Percepţii

Ţi se pare că râd când m-ascund în cuvânt
Să îngrop în silabe tot ce nu pot rosti,
Tot ce arde-n tăceri şi se pierde prin vânt,
Toate nopţile albe tot mai reci şi pustii.

Ţi se pare o glumă că mai cred în poveşti,
Crezi că-i prea puerilă goana asta nebună
Printre doruri de azi începute-ntr-un ieri
Picurate sărat, nelăsate s-apună.

Crezi că mint când îţi spun că există şi vise
Ce prind aripi şi-apoi îşi fac cuib de-mpliniri,
Că de las amagiri să rămână nescrise,
Aş putea să mă pierd căutând regăsiri.

Ţi se pare că-i râs plânsul tot din cuvânt,
Că e joacă absurdă să mă-mpart între rânduri,
Că-i banală speranţa risipită de vânt,
Că-i târziu pentru doruri renăscute de gânduri

Nu-i nimic, nu-i nimic, poţi să spui tot ce crezi,
De departe oricum nu se vede nici fumul,
Nici pustiul ce arde prea devreme tăceri,
Nici dorinţele-aprinse, nici scrumul.

Foto