de SoulApp. Se va încumeta cineva să încerce? Nici eu.

Foto

Reclame
Acest articol a fost publicat în Suflet pe poteci și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

71 de răspunsuri la Joaca de-a timpul

  1. N-aș avea nici eu curaj să încerc SoulApp. Poate m-aș înfiora sau m-aș bucura că am luptat să fiu un om bun și onorabil. Mediul online are multe metehne, dar sunt și întâmplări frumoase uneori. Atât de frumoase…

    Apreciat de 1 persoană

    • Sigur că sunt, ar fi culmea să cred sau să spun că nu. În online aş spune-o şi ar fi ipocrizie dusă la extrem. Deci nu, nici măcar nu cred că online-ul nu are părţi extrem de bune şi frumoase. 🙂
      Tare mult mă bucur că îmi treci pragul! Îţi mulţumesc mult!

      Apreciat de 1 persoană

  2. Mă tenta mult cînd eram mai tînără, acum – uneori și probabil că într-un mîine figurat – deloc…

    Apreciază

  3. Ana May zice:

    E ciudat: mereu vrem sa fim în alt timp, în alt loc, uitând să prețuim prezentul.
    O zi în prezent, cu multă multumire! 😘

    Apreciat de 1 persoană

  4. ecoarta zice:

    Spre ruşinea mea, habar nu am despre aplicația asta! Şi nici nu vreau s-o încerc! Cum voi arăta!? Nu contează, important este să exist sănătoasă! Ridurile se tot adună, altele se adâncesc! Şi ce dacă!? Sunt ale mele şi mai ştiu că de apariția lor eu sunt responsabilă!

    Apreciază

  5. 9 zice:

    M-am imbatranit si eu cu aplicatia. Cat despre suflet sper sa ramana mereu tanar.🙂🤗

    Apreciază

  6. forakid zice:

    N-am încercat-o. Având recente experiențe alături de suferința unui vârstnic, ridurile și părul alb ca perspectivă a bătrâneții mi se par…puerile, joacă de copil. Sunt doar accesorii….pentru că trupul, inima, sufletul îmbătrânind…nu le știm și nici nu ne-am dori de-acum să le cunoaștem.
    Frenezia pe care am constatat-o e și ea….un scut de apărare. Chiar dacă nimeni nu-l va numi așa,

    Apreciat de 1 persoană

    • Exact! Dacă aplicaţia ar arăta toate astea… puţini curajoşi ar fi. Bine că nu le ştim. Şi dacă le ştim, văzând la alţii, tot ca un scut spunem că nouă nu, noi nu… niciodată. 🙂
      Mulţumesc! Să-ţi fie frumoasă ziua!

      Apreciat de 1 persoană

  7. Fără aplicație, dacă te întâlnești cu cineva care nu te-a văzut de fff mulți ani și-ți zice: ”Vai, tu nu te-ai schimbat deloc!”- e posibil ca a) așa este b) are memorie vizuală bună. Timpul își lasă amprenta peste toți. Uneori mai vzibil, alteori abia sesizabil, dar …e acolo! Important e cum te simți! Valoarea nu așteaptă numărul…ridurilor! (La valeur n’ attends point le nombre des …rides)

    Apreciază

  8. As incerca Soul App, pana nu e prea tarziu.

    Apreciază

  9. illusion zice:

    Eu m-aș teme puțin de ce ar putea dezvălui SoulApp. Multe măști nebănuite și scuturi sufletești ar cădea.

    Apreciază

  10. Aura B. Lupu zice:

    Nici io n-am încercat, la fel cum n-am dat curs invitațiilor de-a ma juca fel și fel de jocuri, sau de-a mă alătura grupurilor nu știu care. Întotdeauna când o aplicație-mi cerea accesul la contul meu privat, am spus nu. 😉 Te îmbrățișez, Potecuță dragă!

