Spune-mi tu, ce e poezia
dacă nu e suflet,
dacă nu e zbatere
şi dacă nu e simţire,
puse toate la umbră de cuvânt
şi lăsate aşa, să fie găsite
de singurătăţi
ce se caută în tăcere una pe alta?
Ce e poezia,
dacă nu e strigătul mut
şi plânsul nevăzut
al inimii ce-şi caută ecoul
ascuns în altă inimă?
Dacă nu e durere
ce nu mai încape în om
şi nu e nici iubire
ce arde pe dinăuntru,
dacă nu e dor
ce pâlpâie neîncetat,
jucându-se cu umbrele
pe pereţii care ţin omul captiv
în propria-i fiinţă,
atunci ce e poezia?
Să-i spui poeziei
că are reguli
şi forme fixe,
că trebuie să existe
numai după norme
şi că, pentru a fi,
trebuie să respecte
un şablon,
e ca şi cum i-ai spune omului
că pentru a fi,
trebuie să aibă
ochii căprui,
altfel nu se poate numi om.
Lăsaţi poezia să fie
suflet,
să fie inimă
şi zbatere,
să fie dor
şi durere care,
pentru că nu mai încape-n om,
trebuie aşezată-ntr-un cuvânt
ce-şi va găsi alinarea-ntr-o rimă
care poate fi oricum
încrucişată
îmbrăţişată
împerecheată
albă
sau poate să nu fie deloc
dacă ştie cum să aline cuvântul
lăsat să plângă
tot plânsul pe care omul
nu-l mai poate plânge
sau să şoptească toată dragostea
pe care omul n-o mai poate striga
cu buzele arse de atâta dor.
Poteci de dor 
Suflet de poezie şi poezie pentru suflet.
ApreciazăApreciază
Suflet pentru suflet! 🙂
Te pup, Ivy! Îţi mulţumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Faină!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc!
ApreciazăApreciază
Poezia este ca o viziune pe care incerci sa o descrii in cuvinte, regulile, acolo unde exista, trebuie sa serveasca acestui scop, nu sa fie ele in sine scopul. Asa vad eu lucrurile, cel putin. ❤
ApreciazăApreciază
Şi eu cred că aşa ar trebui să fie. Să existe mai întâi un fond şi abia apoi o formă.
Îţi mulţumesc, Ana!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Foarte frumos! ❤
ApreciazăApreciază
Mulţumesc tare mult!
ApreciazăApreciază
Cata sensibilitate,caldura si adevar. Poezia e pictura sufletului prin cuvant. Nu are nevoie de forme, doar de cuvant.
ApreciazăApreciază
Aşa e, Laura! Are nevoie de cuvânt şi de suflet care să o simtă…
Îţi mulţumesc frumos! Te îmbrăţişez cu drag!
ApreciazăApreciază
Ca şi viața, poezia e o absență motivată între două singurătăți…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred că are un bun alibi… 🙂
ApreciazăApreciază
Frumos de tot! Mai mult nu stiu ce sa scriu. 🙂
ApreciazăApreciază
Ai spus mai mult decât crezi! Îţi mulţumesc frumos, Diana!
ApreciazăApreciază
Fumoase gânduri !
Poezia esti tu, expresia iubirii, pasiunii si dorului ascuns în profunzimea fiintei, sentimentul incontrolabil izvorât din preaplinul inimii, ce se revarsa în exterior, inundând spatiul înconjurator, irigând semintele uscate din ogor, germinând noi vlastari asemanatori arborelui de origine, o metamorfoza paradoxala, incomprehensibila a (re)nasterii din nou,
O seara si o saptamâna sublima, draga Potecuta !
ApreciazăApreciază
Cred că poezia e-n fiecare dintre noi, Iosif. Îţi mulţumesc frumos!
O zi frumoasă îţi doresc!
ApreciazăApreciază
Sensibilitate, duiosie. Sentimente, ”la umbra de cuvant”. Multam
ApreciazăApreciază
Eu îţi mulţumesc, Ina! Că le-ai găsit pe toate astea!
ApreciazăApreciază
Să ne citim alb și să visăm încrucișat! Zbaterile de suflet le vom citi în pereche cu rezonanțele regăsirilor-și acelea nedefinite!
