O „piatră de hotar” pe noptieră

Dragă Monica,

M-am gândit mult cum să procedez şi nici acum nu-s convinsă că e cea mai bună variantă asta, a scrisorii. Chiar dacă pare că îţi scriu numai ţie, vreau să cred că toţi ceilalţi vor înţelege că e şi pentru ei, chiar îi rog să înţeleagă asta.
Ştii, de obicei aleg să pun articolele la secţiunea „Scrisori”, fie atunci când destinatarul e ştiut numai de sufletul meu, sau e chiar sufletul meu, fie atunci când ceea ce vreau eu să transmit, din ceea ce simt sau gândesc, nu poate fi scris decât aşa, ca şi cum aş vorbi unui prieten, fără să disec, fără să explic, fără să pun rimele sau silabele necesare unui vers. Ar fi mers oricum, ştiu. Dar nu cred că m-aş fi descurcat. Pentru că nu ştiu, nu pot, nu prea vreau să fac recenzii. Îi admir şi îi citesc cu drag şi interes pe cei care le fac, şi le fac bine. Dar eu nu pot. Pentru că orice carte pe care o citesc devine cumva parte din mine şi împrumută cumva din mine, din trăirile mele care se lipesc de file pe măsură ce se derulează, la ceas târziu în noapte. Se întipăresc pe file şi sclipirea din privire, şi surâsul, şi lacrima din colţ de ochi, şi tresăririle, şi început de vis când ochii încep să se închidă în ciuda efortului de mai întoarce cel puţin o pagină. Şi atunci, cum aş putea „tranşa” ceva ce a început să îmi aparţină şi să mă aparţină în acelaşi timp? Şi te-aş ruga să mă ierţi că nu pot.

Ştii, Monik, cartea ta nici nu cred că ar putea fi povestită. Eu nu ştiu cum aş putea face asta. E acolo atâta trăire încât e ca şi cum ai încerca să-i explici cuiva legat la ochi cum arată un câmp plin cu flori de primăvară. Sigur, cu talent, ai putea. Dar oricât de atent la detalii ai fi, tot i se va vedea uimirea atunci când va fi dezlegat şi va vedea frumuseţea şi o va simţi. Pentru că emoţia nu poate fi descrisă. Aşa e şi aici. Dacă aş avea talentul necesar, poate aş putea să scriu o recenzie, aşa cum ar merita Piatră de Hotar. Dar tot nu m-aş putea apropia de adevăratul ei sens.
Aromele braziliene şi nuanţa de castană decojită, trenuri care oferă întâlniri ce trezesc amintiri din copilărie şi apoi pasiuni stinse brutal, sau care spun poveşti de viaţă, poveşti lăsate în suspensie pentru a coborî în grabă în gara de destinaţie, Amsterdam, decizii la care ţi-e imposibil să te gândeşti, pregătirea mesei într-un timp apus dar intersectat cu un „azi” incert, Gara de Nord, oraşul de la mal de mare, toate astea te fac să găseşti corespondent în realitate, să identifici personaje, trăiri, întâmplări. Desigur, până la un punct sau de la un punct încolo. Cele mai multe, întrerupte parcă brusc sau cu schimbări bruşte de ton, de direcţie, de atitudine.
Dacă la prima povestire, după un periplu printre arome şi mistere, cumva te superi puţin că… nu s-a putut altfel, îţi dai seama repede că şi asta e parte din farmecul dat lor, din talentul cu care s-au scris, din mister. Şi deşi te aştepţi apoi ca ele să nu fie asemeni basmelor, tot te surprinde fiecare povestire-n parte şi te uimeşte viziunea, te vrăjeşte atmosfera şi te determină să ţeşi un final. Un alt final. Sau să te gândeşti cum ar fi fost dacă? Şi ajungi la concluzia că nu se putea mai bine de atât, că exact ăla trebuia să fie finalul, acolo trebuia pus punctul.
M-am întrebat de unde ai tu darul ăsta de a contura cu atâta acurateţe sufletul personajelor tale, în special pe cel al celor masculine. Cum te poţi transpune aşa, să le picuri senzaţiile alea, să le aşezi pe frunte gânduri arse de dor sau nelinişti. Şi mi-am răspuns. Că ştiam asta despre tine înainte să citesc cartea.

