A fost o perioadă în care lepşele circulau zilnic pe bloguri. Vă amintiţi? Circulă şi acum dar a scăzut dramatic intensitatea lor. În perioada de care vorbesc, aproape fiecare părsoană fizică cu blog la purtător primea cel puţin două pe zi. Şi tot în perioada aia, eu eram mult mai organizată decât acum. În sensul că lunea era la liber, marţea aveam un fel de poveste, miercurea era fără cuvinte, joia era cu folk, vinerea, sâmbăta şi duminica erau la liber iar. Şi când mă gândesc că scriam zilnic…
Ideea e că dacă primeam o leapşă lunea, nu o puteam onora până vinerea. Şi cum până atunci se mai adunau vreo 4, nu puteam răspunde la toate şi nici nu puteam alege. Aşa că am refuzat politicos lepşele şi, încet dar sigur, lumea s-a prins că-s cotoroanţă şi nu am mai primit niciuna. Bine, cum eu mă ştiam cu probleme la căpuţ când e vorba de a scrie ceva că trebuie, mă gândeam că şi alţii se simt la fel şi eu stricam şi jocul, nu nominalizam pe nimeni chiar dacă acceptam totuşi o leapşă. Aşa că pas şi gata.
Da, recunosc, nu scriu eu cine ştie ce sau cine ştie cum. Dar dacă vrei să mă faci să rămân cu ochii lipiţi de perete şi cu mintea blocată, ia-mă cu chestii în genul „ar fi bine sau ar trebui să scrii azi despre”. Sau „ar cam fi cazul să scrii şi tu, nu crezi?”. M-ai terminat, m-ai făcut să urăsc cu tot sufletul meu să scriu, m-ai făcut să nu mai fiu în stare să scot un cuvânt. Şi să scriu doar ca să fie scris. Atât. Şi asta mi se pare mai grav decât să nu mai scriu nimic. Ce pisici vorbesc eu aici? Scuze, vorbeam singură. 👿
No, cam astea erau motivele pentru care mă făceam mică-mică atunci când primeam un ping la lepşe şi îmi era ruşine să zic că nu. Dar iete că acum îmi dau singură leapşă. Că aşa am eu chef acum, că vreau să vă zic ceva şi nu ştiu cum să ambalez. Ajung acolo imediat. Deci 😛 :
Un cuvânt care mi-ar fi plăcut să fie inventat de mine: mămăruţă 😀
O carte pe care mi-aş fi dorit să fie numele meu: pfuu, toate. Bine, n-aş fi avut niciodată atât talent. Micul Prinţ. Nu, nici pentru asta n-aş fi avut. Dar asta e. Bine, una cu şi despre zbaterile sufletului meu.
O poezie pe care aş fi vrut să o fi scris eu: no, asta am vrut să vă arăt. Recunosc, am trişat. Că sunt mii de poezii pe care aş fi vrut să le fi scris eu. Dar asta e, Mărie, rabdă şi mai învaţă. Aşa că aleg una dintre poeziile citite recent. Ştiţi ce-a făcut poezia asta cu mine? M-a făcut bucăţele. Vă rog eu mult să o citiţi:
„Te-am revăzut aseară pe-o străduță
De-atâția ani nu mai știam nimic
M-am rezemat cu spaimă de-un perete
Voiam să plec, dar te-am privit un pic
În colțul gurii-aveai o nouă formă
Nimic din ce erai nu mai vedeam
Și-n clipa-n care m-ai privit sălbatec
Știut-am dureros… te mai iubeam…
Pe umeri îți curgeau alte șuvițe
Mă tot uitam și nu mă dumiream
Aveai în ochi o-ncrâncenare mută
Un zâmbet trist ce nu mi-l aminteam…
Tot ce-am iubit m-a fulgerat deodată
Tablouri vechi îmi luminau prin minte
Am vrut ca să te strig să-ți spun ”iubito”
Dar gura mea nu mai rostea cuvinte…
Te-ai rezemat cu grijă de-un pervaz
Vitrina tremura de mila noastră
Din ochi-ți triști curgeau tăcute vorbe
Și te-ai întors plângând către fereastră
Voiam să merg și să te iau de mână
Ca să te-aduc din nou în lumea mea
Dar ochii i-ai întors plângând amarnic
Și-atunci am înțeles… n-ai mai putea.
