Mi-am dat singură o leapşă

A fost o perioadă în care lepşele circulau zilnic pe bloguri. Vă amintiţi? Circulă şi acum dar a scăzut dramatic intensitatea lor. În perioada de care vorbesc, aproape fiecare părsoană fizică cu blog la purtător primea cel puţin două pe zi. Şi tot în perioada aia, eu eram mult mai organizată decât acum. În sensul că lunea era la liber, marţea aveam un fel de poveste, miercurea era fără cuvinte, joia era cu folk, vinerea, sâmbăta şi duminica erau la liber iar. Şi când mă gândesc că scriam zilnic…
Ideea e că dacă primeam o leapşă lunea, nu o puteam onora până vinerea. Şi cum până atunci se mai adunau vreo 4, nu puteam răspunde la toate şi nici nu puteam alege. Aşa că am refuzat politicos lepşele şi, încet dar sigur, lumea s-a prins că-s cotoroanţă şi nu am mai primit niciuna. Bine, cum eu mă ştiam cu probleme la căpuţ când e vorba de a scrie ceva că trebuie, mă gândeam că şi alţii se simt la fel şi eu stricam şi jocul, nu nominalizam pe nimeni chiar dacă acceptam totuşi o leapşă. Aşa că pas şi gata.

Da, recunosc, nu scriu eu cine ştie ce sau cine ştie cum. Dar dacă vrei să mă faci să rămân cu ochii lipiţi de perete şi cu mintea blocată, ia-mă cu chestii în genul „ar fi bine sau ar trebui să scrii azi despre”. Sau „ar cam fi cazul să scrii şi tu, nu crezi?”. M-ai terminat, m-ai făcut să urăsc cu tot sufletul meu să scriu, m-ai făcut să nu mai fiu în stare să scot un cuvânt. Şi să scriu doar ca să fie scris. Atât. Şi asta mi se pare mai grav decât să nu mai scriu nimic. Ce pisici vorbesc eu aici? Scuze, vorbeam singură. 👿
No, cam astea erau motivele pentru care mă făceam mică-mică atunci când primeam un ping la lepşe şi îmi era ruşine să zic că nu. Dar iete că acum îmi dau singură leapşă. Că aşa am eu chef acum, că vreau să vă zic ceva şi nu ştiu cum să ambalez. Ajung acolo imediat. Deci 😛 :

Un cuvânt care mi-ar fi plăcut să fie inventat de mine: mămăruţă 😀

O carte pe care mi-aş fi dorit să fie numele meu: pfuu, toate. Bine, n-aş fi avut niciodată atât talent. Micul Prinţ. Nu, nici pentru asta n-aş fi avut. Dar asta e. Bine, una cu şi despre zbaterile sufletului meu.

O poezie pe care aş fi vrut să o fi scris eu: no, asta am vrut să vă arăt. Recunosc, am trişat. Că sunt mii de poezii pe care aş fi vrut să le fi scris eu. Dar asta e, Mărie, rabdă şi mai învaţă. Aşa că aleg una dintre poeziile citite recent. Ştiţi ce-a făcut poezia asta cu mine? M-a făcut bucăţele. Vă rog eu mult să o citiţi:

„Te-am revăzut aseară pe-o străduță
De-atâția ani nu mai știam nimic
M-am rezemat cu spaimă de-un perete
Voiam să plec, dar te-am privit un pic

În colțul gurii-aveai o nouă formă
Nimic din ce erai nu mai vedeam
Și-n clipa-n care m-ai privit sălbatec
Știut-am dureros… te mai iubeam…

Pe umeri îți curgeau alte șuvițe
Mă tot uitam și nu mă dumiream
Aveai în ochi o-ncrâncenare mută
Un zâmbet trist ce nu mi-l aminteam…

Tot ce-am iubit m-a fulgerat deodată
Tablouri vechi îmi luminau prin minte
Am vrut ca să te strig să-ți spun ”iubito”
Dar gura mea nu mai rostea cuvinte…

Te-ai rezemat cu grijă de-un pervaz
Vitrina tremura de mila noastră
Din ochi-ți triști curgeau tăcute vorbe
Și te-ai întors plângând către fereastră

Voiam să merg și să te iau de mână
Ca să te-aduc din nou în lumea mea
Dar ochii i-ai întors plângând amarnic
Și-atunci am înțeles… n-ai mai putea.

Se zguduia și-un pom de-atâta milă
Ce mult înseamnă să te rătăcești…
Te plimbi prin ani cu inima zdrobită
Ai vrea să uiți… dar încă mai iubești.”
(Sandu Cătinean din Bonţida, –Cel care vine din brazi-)

Frumos? Eu zic că e superbă.

