Buletin meteorologic

Suntem invadaţi iar de avertizări meteo:
furtuni, ploi însemnate cantitativ,
însoţite de descărcări electrice şi
intensificări ale vântului, posibile căderi de grindină,
pe arii restrânse se vor cumula n litri pe metrul pătrat
şi tot aşa,
formulări standard, că şi dezastrele au limbajul lor comun,
nu poţi transmite altfel informaţiile astea
seci, neînţelese de cei pentru care
oricum nu contează decât pentru a şti dacă-şi lasă acasă
umbrela sau pelerina de ploaie.
Şi bilanţul e la fel de sec şi standardizat
cu copaci doborâţi, acoperişuri smulse, maşini avariate,
pene de curent şi gospodării inundate.

Cade cerul pe noi, maică,
se aude, ca un ecou, din alte timpuri,
vocea bătrânei care nu ştia de coduri galbene
şi nici de alerte now-casting,
dar se temea pentru poame şi animale
ca şi cum ar fi fost copiii ei.
Dă-o, Doamne, curată,
spuneau bătrânii satului,
cu ochii ridicaţi spre cer,
în râsul înfundat al nepoţilor de la oraş
care nu puteau înţelege
zbaterea lor atunci când se înfuria în gri
tot cerul.

Se rugau şoptit,
să nu se strice roadele,
să nu se aleagă praful de munca lor de-o vară,
să nu se mânie Dumnezeu mai tare,
să-i ocolească piatra,
şi aprindeau lumânarea păstrată de la Paşti,
implorau iertare de păcate
şi cereau milă
în timp ce clopotele acopereau satul.
Să se-mprăştie norii ăştia,
de aia trag clopotele,
spuneau ei, dar nepoţii de la oraş
nu înţelegeau nici asta,
cei mai mari căutau explicaţii
cu legi ale fizicii,
supăraţi că ploaia le-a stricat
planurile de stat la plajă
sau jucat fotbal pe uliţele
satului acum acoperit de nori,
aflat, fără să ştie pe atunci
nici măcar cei de la oraş,
sub cod portocaliu de ploi torenţiale.

Foto