Poveşti fără final

Toate poveştile încep cu a fost odată
-mai puţin cele de iubire care
au prostul obicei de a se plasa concret în timp,
fie că a fost ieri, acum un an sau acum o viaţă-
şi toate bârfele încep cu ai auzit de?,
mai ales cele despre iubire care le oferă
celor însetaţi porţii generoase de nelinişte
-mai puţin celor implicaţi care au prostul obicei
de a-şi trăi povestea fără să le pese-.

Şi toate poveştile se termină cu şi am încălecat pe-o şa,
ca să te readucă cu picioarele pe pământ,
să laşi visatul,
să termini cu imaginaţia,
să te asigure că n-a fost decât o poveste
care a fost odată, demult,
nimeni nu mai ştie exact când
şi poate că nici nu mai contează,
important e că e doar o poveste
şi gata.

Şi toate bârfele se încheie cu un fel de
jurământ-drept garanţie-
că aşa s-a auzit,
aşa s-a văzut,
aşa s-a bănuit,
că de n-ar fi nu s-ar povesti,
-mai ales cele de iubire care, culmea,
sunt singurele care nu au nevoie
de niciun fel de încheiere
pentru că ele dăinuie
şi dacă s-au întâmplat ieri
sau acum un an
sau chiar acum o viaţă,
că au ele prostul obicei de a trăi
dincolo de cele auzite,
dincoace de cele văzute,
şi mai presus de orice bănuială
a oricărui însetat de poveşti
despre oameni cărora nu le pasă
ce s-a auzit,
ce s-a văzut,
ce se bănuieşte,
pentru că pe ei îi preocupă
poveştile care încep cu
a fost odată, cândva, nu contează când,
important e că a fost,
chiar dacă a fost o simplă poveste.

Foto

Reclame
Acest articol a fost publicat în Suflet pe poteci și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

57 de răspunsuri la Poveşti fără final

  1. condeiblog zice:

    Da, dar o iubire de poveste. Ceea ce-i minunat !

    Apreciat de 3 persoane

  2. Roxana Negut zice:

    Cat de frumos! Povestile raman alaturi de noi o viata!

    Apreciat de 1 persoană

  3. admin zice:

    A republicat asta pe fata noptii.

    Apreciat de 1 persoană

  4. Ella zice:

    Cred ca poveştile nu aparţin cuiva anume… Ele au aripi si plutesc în aer iar când dau de fereastra unei minţi deschise, intră înăuntru iar apoi cãlãuzesc mâna care le aşterne pe hârtie…. 😆

    Apreciat de 2 persoane

  5. Iosif zice:

    Iubirea mea adevarata pentru “Poteci de dor”,
    a fost odata, este si va fi etern si în viitor.
    Chiar daca satelitii si antenele ar disparea,
    “Potecuta” va ramâne atemporal în inima mea !

    O saptamâna binecuvântata, draga Potecuta !

    Apreciat de 1 persoană

  6. anasylvi zice:

    Putina lume mai crede in povesti, dar tot e un inceput si acesta. De unde sa infloreasca totul, din nou.

    Apreciat de 1 persoană

  7. Alex zice:

    Ce frumos ai scris despre povești, dragă Potecuță. Nu putem să trăim fără povești, mai ales povești de iubire. Și fiecare cu poveștile lui… Și ce ne mai place să ascultăm și poveștile altora, căci pe ale noastre le știm bine. Ce ar mai fi lumea fără povești?
    Toate cele bune și o săptămână minunată! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  8. ina02s zice:

    Cum ne-ai plimbat in povesti sau in barfe, dar povestile de iubire nu se inscriu in nici un sablon.
    Si ele nici nu se vor termina, caci dainuiesc, dincolo de orice. Dar felul in care ne-ai spus, ce frumusete-n cuvinte. Multumim. 🙂 Numai bine!!

    Apreciat de 1 persoană

  9. Adevărat, sunt doar povești… Dar ne plac, nu? 😀 Mie îmi plac cele care încep cu ”a fost odată”. Bârfele nu le suport, nu le ascult, nu particip la ele. Cât despre poveștile de dragoste… socot că pentru fiecare om cea mai frumoasă e cea personală, chiar dacă ascultă sau citește cu plăcere și poveștile altora.

    Sănătate și numai bine, dragă Potecuță!