Un film în care aş fi vrut să joc: La vita è bella. Şi toate-n care a jucat Colin Farrell tânăr. Şi Vin Diesel. Şi Ben Affleck. Şi aţi prins ideea. 😛

O melodie pe care aş fi compus-o şi cântat-o eu… dacă aş fi avut talent şi nişte minte mai multă: şi aici sunt sute. Chiar multe, multe. Dar aleg una pe care o simt eu aproape tare de… de mine. Dacă nu-mi joacă memoria o învârtită sau o jiană, cred la Lu pe blog am ascultat-o cu ceva timp în urmă. Despre ASTA vorbesc.

Sunt sparge-gaşcă şi acum. Eu nu dau leapşa nimănui. Dacă cineva are chef de ea, mă bucur tare, tare. Dacă nu, nu. 😀

Foto

Reclame
Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

78 de răspunsuri la Mi-am dat singură o leapşă

  1. Eu vreau, dar tot așa, cînd am eu chef :))
    Nu le-am prins și nu știu ideea, dar e interesant, și pentru scriitor, și pentru cititor, mă bucur mult că ți-ai dat singură leapșa 🙂 ❤

    Apreciat de 2 persoane

    • N-ai primit lepşe??? Pfuai, nu ştii ce-ai pierdut. 😀
      E simplu: dacă asta ar fi fost o leapşă pe bune, la final aş fi „strigat” 3-5 nume de bloguri. Cei strigaţi ar fi preluat întrebările pe blogul lor, ar fi pus link spre al meu, ar fi strigat la rândul lor 3-5 bloguri şi tot aşa. Interesant să citeşti păreri şi abordări diferite. Ideea de bază e mai mult schimbul de linkuri şi trafic şi chestii în japoneză pe care nu le pricep.

      Apreciat de 1 persoană

  2. Mona zice:

    Pot să o iau eu, pot, pot? 😊😁
    Minunată poezie și melodie! Ce dor mi-a fost să fiu aici… la timp! ❤

    Apreciat de 1 persoană

  3. Wow! Tu, leapșă! OOO!
    Dacă aștepți, mă prind și eu. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  4. Pot și eu? Numai să vină cheful de scris, a cam dispărut mai nou :). Frumoase versuri!

    Apreciază

  5. Diana zice:

    Poezia imi place foarte mult; si vocea Sarei imi place.
    Cu leapsa… hm, nu ma incumet nici eu prea des – aceasta leapsa, de exemplu, n-as sti cum s-o abordez pentru ca… nu pot alege (nici nu stiu daca as vrea unele). 🙂 Cu Vin Diesel mi-ar placea (mi-ar fi placut) sa joc in filme. :))
    Zile senine iti doresc! 🙂

    Apreciază

    • Mă bucur că îţi place poezia, Diana! Am vrut să o citiţi şi voi. Şi mă bucur că şi melodia e pe placul tău!
      Am spus, nu există nominalizaţi la leapşă. Cine o vrea, o ia fără probleme, cine nu, nu. Ştiu ce aiurea mă simţeam eu să refuz aşa că nu am strigat tocmai ca să nu se simtă nimeni dator să îmi spună de ce nu o ia.
      Deci şi ţie-ţi place Vin? 😀
      O zi frumoasă să ai! Mulţumesc!

      Apreciat de 2 persoane

  6. Mugur zice:

    La mine lucrurile stau exact așa, că nu pot scrie încorsetat de reguli sau întrebări stricte, la mine scrisul curgând după cum se vor așezate gândurile în capul meu. De aceea nu am participat la nici o leapșă, deși eram prin apropierea lor. La fel a fost și cu „jurnalul unei…”. La mine a devenit „Jurnalul unui băiat cuminte”, în care nu am pus niciodată rubrici fixe, ci am lăsat elementele să curgă într-o așezare aleatorie. La fel și cu miercurea, care la mine nu a fost nici fără cuvinte și nici miercurea, ci, din când în când, „Nimic de spus”. Și te rog să mă crezi, nu din originalitate cu orice chip s-a întâmplat asta, ci doar pentru a scăpade reguli impuse, altminteri plăcându-mi ideile, drept pentru care le-am și preluat, în felul meu.
    Și iată cum, cu lepșa ta, mi-ai amintit de „Joc din cuvânt”, jocul înființat de Irealia, poate singurul căruia îi duc dorul, pentru că, așa cum spunei tu mai sus, puteai vedea abordări diferite ale unei aceleiași teme. Așa s-a născut „Solfegiu” al meu, care-mi va rămâne mereu în inimă.

