Jurnal de om netestat psihologic

Toată ziua am vrut să vă scriu ceva serios şi să vă întreb ceva, să vă invit la o discuţie. Dar n-am apucat să mă adun şi să găsesc modul potrivit de a pune problema că ajung să dau dreptate ambelor părţi aşa că încă mă gândesc şi vă scriu când ştiu cum să scriu. Ca să nu vă duceţi cu gândul că am în cap filosofii, vă spun că-i nu-i atât de serios sau profund cum ar părea.
Şi revin la ziua de azi şi vă raportez: a trebuit să merg la vizita aia medicală, aia la care se merge-n fiecare an sau nu ştiu cum se merge, aia de te trimite şeful, să se convingă că eşti încă apt să rezolvi în timp util tot ceea ce îţi cere el, din toate puterile lui de om apt la rândul lui, că doar şi el s-a dus la vizita aia.

Şi mă pornesc la drum. Cum nu era un drum pe care-l fac zilnic, asta însemnând că nici cu gps nu m-aş descurca, bine că n-am gps, adică am pe telefon ceva de genul ăsta dar nu ştiu să-l folosesc, am luat-o logic: unde trebuie să ajung? Din punctul A în punctul B, unde punctul B e în zonă locuită şi aproximativ cam ştiu unde. Cum eram cumva cu limită de timp, a trebuit să mă orientez după autobuz. Am găsit pe net care, cum, unde, de unde-l iau, şi am ajuns în staţia care era aproape de locul în care muncesc şi în care nu ştiu cum am supravieţuit aşa, cu toată inocenţa care mă caracterizează. Traseul ăla-l făceam prin facultate deci am stat liniştită la primele trei staţii. A patra staţie însemna că-s aproape de locul în care trebuia să ajung dar ştiam eu că mai e una care însemna foarte aproape deci n-am coborât. Şi cum nemulţumitului i se ia darul şi lacomului i se ia ceva, nu ştiu ce dar i se ia, şi unde nu-i cap… ştiţi voi, în loc să facă dreapta spre staţia foarte aproape, autobuzul în care eram a făcut… tot înainte şi m-a dus de la aproape la… mama naibii. Că deh, s-au schimbat traseele între timp şi asta e.
Evident că am intrat în trepidaţii, în primul rând că mă voi pierde, eu v-am mai spus că-s ceva de groază şi m-aş pierde şi-n casă dacă n-ar fi un singur traseu cu baie, bucătărie, dormitor, sufragerie. N-aş reuşi într-o casă mai mare de atât, parol.

Şi tot evident, a trebuit să grăbesc pasul, m-am gândit că dacă mă pune direct la luat tensiune după maratonul ăla, mă dă direct lovită. Dar n-am avut de ales.
Am ajuns în grafic, cu inima-n gât, am luat loc şi m-a întrebat suav: trebuie să faceţi psihologicul? No, cum să rezist? În milisecunda aia de dinainte de a articula ceva, cu gura deschisă, în mintea mea se băteau două răspunsuri: nu-ul care era răspunsul la „v-a trimis la psihologic?” şi da-ul care era răspunsul la „judecând la rece, credeţi că aveţi nevoie?”. Am zis nu şi mi-a fost ruşine, drept urmare am răspuns sincer la toate celelalte întrebări. Vârstă, că era femeie doamna doctor deci nu mă coafa să mă dau de 17 ani, la kilograme a zis să-i zic aproximativ aşa că am aproximat cu virgulă 5, că aşa mi-a arătat cântarul, înălţime habar nu am aşa că am aproximat tot cu virgulă deşi răspunsul corect era „sub limita normală”. Dacă văd, văd, şi imediat mi-am aruncat ochişorii pe tabelul ăla de deasupra ei încercând să învăţ pe de rost literele alea. Şi dacă aud, aud orice în afară de alarma telefonului dimineaţa. În rest, dacă văd un tablou cu un munte, aud susurul izvoarelor.
M-a ridicat şi a zis să mă întorc cu spatele la ea şi să ridic mâinile şi eu, cu gândul la izvoarele alea, am ridicat mâinile dar am uitat să mă întorc cu spatele, era s-o iau în braţe. Stau prost cu orientarea, v-am spus.