    Apreciază

  11. firdeiarbainbataiavantului zice:

    N-am fost tentat nici un moment să încerc faimoasa aplicaţie. Poate şi pentru că timpul trece mult prea repede şi ajungem mai curând decât ne dorim să vedem concret efectele acestei treceri. În privinţa sufletului, îţi spun din proprie experienţă că el rămâne tânăr – şi nu cred că numai eu am ajuns să simt asta. Cel mai trist e că învelişul se degradează, mai repede sau mai încet, iar tinereţea, deşi pare la un moment dat nesfârşită, trece al naibii de repede. Dar, dacă ăsta e mersul vieţii, ce putem face?…

    Apreciat de 2 persoane

    • Da, mult prea repede ajungem să vedem şi mai ales să simţim efectele trecerii timpului. Nu avem ce face. Poate doar să ne bucurăm de ce avem, cât avem, cât mai avem. Că e tare preţioasă clipa prezentă.
      Mulţumesc frumos! O zi bună să ai!

      Apreciat de 1 persoană

  12. ioansperling zice:

    Eu n-am nevoie!😂

    Apreciază

  13. Diana zice:

    Ai scris o poveste adevarata despre „noi batrani”. 🙂
    Nu m-a tentat o clipa sa imi aplic „faţa mea de peste ani” – astept sa ajung acolo, sa am si „legenda ridurilor” – sa stiu de la ce este fiecare.
    Sau… poate ca ar trebui sa modific o poza, s-o pastrez, si cand voi ajunge la „varsta” din foto sa compar. :)) Nuuu… Daca uit ca am o poza pentru comparatie?
    Sa fim sanatosi si sa murim tineri pe la varsta de 160 de ani – sau mai mult; de ce nu?! 🙂

    Apreciază

    • Sunt mai valoroase ridurile cu o poveste-n spate, nu? 😀
      Să ştii că pe undeva există nişte fotografii de vedete cărora le-au fost puse fotografiile din tinereţe în aplicaţia aia şi s-au făcut comparaţii cu realitatea, oamenii fiind deja trecuţi de acea perioadă, a tinereţii.
      Deci ideea ta nu e rea. Dar ar fi păcat să uiţi deci mai bine nu 😀
      Te pup, Diana! Să ajungem la tinereţea aia de 160 de ani plus! 😉

      Apreciază

  14. N-am incercat aplicatia. Pur si simplu nu ma tenteaza. Nu pentru ca am destui ani in spate si nici pentru ca am suficient de multe riduri pentru ca o aplicatie oarecare sa imi mai aduge altele, ci pentru ca eu cred ca batranetea nu se masoara in cutele lasate de timp pe fata. Am intalnit atatia tineri cu care sufleteste pareau sa aiba mult mai multi ani decat mine, dar si oameni in varsta care aveau o seninatate si o tinerete a spiritului care m-au facut putin invidioasa. Asa ca de ce as vrea sa fiu mai batrana decat sunt, fie si intr-o fotografie?

    Apreciază

    • Doamne, cât de frumos ai spus ce n-am reuşit eu în atâta text! Da, sufletul e cel care contează, zbaterile lui şi frumuseţea lui. Nu ridurile. Culmea, unele sunt date pe chip tânăr de un suflet îmbătrânit…
      Te îmbrăţişez, draga mea! Mulţumesc mult!

      Apreciat de 1 persoană

  15. Iosif zice:

    Eu nu stiu ce este aplicatia “SoulApp” si nici cu ce se serveste, însa cunosc o alta aplicatie prin care se poate opri timpul si inversa scurgerea lui. Si chiar ma amuza enorm jocul cu timpul, atât de elastic, savurând din plin prezentul, extinzându-l deseori în viitor si/sau inversându-l în trecutul déjà vu, iar când ma satur de aceste extensii si comprimari, revin la PUNCTUL initial al prezentului obiectiv perceptibil prin cele 5 simturi primare.
    Nu cred în îmbatrânire si/sau moarte, acestea sunt doar stari artificial iduse în subconstient de necredinta în aplicatia (AAAE). 🙂
    O seara magica, învesmântata în pace, bucurie si yubire, draga Potecuta !