    Apreciat de 2 persoane

  10. Diana zice:

    O poveste de iubire dainuie – chiar si atunci cand iubirea aceea s-a sfarsit (a fost frumos cat a fost). 🙂 E amintire pentru cei care au trait-o, e poveste pentru cei care au auzit povestindu-se despre.
    Imi place cum ai scris – mi se tot contureaza, vag, un gand, si nu reusesc sa-i dau forma in cuvinte (pentru ca nu reusesc sa-l „stabilizez”); e ceva de genul: povestile si barfele seamana, cumva – povestile adevarate pot da nastere barfelor si o barfa poate deveni poveste. Uf! 🙂

    Saptamana minunata iti doresc, Potecuta! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Aşa e, Diana. Poveştile dăinuie şi când s-a scris „sfârşit” pe un colţ de ultimă filă. Rămân în sufletul celor care le-au trăit şi-n mintea celor care au auzit despre ele.
      Interesant gând şi l-ai conturat chiar frumos. Da, multe poveşti au dat naştere unor bârfe. Însă de multe ori bârfele se uită mai repede decât poveştile.
      Îţi mulţumesc mult! Şi eu îţi doresc o săptămână frumoasă!

      Apreciat de 1 persoană

  11. Mugur zice:

    A fost odată ca-n povești,
    A fost ca nuciodată,
    O Potecuță cu povești,
    Poetă minunată!

    De fapt, eu cred că poveștile au și final, doar că cel mai adesea acest final se confundă până la identitate cu începutul altei povești, așa că povestitorul nu mai termină niciodată de povestit. Așa și tu, cred că dacă te-am ruga iar tu ai avea la dispoziție timpul, ai putea să nu te mai oprești din povestirile tale, rimate sau nu.

    Apreciat de 1 persoană

  12. Ivy zice:

    Amândouă au ca suport ceva real, amândouă fac parte din genul dramatic, amândouă se amplifică şi se transmit pe cale orală, amândoua au mai multe versiuni, perspective. Singurul lucru care le diferenţiază este că o poveste de iubire are doar doi autori, o bârfă, că tot se poartă manelele, are ,,fără număr, fără număr”. :))))

    Apreciat de 1 persoană

  13. Ador poveștile, ele mă ajută să evadez din realitate. Iar, dacă nu au final, imaginația are frâu liber. Frumos și sensibil scris!

    Apreciat de 1 persoană

  14. ecoarta zice:

    Eu cred, dar numai eu cred asta, ca si povestile de iubire pot, uneori, sa inceapa cu „a fost odata”, din pacate! Imi plac povestile fie ca sunt pentru oameni mari sau pentru oameni mai mici, pentru ca povestile nu au varsta si nici cei ce le asculta nu trebuie sa aiba limita de varsta! Povestea din poezia ta e despre tabloul vietii, e despre bune sa nu, despre inceput si sfarsit, despre mine si despre tine, adica despre noi, cei care inca intelegem ca viata este o poveste…
    Prin padurea de cuvinte, a fost odata si-nca este o Poteca minunata. Dac-ai pasit pe ea, vei intelege frumusetea cuvantului…
    Zi buna sa ai!

    Apreciat de 1 persoană

    • Şi mie-mi plac poveştile, le ascult şi le citesc oricând, mai ales pe cele pentru oameni mai mici 🙂
      Îţi mulţumesc că ai primit povestea asta despre viaţă, despre mine, despre tine…! Şi îţi mulţumesc pentru frumuseţea cuvântului!
      Şi eu îţi doresc o zi frumoasă!

      Apreciat de 1 persoană

  15. Câte o poveste suntem fiecare dintre noi, sperând în adâncul inimii că se va spune, după ce ajungem la final, că a fost odată, iar cei care o ascultă să fie cât mai mulți și mai interesați. Cu învățături și fără bârfe adăugate, doar mici înflorituri, pe ici pe colo. 😉

    Apreciat de 1 persoană

  16. rofstef zice:

    A fost o dată este o certitudine care cu parere de rău nu o putem evita, dar nu ne oprim, mergem înainte spre ce va fi, va fi..
    Te Salut !!!