    Apreciat de 2 persoane

    • Ştiu exact ce spui, Mugur. Cu reguli, deşi în general mă încorsetează, mă împac eu cumva. Din moment ce accept un joc, mi se pare normal să le respect. Problema stă în blocajul dat de temă. Şi în acea rutină pe care nu vreau să mi-o „impună” nimeni, nici măcar jena mea că amân un răspuns.
      Ce frumos e Solfegiul tău, mi-a făcut mare plăcere recitirea, extrem de bine scris! Da, au fost jocuri frumoae pe aici…
      Mulţumesc, Mugur!

      Apreciază

  7. menda zice:

    Drăguț, am ascultat o melodie, am citit o poezie.

    Apreciază

  8. Ăsta-i baiul la lepșe, că vin pe neprogramate. Iar eu sunt ca tine, îmi place rutina pe care mi-o impun. Tare frumoasă-i poezia aleasă de tine, Potecuță!

    Apreciază

  9. Lepșele îmi plăceau și am răspuns la multe. Îmi place și leapșa ta, poate o preiau și eu.
    Poezia însă… a răscolit sentimente pe care cred că orice femeie matură le ține bine zăvorâte în colțișorul cel mai ascuns al inimii. Ai tu așa un dar să mă atingi la suflet…

    Apreciat de 1 persoană

  10. ina02s zice:

    Eu acum o descopar ”leapsa”. O stiu pe cea din copilarie. 🙂 Mi se pare interesant, la modul in care mai afli mici intimitati/ afinitati, despre cel ce face ”leapsa”. Mi-a placut poezia. Am cautat i n dex ”mamaruta”, mi-a placut… Numai bine!

    Apreciat de 1 persoană

  11. papagigli zice:

    Pai eu am decis s-o iau si sa ti-o dau inapoi, ca e mai simplu si oricum i-am mai dat-o si Issabelei 😆
    Sex, ca suna sexos
    Les Liaisons dangereuses, c-o tine-ntr-un sex si din sex in sex
    La steaua, pentru ca n-are-a face cu sexul
    Godfather, ca e cu de toate
    It’s a lovely day, ca e mai sexy decit sexul

    Apreciază

  12. Pingback: Leapșa de la Potecuța | La Fée Blanche

  13. anasylvi zice:

    Ei bine, eu am ceva lepse pe blog, fie date de altii, fie pe care le-am vazut si m-au inspirat sa raspund. Majoritatea se refera la carti. Am inventat si eu una, de fashion. Eu am doua laturi, una pragmatica, iar cealalta mai boema. Asadar, gasesc fain sa raspund la intrebari, in general si sa le combin daca pot. Imi place leapsa ta, nu stiu insa daca pot sa aleg doar un item la fiecare. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Ştiu ce spui, Ana. În timp, am găsit şi eu lepşe tare drăguţe. Dar dacă am spus că nu răspund, din motivele amintite-n text, mi-a fost jenă să iau una când i-am refuzat pe câţiva. Şi de aia am zis multă vreme pas la lepşe. Văd că s-au împuţinat acum.
      Ohoo, ştiu. Tare greu e să alegi numai una…
      Îţi mulţumesc! O zi bună îţi doresc!

      Apreciat de 1 persoană

  14. tink3rbe11 zice:

    Ioii,poezia aia te sfărâma în bucăți.
    As lua leapsa, cred, dar la job-ul meu… nu pot sta atât de mult pe telefon.
    Mi-a plăcut! Mai des…mai des.

    Apreciază

    • Mă bucur că îţi place, îţi mulţumesc!
      Stai liniştită, cum am spus, nu am strigat pe nimeni, răspunde cine vrea, dacă vrea, dacă poate, dacă e timp 😉
      Nu pot decât atunci când am chef şi inpiraţie. Mă amăgesc că e bine şi ce scriu când nu scriu lepşe… mărog, sper.

      Apreciază

  15. Marina Costa zice:

    Poezia se potriveste personajului principal din cartea pe care o scriu acum. M-a rupt in bucati si pe mine!

    Apreciază

  16. Ana G. zice:

    De la o vreme, comentariile mele dispar în ceață. Ziceam ieri că poezia e mortală, iar lepșele voastre de pe vremuri îmi plăceau tare mult.

    Apreciază

  17. ecoarta zice:

    De obicei fac un comentariu si gata! Nu-l urmaresc sa vad pe unde zburda!!!! Doar ca azi m-am luat dupa cel facut aici…nimic! Pluteste pe undeva prin univers!
    Draga mea cea draga, n-am preluat niciodata o lepsa si nici nu regret, insa cu asta a ta e alta socoteala. Daca o vrei e bine, daca nu e la fel! Asa ca m-am gandit sa o apuc de coada, poate-i dau de cap! Intreb si eu: unde s-o lipesc!? La tine sau la mine!? Stiu, stiu! Ignoranta crasa, dar asta e!