    Apreciază

  16. Măi, eu sunt atât de urâtă încât aplicația m-a făcut mai frumoasă decât sunt. No, dacă voi fi așa cum m-a văzut aplicația, cu sufletul meu veșnic tânăr, vă dau clasă. Sunt eu pozitivă din născare, acum după ce m-am văzut în aplicație, nu-mi mai încap în piele. Deci, eu merg spre mai bine…

    Apreciază

    • Asta face sufletul frumos din om, îl face tot mai frumos pe zi ce trece 😉
      Dar eu nu te cred că eşti urâtă. Chiar nu cred.
      Şi sigur vei arata şi mai bine decât zice aplicaţia. Fac şi cu tine pariu? Cu Petru am făcut deja 😀
      Să ai o zi bună!

      Apreciat de 1 persoană

  17. Mona zice:

    Nici eu nu aș încerca SoulApp. Dar mă rog să ajung să am fața ridată și perna udată de amintiri. Bune sau rele. Mă rog să am viață. Așa cum o fi ea…
    M-a cutremurat textul ăsta.
    O zi minunată să ai, Potecuță dragă!

    Apreciază

    • Până la urmă exact ăsta e şi „sensul”. Să ajungem acolo. Şi ne va arăta oglinda ce nu va putea nicio aplicaţie, niciodată 😉
      Îţi mulţumesc, Mona! Te îmbrăţişez!
      Îţi doresc şi eu o zi frumoasă!

      Apreciază

  18. Aplicația aia prinde bine numai oamenilor frumoși. 😉 Mie, dacă nu-mi place cum arăt nici acum, ce rost ar avea să văd cum aș arăta peste zece ani? M-ar dezamăgi și mai mult.

    Apreciază

  19. tink3rbe11 zice:

    Sunt tare curioasă de fire, nu cred că aș vrea să încerc nici o aplicație.. Prefer să mă las surprinsă, mai bine i-au totul așa cum vine

    Apreciază

  20. Florina zice:

    E atat de bine sa te joci, Potecuta. Fie ca te joci singura, cu DEX-ul cum faci tu uneori, fie ca te joci cu cele mai pure fiinte-copiii, joaca e minunata.
    Eu am sfidat ziua de luni si mi-am imaginat un meci de fotbal, apoi o partida de tenis si apoi o partida de șah, cam scurta ce-i drept, dar a fot asa de bine sa fac haz de necaz. Nu degeaba marele Charlie Chaplin (pe care l-a interpretat chiar actorul simpatic din poza ta) zicea asa: „Umorul ne ajuta sa supravietuim, sa nu innebunim!” si avea dreptate.
    Hai ca saptamana-i tare buna! 🙂

    Apreciază

    • E de preferat jocul în orice situaţie. Eu sunt un copil mare, nu concep să nu mă joc. Şi mă lipsesc, exact ca un copil, de oamenii care ştiu să fie şi copii.
      Ar fi seacă viaţa fără de umor 😉
      Să îţi fie frumoasă şi bună toată săptămâna!
      Mulţumesc, Florina!

      Apreciat de 1 persoană

      • Florina zice:

        Potecuta, tu l-ai mancat pe NU ca mie nu mi se leaga fraza ta: „Si ma lipsesc… de oamenii care” NU ai vrut sa spui, cred… ?

        Apreciază

        • Ioooooi, ce tâmpenie am scris. 😳
          Nu l-am mâncat pe „nu”. Am pus un s în plus. Deci: şi mă LIPESC de oamenii care ştiu să fie şi copii. Doamne, dacă mâncam ceva era de înţeles, mi-a fost foame. Dar aşa…
          Nici la recitire nu am observat, e clar, n-am dormit destul. 🙄
          Mulţumesc că mi-ai zis! Acum las aşa, nu corectez. Că pe urmă nu ar mai avea niciun farmec şi n-aş vrea să şterg comentariul tău în care îmi spui asta. Dar ce chestie, puteam şi eu pune o literă-n plus la copil, la exact, la orice alt cuvânt care nu şi-ar fi schimbat sensul. Când o comit, o comit, nu mă joc.