ApreciazăApreciază
Îmi doresc să fie aşa! Îşi mulţumesc frumos, e prea frumos ce-ai spus, nu mai pot completa cu nimic, să nu stric sensul… 🙂
ApreciazăApreciază
Mă înclin! Absolut fantastic! Doamne, pentru a mia oară întreb .. pe când o carte? Pe când?Ești înzestrată cu un dar ce te face unică. Versuri scriu mulți, tu însă nu le scrii, tu le mângâi, le simți, ele se nasc din sufletul tău și se simte asta. Ești un om incredibil de cald, cu un suflet enorm, din care ies numai miracole, pe care le așterni aici. Ai putea să fii egoistă și să le păstrezi pentru tine, dar nu, tu le împarți cu noi, iar eu pentru asta îți mulțumesc și mă declar pe veci îndrăgostită de scrierile tale 🙂
ApreciazăApreciază
Călătorule, ce-mi faci tu mie… uite, nici nu ştiu ce să îţi spun. Cum să îţi spun cât de tare m-ai emoţionat? Ştii, voi aveţi o contribuţie atât de mare că nu ştiu dacă aţi putea înţelege vreodată. Pentru că le scriu cu toată încrederea şi le arăt fără frica de penibil, e şi pentru că voi aţi fost lângă mine mereu. Şi fiecare cuvânt al vostru a contat enorm.
Îţi mulţumesc din suflet, draga mea!
Mai e până la carte. Mai am de muncit până acolo…
Te îmbrăţişez!
ApreciazăApreciază
Nu există penibil la tine 🙂 Iar noi nu face decât să vedem ceea ce ești tu. Un om frumos cu un suflet care dă pe dinafară. Pupici și-o zi faină 🙂
ApreciazăApreciază
E prea puţin ce spun, ştiu. Dar mai mult nu ştiu ce: mulţumesc, Călătorule, mulţumesc mult!
Să ai şi tu o zi frumoasă! Te pup!
ApreciazăApreciază
Nu trebuie să spui nimic 🙂 Dacă ai știi cât mi-a luat să-ți scriu aseară și nu am spus nimic din ce aveam, pentru că nu găsesc cuvinte. Nu știu cum să mă exprim ca să spun exact cum trebuie. Cumva simt că știrbesc din strălucirea scrierilor tale, prin exprimări așa .. mediocre. Și așa simt la mai mulți. Pur și simplu simt că pic acolo ca un bolovan între diamante așa că de multe ori dau o steluță și plec cu capul în jos că nu am fost în stare să scriu ceva ca omul ăla să vadă cât îl apreciez. Aseară m-a luat valul, am simțit așa nevoia să scriu (la fel ca și acum, din câte poți observa :D) Și de multe ori e frustrant pentru că tu vii și-mi mulțumești și eu din nou nu știu ce să zic. Ce ai putea răspunde la un „mulțumesc”, când tu nu-l așteptai … doar ai scris ce ai simțit în legătură cu ceva. Fără așteptări de mulțumesc, fără să ți se spună că ai emoționat autorul.
Dacă ți se pare că am luat-o pe cărări, iartă-mă. Am o zi mai sensibilă, atâta tot. 🙂
ApreciazăApreciază
Călătorule, te rog mult să mă crezi că pentru mine orice cuvânt de la voi contează mult. Niciodată să nu mai stai să cântăreşti înainte de a scrie ceva. Nu e concurs de metafore aici, eu mă bucur nespus de orice semn. Nu scriu cu gândul că ia să vedeţi ce minunăţie vă arăt. Nu. Scriu direct din suflet. Şi uneori nici măcar nu ştiu dacă ar putea să placă ce scriu sau nu. Că eu nu prea mă pot evalua corect, ba din contră. Şi eu vă simt sinceri şi tot sincer mulţumesc, chiar dacă uneori mă fâstâcesc sau mă bâlbâi, noroc că pot corecta 😀 , şi nu e deloc teatru. Ştiu că poate unii şi-au dat în timp ochii peste cap, dar e treaba lor, eu chiar am fost sinceră de fiecare dată, eu chiar mă bucur mult şi uneori nici eu nu ştiu ce să spun când mi se spune ce mi-ai spus tu. Că nu-s poet, nu-s scriitor, sun un om care-şi lasă uneori sufletul la vedere…
Ce să iert? Că mi-ai făcut o bucurie? 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Imi era dor si de o poezie…una asa cum numai tu poti zidi din trup de litera si suflet de cuvant!