Am trecut testele, cică-s clinic normal. Nu ştiu ce înseamnă asta dar la întoarcere, ca să mă simt definitiv vinovată că am zis nu la testarea psihologică, am urcat într-un autobuz care nu ştiu unde m-ar fi dus dacă n-aş fi coborât la mama naibii dar de unde totuşi am ştiut să ajung acasă.
Asta a fost. Acum sunt acasă, nu porniţi GPS-ul să mă depistaţi, deocamdată nu e nevoie, strig eu când mă pierd prin cartier.

Foto

Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

82 de răspunsuri la Jurnal de om netestat psihologic

  1. kornnn13 zice:

    Felicitari !!! Eu l-as pica … sunt sigur 100% ⤵

    Apreciat de 1 persoană

  2. 🙂 lasă, treci aici, cu noi, toate testele; noapte bună!

    Apreciat de 1 persoană

  3. anasylvi zice:

    Deci pana la urma n-ai mai facut psihologicu’? 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  4. Să dăm vina pe strămoșii antici și de demult. Masculii la vânătoare, femelele în peșteră. Păi și-acum ne mirăm, noi femeile, că n-avem simțul orientării. Am ajuns și eu o dată în capătul orașului, dar am băgat scuza că nu cunoșteam încă limba germană. Cât despre psihologic…care-i legătura kilelor și a înălțimii cu domnul creier? Ciudat consult psihologic. 🙈 Bine că ai ajuns acasă. Totuși cred că pe undeva tot ni s-a transmis simțul orientării în spațiu. Măcar puțin cât să nimerim baia.😂 Să-ți spun că am o casă în zig zag și mi-a luat vreo două săptămâni să nu mă mai învârt anapoda prin ea? Șșșt, să nu mai spui nimănui!
    Te pup!

    Apreciat de 2 persoane

  5. Diana zice:

    Au schimbat traseul autobuzului – tu te-ai orientat corect. 🙂 Plus! Dintr-un loc necunoscut (sau putin cunoscut) ai ajuns exact acolo unde trebuia – si la timp!
    Zile senine iti doresc!

    Apreciat de 1 persoană

    • Cred că mă replofilez şi mă fac ghid. 😀
      La întoarcere, când am văzut că nu prea am ales bine autobuzul, în sensul că destinaţia era o stradă cât de cât aproape de mine dar una lungă cât o zi de post şi a luat-o pe o stradă care ducea în capătul celălalt, m-a pufnit un râs nebun şi nu ştiam cum să fac să nu mă hăhăiesc în autobuz, că era multă lume. E posibil ca totuşi la un moment dat să întoarcă şi să ajungă unde credeam. Dar am coborât, să fiu sigură.
      Sunt de groază!
      Îţi mulţumesc, Diana! O zi bună îţi doresc şi eu!

      Apreciat de 2 persoane

  6. Ioiii. Figura esti. Eu cu orientarea… stanga e dreapta ailaltă. Cand ajung anapoda zic ca e la capitolul: Sa ne cunoastem orasul.

    Apreciat de 1 persoană

  7. tcbianca zice:

    Cum faci tu din cea mai banală întâmplare o întreagă poveste😊. Frumos, Potecuta. Dar cu ce ocazie analizele?

    Apreciat de 1 persoană

    • Îţi mulţumesc mult, Bianca! Îmi place să râd de mine când am de ce. Şi cam am… 😀
      Nu au fost analize, e vorba de vizita anuală la clinica medicală cu care firma la care sunt angajată are contract. Nu faci analize, te vede medicul, te întreabă dacă ai probleme, dacă te doare ceva, ia tensiune, şi cam atât.

