Despre albul dintre cuvinte

– Scrie!
– Ce să scriu?
– Nu ştiu, orice.
– Orice. Ce simplu pare. Deschizi o pagină, scrii orice, ori-ce, fără să te gândeşti la nimic, fără să-ţi pese de efectele acelui nimic, publici şi aştepţi. Ce aştepţi? Ce să aştepţi? Chiar, ce poţi aştepta atunci când scrii orice gândindu-te la nimic?
– Poţi aştepta orice primind… nimic. Sau nu aştepţi nimic şi primeşti orice. De multe ori primeşti totul dacă nu aştepţi nimic. De ce-ai aştepta ceva? Scrisul nu îndatorează. Scrisul nu aşteaptă. Scrii şi-ţi laşi scrisul să existe dincolo de tine. Oricum te va conţine, nu mai are nevoie de aşteptările tale. Şi el va trăi dacă va fi respirat de cei care-i vor atinge literele cu privirea. De atât are nevoie pentru a nu se risipi. Hai, scrie!
– Nu-l pot lăsa aşa, fără să-mi pese de nimic. Şi ce să scriu? Mi-e alb în faţă, mi-e alb în gânduri, mi-e alb printre visări.
– Scrie asta. Scrie despre alb. Şi despre devenirea lui.
– Prea abstract. Scrisul ne defineşte. Fiecare literă spune ceva despre noi. Literă cu literă, aşa se face cuvânt în care ne oglindim. Nu ne putem preface. Nu la nesfârşit. Ne vor trăda cuvintele minţite, prefăcute-n rol jucat impecabil, mai repede decât vrem să acceptăm. Şi se vor frânge. Şi se vor împrăştia peste tot, lăsând urme adânci. În noi, în primul rând. Şi albul devine amăgire.
– E şi albul parte din tine, tocmai ai spus-o. Nu e actorie-n alb dacă-n alb îţi scalzi gândurile şi din alb îţi sorbi visele.
– Ah, nu. Vezi, e prea abstract pentru a putea fi înţeles. Albul acum înseamnă gol. Pagina albă din faţa mea nu mă conţine. E vid. Aşa e şi-n gânduri acum, nu am cum să transform nimicul în cuvânt. Nu în aşa fel încât, dacă voi reciti peste ani, să mă regăsesc. Aşa cum ştiu că o voi face cu toate celelalte pagini umplute cu… ceva. Ceva, orice.
Să mă găsesc. Eu. Pe mine. Visătoare sau prea realistă. Serioasă sau povestind fără jenă despre năzbâtiile făcute. Fără teama de penibil. Asta sunt, de ce-aş pretinde altceva? Nu m-aş recunoaşte şi m-aş nega.
– Ai ajuns prea departe. Scrie. Ceva. Orice.
– Am ajuns de unde am plecat. Suntem în cerc. E de preferat cercul, nu are imperfecţiuni. Nici colţuri în care să te răneşti. Ceva-orice nu înseamnă nimic.
– Unghiuri. Zi-le unghiuri. În geometrie nu prea e cu colţuri.
– Poate nu-s colţuri prin geometrie. Dar sunt colţi. Mulţi. Şi la colţuri, şi-n unghiurile de care spui.
– Scrie despre asta. Despre colţuri şi colţi. Despre unghiuri nu vei putea fără ajutor, nici despre gradele lor.
– Nici nu trebuie. Cuvintele nu au colţi. Dacă nu sunt lăsate să aibă.
– E târziu, scrie. Scrie ceva, orice.
– Am scris.
– Ce?
– Nimic. Despre nimic. Orice. Ori ce?
– Dacă nu mai există alb, înseamnă că există totuşi ceva. Dacă ai scris, ai şters albul cu litere prefăcute în cuvânt.
– N-am şters din alb. Doar am ascuns cuvintele-n el.

Foto

Acest articol a fost publicat în Suflet pe poteci și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

70 de răspunsuri la Despre albul dintre cuvinte

  1. Ella zice:

    Nu poti sa scrii cuvinte goale, îmbolnavite si adunate între vocale si consoane aparent clinic sanatoase … Asa e? Nici macar daca daca se ascund in alb …
    O vara excelenta draga mea! Pe curand! Te pup!

    Apreciat de 1 persoană

    • Nu cred că se poate, Ella. Sau de ce-am scrie astfel de cuvinte? De ce-am răni? 🙂
      Îţi mulţumesc mult, te îmbrăţişez! Îţi doresc şi eu o vară frumoasă şi veselă! Te pup!