          Apreciat de 1 persoană

  21. rofstef zice:

    Să ajungi bătrân, hidos și urât, înseamnă că ai trait viața cu toate razboaiele ei, înseamnă că ai vrut sa trăiești, înseamnă că ai trecut din iad după iad, dintr-un razboi in altul..

    Când mă gândesc ca alții nici măcar nu si-au terminat nici primul level al vieții, iar eu cu tine și cu altii ne-am bucurat de miii de trăiri, iar câte vom mai avea, nu știm, nici nu contează..
    Să ajungi bătrân, hidos și urât înseamnă satisfacție,, înseamnă har, binecuvântare, de care nu are parte multă lume, ști vorba aia
    „toamna se numără bobocii”..
    Să fi bătrân înseamnă, nu că ai trăit doar viața, înseamnă că ai facut dragoste cu ea..
    Înseamnă să ști să spui povești și să dai sfaturi nepoților și stranepotilor..

    Ps. Da, este vorba despre un joc, și n-ar fi rău să fie așa, însă uneori viața e atât de vitregă cu noi încât sfidează orice aplicație din lume..
    Dar cred că noi punem prea mult preț pe ambalaj, pe carcasă, pe coaja care invelește miezul, pe zgura care acoperă aurul, și adevarata valoare care ramane, pe sufletul mereu tânăr și nemuritor..

    Așa că hai să ne bucurăm de clipe frumoase si de fiecare trăire interesantă care se ascunde după colțul vieții, iar ce va venii vom primii cu bucurie..

    O zii superbă iti doresc !!!

    Apreciază

    • Ai dreptate cu tot ce spui. Dar parcă nu aş spune că dacă eşti bătrân eşti şi hidos. În rest, da. Aplicaţia aia scoate în evidenţă numai ambalajul, altceva nu ar avea cum. E doar un joc…
      Îţi mulţumesc! O zi frumoasă îţi doresc şi eu!

      Apreciat de 1 persoană

      • rofstef zice:

        Eeeei scuza-mă !!!
        Uneori atât sunt de dramatic încât mi ciudă pe mine, că poate ar trebui să fiu un pic mai optimist 🙃 ..
        Da, ai dreptate că sunt chiar bătrâni simpatici si chiar arată bine pentru varsta lor, însă sun destul de rari..Sau poate au mâncat prea multă margarină și E-uri și s-au mumificat de pe acum 😂😂😂
        Multe Salutări !!!

        Apreciază

  22. Suzana zice:

    De ce sa nu spunem ca batranetea este mai mult o stare de spirit? Este adevarat ca apar multe modificari in timp, dar parca ne si autoprogramam sa credem ca asa merg lucrurile. Suntem inconjurati de informatii care induc ideea, dar noi nu realizam, nu credem ca este posibil acest lucru. Subconstientul nostru este tare puternic si nu ne dam seama ca uneori ne imbatranim singuri! 🙂 Subiectul este mai complicat decat pare!
    Numai bine draga Potecuta, si multa tinerete in sufletel. 🙂

    Apreciază

    • Ai spus-o tu şi bine ai făcut. 😉
      Nu am vrut să-l complic, Suzana. E vorba despre o aplicaţie care mâine nu va mai fi la modă. Nu avea sens să-l tratez altfel. Căci da, e complicat.
      Îţi mulţumesc frumos şi îţi doresc şi eu numai bine!

      Apreciază

  23. Oazapentrufluturi zice:

    Fac 40 luna viitoare,mi-am ÎNCHIPUIT vreodată că voi arăta aşa?Nu m-am vopsit niciodată, în ultimul ţimp văd tot mai vizibil fire albe şi mă enervează cuta dintre sprâncene. Ce să fac?Timpul trece alert pentru unii dintre noi.Prietenul meu are 45 şi nici un fir alb. Ne acceptam corpul cu plusul şi minusul lui. Important e ca la bătrâneţe să fii sănătos(cât se poate). Bunica mea face 90 de ani e adorabilă la chip……şi n-a fost o viaţă pe puf…închipuie-ţi, război, foamete, boieri, comunism. Mă înfieară când povesteşte E foarte lucidă şi sănătoasă – bine, se ţine tare!
    Sufleteşte cel puţin vreau să fiu ca ea….fizic, cât mă mai ţin puterile şi vrea cerul.Nu poţi minţi anii nici vopsindu+te nici machindu-te.Ci doar îngrijindu-te! Sportul face minuni …fie si daca lucrezi gradina pana pici de oboseală.