      Apreciat de 1 persoană

  8. Clinic normal inseamna clinic sanatos, adica esti apta, nu ai boli cronice sau vreo boala acuta in desfasurare. Esti sanatoasa tun. Cauza or fi plimbarile alea lungi cauzate de lipsa orientarii in spatiu, banuiesc ca nu ai permis de conducere, ca soferitele sunt femei calculate.

    Apreciat de 1 persoană

  9. Recunosc și eu că stau foarte rău la capitolul orientare, dar nu trebuie să facem o tragedie din asta. Bine că nu suntem dezorientați când judecăm la rece, în mediul nostru.

    Apreciat de 1 persoană

  10. Ioana zice:

    Ce bine e când totul se termină cu bine, zic! 😉

    Apreciat de 2 persoane

  11. Monica Tonea zice:

    Orientarea, bat-o vina. Nu e nici sora mea bună. Bine că au ieșit cum trebuie analizele. Pup

    Apreciat de 1 persoană

  12. ina02s zice:

    Cu mult umor textul tau. Dezorientarea te-a ajutat oarecum. Ai ajuns unde trebuie (si la clinica si acas’). Testul psihologic, n-a fost nevoie sa-l faci:P. O fii optional. 🙂 Numai bineee!

    Apreciat de 1 persoană

  13. tink3rbe11 zice:

    🤣🤣 probabil psihologicul nu era nimic să nu poți face, iar să răspunzi la o foaie cu întrebări sunt sigură că te-ai fi descurcat. Dacă ai putut să mergi cu mâinile întinse un pas în fața celuilalt și său privesti inainte…. întrebările erau floare la ureche.
    Mi-a prins bine povestea ta, Mult mai e până la anul!! 😍

    Apreciat de 1 persoană

  14. Ella zice:

    Adica pe bune, va face control medical si va testeaza?! De ce? 😆

    Apreciat de 1 persoană

    • Aşa stă treaba, Ella! O dată pe an mergi la medicina muncii, la clinica de care aparţine firma, să fie acolo, să vireze firma nişte bani, să fii asigurat. Şi mergi, te întreabă dacă ai probleme cu aia, cu aia, cu aia, te consultă, ia tensiune şi gata. E apă de ploaie dar aia e.

      Apreciat de 1 persoană

      • Ella zice:

        Imi pare chiar ceva …de nu am cuvinte! Stii cum vad eu situatia? Un fel de „asigurare” a angajatorului ca nu te vei îmbolnavii de ceva „grav” care cere o perioada mai lunga de recuperare si astfel el este prevenit din vreme sa te concedieze fara repecursiuni!
        Aici nu au voie sa stie istoria ta medicala si chiar daca esti bolnav nu au voie sa stie ce ai (desigur ca nu vorbesc de o raceala!) si nici cat va tine boala ta! Exista si aici un fel de „doctor” al întreprinderii, dar este logic sa fie ptr ca ne existand „certificatul” de boala, adica eu nu am nevoie de la doctoral meu de familie sau de la specialist de o hartie prin care sa dovedesc ca sunt bolnava …. hai ca m-am întins la vorba! 😆
        Deci, daca lipsesc de la service mai mult de doua saptamani trebuie sa fie un fel de control dar fara multe date! Sper sa ma fi înteles! 😆

        Apreciat de 1 persoană

        • Ella, eu am înţeles. Dar prea în serios ai luat. Nici mie nu mi-a cerut nimic de la medicul de familie şi serios, la controlul ăsta nu ar fi depistat nici la ghici dacă suferi de ceva. Adică a întrebat dacă port ochelari, dacă aud, dacă mă doare ceva. A luat tensiune, a ascultat la plămâni şi gata. Firma virează bani la sănătate, suntem asiguraţi. Şi cumva trebuie să se justifice şi banii ăia şi o dată pe an mergi să vezi dacă a mai slăbit sau s-a îngrăşat doctorul de la clinica aia. Nimeni nu ştie nimic de tine deci sub nicio formă nu e vorba de a te concedia preventiv sau alte din astea. Nu. Ăsta e cum fac mulţi de pe aici, o vizită de protocol şi atât. Şi până acum am mai fost o singură dată, s-a pus ştampila aia fără să ne vadă. Dar acum, că a trecut mult, a zis hai totuşi să mergem toţi.