Se zguduia și-un pom de-atâta milă
Ce mult înseamnă să te rătăcești…
Te plimbi prin ani cu inima zdrobită
Ai vrea să uiți… dar încă mai iubești.”
(Sandu Cătinean din Bonţida, –Cel care vine din brazi-)
Frumos? Eu zic că e superbă.
Un film în care aş fi vrut să joc: La vita è bella. Şi toate-n care a jucat Colin Farrell tânăr. Şi Vin Diesel. Şi Ben Affleck. Şi aţi prins ideea. 😛
O melodie pe care aş fi compus-o şi cântat-o eu… dacă aş fi avut talent şi nişte minte mai multă: şi aici sunt sute. Chiar multe, multe. Dar aleg una pe care o simt eu aproape tare de… de mine. Dacă nu-mi joacă memoria o învârtită sau o jiană, cred la Lu pe blog am ascultat-o cu ceva timp în urmă.
Update: Lu mi-a zis în comentarii că nu la ea pe blog e melodia, că e posibil să fie la Rhea sau în altă parte. Şi atunci am zis că dacă nu la ea, la Rhea sigur e. Şi am răscolit până am găsit. AICI era. Despre melodia ASTA vorbesc.
Mulţumesc, LU!
Sunt sparge-gaşcă şi acum. Eu nu dau leapşa nimănui. Dacă cineva are chef de ea, mă bucur tare, tare. Dacă nu, nu. 😀
Poteci de dor 
Eu vreau, dar tot așa, cînd am eu chef :))
Nu le-am prins și nu știu ideea, dar e interesant, și pentru scriitor, și pentru cititor, mă bucur mult că ți-ai dat singură leapșa 🙂 ❤
ApreciazăApreciat de 2 persoane
N-ai primit lepşe??? Pfuai, nu ştii ce-ai pierdut. 😀
E simplu: dacă asta ar fi fost o leapşă pe bune, la final aş fi „strigat” 3-5 nume de bloguri. Cei strigaţi ar fi preluat întrebările pe blogul lor, ar fi pus link spre al meu, ar fi strigat la rândul lor 3-5 bloguri şi tot aşa. Interesant să citeşti păreri şi abordări diferite. Ideea de bază e mai mult schimbul de linkuri şi trafic şi chestii în japoneză pe care nu le pricep.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aia cu japoneza n-am priceput-o nici eu, dar nu contează, mi-am notat deja ideile principale!
Vine el și cheful de scris, cu ploile astea 😦
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc mult de tot!
Mda, acum se pregăteşte şi la mine să poluă. Şi eu-s în cizmuliţe din alea din aţă 😯
ApreciazăApreciat de 2 persoane
:))) am scris, l-am pus si pe fb pe text, sa vad ce iese, il pun imediat si aici, ca e mai mult de lucru, sa-mi spui cind ai timp daca am inteles bine 🙂
Pupic drag 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dacă mai sunt pe fază, îţi spun. Dar va trebui să ies curând. Nu ai ce să greşeşti, la mine nu există reguli. Eu ţi-am spus doar cum funcţionau lepşele pe vremuri 😀
Stai liniştită, scrie cum vrei, ce vrei, nu te împotmoli în nimic 😉
Te pup şi îţi mulţumesc!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Pot să o iau eu, pot, pot? 😊😁
Minunată poezie și melodie! Ce dor mi-a fost să fiu aici… la timp! ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mona!!! Nici nu ştii ce bucurie-mi faci dacă o iei! Te pup şi-ţi mulţumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Yeeey! Gata! E (și) a mea! Mâine o public că azi am apucat să scriu deja 😊
Te îmbrățișez! 🤗
ApreciazăApreciază
Eşti o scumpă! Mulţumesc, draga mea! Te pup!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Wow! Tu, leapșă! OOO!