    Apreciat de 1 persoană

  17. Ana zice:

    Bre Potecut, da’ ceva concret n-ai?! Ca la mine-n cap e varza…asteptam subiectu’…
    Te pup, faino! 😚🤗

    Apreciat de 1 persoană

  18. Suzana zice:

    Mereu traim povesti! Cu finaluri diverse. Mi-a placut o zicere a lui Lennon:
    ‘Totul va fi bine in final. Daca nu este bine, nu este finalul’…
    O saptamana plina de povesti frumoase, Potecuta draga! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  19. Marian zice:

    De regula , povestile incep cu ” a fost odata ” deoarece-s povestite de unii mai batrani si mai experimentati in manipulari 😉 , unor copii adica , unor tipi oarecum naivi si atat de increzatori incat… cred orice si se-ncred in orice . Te contrazic { cu scuzele de rigoare } caci , nu toate barfele incep cu „ai auzit de „. Ca-ti strecoara ” in suflet zbucium si-n trupuri framantari ” vorba lui Beaudelaire , asta-i valabil pentru cei atat de naivi incat , ca si acei copii , se-ndoesc de puterea iubirii sau de increderea in cinstea si-n dragostea cuiva . Povestile s e termina cu ” si am incalecat pe-o sa ” in sensul ca : TI-AM ARUNCAT SAMBURELE INDOIELII …PLEC LINISTIT ASTEPTAND SA RODEASCA . Nu-mi apartine mie si gandirii mele adanci asta ci , lui Alexandru Graur dintr-o prefatza la Petre Ispirescu – Povesti nemuritoare de prin 1958 . In viata reala ” povestile ” / mai ales cele de iubire care, culmea,
    sunt singurele care nu au nevoie/
    de niciun fel de încheiere/
    pentru că ele dăinuie/ , nu se mai incheie atunci cand ” moartea ne va despartii ” ci , atunci cand se iveste pentru oricare dintre parteneri o… oportunitate si-o sti foarte bine . Pentru numele lui Dumnezeu Potecutza dar si Romeo si Julieta , au murit doar datorita neincrederii…amandoi ! Potecutza , este a N -a oara cand nu pot sa nu spun FELICITARI : AI SCRIS MAGISTRAL , MI-A MERS LA INIMA !

    Apreciat de 1 persoană

  20. AnaMariaDămoc zice:

    Și poeziile au început și sfârșit
    rămâne imaginația care nu are sfârșit!
    Idiferent că a existat sau nu…subiecte de povești se făuresc cât bați din palme!Sunt sigură că tu Potecuță ai vrut să subliniezi faptul că poveștile, da, pot continua…bârfa e trecătoare…rămâne ce e real…deși și realul se sfârșește ,tot ce rămâne în urma fiecăruia e poveste!Felicitări!

    Apreciat de 1 persoană

  21. tink3rbe11 zice:

    Oricum ai spune tot la alea de iubire ajungi!

    Apreciat de 1 persoană

  22. Îmi aminteşti de o poveste – era chinezească parcă… Finalul m-a impresionat. Doi îndrăgostiți fug pentru a putea fi împreună şi nu mai ştiu cum se întâmplă că ea se aruncă într-o cascadă. Doar că mişcată de gestul ei, o zeiţă face ca iubita să cadă la infinit în acea cascadă, fără să ajungă vreodată până la capăt.

    Apreciat de 1 persoană

  23. Imi plac liniile de tren. Nu stiu, ideea asta de a merge cu cineva până la capătul pământului fără să te întâlnești cu el niciodată. Exact ca liniile de tren, poveștile, basmele adevărate nu au nimic in comun cu barfa. Visătorii si mahalagii nu au nimic in comun. Parerea mea.

    Apreciat de 1 persoană

  24. Roximoronica zice:

    Poveștile tale fără final, draga mea Potecuță, mi-au retrezit dorința de a scrie una, măcar una…Din păcate nu mă pricep deloc la așa ceva. Te îmbrățișez, cu povești cu tot!

    Apreciază

    • Îţi mulţumesc mult, draga mea! Mă bucur mult să ştiu că a trezit o aşa dorinţă! Dar eu sunt sigură că poţi scrie mai multe, nu doar una, trebuie doar să încerci 😉
      Te îmbrăţişez şi eu cu drag!

      Apreciat de 1 persoană

      • Roximoronica zice:

        Trebuie să citesc multe povești pentru a mă obișnui cu schema lor și apoi să încep să improvizez. Deocamdată toate proiectele sunt suspendate pentru că mă ocup de al doilea blog. Aș vrea, cu ajutorul lui Dumnezeu, ca anul acesta să termin cartea. O sâmbătă frumoasă! 🙂

        Apreciază

  25. Mona zice:

    Povești vor fi mereu. Dar când trăiești povestea ta, nu îți mai pasă ne nimenea! (Am făcut și eu o rimă 😁)
    Trăieșe-ți povestea Potecuță! 🤗

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s