          Apreciat de 1 persoană

          • Ella zice:

            Mea culpa! 😆
            Si? Ti-a crescut tensiunea … nu de alta dar vine vara! 😆 Parca nici cu auzul nu mai stai bine … Hahahahaha ……. Ca cu simtul de orientare e tragedie … ca la mine de altfel!
            Si nici macar nu esti bunica! 😆 😆 😆

            Apreciat de 1 persoană

            • 11 cu 7. Mai putea creşte puţin, era loc 😀
              Mă orietez după avioane deşi nu-s foarte sigură dacă aterizează sau decolează, că m-aş ghida după unde-i aeroportul. Cumva fac eu să mă descurc, mai departe de judeţ nu pot ajunge, oricum. Iau ocazie până acasă dacă o păţăsc 😀 😀
              Te pup, Ella!

              Apreciat de 2 persoane

  15. Florina zice:

    Nu stiu, dar sincer, e o chestie tipic feminina asta cu orientarea in spatiu? Mama, eu ma orientez perfect in timp, dar in spatiu… hm, acolo sunt pierduta, de aia nu iubesc excursiile in afara tarii 🙂

    Apreciat de 2 persoane

  16. Umorul tău este inconfundabil! 🙂
    Bine că ai ajuns acasă, sper fără vreun cucui, teafără și nevătămată.
    Eu nu mai mișun de una singură, deși am un simț al orientării impecabil!
    Uneori mi-e și ciudă!

    Apreciat de 2 persoane

  17. ecoarta zice:

    Poti sa te superi pe mine, dar eu m-am prapadit de râs! Nu de alta, dar eu as fi/sunt cam tot atat de ne-orientata in spatiu! Vorba ta, noroc ca unde trebuie sa merg fie stiu drumul pe de rost, fie ma duce GPS-ul! (ca pe aici, fara e mai complicat!)
    De-as stii ca dau de tine, as porni gps-ul, nu de alta dar mi-e plin sacul de povesti si nu prea am unde-l deserta😉😊
    Daca am facut teste psihologice!? O, da, in fiecare an si cu copaci, si cu intrebari, si cu linii…
    A, sa-ti spun: aveam o prietena buna si rezolvam impreuna😀pe considerentul ca daca ne scot „inapte” pentru…si ne trimit la balamuc, macar sa mergem amandoua!
    Doar bine si numai bine iti doresc!

    Apreciat de 1 persoană

    • Cum să mă supăr? Hai să râdem amândouă, eu de mine râd în fiecare zi!
      Auzi? Te rog eu să te bazezi şi pe mine cu testele alea, eu sunt sigură că am belele mari deci vom avea timp de povestit acolo 😀
      Tare m-aş bucura să mă găseşti! 😉
      Şi eu îţi doresc tot ce-i mai bun şi îţi mulţumesc mult!

      Apreciat de 1 persoană

  18. AnaMariaDămoc zice:

    Dar ai un şimţ al umorului fantastic Potecuţă.Ai pus rând după rând zâmbet pe buzele mele.Totuşi s-au asigurat că numeri şi vezi bine, au grijă(cumva) de voi…să nu vă pierdeţi ,,potecuţele ” cred!
    Bine, stând mai mult în casă în perioada rece, e normal că tot traseul oraşului,localităţii unde stai să îţi pară altfel…..eu ies să privesc pomii înfloriţi şi ameţesc de noutate şi înaltul lor.Fiecare face schimbări în curtea lui, mai vopseşte pune flori sau pomi noi(eu stau la ţară)!

    Mă bucur că esti bine!