      Apreciază

  2. Cosmisian zice:

    Mi-ar placea sa aud conversatia aceasta! Fabulos ai scris!

    Apreciat de 1 persoană

  3. castanman zice:

    Citesc. Nu pentru a ști. Ci pentru a uita.

    Apreciat de 2 persoane

  4. Ana May zice:

    Ce frumos te joci tu cu ideile și cuvintele!
    Așa… scrie despre colți și colțuri… eu deja mă gandesc la ceva cu unghiuri și junghiuri…
    Inspiri și relaxezi, asta e! 🤗😘

    Apreciază

  5. Iosif zice:

    Fascinanta aceasta proza scurta, în care gândurile, ideile si imaginatia se transforma din nimicul alb în ceva-ul negru, realizând simboluri abstracte care formeaza o combinatie paradoxala de forme lumini si umbre, figuri geometrice de forme rectangulare, triunghiulare înscrise într-un cerc, care iau forma prismei piramidala, prin care patrunde aceasta lumina obscura, gri albicioasa, laptoasa, transormându-se si dispersându-se în nuante si culori magnifice spectrale, un curcubeu, ce încânta ochii si bucura sufletele foto sensibile la frumosul ceva, exprimat din nimic ! 🙂
    Un Weekend magic, binecuvântata, draga Potecuta !

    Apreciat de 1 persoană

  6. Citind, mi-a venit în gând un poet. Un mare poet.
    „Din bube, mucegaiuri şi noroi
    Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi.”
    Și m-am gândit că asemenea lui, din nimic, tu reușești să creezi frumosul. Dintr-o pagină goală, un alb pustiu și neinteresant s-a născut ceva.
    Așa cum se spune deja mai sus, mi-ar plăcea și mie să văd monologul – conversația asta interioară pe o scenă de teatru! Întreci orice așteptări 🙂

    Apreciat de 2 persoane

  7. Alb de Potecuță. Gen albastru de Voroneț 🙂 ❤

    Apreciat de 1 persoană

  8. Mugur zice:

    Cel mai adesea, din nimic sau aproape nimic, se naște o scriere frumoasă și cu miez, ca acum, la tine. Și aș mai preciza că albul nu reprezintă gol, ci puritatea din care izvorăsc, din nou, multe lucruri frumoase. E drept, putem găsi și alte semnificații atât pentru alb cât si pentru nimic, dar eu prefer să mă opresc la cele scrise mai sus.

    Apreciat de 2 persoane

    • Îţi mulţumesc frumos, Mugur!
      Da, ai mare dreptate, albul are multe semnificaţii şi înseamnă puritate care înfloreşte-n frumos.
      Când am zis că albul înseamnă gol, m-am limitat la pagina de blog. La mine e pe alb. Când e mult alb, e gol.
      Să ai o zi bună şi frumoasă!

      Apreciază

  9. tink3rbe11 zice:

    Mda! Până și din nimic se naște ceva. Și muza ta vrea în concediu?

    Apreciază

  10. Roxana Negut zice:

    Ce frumos! Cateodata cred ca nu alegem noi sa scriem ci scrisul ne alege pe noi. O seara frumoasă plina de inspiratie! 🤗

    Apreciat de 2 persoane

  11. anasylvi zice:

    Si ce jucau cuvintele in alb, iar literele se amestecau, ca o tornada pe un cer senin.

    Apreciat de 1 persoană

  12. Cuvintele tale au o calitate mai mare decât aceea de a acoperi din albul spațiului de scris. Mult mai mare, indiferent de subiect.

    Apreciat de 2 persoane

  13. rofstef zice:

    Noo, io acum trăbă să murdaresc albul paginii tale cu literele mele, sau poate așa îi stă mai bine, eu știu ??

    Weekend Superb să Ai !!!

    Apreciat de 1 persoană

  14. Oazapentrufluturi zice:

    Discuţii cu mine….parcă le-ai transpus aici.Discuţii avute cu ine,înainte de a scrie de fiecare dintre noi.Sfat…scrie primul cuvânt care iţi vine înminte şi dezvoltă-l pe urmă.Azi a fost Alb….bine!Bravo Potecuţă!