    Te-am plictisit Potecuţă? Vreau………tare vreau să pot păcăli jocul cu vreo cremă minune.În cazul bolii să se stopeze evoluţia irversibilă………….

    Apreciază

    • Mulţi înaite îţi doresc! Să îţi fie sănătoşi şi plini de lumină!
      Sigur, sunt multe aspecte şi, aşa cum ai zis, nu putem păcăli timpul cu nimic. Important e să ne îngrijim şi de suflet, de acolo vine tinereţea, pe lângă îngrijirea trupului cu sport şi mâncare sănătoasă.
      Sănătate multă îi doresc şi bunicii tale, să o ţină Dumnezeu în putere!
      Nu mă plictiseşti niciodată. 😉
      O zi bună îţi doresc!

      Apreciat de 1 persoană

  24. carmen renges-messerle zice:

    ce postare frumoasa, ce ganduri interesante… asa este, daca fiecare rid ar prezenta povestea unui esec sau a unei victorii, daca fiecare cuta fina ar spune cat de greu a fost atunci, sau acum, cât de fericiti am fost atunci sau acum, oare cum ar fi?! La unii, pielea ar vuii, la altii ar vibra, la niciunul nu ar ramâne muta!
    Eu cred ca o fotografie nu poate niciodata sa redea adevarata fata a unei persoane, pentru ca aceasta captura 2D reprezinta doar o bucatica a personalitatii noastre. Felul de a fi, modul de exprimare, caracterul, particularitatile … toate acestea nu se vad intr-o fotografie…
    Cum vom arata peste 20-30-50 de ani?! Fiecare decada ce trece ne va schimba scara valorilor si pe masura ce vom imbatrâni, tot mai mult va conta întelepciunea pe care am acumulat-o si tot mai putin aspectul fizic… nu ne vom mai intreba deloc, ce cerd altii despre noi si care este impresia lor despre cum aratam – pentru ca timpul capata o alta valoare decat în tinerete, cand… ne pierdem in detalii si maruntisuri 🙂 Fiecare etapa a vietii are farmecul ei ☺
    te pup. Zile senine!

    Apreciază

    • Da, Carmen! Aplicaţia aia îmbătrâneşte omul punându-i doar nişte fire albe şi riduri multe. Dar împlinirile, durerile, înţelepciunea, toate cele strânse-n ani nu pot fi redate. Şi astea fac omul să fie mai frumos sau mai întunecat.
      Îţi mulţumesc mult! O zi frumoasă îţi doresc şi bucurii multe! Te pup!

      Apreciat de 1 persoană

  25. anasylvi zice:

    Mai bine sa fie surpriza, cum o vrea Domnul! Iar SoulApp ar fi foarte greu de facut, fiindca in fiecare moment ne transformam, prin tot ce facem. ❤

    Apreciază

    • Câtă dreptate ai! Nu ar fi posibilă, bine spus! 😉
      Mulţumesc, Ana!
      Nu mai e valabil ce-am zis la postarea cealaltă cu comentariile dispărute, al tău nu era deci 😀
      Uf, nu ştiu cum s-a întâmplat dar sigur cel puţin unul s-a dus. 😦

      Apreciat de 1 persoană

  26. O joacă nevinovată cu o aplicație. Curiozitatea? Poate. Nici măcar nu vom arata așa peste ani, trăsăturile se schimbă în timp. Nu e așa simplu, pui niște riduri, puţin păr alb și gata imaginea de peste ani. Nu, e doar o joacă. Bine că nu există și o aplicație pentru suflet!

    Apreciază

  27. Nici eu n-am vrut să mâ văd peste ani 😊.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s