    Apreciat de 1 persoană

    • Îţi mulţumesc mult, Ana Maria! E o bucurie pentru mine să ştiu că am putut aduce un zâmbet!
      Da, se poate spune că stau mai mult în casă, că e o muncă de birou ce fac eu, adică stau pe un scaun, într-un singur loc. Şi drumul de acasă la muncă şi invers e cam acelaşi, la cumpărături merg pe acelaşi traseu, prin oraş prin locurile cunoscute. Deci ştiu numai locurile pe care le frecventez. Restul… noutate totală 🙂
      Eşti o norocoasă dacă stai la ţară!
      Numai bine îţi doresc!

      Apreciat de 1 persoană

  19. Suzana zice:

    Textul tau este minunat chiar daca ai trecut printr-o experienta care nu prea imi place nici mie.
    Dar normalitatea din final conteaza, pana al urma. Mereu mi-am zis ca gps-ul meu e defect. Acum, pot constata ca nu sunt chiar singura, asa m-am linisit si cu acest subiect… 😀
    Totusi, experientelea asta care ne scot din zona obisnuita pot fi si interesante. Cunoastem si alte cartiere ale orasului! 🙂
    Numai bine si senin, draga Potecuta! O saptamana vesela!

    Apreciat de 1 persoană

    • Îţi mulţumesc tare mult, Suzana! Şi eu mă bucur să ştiu că nu sunt singura! 😀
      E chiar interesant, să ştii. Cum am mai spus, practic pot fi turist permanent prin oraş, fiecare zi poate însemna o altă zonă descoperită, chiar dacă trec zilnic pe lângă ea 😀
      O zi frumoasă îţi doresc şi eu!

      Apreciază

  20. Ana G. zice:

    Cam toate suntem fără simțul orientării în spațiu?! Vai de noi…

    Apreciat de 1 persoană

  21. Mugur zice:

    Ultima dată când am fost la medicina muncii nici eu nu am mai dar testele psihologice, nu de alta dar mi-ar mai fi luat încă vreun sfert de ceas în plus și nu aveam chef.
    La orientare… noroc de GPS că altminteri… D’aia mi-am luat încă un telefon, să fiu sigur că din două măcar unul mă duce acolo unde trebuie. 😀 Sigur, glumesc. Chiar mă descurc la orientare.
    Altminteri, să stii că mi-a plăcut povestea ta. Am și râs nițel, dar cred că nu te superi pe mine pentru asta.

    Apreciat de 2 persoane

    • Ultima dată când am folosit google maps, nu am înţeles care-s eu şi care-i locaţia. Eram pe jos, în Poiana Braşov, şi eu mergeam înainte, săgeata spre locaţie şi am zis că-i bine, că io-s săgeata. După vreo 15 minute de mers, n-am mai văzut săgeata, am întrebat un poliţist care a zis că-i taman în spate ce caut. Deci pas şi cu ăla.
      Ştii ce m-ar ajuta? O Sânzâiană din aia cum au maşinile, aia cu care se ceartă şoferii sau se iubesc, după caz, care spune când să virez la dreapta. Dar nu cu în 5 metri viraţi, că nu ştiu estima. Să vorbesc cu ea, să zică „vezi casa aia cu gard roşu?, după ce treci de ea, faci dreapta”. Aşa ar fi ok 😀
      Cum m-aş putea supăra? Eu râd de mine de câte ori am ocazia, am mai zis.
      O zi bună, Mugur!

      Apreciat de 3 persoane

  22. Marina Costa zice:

    Potecuto, noi suntem surori? Am si eu probleme cu care-i stanga, care-i dreapta, si luat autobuze invers. (Nici permis de conducere n-am incercat vreodata sa-mi iau). Al meu sot imi explica mereu ca orice strada are doua capete, ca am intrebat daca tramvaiul merge la Morarilor, mi s-a spus ca da, m-am urcat in el… si cand mi-a spus lumea sa cobor, n-am recunoscut peisajul, ca eram spre Republica, nu spre Pantelimon! La fel am patit si in Drumul Taberei, cu zisul Romancierilor… si am ajuns pe linia dinspre Mall, nu pe linia troleibuzelor. (Atunci, acum habar n-am ce mai circula, dupa ce au arat tot cartierul cu Metroul).