Dacă aștepți, mă prind și eu. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Hahaha, tu eşti dintre cei care ştiu că eu nu prea 😀
Te pup, Fee! Aştept oricât pentru tine 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pot și eu? Numai să vină cheful de scris, a cam dispărut mai nou :). Frumoase versuri!
ApreciazăApreciază
M-aş bucura mult, Dorina! Când vrei, când poți, nu e grabă deloc. Aici rămâne!
Mulțumesc mult!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂
ApreciazăApreciază
Poezia imi place foarte mult; si vocea Sarei imi place.
Cu leapsa… hm, nu ma incumet nici eu prea des – aceasta leapsa, de exemplu, n-as sti cum s-o abordez pentru ca… nu pot alege (nici nu stiu daca as vrea unele). 🙂 Cu Vin Diesel mi-ar placea (mi-ar fi placut) sa joc in filme. :))
Zile senine iti doresc! 🙂
ApreciazăApreciază
Mă bucur că îţi place poezia, Diana! Am vrut să o citiţi şi voi. Şi mă bucur că şi melodia e pe placul tău!
Am spus, nu există nominalizaţi la leapşă. Cine o vrea, o ia fără probleme, cine nu, nu. Ştiu ce aiurea mă simţeam eu să refuz aşa că nu am strigat tocmai ca să nu se simtă nimeni dator să îmi spună de ce nu o ia.
Deci şi ţie-ţi place Vin? 😀
O zi frumoasă să ai! Mulţumesc!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
La mine lucrurile stau exact așa, că nu pot scrie încorsetat de reguli sau întrebări stricte, la mine scrisul curgând după cum se vor așezate gândurile în capul meu. De aceea nu am participat la nici o leapșă, deși eram prin apropierea lor. La fel a fost și cu „jurnalul unei…”. La mine a devenit „Jurnalul unui băiat cuminte”, în care nu am pus niciodată rubrici fixe, ci am lăsat elementele să curgă într-o așezare aleatorie. La fel și cu miercurea, care la mine nu a fost nici fără cuvinte și nici miercurea, ci, din când în când, „Nimic de spus”. Și te rog să mă crezi, nu din originalitate cu orice chip s-a întâmplat asta, ci doar pentru a scăpade reguli impuse, altminteri plăcându-mi ideile, drept pentru care le-am și preluat, în felul meu.
Și iată cum, cu lepșa ta, mi-ai amintit de „Joc din cuvânt”, jocul înființat de Irealia, poate singurul căruia îi duc dorul, pentru că, așa cum spunei tu mai sus, puteai vedea abordări diferite ale unei aceleiași teme. Așa s-a născut „Solfegiu” al meu, care-mi va rămâne mereu în inimă.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ştiu exact ce spui, Mugur. Cu reguli, deşi în general mă încorsetează, mă împac eu cumva. Din moment ce accept un joc, mi se pare normal să le respect. Problema stă în blocajul dat de temă. Şi în acea rutină pe care nu vreau să mi-o „impună” nimeni, nici măcar jena mea că amân un răspuns.
Ce frumos e Solfegiul tău, mi-a făcut mare plăcere recitirea, extrem de bine scris! Da, au fost jocuri frumoae pe aici…
Mulţumesc, Mugur!
ApreciazăApreciază
Drăguț, am ascultat o melodie, am citit o poezie.
ApreciazăApreciază
Se pare că te-a inspirat poezia, a ieşit şi o rimă.
Mulţumesc!
ApreciazăApreciază
Ăsta-i baiul la lepșe, că vin pe neprogramate. Iar eu sunt ca tine, îmi place rutina pe care mi-o impun. Tare frumoasă-i poezia aleasă de tine, Potecuță!