Trecând de la Povestiri la Reflexii, m-am simţit expusă. Ca şi cum aş fi fost în vânt, cu inima pe afară, cu frica de a nu fi lovită de rafale. După ce, de câteva ori, în prima parte, mi-am zis pfu, bine că e doar poveste, am realizat în Reflexii cât de firavă poate fi trecerea de la ficţiune la viaţă şi cât de aspru, câteodată, îşi împrumută una alteia culori şi sensuri. Răvăşitor dorul învelit în spuma albă, răscolitoare chemarea şi revederea, dulce şi dureroasă clipa la mal de mare care a ştiut să aştepte. Se fac incizii în Reflexii. Se scot la suprafaţă doruri pe care noi, oamenii, încercăm să le ţinem mai ascunse, să nu mai doară, se expun cele mai mari frici, se scoate suflet la vedere.
Şi printre lacrimi, se simte nevoia de mângâiere, de a-i spune ceva celei care-a scris. Dar nu ai decât ultima copertă, ora târzie, aproape de dimineaţă, lacrimi şi speranţa că îi vei spune cumva, în scris. Şi te trezeşti că ai scris enorm fără să-i spui mai nimic.

Ştii, Monica, nu prea cred că voi reuşi, oricum. Aşa că spun doar că Piatră de Hotar m-a luat de mână şi m-a purtat prin locuri la care doar am visat, prin stări cunoscute, prin emoţii trăite, prin lumi care mi-au vorbit despre nuanţe şi arome, despre aşteptări şi trădări, despre viaţă şi iubire, despre rătăciri şi reveniri.
Şi că îţi mulţumesc pentru tot ce-am simţit citind! Atât pot, mă iartă!

Acest articol a fost publicat în Scrisori și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

57 de răspunsuri la O „piatră de hotar” pe noptieră

  1. Roxana Negut zice:

    Ce frumos ai scris! Multumesc pentru recomandare! O voi trece pe lista de citit. Weekend frumos insotit de carti bune!

    Apreciat de 2 persoane

  2. Ella zice:

    Cat de frumos ne-ai prezentat cartea … si pe autoarea ei!
    Multumesc! Sa ai un weekend placut draga mea! :))

    Apreciat de 3 persoane

    • Cu siguranţă o vei îndrăgi pe Monica dacă o vei „cunoaşte”. Pun în ghilimele că e vorba de a o citi pe blog, nu e chiar o cunoaştere reală deşi ea se dezvăluie mult în scris.
      Mulţumesc mult, Ella! Weekend frumos şi multă sănătate îţi doresc!

      Apreciat de 2 persoane

  3. Zici că nu te pricepi, dar rareori mi-a fost dat să citesc o recenzie atât de frumoasă, de sinceră. Firește că pentru asta e cel mai important ca volumul să fie la înălțime, iar tu m-ai convins o dată în plus să-l comand cât mai repede cu putință. Mulțumesc și felicitări pentru tine și Monik!

    Apreciat de 3 persoane

  4. anasylvi zice:

    Draga Potecuta, de fiecare data cand fac o recomandare de carte, exact asta se intampla: simt ca nu pot, sub nicio forma, sa exprim plenar ceea ce mi-a adus respectiva lectura. Cu toate acestea, fiindca merita recomandate, fac un efort si incerc sa redau, macar in parte, emotia, senzatia si tot ceea ce starneste o lectura. Tu ai facut asta cu varf si indesat si te rog, atat de frumos cat pot, sa mai faci asta si cu alta ocazie cand ai o recomadare literara pentru noi. Cartea este din momentul acesta pe lista mea de lectura, sper sa o citesc in curand, asa de mult mi-a placut ce am citit aici. ❤