Ai dreptate: poezia poate fi oricum, adica nu oricum, ci sa cante…sa cante fiecare vers, fiecare strofa un cantec de iubire si dor…
ApreciazăApreciază
Uai, ce frumos ai spus! Da, aşa ar trebui să fie şi să facă.
Îţi mulţumesc mult, mult! Eu doar încerc…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Poezie e tot ce ai spus tu și tot ce se va mai spune dintr-o inimă care vibrează, către alte inimi care bat în același ritm.
ApreciazăApreciază
Mulţumesc mult, Petru!
Sigur, nu orice înşiruire de versuri e poezie. Dar nici nu putem să-i punem poeziei compasul pe creştet… şi eu cred că ea vibrează mai întâi în suflet.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Asta e poezia:)
ApreciazăApreciază
E prea mult spus, Gia, zău… 😳
Îţi mulţumesc frumos!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mie îmi place:)
ApreciazăApreciază
Mă bucur mult! Mulţumesc încă o dată!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De la tine din inima … pentru noi! Multumesc Potecuta!
ApreciazăApreciază
Eu îţi mulţumesc, Ella!
Să ai o zi frumoasă!
ApreciazăApreciază
Potecuto, poezia mi se pare reusita, dar … nu amesteca sufletul cu mintea pentru ca-si pierde farmecul.
Paragraful cu „Sa-i spui poeziei …” nu mai e suflet, e gindire, ratiune. Tot asa si termenii tehnici referitori la rima. Asta e o poezie de suflet in care termenii tehnici n-au ce cauta. Sunt ca un pahar cu apa rece care te trezeste din visarea pe care-ai creat-o in prima parte.
Si pentru a fi mai explicit, poezia, in ansamblul ei, e suflet, pe cind pasajul si termenii respectivi sunt ratiune si aici vad eu dezacordul.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îţi mulţumesc tare mult, papa! Ca de obicei, apreciez mult obiectivitatea ta. Nu încerc să mă scuz dar… mda, există un dar 😀
Dacă aş fi scris o poezie despre poezie, neinfluenţată de nimic, altfel ar fi stat lucrurile. Ideea asta însă a venit tocmai de la o „raţiune” impusă cumva unei poezii. Nu la mine. Am citit cândva părerea cuiva despre o poezie scrisă de cineva fără pretenţii de poet. Poezia era frumoasă, omul care a scris-o nu pretinde că-i poet. Şi cineva i-a demontat-o pas cu pas, pe ideea că e de neaccepat ca o casă să rimeze cu o masă sau o floare cu un soare. Nu există, e rău, nu e poezie asta. Că poezia e musai să aibă nu ştiu câte strofe, nu ştiu câte versuri, nu ştiu ce formă. Ceva de genul.
Înţeleg perfect ce ai vrut să spui şi da, e cam ca nuca-n perete chestia aia tehnică. Dar mi s-a părut cam exagerat acel comentariu şi îmi stătea pe cap ideea asta de a pune poezia într-un chenar şi dacă nu e cu unghi perfect… nu e poezie. No, asta a fost povestea 🙂
ApreciazăApreciază
Exact asa cum spui! Termenii tehnici n-au suflet, sint rigizi si reci. Ca si critica. Poti numi critica mea poezie? Nu, in niciun caz. Tot asa si paragraful la care m-am referit.
Ma bucur ca mi-ai inteles perfect intentia.
ApreciazăApreciază
Poezie nu se poate numi dar de ajutat, ajută critica ta! 😉
Eu îţi înţeleg întotdeauna intenţiile. Bine, la început, când eram şi eu mai mică, o târă îmi era frică. Numa o ţâră. Mi-a trecut între timp, acum profit de câte o „ceartă” şi învăţ rapid din ea 😀
ApreciazăApreciază
Buna ziua!!!
Tare frumos draga mea Potecuta!!! 💐❣
Adevarat suflet minunat!!! 😘☕🤝🍀❣
O zi cu bucurii!