ApreciazăApreciază
De aia nu am strigat pe nimeni, să nu fie nevoie de niciun fel de scuză 😉
Mă bucur, Petru! Domnul Sandu Cătinean e un poet extrem de talentat, merită căutat şi citit.
O zi bună să ai!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Lepșele îmi plăceau și am răspuns la multe. Îmi place și leapșa ta, poate o preiau și eu.
Poezia însă… a răscolit sentimente pe care cred că orice femeie matură le ține bine zăvorâte în colțișorul cel mai ascuns al inimii. Ai tu așa un dar să mă atingi la suflet…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îţi mulţumesc mult, tare m-aş bucura dacă o vei prelua. Sigur, numai dacă vrei şi e timp.
Ştii că asta e o mare împlinire, să pot atinge suflete frumoase şi calde 😉
O zi frumoasă îţi doresc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu acum o descopar ”leapsa”. O stiu pe cea din copilarie. 🙂 Mi se pare interesant, la modul in care mai afli mici intimitati/ afinitati, despre cel ce face ”leapsa”. Mi-a placut poezia. Am cautat i n dex ”mamaruta”, mi-a placut… Numai bine!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tii, Ina! Acum vreo 4-5 ani, să zic, zilnic circulau lepşe, erai strigat de peste tot. Frumos, chiar era frumos. Dar dacă nu voiai să superi pe nimeni, însemna ca tu să nu mai scrii nimic şi să postezi numai lepşe.
Tu îi spui gărgăriţă? 🙂
Îţi mulţumesc! O zi frumoasă!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Exact. Gargarita_rita. Daca ar fi dupa mine, prefer sa te citesc
ApreciazăApreciază
Eu de mămăruţe le ştiu din copilărie, aşa le zic 🙂
Îţi mulţumesc! Ţi-am zis că-s cotoroanţă, nu cred că va mai fi curând leapşă 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Te vrei cotoroanta…. nu esti! Esti dlaguta! 😛
ApreciazăApreciază
Deci nici măcar asta nu pot? 😀
Mulţumesc, Ina! Să ştii că era aiurea, refuzam oameni care îmi erau dragi, de aia am zis. Na, a trecut, sper să mă fi iertat lumea.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred ca toti actionam cu ceva explicatii in spate, ce stau in picioare. Eu cred ca te iubesc oamenii. 🙂
ApreciazăApreciază
Să fie cum spui! 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pai eu am decis s-o iau si sa ti-o dau inapoi, ca e mai simplu si oricum i-am mai dat-o si Issabelei 😆
Sex, ca suna sexos
Les Liaisons dangereuses, c-o tine-ntr-un sex si din sex in sex
La steaua, pentru ca n-are-a face cu sexul
Godfather, ca e cu de toate
It’s a lovely day, ca e mai sexy decit sexul
ApreciazăApreciază
Am primit-o. Dar nu mai răspund o dată 😀
Da, am văzut că ai răspuns şi la Issa şi îţi mulţumesc practic de două ori.
Ce să zic, papa, sunt geloasă puţin, la Issa ai dat-o mai pe boem, aşa, mai pe din alea grele 😀 😀
Hai, să nu fiu naşpa, recunosc că Naşul face cât toate la un loc deci îmi retrag gelozia 😀
Mulţumesc!