    Apreciat de 1 persoană

    • Tot ce se poate! După câte povesteşti, cred că da 😀
      Bine că nu sunt nevoită să circul des cu autobuze, e distanţă mică între destinaţiile mele, că aş fi client fidel pe la agenţii de poliţie, să mă descurce ei 😀

      Apreciat de 1 persoană

  23. Aoleu… si eu stau prost cu orientarea. Mai ales intr-un cabinet care cica e cu consultatii. Am patit asta la schimbarea permisului auto. Cand a trebui sa refac analizele medicale. Si dupa auz și vaz, a urmat consultul general. Doar ca a fost ceva cu totul neasteptat.

    Cand am auzit-o pe dna doctor sa imi ridic bluza peste sani si apoi sa merg sa ma consulte pe masa, am pierdut notiunile de baza. Am ramas blocata la faza cu bluza peste sani. Ca eram si cu fata. Si apoi a zis sa desfac sutienul. Habar nu am ce dorea sa vada. Ca am uitat sa o intreb. Dar macar nu era singura, ci cu asistenta. Altfel intram grav la banuieli. Au trecut 3 ani de atunci. Si mereu stau sa procesez orice cerinta din partea doctorului, de orice fel, inainte de executa :)))

    P.S. Bine ca ai ajuns acasa cu bine. Cu autobuzele nu-i de joaca!

    Apreciat de 1 persoană

    • Hhahaha, la tine a fost mai rău deci. Mie mi-a zis să mă întorc cu spatele cât eram cu mâinile sus, nu cu bluza ridicată. Hai că suntem bine, cred că ne putem descurca şi aşa. 😀 😀
      M-ai amuzat tare şi îţi mulţumesc!

      Nu e deloc! Mă consolez cu gândul că autobuzele astea nu părăsesc oraşul, asta chiar e bine! 😀

      Apreciat de 2 persoane

  24. Potecuta, iti spun sincer ca m-am distrat de minune citindu-te :). In ceea ce priveste orientare sunt… cum sa spun eu diplomat… o catastrofa ambulanta. Reusesc sa ma invart in cerc si sa-mi zic la un moment dat „parca am mai trecut pe aici”, dar fara sa fiu foarte convinsa :). Daca nu-mi iau un punct de reper, cu siguranta nu mai stiu unde am parcat si caut masina disperata gandidu-ma in prima faza ca mi-a furat-o cineva.

    Apreciat de 1 persoană

    • Mă bucur că te-ai amuzat şi îţi mulţumesc pentru că mi-ai dat şansa să înţeleg că nu-s singura. 😀 Deci şi tu te poţi învârti în cerc??? Cine mai e ca noi, spune tu 😀
      Îţi mulţumesc, Nicole! Să ai o seară frumoasă!

      Apreciat de 1 persoană

  25. „Potecile” se rătăcesc ? Felicitări pentru test ! A propos, trebuia să faci „psihologicul” ?

    Apreciat de 1 persoană

  26. Când am dat de permis, cu polițaiul in dreapta, eu am luat-o la dreapta, desi imi zisese sa fac stânga 😀 si asta de două ori, nu o dată. Omul a zâmbit, a făcut cum a făcut, m-a adus tot în intersecția in care eu facusem gafa și mi-a zis „acum hai la stânga, care e in partea cealalta de cum te gandesti tu sa mergi” 😀 ce-i drept, m.am panicat, căci credeam ca l.am enervat, însă omul chiar era amuzat.
    Dacă ma duci undeva, iar eu nu imi iau niste repere, nu stiu să ma intorc. Trebuie să fiu atentă și sa memorez case, clădiri, sa imi fixez niste puncte doar de mine înțelese ca sa mă reintorc 😀

    Apreciat de 1 persoană

  27. Amalia zice:

    🙂 🙂 Simpatica foc! Si eu ma pierd, chiar si cu gps-ul in mana. Norcul meu ca m-au invatat fetele mele sa-l folosc. Cat de cat…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s