    Apreciat de 3 persoane

    • Să ştii că m-am gândit şi la tine când am scris. Şi mi-am zis că oare cum aş putea eu să mă ridic la nivelul recenziilor scrise de Ana, de … toţi cei care scrieţi aşa frumos recenzii care transmit atât de multe.
      Şi dacă tu spui că am reuşit, atunci chiar stau liniştită. Cartea asta chiar merită.
      Voi scrie data viitoare despre poezie. Şi pe urmă mai văd, poate încep să prind curaj. Deşi, la câte cărţi extraordinare sunt, e greu. Dar tu ştii asta cel mai bine 🙂
      Mă bucur mult de tot că ţi-a plăcut şi că îţi doreşti să o citeşti!
      Mulţumesc mult, Ana!

      Apreciat de 4 persoane

  5. O recenzie atipică într-o lume așa de tipică e tot ce-și poate dori un iubitor de literatură… 🙂

    Apreciat de 3 persoane

  6. Întotdeauna avem emoții cînd ne punem sufletul în scris, pentru că nu știm cum va fi primit și, mai ales, pentru că ne pasă. Eu așa zic, că numai emoția construiește frumosul. Na, că parcă vorbesc din cărți, înțelegi tu oricum 🙂

    Apreciat de 3 persoane

  7. condeiblog zice:

    Prin toată această simfonie de cuvinte, se detașează trei idei principale:
    -Prima, este că „Piatră de hotar”, cartea Monicăi Tonea, merită citită. Pe mine m-ai convins și se pare, nu numai pe mine;
    -Cea de a doua idee, ar fi că avem niște oameni foarte talentați, care se pricep de minune să facă recenzii. Subscriu din toată inima. Într-adevăr, prezentările lor reușesc să fie lecturi în sine, lucru pentru care și eu îi admir foarte mult. Nu nominalizez, din teama erorii de omitere, dar la fiecare dintre cei pe care i-am citit și mi-au plăcut, nu m-am putut stăpâni să nu îmi exprim aprecierea;
    -Și se mai evidențiază încă o idee, unde de data asta nu cad de acord cu dumneata. Păi ce credeai? Te-ai obișnuit ca toată lumea să-ți dea dreptate, nu-i așa? 🙂
    Pentru că zici la un moment dat, că nu știi, nu poți și nu vrei să faci recenzii.
    Cu vrutul, nu mă amestec. Vrei când simți, cum a fost acum cu această carte a Monicăi. Te-a făcut să-ți ieși din matcă și ai făcut-o. Cu succes.
    Cu știutul și pututul însă…mă întorc la prima idee: ne-ai convins, ce mai vrei? Spui că emoția nu poate fi descrisă și e adevărat. Însă faci parte dintre aceia puțini, care se străduiesc și chiar reușesc să prezinte unui nevăzător frumusețile culorilor, unui surd, gingășia sunetelor și anosmicilor despre câmpul înmiresmat al parfumurilor. Noi, cititorii dumitale, prin mila lui Dumnezeu binecuvântați cu toate acele simțuri care fac din viață o bucurie și nu un chin, recunoaștem când stările și senzațiile sunt bine redate. La fel cum înțelegem că „Piatră de hotar” este o carte pe care nu trebuie să o scăpăm. Cum crezi? În urma acestei recenzii înveșmântată în straie de scrisoare.

    Apreciat de 5 persoane

    • Nu ştiu cu v-am greşit eu de aproape de fiecare dată mă lăsaţi fără cuvinte. 😀
      Sunt copleşită, nu ştiu cum să fac să vă mulţumesc şi să vă spun că ceea ce-mi spuneţi contează mai mult decât aş putea explica.
      Da, cartea merită citită şi mă bucur mult că aţi tras concluzia asta în urma acestui text!
      Sunt de acord cu ce aţi spus, avem. Din fericire, sunt mulţi şi scriu extrem de bine. Recenzii care pot fi oricând separate de cartea despre care scriu. Căci da, devin poveşti. Mi-a fost şi mie teamă să-i enumăr, citesc vreo 5 dar tot cred că aş fi uitat şi aş fi regretat.
      Emoţie e şi acum, la citirea acestor cuvinte. Numai că de data asta nu o pot reda. Sper însă că o puteţi recunoaşte şi aşa.
      Vă doresc o seară bună, cu multe mulţumiri!