ApreciazăApreciază
Tot ce-am pus, si la tine si la Issabela, mi-as fi dorit sa-mi apartina, dar spre norocul meu, nu-mi. 😆 Ca-ti dai tu ceama de cam cita celebritate as fi suferit si ce viata agitata as fi avut? 😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană
„Ceama” e „seama” in aromana 😆
ApreciazăApreciază
Sună bine 😀
ApreciazăApreciază
Să ştii că nu zici rău deloc. Ar fi fost obositor, papa. Turnee, autografe, drepturi de autor, chestii care erodează-n timp 😀
Nu-i mai bine aici, cu noi? Altfel numa cu din ăia cu Oscar şi Nobel ai fi stat de vorbă. Şi ăia-s plictisitori în seriozitatea lor 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bine ca nu-s multi 😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pingback: Leapșa de la Potecuța | La Fée Blanche
Ei bine, eu am ceva lepse pe blog, fie date de altii, fie pe care le-am vazut si m-au inspirat sa raspund. Majoritatea se refera la carti. Am inventat si eu una, de fashion. Eu am doua laturi, una pragmatica, iar cealalta mai boema. Asadar, gasesc fain sa raspund la intrebari, in general si sa le combin daca pot. Imi place leapsa ta, nu stiu insa daca pot sa aleg doar un item la fiecare. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ştiu ce spui, Ana. În timp, am găsit şi eu lepşe tare drăguţe. Dar dacă am spus că nu răspund, din motivele amintite-n text, mi-a fost jenă să iau una când i-am refuzat pe câţiva. Şi de aia am zis multă vreme pas la lepşe. Văd că s-au împuţinat acum.
Ohoo, ştiu. Tare greu e să alegi numai una…
Îţi mulţumesc! O zi bună îţi doresc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ioii,poezia aia te sfărâma în bucăți.
As lua leapsa, cred, dar la job-ul meu… nu pot sta atât de mult pe telefon.
Mi-a plăcut! Mai des…mai des.
ApreciazăApreciază
Mă bucur că îţi place, îţi mulţumesc!
Stai liniştită, cum am spus, nu am strigat pe nimeni, răspunde cine vrea, dacă vrea, dacă poate, dacă e timp 😉
Nu pot decât atunci când am chef şi inpiraţie. Mă amăgesc că e bine şi ce scriu când nu scriu lepşe… mărog, sper.
ApreciazăApreciază
Poezia se potriveste personajului principal din cartea pe care o scriu acum. M-a rupt in bucati si pe mine!
ApreciazăApreciază
Chiar? Uuu, aş vrea să cunosc şi eu acel personaj. 😉 Mă bucur că a fost o aşa potrivire! Sper să se adune repede bucăţelele, nu vreau să răscolesc prea mult.
O zi frumoasă şi mulţumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Potecuto, cand o public te anunt, mai pe toamna-iarna, si daca imi dai adresa, iti trimit si pe aceasta, si pe cea careia ii este urmare (la randul ei, va fi scoasa editia a doua)
ApreciazăApreciază
Când apare te voi ruga să ne anunţi, atunci le voi lua pe ambele, să le am, să ştiu că nu trebuie să aştept 😉
Îţi mulţumesc tare mult!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ai vazut ca anunt fiecare noua carte 🙂
ApreciazăApreciază
De la o vreme, comentariile mele dispar în ceață. Ziceam ieri că poezia e mortală, iar lepșele voastre de pe vremuri îmi plăceau tare mult.
ApreciazăApreciază
Cum dispar, Ana?? Nu eşti nici în spam, nici la gunoi. În altă parte nu ai avea unde. Numai la mine se întâmplă?
Mă bucur că ţi-a plăcut! Îţi mulţumesc! Te pup!
ApreciazăApreciază
De obicei fac un comentariu si gata! Nu-l urmaresc sa vad pe unde zburda!!!! Doar ca azi m-am luat dupa cel facut aici…nimic! Pluteste pe undeva prin univers!
Draga mea cea draga, n-am preluat niciodata o lepsa si nici nu regret, insa cu asta a ta e alta socoteala. Daca o vrei e bine, daca nu e la fel! Asa ca m-am gandit sa o apuc de coada, poate-i dau de cap! Intreb si eu: unde s-o lipesc!? La tine sau la mine!? Stiu, stiu! Ignoranta crasa, dar asta e!