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc mult, Ileana! O zi frumoasă îţi doresc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Publicarea, în orice spațiu, a poeziei e un risc asumat de poet, amator sau nu. Aș zice că seamănă cu ieșirea la horă sau primul bal al unei tinere fete. E posibil să placă sau, dimpotrivă, să-i fie criticată „forma”, pentru că primul impact e cel vizual. Puțini se încumetă să-i descifreze „sufletul”, empatia vine mai târziu, funcție de „experiența” privitorului, dar și a autorului. Am interpretat versurile tale, Potecuță, ca o „ars poetica”; se potrivește stilului tău cald, meditativ, sincer.
Dar astăzi, arta – în general, și poezia – în special (modernă și post modernă), nu numai că nu mai este încorsetată de rigori, dar, după părerea mea, a scăpat rău hățurile… Oricum, eu am citit pe blogul tău poezii clasice atât de frumoase, încât aici cred că doar te-ai răsfățat un pic, poetic vorbind. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
I-am spus lui papa ce m-a determinat să scriu asta, la modul ăsta. Deci nu mie mi s-a spus, deşi n-ar fi fost exclus, că nu e ca şi cum eu aş putea fi scutită de asta 🙂
Nu ştiu de ce unii dezmembrează o formă şi se fac că nu observă deloc un sens, un fond, un pic de suflet. Şi când omul mai şi spune că… eu nu-s poet, nu pot fi, asta am simţit, asta am scris, e un blog, nu e cenaclu, atât am putut, mi se pare puţin exces de zel să-i dai cu regulile-n cap. Zic şi eu… 😀
Da, e foarte posibil să fie aşa, arta în general a devenit parcă prea uşor accesibilă, în sensul că aproape orice e considerat a fi artă.
Anna, mulţumesc din suflet! Eu scriu aşa cum simt, aşa cum „aud” pe dinăuntru. Nu ştiu cum trebuie scrisă o poezie, de aia nici nu le numesc poezii, sunt doar un fel de. Contează mult ce-mi spui. Mulţumesc!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
superbă. m-ai amuțit de drag.
definiția mea pentru poezie este că ea, poezia este forma deplinei sincerități. fraza cea mai plină de iubire a sufletului.
ApreciazăApreciază
Şi tu m-ai amuţit cu această definiţie. Eu te-am amuţit pe tine? Uf… asta chiar mă onorează, psi!
Îţi mulţumesc mult, mult!
Voi ţine minte definiţia ta, e superbă!
ApreciazăApreciază
o folosesc des, așa că este posibil s-o mai fi spus. 🙂
și da, poți s-o păstrezi, s-o folosești cum vrei tu. cu drag. 🙂
ApreciazăApreciază
Nu, o ţin numai pentru mine. Nu o folosesc, e doar pentru suflet. Sau, dacă o folosesc, o fac cu link 😉
ApreciazăApreciază
sunt doar cuvinte, nu dețin eu monopolul pe ele, draga mea, așa că folosește-le cum crezi tu de cuviință. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O altă definiție mai potrivită dată poeziei nici că aș găsi. Aș mai adăuga-o și pe aceea de mai
ApreciazăApreciază
…sus. E perfect! 🙂
ApreciazăApreciază
Mulţumesc din suflet, draga mea! Te îmbrăţişez!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Of, Potecuță! Am lăcrimat. Ți-am mai spus că eu redescopăr poezia datorită ție. Iar poezia e emoție. Tu ești emoție! ❤
ApreciazăApreciază
Cu emoţie îţi mulţumesc, Mona! Şi cu tot dragul! Mai multe nu ştiu ce să zic. 😳
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce poezie minunată! Aș numi-o un fel de „ars poetica”, între toate poeziile cu care ne-ai bucurat inima aici, pe blogul tău. Pentru că din toate versurile pe care le-ai scris, am înțeles cu toți că poezia este „suflet… inimă… zbatere…dor şi durere…”. Felicitări pentru tot ceea ce scrii atât de frumos! Și mulțumiri pentru că le împărtășești cu noi.
Toate cele bune, cu mult drag! 🙂
ApreciazăApreciază
Mă bucur din suflet că a ajuns emoţia şi la voi, aşa cum o simt eu când o scriu.
Îţi mulţumesc mult, Alex! Pentru toate cuvintele frumoase pe care mi le dăruieşti!
O zi frumoasă îţi doresc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Frumoasa definitie a poeziei, Potecut!Doamne, ce imi mai place sa te citesc!
ApreciazăApreciază
Te îmbrăţişez cu drag şi îţi mulţumesc mult, mult!
ApreciazăApreciază