    Apreciază

    • Adică ai comentat şi nu apare? Hai, măi! Şi Ana zice la fel. La mine nu sunteţi pe nicăieri, ce se întâmplă? Oooof, acum sunt tare confuză şi mă supără treaba asta.
      Unde crezi că îţi e mai uşor. Cum am spus, nu e nicio regulă. Eu mă voi bucura indiferent unde vei răspunde!
      Îţi mulţumesc tare mult!

      Apreciază

  18. doar verde zice:

    Nu am mai participat niciodată, la nici o leapșă.
    Însă îmi plac provocările, și voi accepta de această dată !
    Așadar:

    ”înțelepciune”
    ”Război și pace”-Tolstoi
    Nina Casian – ”Dorul”

    Dragostea mea,
    ancoră grea,
    ține-mă strâns;
    toate mă dor:
    gura – de dor,
    ochii – de plâns.

    Vântul cazu –
    – poate că nu,
    dar s-a făcut
    liniște-n cer,
    fără puteri,
    ca la-nceput.

    Nu mai visez
    pași pe zăpezi,
    urme de vulpi;
    nu mai sunt flori,
    sufletul lor
    doarme în bulbi.

    Singurățăți…
    Nu mi te-arăți,
    nu-mi trimiți vești.
    Cât fără rost.
    Oare ai fost?
    Oare mai ești?

    ”Podurile din Madison County”
    Dusty Springfield ”Love Is Blue

    (mi-a plăcut foarte mult Sara Bareilles)

    Apreciază

    • Faptul că e prima leapşă la care accepţi să răspunzi mă bucură peste poate! Îţi mulţumesc tare mult!

      Da, minunat cuvântul ăla! Din toate punctele de vedere! 😉
      Ai ascultat versurile în interpretarea lui Nicu Alifantis? Linişte-n cer se numeşte melodia şi tare-mi place, e în playlistul pe care-l accesez când am chef sau simt nevoia de un reset. 🙂
      Tare-mi place cum ai răspuns!

      Apreciat de 1 persoană

  19. Pingback: Mi-am „luat” singură o leapșă – O carte nescrisă

  20. Amalia zice:

    Eu aștept altă leapșă, dacă nu te superi. Nu prea știu ce să răspund. De cântat nu-mi vine, nu simt că vreun cuvânt ar trebui/ar fi trebuit să-l inventez eu, iar între cărți și poezii îmi este prea greu să aleg.

    Apreciază

    • Nu am de ce să mă supăr, Amalia, eu tocmai am spus că nu am răspuns multor lepşe.
      Nu cred că va fi prea curând o altă leapşă, nu de la mine, cel puţin. Fee, care îmi e aproape de la începuturi, s-a mirat că a văzut leapşă la mine deci îţi dai seama că e o raritate 🙂
      Să ai o seară frumoasă!

      Apreciat de 1 persoană

  21. illusion zice:

    Ce vremuri! Țin minte că a fost o perioadă în care tot primeam o leapșă, Liebster sau ceva de genul… cred că am răspuns la ea de vreo 20 de ori în decurs de două luni… Eh, o să preiau și leapșa asta, de dragul vremurilor trecute 😀

    Apreciază

  22. Potecuț și lepșele :))) Scuză-mă, dar cred că ești tare. Nu numai că răspunzi la una, dar și faci una! Una peste alta, ai gusturi bune, dar asta știam deja, nu mai aveam nicio îndoială.
    Am preluat-o!
    Și apropo, eu zic să începem să ne luăm bilet de ordine, că nu se poate să jucăm toți de-odată în filmele cu Vin Diesel 😀

    Apreciază

  23. Florina zice:

    E amuzanta partea cu leapsa 🙂

    Apreciază

  24. Habar n-aveam de „leapșa” asta pe blogg. Acum m-am dumirit, deci de la tine a pornit. 🙂 Versurile sunt într-adevăr frumoase.❤

    Apreciază

  25. Pingback: Leapșa Potecuței – Illusion's Street

  26. Alex zice:

    Da, așa e, era o vreme când lepșele curgeau gârlă prin blogosferă. Chiar mă străduiam să le răspund, dar nu reușeam mereu. Acum sunt mult mai rare, iar problema timpului e tot mai grea pentru mulți dintre noi. Încercăm cum putem să menținem legătura cu prietenii minunați de aici, de pe „câmpia blogurilor”.
    Faină poezia, iar ideea de a juca în filmul „La vita e bella” mi se pare minunată.
    Toate cele bune, dragă Potecuță! 🙂

    Apreciază

    • De aia îmi era şi mie teamă, că nu voi putea face faţă şi nu puteam răspunde selectiv. De aia am zis că mai bine nu răspund deloc 🙄
      Îţi mulţumesc mult, Alex! Da, e tare frumos să putem ţine legătura cu oamenii frumoşi de aici 😉
      Numai bine îţi doresc!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s