ApreciazăApreciază
Adică ai comentat şi nu apare? Hai, măi! Şi Ana zice la fel. La mine nu sunteţi pe nicăieri, ce se întâmplă? Oooof, acum sunt tare confuză şi mă supără treaba asta.
Unde crezi că îţi e mai uşor. Cum am spus, nu e nicio regulă. Eu mă voi bucura indiferent unde vei răspunde!
Îţi mulţumesc tare mult!
ApreciazăApreciază
Nu am mai participat niciodată, la nici o leapșă.
Însă îmi plac provocările, și voi accepta de această dată !
Așadar:
”înțelepciune”
”Război și pace”-Tolstoi
Nina Casian – ”Dorul”
Dragostea mea,
ancoră grea,
ține-mă strâns;
toate mă dor:
gura – de dor,
ochii – de plâns.
Vântul cazu –
– poate că nu,
dar s-a făcut
liniște-n cer,
fără puteri,
ca la-nceput.
Nu mai visez
pași pe zăpezi,
urme de vulpi;
nu mai sunt flori,
sufletul lor
doarme în bulbi.
Singurățăți…
Nu mi te-arăți,
nu-mi trimiți vești.
Cât fără rost.
Oare ai fost?
Oare mai ești?
”Podurile din Madison County”
Dusty Springfield ”Love Is Blue”
(mi-a plăcut foarte mult Sara Bareilles)
ApreciazăApreciază
Faptul că e prima leapşă la care accepţi să răspunzi mă bucură peste poate! Îţi mulţumesc tare mult!
Da, minunat cuvântul ăla! Din toate punctele de vedere! 😉
Ai ascultat versurile în interpretarea lui Nicu Alifantis? Linişte-n cer se numeşte melodia şi tare-mi place, e în playlistul pe care-l accesez când am chef sau simt nevoia de un reset. 🙂
Tare-mi place cum ai răspuns!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pingback: Mi-am „luat” singură o leapșă – O carte nescrisă
Eu aștept altă leapșă, dacă nu te superi. Nu prea știu ce să răspund. De cântat nu-mi vine, nu simt că vreun cuvânt ar trebui/ar fi trebuit să-l inventez eu, iar între cărți și poezii îmi este prea greu să aleg.
ApreciazăApreciază
Nu am de ce să mă supăr, Amalia, eu tocmai am spus că nu am răspuns multor lepşe.
Nu cred că va fi prea curând o altă leapşă, nu de la mine, cel puţin. Fee, care îmi e aproape de la începuturi, s-a mirat că a văzut leapşă la mine deci îţi dai seama că e o raritate 🙂
Să ai o seară frumoasă!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce vremuri! Țin minte că a fost o perioadă în care tot primeam o leapșă, Liebster sau ceva de genul… cred că am răspuns la ea de vreo 20 de ori în decurs de două luni… Eh, o să preiau și leapșa asta, de dragul vremurilor trecute 😀
ApreciazăApreciază
P.S. Mămăruță mi se pare unul dintre cele mai simpatice cuvinte!
ApreciazăApreciază
😀 Aşa e, sună într-un mare fel.
ApreciazăApreciază
Daaa 🙂
ApreciazăApreciază
Daaa, ai dreptate, era la modă treaba aia cu nominalizări. Ehee, vremuri, maică… 😀
Tare mult m-aş bucura! Mulţumesc, draga mea!
ApreciazăApreciază
O daaa, ce vremuri 🙂 Răspunsurile mele vor veni vineri pe seară 🙂
ApreciazăApreciază
Când poţi tu 😉
Zi frumoasă să ai!
ApreciazăApreciază
🤗
ApreciazăApreciază
Potecuț și lepșele :))) Scuză-mă, dar cred că ești tare. Nu numai că răspunzi la una, dar și faci una! Una peste alta, ai gusturi bune, dar asta știam deja, nu mai aveam nicio îndoială.
Am preluat-o!