      Apreciat de 2 persoane

  8. ina02s zice:

    Ce frumos ai spus si cu cata sensibilitate si cu cat suflet, ca recenzorii ar trebui sa fie gelosi pe tine (nu vreau sa-i jignesc..) Noua, cei ce nu am citit cartea ne-ai dat un imbold sincer, de-a o citi, pe care nimeni nu-l pune la indoiala. Multumim pentru tot. 🙂 Numai bine!!!

    Apreciat de 2 persoane

    • Ina, din suflet îţi mulţumesc! Ba să nu fie, că eu nu pot scrie decât aşa, cu sufletul. Şi avem nevoie şi de oameni cerebrali. 😀
      Mă bucur că am transmis, mă bucur dacă am reuşit să vă fac măcar puţin să credeţi în cartea asta!
      Numai bine îţi doresc şi eu!

      Apreciat de 3 persoane

  9. ane zice:

    Mulțumesc pentru recenzia excelent făcută si de recomandare.
    Abia aștept să citesc și eu cartea.
    Felicitări pentru tine si Monica!

    Apreciat de 2 persoane

  10. Amalia zice:

    Ei, Potecuțo, dar asta este o recenzie minunată! Este imposibil să nu își dorească cineva să citească această carte.

    Apreciat de 2 persoane

  11. Monica Tonea zice:

    Potecuță, om scump, cu veleități de zână bună, de înger păzitor, de suflet întreg, fără ciobituri, cum să îți mulțumesc? Știi cât mă bucură că povestirile mele ți-au atins spiritul? Aveam așa emoții. Știam că ai comandat cartea, știam că te ținea trează noaptea și mă cuprindea neliniștea. Știi tu… ”Oare o să îi placă? Oare am scris bine? Oare…” Azi mi-ai adus un val de emoții în plus. Năvălitoare. Nu am știut gestiona imediat starea aceea bizară că ți se întâmplă ție și nu prea. Ești atât de talentată, încât, nu există gen pe care să îl atingi și să nu tindă spre perfecțiune. Felicitări întregi! Mă detașez că am fost subiectul principal, mă concentrez doar pe mesajul sublim ce l-ai transmis. E…înălțător. Și îți mulțumesc. Că m-ai încurajat, că ai crezut în mine. Că exiști, pur și simplu!

    Apreciat de 3 persoane

    • Monica, iar îmi aduci lacrimi în ochi. Tot de emoție, tot de suflet plin. Cum am pățit citind.
      Tu aveai emoții? Doamne, draga mea! Mi-e teamă că tot nu am reuşit să transmit cât aş fi vrut, cât de mult mi-a plăcut.
      Eu sunt fericită că ne-am intersectat gândurile pe aici şi astfel, în timp, am avut ocazia să descopăr omul minunat şi talentat care ne aduce cuvânt meşteşugit în dimensiunea zilei şi care acum se dezvăluie şi mai mult în cartea asta minunată.
      Nu ştiu cum e cu primii paşi, dar ştiu că primele zbateri ale sufletului tău au fost mângâiate de spuma mării, pe nisip. Şi că ai împrumutat din măreția ei.
      Îți mulțumesc, draga mea! Mult îți mulțumesc! Te pup!

      P.S Am văzut că am mesaj de la tine, dar nu am putut intra pe Fb de pe telefon în messenger. Imediat încerc de pe tabletă.

      Apreciat de 3 persoane

  12. Diana zice:

    Trebuie sa fie o carte foarte faina daca ti-a atins sufletul. 🙂
    Felicitari pentru (ne)recenzie si felicitari autoarei care reuseste sa atinga suflete.