    Apreciat de 1 persoană

  15. Suzana zice:

    Daaa! Cred ca ar fi interesant de citit cu dictie acest text.
    Tu cu tine sau despre tine, ascultand zgomotul cuvintelor cum se rostogolesc peste alb!
    Sau se scufunda in el? Nu mi-e prea clar!
    Oare albul are vreo idee? Poate ne-o impartaseste si noua cand va avea chef…
    Multumesc frumos, draga Potecuta! Un weekend inspirat – frumos – vesel – adorabil!
    Imbratisari! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Îţi mulţumesc, Suzana dragă!
      Să ştii că a încolţit o frântură de idee citind ce ai scris. Dacă se va lăsa scrisă, voi scrie şi despre ce idee are albul 😉
      Îţi doresc şi eu weekend frumos, plin de bucurii şi inspiraţie! Te îmbrăţişez!

      Apreciază

  16. ecoarta zice:

    Dacă te-aş fi rugat să-mi scrii un text despre alb…nu te-am rugat, dar l-ai scris şi pentru mine…într-o altă ipostază de alb profund m-am regăsit! Atunci când tot ceea ce lucram în atelier era alb…şi eu vedeam culorile în albul meu şi doar puțini au înțeles că nonculoarea poate avea…culoare!
    Oare chiar am fost pe aceeaşi lungime de rezonanță spirituală!???
    Ştii tu, îmbrățişări!

    Apreciat de 1 persoană

  17. Diana zice:

    Atunci cand o pagina alba pare goala cred ca, de fapt, e… plina. Se blocheaza scriitorul in faţa ei pentru ca nu e sigur ce trebuie sa aleaga din prea plin si ce trebuie sa stearga (transformand in „spatiu intre cuvinte” ceea ce e mai putin important la un moment dat, in acel moment dat). 🙂
    Imi place albul dintre cuvintele tale, Potecuta! 🙂

    Apreciază

  18. Florina zice:

    Tu, si cand scrii despre NIMIC, scrii profund, ma intreb cum ai putea sa scrii despre NIMICURI. Oare ti-ar iesi ceva?
    Ma uit unoeri la norii aia albi si pufosi din calea mea si ma intreb oare ingerii ce scriu pe ei, ca au atata ALB la dispozitie. Sau poate nu scriu nimic…

    Apreciază

    • De multe ori am impresia că scriu nimicuri. Sau despre nimicuri 🙂
      Îţi mulţumesc frumos, Florina! Îşi doresc o săptămână frumoasă, cu nori pufoşi care să-ţi legene visele!

      Apreciat de 1 persoană

      • Florina zice:

        Eu zic ca, atata timp cat suntem constienti de ce ai scris tu mai jos, e de bine, nu vom scrie NIMICURI, nu ne permitem sa fim ascociati, NOI, prin scrisul nostru, cu niste NIMICURI pentru ca „Scrisul ne defineşte. Fiecare literă spune ceva despre noi. Literă cu literă, aşa se face cuvânt în care ne oglindim. Nu ne putem preface. Nu la nesfârşit. Ne vor trăda cuvintele minţite, prefăcute-n rol jucat impecabil, mai repede decât vrem să acceptăm. Şi se vor frânge. Şi se vor împrăştia peste tot, lăsând urme adânci. În noi, în primul rând. Şi albul devine amăgire”.
        Sa te bucuri de ziua de azi ca, desi e luni, sunt 24 de ore tot ale noastre… Of, eu mai uit uneori ca si zilele de luni tot ale mele sunt 🙂

        Apreciază

  19. Pagina albă e așteptare, nu e vid. Vidul e negru. 😀

    Apreciază

  20. Mona zice:

    Ai brodat albul minunat! Iar eu te-am regăsit aici. Puțin din sufletul tău de scriitor căruia cuvintele i se cer a fi scrise.
    Tare îmi bucuri tu sufletul, Potecuță! Te îmbrățișez! 🤗

    Apreciază

    • Mă aşez timid între cuvinte, cu fiecare text. Bucuria mea e atunci când părticelele alea ajung să fie descoperite de oameni ca tine, cu suflet ca al tău.
      Îţi mulţumesc din inimă, Mona dragă!

      Apreciază

  21. Frumossss! Cel mai frumos eseu citit dedicat „nimicului”. Îmi place dialogul cu sinele. Continuă să dialoghezi, Potecuță! O faci frumos și inspirat.🙂

    Apreciază

  22. Pingback: Nu ştiu să scriu, doar mă scriu | Poteci de dor

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s