Când google o dă în bară…

Dragă google,

în primul şi în primul rând, vreau să-ţi mulţumesc pentru că… you made my day, vorba lu’ bunicu’ din partea mamei, după ce strângea ouăle din cuibar. Bine, nu zicea el chiar aşa, cuvânt cu cuvânt, zicea „no tu muiere, numa tri găini s-or ouat az, cre că aia golaşă îi beteagă”, dar aproximativ cam tot aia e, nu ne mai încurcăm în detalii.
Sigur că tu ştii despre mine ce voi mărturisi în următoarea propoziţie, dar lasă-mă să o spun totuşi: eu dimineaţa percutez mai greu. Nu mă ţine mult, numai până pe la 12-13, depinde de câte linguriţe de cafea am pus în filtru. Azi a fost greu, recunosc. M-am trezit dormind şi aşa am rămas. Ca de obicei, m-am lovit de doi pereţi până am ajuns la baie, era să-mi rup o unghie până mi-am pus brăţările pe care le port numai de 1 martie, da, măi, alea cu alb şi roşu, cu şnur, m-am înţepat în acul mărţişorului pe care l-am pus pe rochiţă şi era să mă strâng de gât cu eşarfa. Păi da, că m-am grăbit să o strâng şi-am strâns. Da’ nu-ţi face griji, am scos repede limba, am desfăcut nodul în timp util şi-am fugit.

Mă aşteptam să-l văd pe taximetrist lângă maşină, cu mâinile încrucişate la piept, rezemat de uşa deschisă, cu un trandafir în gură, să-mi spună că vai ce onoare să duc în maşina mea o fiinţă atât de graţioasă, vă rog să primiţi umilul meu mărţişor… din astea. N-ai văzut. Era un domn morocănos, eu am salutat cu glasul meu duios, abia a răspuns, nici n-a mişcat buzele când a zis un mmmneaţa şi mi-a luat şi banii pe cursă. Ce zici de el? Nu ştiu, cred că şi el dormea, altfel cum să-mi explic că n-a observat ce minunăţie a ieşit din bloc. Da, era vecina de la 4, are 19 ani, ilegal de tânără.

După toate astea, sigur că, potrivit cercetătorilor britanici, ar fi trebuit să plâng, la fel de graţios cum mă deşir iarna pe gheaţă, să suspin ca o domniţă când stă vara, într-o rochiţă diafană, pe un mal, ascultă susurul izvoarelor şi când… îşi bagă picioarele în el de râu, îşi dă seama că-i cam rece.
Dar ai avut tu grijă să nu mă laşi să cad în disperare. Tu ai făcut eforturi ca eu să râd în hohote şi apreciez şi de aia-ţi scriu.

Să ne faci tu aşa o surpriză să ne mărţişoreşti în halul ăsta? Gugăle, fii atent că te învăţ. Că degeaba zic nişte din ăia invidioşi că tu eşti deştept, eu ştiu că nu eşti, nu pune la suflet, mămică, e rea lumea.
În primul şi în primul rând, niciodată, dar niciodată, nu te duci la un român cu 4 flori decât în cazul în care omul ăla nu le mai poate număra. Eu ştiu că ramul nu stă să-nflorească după norme, cu număr impar, n-are el timp de asta. Dar cum râul, ramul… îmi e prieten numai mie, tu trebuie să le numeri. Dacă mai puneai una, nu se rupea craca aia, zău.
Doi: unde, pe teritoriul acestei ţări, ai văzut tu azi ramuri care să arate aşa? Unde? Gugăle, o fi de azi primăvară, că aşa ne place nouă să spunem, dar nu-i pe bune, tu chiar ai crezut? Florile alea explodate sunt prin mai, nu azi. Ai încurcat emisferele de emoţie.
Trei: explică-mi şi mie cum pisici bate vântul ăla de leagănă ciucurii ăia doi aşa… alandala. Arată ăia de zici că au fumat leuştean şi se cred doi elefanţi pe o pânză de… ştii tu. Spune tu, cum? Că buclele mele nu se bălăngăne aşa când le răvăşeşte adierea. Merg numa într-o direcţie şi toate odată.
Şi patru: gulăle, eşti sadic de ironic, zău. Eu ştiu că e tărăboi mare cu legile justiţiei pe la noi, dar să faci tu două… brăţări din cele două litere de O…? Te-ai întrecut pe tine, pe cuvânt de… libertate de expresie!
Sigur că-i belea mare pe cap de locuitor azi şi va fi şi-n 8… dar numa’ aşa, să te scapi? Cu noi? Noi, alea mai delicate şi mai preţioase suflete de pe toată suprafaţa Terrei? Ne-ai băgat un mărţişor pe gât şi te-ai scos, nu? Gugăle, gugăle, mare pişicher…
Bine, eu apreciez, nu-i vorbă. Că doar numa’ ce-am zis că nu stau să analizez o urare, acum stau să-ţi descos cadoul? Eu numa’ zic.

Cam asta e. Acum te rog să le ceri tu iertare dragilor mei care vin aici. Că din vina ta am scris asta în loc să fiu şi eu serioasă, să fiu melancolică, să scriu versuri despre şnur împletit cu dor şi senin de suflet şi cu tremurat de ghiocel şi alte din astea, cum se scrie în mod normal azi. Eu le doresc tuturor o primăvară frumoasă. Dar cere tu scuze pentru că n-am putut să fac asta mai… graţios, exact, asta am vrut să zic.

Nu chiar cu drag,
dar … tot eu.

Foto