    Apreciat de 3 persoane

  13. 1lauralaly zice:

    O recenzie trecuta prin suflet. Cuvinte ce sunt mai mult decat atat. Ti-am simtit emotia si trairile. Si uite asa e pusa pe lista de trebuie citit. Iti multumesc. Asa (ne)recenzii sa mai faci. Te imbratisez cu suflet si drag.
    Felicitari, Monica.

    Apreciat de 2 persoane

  14. Fiecare carte citită are universul ei care întrepătrunde simțămintele noastre îmbogățindu-ne universul cunoașterii.

    Apreciat de 2 persoane

  15. Iosif zice:

    Frumoasa prezentare !
    “O piatra de hotar” atât de minunat sculptata,
    cu slove ce exprima gândul, din inima curata
    O capodopera ce scoate-n evidenta arta,
    ce nu s-a dezmintit nici de aceasta data.
    Un Weekend magnific, draga Potecuta !

    Apreciat de 2 persoane

  16. Florina zice:

    Imi este si rusine sa-ti las acest comentariu ca, desi sunt din Brasov, am ratat (si) lansarea asta. Nu o cunosc pe Monica, dar imi place recenzia facuta de tine si m-ai facut tare curioasa… Ii doresc mult succes si sper sa-mi fac timp sa citesc si eu cartea ei anul asta.
    P.s.: Dupa ce scriu primul meu roman (ca asa intentionez in viitor) vin si te bat la cap, sa stii… 🙂

    Apreciat de 2 persoane

  17. Și ai reușit să faci o recenzie extraordinară, plină de emoții și sensibilitate .

    Apreciat de 2 persoane

  18. Beta zice:

    Suflet de aur, caracter de aur desigur si o recenzie de aur. Multumesc lui Dumnezeu ca am gasit in virtual asa oameni minunati si plini de talent ca voi cei si cele pe care-i citesc chiar daca uneori nu las urme. Sa fii binecuvantata intr-o zi de Duminica frumoasa ! ❤

    Apreciat de 1 persoană

  19. Asta nu a fost o recenzie, a fost o frântură din sufletul tău și îți mulțumesc cu respect că ne-ai dăruit-o!

    Apreciază

  20. Suzana zice:

    Nu stiu de ce eziti sa te alaturi jocului de citate. Ai scris minunat, mult peste o recenzie de carte.
    Si eu iti multumesc frumos pentru placerea ce am simtit-o citind!
    Zile frumoase, draga Potecuta! Pline de senin in suflet!

    Apreciat de 1 persoană

  21. Mona zice:

    Doamne! M-ai lăsat fără cuvinte! Am cartea lângă mine. Încep să intru în universul ei și îmi conturam idei despre cum și cum(!) o să scriu. Cum o să fac să fie simțită. Și m-am oprit și te-am citit pe tine…
    Să fii împlinită și fericită, Potecuță! Ești un om extraordinar cu un talent de a împleti emoții rar întâlnit. Cândva, poate vom avea privilegiul să împânzim blogosfera cu sentimentele și senzațiile pe care ni le-a oferit cartea semnată de tine.
    Iar, Monica! Te îmbrățișez, te felicit și te citesc cu tot sufletul! ❤

    Apreciat de 1 persoană

    • Abia aştept să resimt emoţia redată de tine, sunt sigură că o vei aşeza minunat în cuvinte!
      Mulţumesc, Mona! Mulţumesc pentru că îmi faci sufletul să vibreze la fiecare cuvânt!
      Hm, cred că ziua aia ar fi magică. Pentru asta însă am nevoie de curaj. Te îmbrăţişez cu drag mult!

      Apreciat de 2 persoane

    • Monica Tonea zice:

      Mona, cu sufletul mic, aștept prima reacție. Știi cum e, emoții cu carul, oricât mă încurajez. Te îmbrățișez și îți mulțumesc!

      Apreciază

  22. Pingback: Culeg o piatră de hotar și ți-o citesc la ureche – Gaby – Baghy – Gabriela

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s