Și apropo, eu zic să începem să ne luăm bilet de ordine, că nu se poate să jucăm toți de-odată în filmele cu Vin Diesel 😀
ApreciazăApreciază
Mi-am depăşit toate recordurile cu asta, ştiu 😀 V-am surprins, nu? 😀
Mulţumesc mult, mult, Călătorule drag!
Bine, gata. Aştept. Dar să nu stai mult, ia şi tu un film mai scurt 😛
Te pup!
ApreciazăApreciază
Daa, ești plină de surprize 🙂
ApreciazăApreciază
„te invit aaaaaici, este seara taaa…. ” 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E amuzanta partea cu leapsa 🙂
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, Florina!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Habar n-aveam de „leapșa” asta pe blogg. Acum m-am dumirit, deci de la tine a pornit. 🙂 Versurile sunt într-adevăr frumoase.❤
ApreciazăApreciază
Leapşa asta de aici da, de la mine. Dar alea de pe vremuri nu au nimic de-a face cu mine.
Mă bucur că ţi-au plăcut! Îţi mulţumesc frumos!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pingback: Leapșa Potecuței – Illusion's Street
Da, așa e, era o vreme când lepșele curgeau gârlă prin blogosferă. Chiar mă străduiam să le răspund, dar nu reușeam mereu. Acum sunt mult mai rare, iar problema timpului e tot mai grea pentru mulți dintre noi. Încercăm cum putem să menținem legătura cu prietenii minunați de aici, de pe „câmpia blogurilor”.
Faină poezia, iar ideea de a juca în filmul „La vita e bella” mi se pare minunată.
Toate cele bune, dragă Potecuță! 🙂
ApreciazăApreciază
De aia îmi era şi mie teamă, că nu voi putea face faţă şi nu puteam răspunde selectiv. De aia am zis că mai bine nu răspund deloc 🙄
Îţi mulţumesc mult, Alex! Da, e tare frumos să putem ţine legătura cu oamenii frumoşi de aici 😉
Numai bine îţi doresc!
ApreciazăApreciază
Țin demult, încă de când ai scris, să-ți spun dar n-am prea mai ajuns pe wp. Melodia o are Rhea pe blog, poate ai văzut-o acolo. Sau în alta parte. Eu nu o am dar îmi place și mie. Și-mi place și că m-ai menționat în povestea ta. 🙂
Am prins vremea lepșelor, am și răspuns la una-două. Nu prea multe, spre deloc, cunoșteam despre blogosferă. Pe urmă m-am familiarizat destul de bine, am înțeles unele lucruri, am învățat altele dar per ansamblu tot o nepricepută în multe sunt. Și încă cum…
ApreciazăApreciază
Să ştii că dacă nu la tine, atunci sigur la Rhea, sută la sută la ea. Eram sigură că la tine am văzut, la tine am ascultat multe melodii frumoase. Uf, voi adăuga în text, îți mulțumesc mult!
Lu… cred că e mai important să putem scrie ce simțim decât să ştim tot felul de chestii despre dedesubturile wordpress-ului. Şi tu aşterni tare bine simțirile. 😉
Mulțumesc încă o dată! Seară frumoasă îți doresc!
ApreciazăApreciază
Adică ai să mă cobori de pe soclu??? 💔 Oooofff, Doamne, cum îmi mai sabotez eu singură înâlțimile! 😣😣😣
ApreciazăApreciază
😀
Nuuu, Lu. Tot acolo eşti. Dar am aşezat-o şi pe Rhea lângă tine. 😉
ApreciazăApreciază
Oh! Acum e și mai bine! Rhea e prietena mea cea mai cea. Parca din totdeauna, desi nu s chiar o mie de ani de cand ne știm. Sper doar ca și pentru totdeauna să ne fie prietenia.
Mulțumesc deci ptr vecinătatea asta prea frumoasă.
🙂
ApreciazăApreciază
Eu vă doresc să ţină aşa! Îmi sunteţi dragi amândouă! 😉
Şi eu îţi mulţumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană