Dacă unul e prost, automat noi suntem deştepţi?

Intru direct în subiect, nu mai fac introducere, nu mai ocolesc drumul, aleg varianta scurtă. Vă spuneam la postarea trecută, Frânturi de jurnal, că aş vrea să vă întreb despre o chestiune destul de răspândită şi care poate genera o discuţie lungă şi complexă. Dar eu aş vrea să vă spun cam ce m-a pus pe gânduri şi ce anume m-a făcut să mă întreb, tocmai ca să nu vorbim la modul general, ca să nu ne pierdem prea mult pe drum. Sigur, plecând de la exemplul meu, se poate devia oricât. Dar măcar avem un punct de pornire în jurul căruia să dezbatem. Recunosc, nu aş fi scris chiar azi despre asta dar am văzut că tocmai aspectul pe care nu am vrut să îl discut a trezit cel mai mult interesul aşa că încerc să conturez cumva.
Presupunem că Georgel se face cumva remarcat la gogoşeria de cartier, fără să fie angajatul acelei gogoşerii.

Dar intră cumva în dialog cu responsabilul, vine cu idei, încearcă să revoluţioneze industria de gogoşi şi chiar îşi aduce aportul cumva. Dar: acea gogoşerie, fiind una care în timp s-a pliat pe cerinţele celor din cartier, vinde şi gogoşi simple, şi cu ciocolată, şi cu gem, şi cu brânză. Georgel vine cu ideea să se facă şi gogoşi cu guacamole, că na, sunt şi gusturi rafinate. I se spune-n repetate rânduri că ar fi ciudat, că nu prea ştiu oamenii de asta, că e o combinaţie mai puţin cunoscută şi că nu s-ar vinde. Şi că alea ar fi ca nuca-n perete acolo. El aduce argumentul că poate cei din cartier nu vor cumpăra, dar măcar vor afla de asta şi tot va fi bine. Şi că se va auzi în alte cartiere şi cei cu gusturi rafinate vor veni să cumpere. Ca să fie bine, s-a decis să se implementeze ideea lui.
Stop.

Câţiva ani mai târziu, îl avem pe Georgel care de luni de zile strigă că îşi deschide propria gogoşerie, după ce la aia de cartier nu a mai trecut din lipsă de timp. Ce strategie adoptă el? Păi prima dată, una-n care a strigat la portavoce că: băi, ăia vând gogoşi cu brânză, sunt oribile alea cu brânză, toată lumea ştie. Toate gogoşeriile din lume sunt praf, că vând gogoşi cu brânză. Noi aşa ceva nu vom face deci e clar că noi suntem mai buni ca toţi.
Doi: e aberant să vinzi gogoşi cu guacamole lângă gogoşi cu gem, e o varză oribilă acolo, nu se acceptă aşa ceva, o gogoşerie care se respectă nu va face asta niciodată. Asta-nseamnă numai să cerşeşti clienţi, păi eu nu mă rog de nimeni, clienţii vor veni singuri la mine doar pentru că eu sunt mai bun şi sunt mai bun pentru că nu vând gogoşi cu brânză. La mine va fi cum nu e nicăieri în lume.
Trei, după două zile: am meditat îndelung şi am ajuns la concluzia că totuşi vom vinde şi noi gogoşi cu brânză, dar va fi o brânză fină, foarte scumpă, pentru gusturi foarte rafinate, sperăm să înţelegeţi decizia de ultim moment.
Gogoşeria încă nu e deschisă. Încă promite.
Stop.

Evident, asta e o încercare de lovitură sub centură. Nu mă interesează motivele, e fix treaba celor implicaţi. Totuşi, nu pot să ignor modul ăsta de gândire şi de acum vorbim la modul general şi m-aş bucura dacă aşa vom proceda şi-n discuţii că nu cred că Georgel al nostru e caz izolat.
Deci: cafeaua asta e caldă. Asta nu e caldă deci e rece. Simplu. Dar se poate aplica asta când vorbim de calitate? Dacă ceva nu e gustos pentru că e foarte sărat, înseamnă că un altceva care nu are sare e automat gustos? Mie sincer mi se pare extrem de simplistă această gândire dar cine sunt eu să spun asta?
Tragem concluzia că o carte e proastă pentru că… nu ştiu, că personajele nu au nume şi sunt greu de identificat. Ok, ăsta poate fi un minus. Dar automat toate celelalte sunt bune pentru că au personaje cu nume şi eventual prenume?
Sigur, bun şi rău, deştept şi prost sunt atât de relative încât e aproape imposibil să fie încadrate undeva. Deci da, avem nevoie de un termen de comparaţie. Un film poate fi mai bun decât un alt film pentru că… şi tot aşa.

Dar cum e în cazul oamenilor? Putem fi mai buni într-un domeniu sau altul, sigur. Dar mai bun nu înseamnă bun. Şi în niciun caz bun la modul general. Sau nu?
Da, eu pot fi mai bună la alergat (nu eu 😀 ) decât unul care nu poate alerga decât doi metri. Dar asta nu mă face bună la alergat şi nici bună la sport în general.
Sunt poate mai puţin bună în meseria mea decât colega mea. Dar asta o face pe ea bună în meserie sau pe mine proastă în aceeaşi meserie? Ce anume face să intervină această comparaţie şi până unde putem merge cu calificativele astea?

Foto

Reclame
Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

75 de răspunsuri la Dacă unul e prost, automat noi suntem deştepţi?

  1. 9 zice:

    Nu știu potecuțo ce să spun. În primul rând nu mă compar cu alții. Dacă cineva dorește să mă compare cu alte persoane, treaba lui, nu-mi pasă. 🙂 Să fie sănătos!

    Apreciat de 1 persoană

    • Dar dacă vor să se compare cu tine şi urlă că io-s mai bun pentru că ea are căciulă albă şi căciulile albe sunt demodate şi după două zile poartă căciulă albă? Da, sigur, e treaba lor. Dar am vrut să înţeleg mecanismul lor de gândire, că-s în ceaţă 😀
      O zi frumoasă îţi doresc, cu drag!

      Apreciat de 1 persoană

  2. Ivy zice:

    Exista standarde de calitate si ocupationale in cazul ocupatiilor, pentru oameni avem fiecare standardele noastre sau criterii. Uneori fara sa constientizam le aplicam, poti sa le spui prejudecati sau judecati provenite din experiente anterioare, uneori sunt instinctele, de asemenea cognitii subconstiente care intervin in relatii, dar numai copiii accepta din prima ceva ca fiind bun, fara sa analizeze. Selectam dupa tipul de cultura, dupa vocabular, in functie de cum ne simtim de liberi in exprimare in preajma unei persoane. M-am intins mai mult decat subiectul. :)))

    Apreciat de 1 persoană

    • Mishuk zice:

      hai că e bine 🙂 Dănuțo, dacă eu am cap de bostan plăcintar, fac parte din familia bostanilor? și dacă scriu cuvinte în rimă sunt mai bun ca un bostan? dar dacă nu există plăcintă de M. nu pot intra în familia bostanilor?.
      ps. mi-e dor de un dovleac copt

      Apreciază

      • Ivy zice:

        Nu stiu daca ai aroma, cum am spus exista criterii, chiar daca nu recunoastem. Nu ai structura unui bostan, nici culoarea, deci nu, nu poti fi bostan si stii si tu asta. Nu poti compara pepenii cu bostanii si nici pe cei care stiu in teorie cum se face o placinta, cu patiserii, care poate nu stiu sa explice reteta, dar stiu sa o faca. Eu aveam chef de o pizza in seara asta, dar e bine ca e prea tarziu sa ma agit prin bucatarie. Nu ca as sti sa fac! :))))

        Apreciat de 1 persoană

    • Sigur că există standarde, mai ales când vorbim de aceeaşi meserie, de acelaşi aluat. Absolut. Dar nu e de SF că azi spui că trebuie pusă nucă de cocos pe nu ştiu ce plăcintă, ca să ieşi în evidenţă, să fie asta cireaşa de pe tort, că dă bine printre alte plăcinte, apoi urli că a ta e mai bună tocmai pentru că nu are nucă de cocos şi după aia iar urli că pui nucă de cocos şi asta-nseamnă că eşti bun pentru că tu numai cu cocos faci plăcinta? 🙄

      Apreciat de 2 persoane

      • Ivy zice:

        Ni se vand atatea ,,gogosi”, incat e greu sa deosebesti ce este cu adevarat bun, de fake. Marketing si daca afli ce este in spatele tejghelei, incepi sa faci si deosebirea. :))) Nu stiu, zic si eu.

        Apreciază

        • În situaţia asta, cred că nici nu e nevoie de deosebire, fiecare alege fix ce e pe gustul lui fără ca asta să însemne că unul e mai prost ca altul. De aia mi se pare şi exagerată trâmbiţarea asta a lui. Dar deh, să zicem că e democraţie şi e permisă orice formă de manifestare 😀

          Apreciază

  3. ina02s zice:

    Multe nuante in text. Mie mi s-a parut clara exemplificarea cu alergarea. Daca eu alerg 50 m in 30s si tu alegi in 25s, nu inseamna ca tu esti atlet de performanta. Nici gand ca bati vreodata un record. Deci nu esti tu mai bun si eu mai prost. Comparatia e defavorabila celui infatuat. Eu am o vorba ”Cel mai bun angajat, nu-i suficient de bun daca nu stie sa faca echipa, te poti lipsi de persona lui.” Poate fi bun intr-un job izolat, dar cam atat. Trebuie sa poti sa-l respecti pe cel de langa tine, sa-l ajuti, sa socializezi cu el, sa-l intelegi. Si el trebuie sa aiba ceva ”special”, ce tu poate nu poti observa din cauza implicarii tale. Oricum toti suntem diferiti si asta-i si farmecul. Ce plat ar fi totul, de am fi ca doua picaturi de apa. 😀 In fine… Usor de pus etichete. Stii cum se spune, e mult mai greu sa faci bine cuiva, decat rau. Numai bine! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Exact! În diversitate e tot farmecul! Şi da, şi eu cred că în echipă se vede cel mai bine ce poate fiecare.
      Când însă vrei să urci călcând pe cel pe care încerci să-l pui jos, fără succes, apelând la tehnici murdare, nu mai e vorba nici de competiţie, nici de performanţă, nici de nimic altceva decât de… dar mai bine tac 😀
      Îţi mulţumesc, Ina! O zi bună îţi doresc!

      Apreciat de 1 persoană

      • ina02s zice:

        Nu trebuie sa nu reactionam, desi uneori ne temem de urmari, de interpretari, de jena ca cineva a putut face ceva cu care noi nu suntem de acord veci (si am spus toate enumerarile gandindu-ma la mine…). Eu cred intr-o justitie divina, uneori. Cel ce calca pe cadavre va plati precis.

        Apreciază

      • Marian zice:

        ” Când însă vrei să urci călcând pe cel pe care încerci să-l pui jos, fără succes, apelând la tehnici murdare, nu mai e vorba nici de competiţie, nici de performanţă, nici de nimic altceva decât de… dar mai bine tac 😀” Asta facem cu totii de la inceputurile omenirii iar Abel si frate-su’ au dovedit-o din plin sau crezi cumva , c-ar exista o ” tehnica ” murdara , mai perfecta decat cea folosita de catre Cain ?

        Apreciază

        • Da, genială evoluţie în cazul ăsta, ce să zic…
          Există varianta să nu apelezi la tehnica aia 😉

          Apreciază

          • Marian zice:

            Evident ca exista si alta varianta care-i mult mai moderna si mai perversa in acelasi timp : sa-l denigrezi p’ala , sa-i calci in picioare credibilitatea si increderea in sine si-n abilitatile sale si-apoi , cand al vezi cazut , sa-i tragi si -o flegma , asa ca-n Ferentarii copilariei mele !!! Asta se practica azi dar , fara discutie sti asta …

            Apreciază

  4. Mona zice:

    Primul lucru care mi-a venit în minte e: o maimuță cu un aparat foto în mână nu este fotograf. Fără să vreau mi-am amintit asta.
    Bineînțeles că nu există doar bun și rău și asemenea comparații. Sau există, dar prin tratatele sofiștilor. Din păcate întâlnim tot mai des o astfel de gândire și e plină lumea de Georgei… sau Dorei… ori pur și simplu de proști. Asta nu mă face pe mine deșteaptă 😁
    Oamenii ar trebui să fie apreciați pentru calitățile lor, fără comparații sau etichete. Unii sunt buni la ceva, alții la altceva. Iar unii sunt extraordinari. Atât. Cei care nu sunt extraordinari mai trebuie să aibă și un minim de bun-simț și de bază de informație pentru a-și merita aprecierile. Doarece altfel, sunt doar o turmă incoloră, amorfă. Complex subiect, oricum. Greu să spui ceva fără a părea că jignești. La o cafea sau un pahar de vin, altfel ar merge discuția. Ca unsă 😊😉😁

    Apreciază

    • Excelent ai punctat fiecare categorie-n parte, atingând esenţialul discuţiei. Nu, nu ne face pe noi deştepţi faptul că sunt mulţi proşti! Da!! 😉
      Ei, Mona! Când te crezi un mic zeu în ale… meseriei, când crezi că tu ai pus frunza la pătrunjel şi ai pictat-o-n verde… greu e să mai ai limite în a aprecia ceva din jur.
      Să ştii că notez. Când o fi să fie… deschidem şi subiectul ăsta 😉
      Te pup, draga mea!

      Apreciat de 1 persoană

  5. Mishuk zice:

    de departe se vede că nu am fost acolo. când ai spus de gogoșerie…și varză, m-am gândit cu o poftă de povestit căpcăunilor de un avocado cu ceapă, prunișoare, usturoi și… lămâie.
    unde-s gogoșile de altădată, cu somon fume, cu pui crescuți la sol și cu coca… ah, potecuță, câtă nostalgie

    Apreciază

  6. CarmenP zice:

    Nu pot să mă abțin, povestea lui Georgel este fix ca în politică. Nu mă pasionează politica dar meseria mă obligă să mă uit în gura lor :). Cei ca Georgel sunt fara scrupule și sunt în stare să calce pe oameni pentru a-și atinge scopul. Nu contează că mint, că denigrează, că apoi fac fix ce spun că nu vor face niciodata. E bine sa nu ai de-a face cu astfel de oameni, dacă totuși ai de-a face ia atitudine. Un om bun mi-a zis odată că fiecare om are „dușmanul” lui, în traducere, exista oricând cineva care dorește să-i ia postul, locul, gogoseria si de aceea daca fiecare ar lua poziție atunci când e calcat pe coada s-ar mai schimba din răutățile lumii și societății în care trăim. Seara faina !

    Apreciază

    • Ai sesizat bine asemănarea, nu m-am gândit la asta dar acum, că analizez, cam acelaşi comportament e, da. 😉
      E foarte bine să îi eviţi. Dar când răsar pur şi simplu din oameni pe care îi credeai altfel, e tare ciudat. Amuzant de la un punct, mai ales când nu te afetează chiar la modul direct, numai aşa, foarte puţin şi alegi să o iei ca pe o adiere, aştepţi să vezi de ce e capabil cel care spune că numai el e capabil. Poftim, desfăşoară-te, zici 😀
      Ce frumos ţi-a zis omul cel bun. Şi câtă dreptate are el! Voi ţine minte asta.
      Îţi mulţumesc mult, Carmen!

      Apreciat de 1 persoană

  7. Pe un mare grup de fotografi, pe facebook, cineva (Gogu) pune o poză. Poza aia să zicem că nu-i proastă, e mediocră. La modul că e strâmbă, nu exprimă nimic, nu are un subiect clar, etc. Omu primește vreo 3 like-uri probabil de la ăia care fac poze la fel ca el și un comentariu. Comentariu de la unu (Vasile) care și-a permis să-i editeze poza lu’ ăsta și să-i zică … uite băi, așa trebuia să arate! Bun, omu îi mulțumește și zice că se vede experiența (ăluia de i-a editat-o). Și-l recunoaște ca fotograf mai bun ca el, mai experimentat, mai cu viziune, mai profesionist în editare.
    Însă ce să vezi, vine un alt comentariu (de la Ion să zicem) la poza editată de Vasile și-i zice … păi ce faci mă? Editezi poza și mai prost decât era ea deja editată? Uite aici o posibilă varintă mai bună. Și pune și varianta lui. Și-ncepe să se laude cu fotografiile lui care nu știu pe unde au ajuns și să vezi și nu știu ce.
    Deci, s-ar părea că acest „sunt bun” e limitat și el. Nu bun în general, să zicem în lumea fotografiei. Că și asta e mare. Poți fi bun pe portrete, dar nu și pe peisaj. Așa cum și tu poți fi bună la alergat pe drum drept, adică nu știu poți alerga 4 ore continuu (o fi posibil?) însă la alergare montană nu reziști fără să te oprești mai mult de 20 de minute.

    Deci probabil că eu dacă aș spune acum sunt bună la alergat, uite pot să fac sprint continuu o oră, probabil va râde unu de mine și mi-ar zice să nu mă mai cred bună, că el aleargă 2 ore. Deci e mai bun? Da, e mai bun, dar asta nu mă face pe mine proastă.

    Mi-aduc aminte de plimbarea către Crucea Caraiman, pe Brână Caraiman, când mergeam pe o potecuță și în dreapta era hău. Atunci ne-am cățărat pe câteva trepte din stâncă, unde eu nu ajungeam să pun piciorul și să mă pot ridica. Un nene care cobora alergând (cu echipament ca la mama acasă, super profi) .. asta pe când nouă ne tremurau picioarele la vederea prăpastiei de lângă, ajungând la stânca pe care eu trebuia să mă cocoț și nu puteam, mi-a întins o mână și m-a ridicat. I-am mulțumit și m-a felicitat că am ajuns până acolo, fiind un traseu destul de greu pentru un începător (se vedea că suntem amatori). Era clar că omul era pe munte ca peștele în apă, deci era bun. Se vedea. Însă atunci, pe traseul ăla și eu am fost bună. De ce? Pentru că la o sută de kile pe cât aveam atunci, am ținut piept unui urcuș al dracu de „urcător”.

    Cred că în cazul oamenilor vorbim de categorie. Un om de 100 de kile nu va alerga niciodată la fel ca unu de 50. Vorbim de amatori. Dar asta nu înseamnă că nu e bun, că poate lu ăla de 50 de kile dacă-i mai pui unu de 50 în cârcă (ca să ajungă la aceeași greutate cu cel de 100) l-ai făcut să cadă în genunchi că nu se poate mișca.

    Apreciază

    • Foarte, foarte bune exemplele tale şi la subiect! Da, e evident că e tare limitat acel „bun” sau „mai bun”, că nu poţi, că există nuanţe şi există argumente pro şi contra. Ca şi-ns cazul acela pe stâncă. Clar, omul ăla e bun. Mai bun ca tine. Dar tu eşti mult mai bună ca mine, eu nu mă înţeleg cu muntele prea bine când e vorba să-l urc. Asta mă face mai slabă ca tine. Dar poţi spune că-s slabă la modul general? Nu. Deci foarte bine ai subliniat! 😉
      Şi, ca să mă leg de exemplul tău, dacă Georgel i-ar fi spus lui Gogu să pună nu ştiu ce efect pe acea primă variantă de fotografie că aşa e cel mai bine şi pe urmă Georgel ar fi spus că el nu foloseşte acele efecte, că alea-s oribile deci el e mai bun că nu le foloseşte, nu se cheamă că Georgel are nişte probleme de… percepţie?
      Mulţumesc tare mult, draga mea!

      Apreciat de 1 persoană

  8. Doamne, cât am scris. Îmi cer scuze 😀

    Apreciază

  9. Mugur zice:

    Trebuie să comparăm mere cu mere și perele cu pere. Căci dacă încercăm să comparăm mere cu bostani, apăi bostanii sunt mai mari iar merele sunt roșii.
    În fosta mea ogradă în care munceam, aveam doi șefi care nu știau deloc asfaltul. Asta însemna că eu, fără să fiu unul dintre așii asfaltului, eram mai bun decât ei, dar numai pe acest domeniu, căci unul dintre ei, care-mi era chiar patron, știa să facă bani. Eu nu m-am priceput la asta. Deci nu ne puteam compara global.
    Comparația, dacă se face, se face pe elemente și pe scări de valori identice, cu grade de comparație relative, iar nu absolute. Și, chiar dacă facem comparația, trebuie să ne păstrăm în termeni pozitivi, iar nu în denigrarea celui mai slab, slab pe moment și pe un element.

    Cel mai bine este să ne cunoaștem locul real și să încercăm să urcăm trepte, iar nu să-i determinăm (sau chiar să-i „ajutăm”) pe alții să le coboare.

    Apreciat de 1 persoană

    • Da, Mugur, ai dreptate. De aia am şi dat exemplul a două gogoşerii, căci e vorba fix de două chestii din acelaşi aluat. Ce nu mai vrea Georgel să priceapă, sau pur şi simplu atât poate el, e că una e de cartier şi vrem sau nu să acceptăm, acolo există oameni cu cereri total diferite şi alambicate şi gogoşeria aia a vândut tot timpul de toate pentru toţi, şi alta e deschisă pe o stradă pe care locuiesc oameni cam din aceeaşi categorie, să zic. Adică ăia cer numai gogoşi cu fructe de mare. Problema e că acea gogoşerie încă nu e deschisă, preia numai comenzi şi strigă din poartă că aia din cartier e o prostie, în condiţiile în care tot Georgel a zis şi chiar a venit cu idei că fiind de cartier trebuie să faci şi gogoşi cu mici, că asta-nseamnă respect faţă de om. Ai prins tu ideea, nu mai insist.
      Ei, poate că gogoşile lui cu ciocolată sunt mai gustoase decât alea cu ciocolată ale celeilalte. Dar e mai bună doar pentru că nu are gogoşi cu mici pe care acum le blamează Georgel?
      Hm, nu e oare mai la îndemână să-l coborâm pe cel de lângă ca să părem noi mai înalţi?
      Îţi mulţumesc, Mugur!

      Apreciat de 1 persoană

      • Mugur zice:

        Cred că mă cunoști suficient de bine încât să-ți dai seama că nu mă consider cel mai, nici măcar mai… Poate de aceea am trecut prin tote comentariile, ca să mă pot poziționa si eu pe undeva.
        Cred că Psi a adus cea mai corectă poziție cu privire la subiectul tău, poate cea mai bună explicație. Sigur că sunt subiectiv, cu atât mai mult cu cât și eu pledez adesea pentru dualitatea prezentă în noi înșine, pentru binele care este bine doar atunci când vedem că există si răul.
        Efectul umbrei poate fi cel vinovat, el este cel care ne îndeamnă să-l coborâm pe cel de alaturi cu două trepte, în loc să urcăm noi înșine acele trepte care fac separația. Probabil că în interiorul nostru este mai ușor așa, decât să luptăm cu noi înșine pentru a ne ridica.
        Cumva tema ta este și despre compromisul sau compromisurile pe care le facem sau am putea fi în stare să le facem pentru a ne atinge scopurile propuse. Dar și aceste compromisuri tot către efectul umbrei ne aduce.

        Apreciază

        • Nu cred că mai e ceva de completat aici, ai pus punctul pe i-ul potrivit şi mi se pare că ai şi concluzionat. Nu-mi rămâne acum decât să am răbdare, să aştept rezultate şi eventual să am tabloul complet.
          Îţi mulţumesc! Zi frumoasă, Mugur!

          Apreciat de 1 persoană

  10. Diana zice:

    Cum vad eu lucrurile: Georgel s-a crezut bun pentru ca o idee a lui a fost transpusa in fapt la gogoserie. Si chiar a fost bun daca ideea lui a adus profit mai mare gogoseriei. Acum, el vrea gogoseria lui si ii face reclama – ca nu-i tocmai o buna reclama (e de prost gust) asta e altceva, dar e reclama; nu e nici macar defaimare, pentru ca nu toata lumea stie ca gogosile cu branza sunt bleah – din contra. Pe scurt: Gerorgel a pierdut controlul asupra limbii. 🙂
    Ideea ca ca gogoasa mea e mai buna decat a ta tine de gustul clientilor – unii o prefera pe a ta, altii pe a mea.
    In orice domeniu unii sunt mai buni si altii mai putin buni, dar cei mai putin buni nu se cheama ca nu sunt buni. Cand se fac comparatii, de regula se comapara X cu Y, strict (pe exact tema data) – adica, in comparatie cu tine si numai cu tine sunt o alergatoare mai slaba = tu esti, cert, mai buna decat mine si numai decat mine (si altii ca mine) – cei care sunt mai buni decat tine sunt, automat, mult mai buni decat mine si tot asa pot ajunge sa deduc ca sunt o foarte slaba alergatoare.
    Hm. Nu sunt sigura ca am reusit sa ma exprim cum trebuie. 🙂 🙂
    Un film poate fi mai bun decat un alt film pentru ca mi-a placut mie mai mult sau pentru ca a fost… nominalizat la Oscar. Daca nu-mi place acel film de Oscar mai pot spune ca e bun? Nu.
    De exemplu: caut un neurochirurg bun, si bun il consider pe acela care din 100 de operatii a reusit 100, si nu pe acela care a reusit 99 din 100 – ca cel cu reusita de 100% ar putea da chix chiar cu mine e alta poveste. Pe scurt: bine, rau, prost destept sunt notiuni relative, cum ai punctat si tu si… simt ca incep sa ma invart in cerc. 🙂
    Pentru bine-rau nu exista etalon; pentru prost-destept exista niste texte psihologice, dar nu le-as numi etalon. 🙂
    Seara frumoasa iti doresc!

    Apreciază

    • Da, Diana, ideea omului a fost adoptată într-un fel. Nu ştiu ce profit a adus, nu se prea poate „cântări” asta. Problema apare când deşi i s-a spus că parcă nu prea poţi amesteca gogoşile cu brânză între alea cu gem, el a venit cu argumente şi a convins. Acum el urlă că alea cu brânză între alea cu gem sunt o prostie, că e de prost gust. Ei, acum spune că va vinde numai gogoşi cu brânză. Ce mai înţelegi de aici? Ştiu, nimic. Nici eu 😀
      Da, sunt tare de acord cu tine cu exemplul tău care e cât se poate de bine ales. Sigur că pot exista clasamente, vorbind de acelaşi domeniu, sigur că se poate mai bun decât altul sau mai puţin bun. Dar fix pe acelaşi segment.
      Şi da, e evident că în final, numai omul care gustă poate decide. Degeaba strigi tu. Că poate te crede o dată. Dar a doua oară nu o mai face.
      Mulţumesc mult, Diana! Să ai o zi cât se poate de bună!

      Apreciat de 1 persoană

  11. Iosif zice:

    Stim cu totii ca Universul este într-o continua miscare de expansiune, iar aceasta înseamna, o din ce în ce mai larga paleta de culori si frumuseti inimaginabile pentru perceptia noastra limitata de cele cinci simturi primare, rational-sentimentale, mai mult sau mai putin evoluate.
    Evoluam atât de diferit unii fata de ceilalti, într-o competitie inconstienta, angrenati de acest sistem controlat din umbra de „entitati” superinteligente nevazute, imperceptibile si incontrolabile de catre ratiunea omeneasca si IQ-ul limitat, angrenati si condusi de sentimentele puternice ale inimii, atrasa si inebunita de frumuseti aparente, multicolore, artificial si special confectionate de aceste „entitati”, pentru a însela sufletele inocente, nemetamorfozate, nenascute din nou din „apa si Duh” din Adevarul Absolut, Atemporal, Eliberator, trimis de Dumnezeu prin Cuvântul Sau, întrupat în Hristos Isus, iar în aceasta competitie a mortii spre nicaieri, cei puternici, construiesc Pi-Ra-Mi-De din cei slabi, catarându-se pe spinarea acestora, lipsiti de valorile Adevaratei *IUBIRI*.
    O seara si o saptamâna cu pace si Lumina Divina în Suflet, draga Potecuta !

    Apreciază

  12. Tare-i complex subiectul abordat aici de tine și multe s-ar putea scrie (spune) despre asta. Nu vreau să mă întind, dar îmi vine în minte o pildă din Biblie, în care niște culegători, de fructe parcă, erau plătiți la fel, deși unii culegeau mai mult, fiind mai tineri, iar alții mai puțin, fiind mai slabi și bătrâni. La nelămurirea exprimată de unul dintre ei, i se răspunde: contează străduința pe care o depui, nu rezultatul. Cam așa îmi amintesc eu și cred că se aplică și aici: contează în primul rând să vrei cu ardoare a fi bun. Poate reușești sau poate nu, dar efortul o să se vadă și va fi apreciat.

    Apreciat de 1 persoană

    • Ce frumos exemplul tău, Petru! Aşa e şi aşa ar trebui gândit. Unii însă sar peste etape şi cred că dacă strigă că sunt buni, devin buni. Şi chiar o cred. Asta e mai trist. Sau mai periculos, depinde de situaţie…
      Îţi mulţumesc!

      Apreciat de 1 persoană

  13. Cred ca tot ceea ce era de spus s-a spus de cei care au fost mai arapizi ca mine in parcurgerea textului.
    Potecuta, eu cred in echilibru.
    Nu sunt nici adeptul comunismului, cum ca toti suntem la fel, pentru ca nu suntem, dar nu cred nici in ideea de competitie perpetua si ierarhizare.
    Barabtii isi masoara obsedati sexul cu rigla si fiecare centimetru in plus a devenit realizarea vietii lor. Femeile fac acelasi lucru cu sanii. Marimea a devenit o obsesie bolnava.
    Prea multa nebunie cu ideea asta de a fi „mai bun” in sensul de competitie si nu ca stare….

    Apreciază

    • Albert, te rog să îmi permiţi să subliniez un lucru: sunt sută la sută de acord cu afirmaţia ta privitoare la generalizări. Nu suport generalizările deloc. Nu, nu suntem toţi la fel şi niciodată nu vom fi. A fost o vreme în care acceptam asta, tindeam să cred că dacă din zece elevi dintr-o clasă 7 sunt olimpici, se poate spune că acea clasă e clasă de olimpici. Am ales să dau exemplul pozitiv. Acceptam asta în ciuda principiilor logicii care spune clar că doar teoretic poţi spune că „toţi x sunt y” şi doar dacă e dovedit acest lucru. Nu ştiu, în genul „toate pietrele sunt tari. X e piatră. Deci x e tare”.
      Aşadar, a doua ta afirmaţie, cea cu bărbaţii şi femeile, o contrazice pe prima.

      Eu cred că e important să existe un echilibru. Sigur, e de preferat să fii bun ca stare. Dar e poate la fel de important să fii bun şi în domeniul tău. Că nu se exclud. Şi competiţia aia care respectă reguli e chiar indicată. Numai că tocmai de reguli se uită… din păcate.
      Mulţumesc! O zi frumoasă!

      Apreciază

      • Nu competitia in sine este greșită, modul de a privi viata ca o competiție nu face parte din modul meu de a privi lumea. Uite, concret: cred ca este firesc sa-mi doresc sa scriu la fel de bine ca tine, spiritul competitiv este sănătos, dar daca incep sa scriu doar pentru a ma compara cu altii, atunci este altceva. Nu crezi ca obsesia competiției distruge pasiunea de a face lucrurile cu sufletul ?

        Apreciază

        • Tocmai de asta am căutat un exemplu cât de cât aproape de realitate, ca să nu ne fie greu să vorbim la modul general. Că aşa, competiţia în viaţă e altceva, mult mai complex.
          Cine ar putea spune că tu scrii mai bine sau mai puţin bine decât mine? Şi în funcţie de ce?

          Apreciază

  14. fosile zice:

    In urmă cu 20 de ani munceam într-un domeniu în care toţi cei din acelaşi domeniu de activitate, plus cei cu tangenţă în acel domeniu spuneau că sînt cel mai bun ( între timp mi-a trecut ).A apărut un Georgel care, în fiecare zi, o vreme, îmi şi ne dădea indicaţii, el neavînd nici o legătură cu activitatea noastră.
    L-am pus în situaţia de a rezolva una din problemele cu care ne confruntam în activitate, dar n-a ştiut şi de altfel a recunoscut că habar nu are, dar are idei.
    L-am rugat şă şi le răspîndească prin alte părţi.
    Chibiţii au senzaţia că ei ştiu tot.Este doar o senzaţie şi nu trebuie băgaţi în seamă.
    Stii să vinzi? Vinde.
    Stii să faci? Fă.
    Dar nu-i spune altuia care se chinuie să facă şi să vîndă cum să procedeze.

    Apreciat de 1 persoană

    • Cred că asta e soluţia. Singura de altfel. Însă uneori Georgeii ăştia se fac credibili, ajung să pară că se pricep, poate chiar mai bine decât tine. E posibil să nu fie aşa. Dar între a nu şti şi a umbla cu ipocrizia-n buzunar e cale destul de lungă. Ei nu ştiu să facă diferenţa.
      Mulţumesc mult! O zi frumoasă!

      Apreciat de 1 persoană

  15. Suzana zice:

    Nu e ideea mea, dar o spun aici: totul a inceput de la Darwinism si ideea evolutiei speciilor. Rezista cel puternic. La inceput, puternicul cred ca se refera la propriu – muschi peste tot 🙂 -. Mai in zilele noastre puternicul inseamna smecherii, trucuri, minciuni etc. etc. Este atat de inradacinata aceasta idee, ca probabil este undeva in ADN-ul uman. TOTUL se vede prin prisma competitiei, ceea ce este un IMENS FALS. Dar este o idee utila pe un anumit palier. Pentru multi oameni ESTE ca si fireasca. Eu nici nu mai imi bat capul cu astfel de idei, iti spun sincer. imi fac rau asa ca le inlocuiesc cu ‘pozitivisme. Pana la ‘iluminarea’ rasei omenesti probabil ca vor mai trece niste unitati de timp de neapreciat de mine in acest moment. Cred ca singurul lucru util pe care il putem face este sa fim noi multumiti de ceea ce facem in relatie cu ceilalti, sa nu ne fie jena de noi cand ne privim in oglinda! 🙂 Cam atat, draga Potecuta. Poate nu este chiar comentariul pe care l-ai fi asteptat, dar cred ca Georgeii sunt inevitabili in peisaj. Sunt in ADN-ul planetei, daca pot spune asa ceva.
    O saptamana cu descoperiri pozitive, ca sunt si astea! 🙂

    Apreciat de 2 persoane

    • Da, Suzana, ai mare dreptate! Dar competiţia, de orice natură ar fi ea, nu ar trebui să conţină şi o doză de fairplay? Întreb şi eu, să înţeleg.
      Nici eu nu-mi bat capul în mod normal, şi eu fac ca tine. Evit, din egoism, poate. Ca să mă protejez, să nu mă afecteze, să nu mă amărăsc. Dar uneori mă loveşte şi pe mine. Că mă surprind într-o mare nedumerire şi nu găsesc răspunsuri.
      Da, tocmai gândindu-mă la acel moment al oglinzii mă întreb. Oare procedând aşa, te poţi privi liniştit, fără niciun fel de remuşcare? Se pare deci că nu e pentru oricine „sportul” ăsta, că nouă ne lipsesc nişte piese importante de nu putem călca în picioare orice urmă de „uman”.
      Ba e exact ceea ce aşteptam, chiar mai mult de atât. Ca de altfel toate comentariile venite de la tine 😉
      Îţi mulţumesc frumos! Şi eu îţi doresc o zi plină de bucurii!

      Apreciază

      • Suzana zice:

        Fairply, dupa definitia din dex este „acceptare loială a regulilor (în sport, afaceri etc.)”. Cred ca este valabila in momentul cand participarea este mai importanta decat castigul. Cand competitorul important esti tu insuti, no matter what! 🙂 Si vrei ceva de la tine, nu neaparat un castig ci sa-ti dovedesti ca esti in stare sa parcurgi o etapa.
        Daca insa vrei sa castigi CU ORICE PRET, de abia atunci apar transformarile nedorite si efectele de care vorbeai. Cam asa vad eu comportamentul georgeilor care sunt in stare de ORICE pentru ceva in final chiar meschin, pentru care insa nu pot fi mandri. Iar aceasta idee vine inevitabil cumva, candva si ii va face arsice si poti paria ca nici nu-si dau seama cu adevarat de cauza. Pentru ca nu te poti mandri prea mult la capitolul cat de bine trisezi pe ceilalti. 🙂
        Cred ca am scris cam mult… dar uneori e bine!!!

        Apreciat de 1 persoană

        • Ştii ce e cel mai trist? Că aici nu e vorba de un premiu mare, nici măcar de unul singur, de fapt nu există premiu. Şi există atât de mulţi cumpărători de gogoşi cu gusturi atât de diferite încât e loc şi pentru 100 de gogoşerii. Că în final numai cumpărătorii decid. Dar tu ai loc şi timp să le oferi de toate, nu e nevoie să-l împroşti pe cel de lângă tine sau să dai din coate. Asta mă miră mai tare.
          Nu, nu ai scris mult 😉

          Apreciază

  16. tink3rbe11 zice:

    Nu cred a fi mai deștept decât colegul, eventual, colegul mai slab pregătit.
    A fi mai bun, nu înseamnă neapărat că ești mai deștept.
    Eu cred că cei care ( ce de c) folosesc aceste calificative nu-și găsesc calificativul propriul. Eu sunt de părerea că o critică este o auto critică. Și nu odată s-a adeverit a fi corectă.
    Georgel este un personaj normal aș spune eu în zilele noastre, competiția este de multă vreme combinată cu invidia și concurență a fost întotdeauna ceva normal, iar clienți nu faci dacă nu devii câtuși de puțin mârșav.
    Că bunul simț nu-l mai găsim pe toate cărările….. este altă poveste.
    Nu știu dacă am fost pe aproape, sau mai mult pe lângă, dar sigur mai bună că alții nu sunt dar nici să nu ne desconsideram.
    Zi minunată Potecuto!

    Apreciază

    • Da, e foarte adevărat că se face greşit asocierea celor doi termeni „bun” şi „deştept”. Şi ai mare dreptate că sunt diferiţi şi înseamnă altceva decât se înţelege în anumite momente.
      Din păcate da, aşa e cu bunul simţ. Dar cât de mult să îţi lipsească să loveşti exact în ideea care ţi-a fost acceptată cu greu şi apoi, la foarte scurt timp, să o adopţi tu? Mă depăşeşste asta.
      Ce bine ar fi dacă nu ne-am mai desconsidera… 😉
      Îţi mulţumesc tare mult, draga mea!
      O zi frumoasă îţi doresc!

      Apreciază

  17. papagigli zice:

    Iau si eu o pauza de-un comentariu.
    Potecuto, recunosc ca nu ti-am citit postul precedent, dar l-am citit pe asta, cu comentarii, cu tot. Si parerea mea despre subiect e ca, asa cum a spus un … cineva, mai sus, totul este relativ si trebuie tratat ca atare. Pentru ca fiind relativ, nu poate fi absolut. Dixi! 😆
    Asa ca, daca unul e mai bun ca tine, intr-o anumita privinta, poate fi considerat bun. Dar asta nu inseamna ca e si cel mai bun, sau mai bun decit un altul, pentru ca asta n-avem de unde s-o stim. Chiorul e rege in tara orbilor, dar nu si-n tara celor care vad cu ambii ochi. 😉
    Mai sustinea un altcineva, si-mi permit sa spun ca era vorba de-o aberatie, rupta din Biblie, cum ca efortul conteaza, nu rezultatul. Asta mi-a adus aminte de unul din testele de inteligenta dat anumitor animale. Sa bage cercul in forma cercului, patratul in forma patratului si triunghiul in forma triunghiului. Si presupunind ca nu-i vorba de animale, ci de oameni, unul da in clocot si pe nas si pe gura incercind sa bage cercul in triunghi, in timp ce altul ia triunghiul si-l baga-n forma lui. E clar ca efortul primului e maxim iar rezultatul 0, pe cind la celalalt efortul e minim si rezultatul excelent. Sa-nteleg ca Biblia si cel ce-o citeaza l-ar aprecia si premia pe primul? 😆 Nu-s prosti americanski cind spun „you don’t have to work hard, you have to work smart”. Si n-o spun doar ei, o spunea si Creanga in „Prostia omeneasca” cu ala care asuda incercind sa bage lumina in casa cu galeata 😆 😆 😆

    Apreciat de 3 persoane

    • Papaaa, bine ai revenit! Pauză de stat departe de bloguri? No, asta mă bucură.
      Nu are legătură postul trecut cu ăsta, în postul trecut m-a mâncat să spun numai că am de gând să deschid subiectul, nu am scris mai nimic concret, aşa că nu se pupă postul trecut cu ăsta.
      Da, sunt de acord! Poţi fi mai bun ca mine într-un domeniu. Sigur că da. Şi da, asta nu te face mai bun în general sau bun cu totul în acel domeniu. Dar când încă nu ai dovedit nimic, numai stai cu mâinile-n sân la poartă şi urli că tu eşti mai bun că pfuuaai, lume, ce prost e ăla, cum e? Nu-i de ţaţă atitudinea asta? 😀
      Papa, tu ştii că apreciez la tine mult faptul că spui fix ce ai de zis, nu o iei pe arătură, nu te ascunzi pe după vişini. Dar exemplul dat de Petru cred că e mai degrabă în genul „nu contează destinaţia, contează drumul până acolo”.
      Petru e tare fain, să ştii, nu te împiedica de faptul că a amintit de Biblie, crede-mă pe cuvânt că nu e cum cred că crezi. Adică, dacă te gândeşti la ce mâ gândesc eu că te gândeşti, nu-i aşa. E de gaşcă şi e mişto, parol! 😉

      Eu treaba asta cu animalele o ştiam cu poliţişti, de la un poliţist. Că s-a dat la un examen. Şi 1% dintre examinaţi s-au dovedit a fi foarte deştepţi, 99% foarte puternici 😀 😀
      Mulţumesc, papa! Chiar îmi era dor să ne conversăm!

      Apreciază

      • papagigli zice:

        Potecuto, e o pauza de la vacanta, dar cum vacanta nu s-a terminat, dupa comentariul asta voi continua cu pauza pe blog. 😉
        Superioritatea, ca mai toate celelalte calitati nu se declama. Trebuie dovedita, pentru ca simpla autoatribuire nu convinge pe nimeni. Declamarea superioritatii are, probabil, doar un efect de autosugestie asupra declamatorului. Nimic mai mult.
        In ce priveste citatul din Biblie, am atacat ideea, nu persoana si nici cartea in sine. Este, asa cum spuneam, o aberatie. Absolut in toate domeniile important si apreciat e rezultatul muncii, incluzind calitatea, si timpul in care l-ai obtinut. Cu cit mai repede, cu atit mai bine. Din ecuatie am eliminat modul in care e obtinut rezultatul, presupunind ca pe hoti, tilhari, sarlatani si care-or mai fi, nu-i luam in calcul, atita timp cit e vorba de munca. Si inca de una cinstita. 😉

        Apreciat de 2 persoane

        • Ooohooo, nici nu ştii tu cât de… de acord cu tine sunt! Că până în momentul ăsta, în care scriu, numai despre asta e vorba: despre etalarea superiorităţii. În curând, staţi pe-aproape, vin. Veţi vedea că-s cel mai cel dintre cei mai cei, eu, numai eu. Şi atât. Fum, mult fum. Dacă ajută asta, dacă e autosugestie, foarte bine, eu chiar m-aş bucura, zău. Dar… rămâne de văzut.
          Am înţeles şi îţi dau dreptate. Am vrut doar să intervin acolo, pentru că Petru mi-e drag şi e departe de genul ăla care… ştii tu, nu deschid subiectul 😀
          Să ai o vacanţă cât se poate de frumoasă şi să ne mai dai şi nouă veşti!

          Apreciază

  18. Eu atâta zic: uneori are rost să compari ce-i mai bun de ce-i mai rău ca să știi dacă ești pe drumul care trebuie; alteori nu folosește la nimic…

    Apreciază

  19. Marian zice:

    Mi-a placut comentariul lui Carmen P : ” Nu pot să mă abțin, povestea lui Georgel este fix ca în politică. Nu mă pasionează politica dar meseria mă obligă să mă uit în gura lor :). Cei ca Georgel sunt fara scrupule și sunt în stare să calce pe oameni pentru a-și atinge scopul. Nu contează că mint, că denigrează, că apoi fac fix ce spun că nu vor face niciodata. ” Asta inseamna , ca-i musai ca viitoarea dumitale postare sa poarte titlul… ” Daca unul e destept , automant noi suntem prosti ” ??? Apropo de asta , la postarea precedenta , cred ca-ti place mult Kaz Hawkins si , apreciez pozitiv acest fapt . Anul trecut , am ascultat-o pe viu ca sa zic asa , la o carciuma din Nothingam UK si , ma crezi sa nu , n-a facut furori printre cei aflati acolo insa , romanii printre care si subsemnatul , au ascultat-o intr-o tacere absoluta iar la final , aplauzele desii au fost colective , tot dinspre noi au fost mai puternice si mai pornite din inima . Bineintzeles , englezii ne-au crezut prosti sau… prost crescuti . Parerea mea este ca , atunci cand ai de cand te-ai nascut , totul { ma refer la muzica fireste dar nu numai } , iti poti permite sa consideri ca aia carora le place ceea ce , pentru tine este deja ceva normal si obisnuit , sa-i categorisesti p’aia niste prosti . Da , daca unul e destept si , fie a avut totul pe tava de cand l-a fatat ma-sa , fie a muncit din greu pentru asta , sa-i considere pe ailalti niste prosti .

    Apreciază

    • Mie nu mi se pare că e normal să fie aşa. Poate ei nu-s obişnuiţi cu manifestările de genul ăsta, chiar dacă nu e nimic rău în asta. Păi, dacă Clayderman ar putea asista la un concert de Enescu nu ar aplauda pentru că el a ascultat toată viaţa lui muzica aia? Nu, e aberant să fie aşa.

      Apreciază

  20. psi zice:

    mno, povestea cu georgel este… din două contexte diferite, deci cam greu de comparat. pentru că una este pe margine și alta este din interior. atitudinea este diferită? o, da, însă eu nu aș politiza-o, nu e de acolo ci din om. și nu este deloc nemaivăzută, dimpotrivă, este atât de comună!!! pentru că natura umană este… aceeași, cu bine și cu rău, cu toții purtăm binele și răul în noi și le manifestăm ca atare. ce l-a făcut să schimbe macazul? de cele mai multe ori, exact, e vorba despre oameni. invidia? posibil. răutatea? posibil. teama? și asta-i posibil. numai că, lantent, ele existau și în primul context, pe când sărea vesel și voios… că nu se vedeau prea limpede era altă poveste.
    iar ca exemplu am să-ți dau simpla prietenie dintre doi oameni, oricare vrei tu. când unul dintre ei se schimbă, își cumpără o mașină ori își permite un concediu mai altfel decât de obiceiul la căciulata, implicit și prietenia se schimbă. la început mai puțin sesizabil dar…

    în rest, precum spune și papa, bun, cel mai bun?! în comparație cu cine? în comparație cu ce și… mai ales bun în ce context? eu, una, nu mă pot considera nici perfectă și nici bună în orice moment al ființei mele, așa cum nici pe deplin sinceră nu sunt mereu (mai ales când tac – omisiune). depinde de context și depinde pe cine întrebi despre mine… 😉

    Apreciat de 1 persoană

    • Sigur, psi, există o grămadă de contradicţii în noi, ne luptăm noi cu binele şi răul din noi, e foarte adevărat. Şi atunci e normal să existe diferenţe enorme între oameni şi reacţii diferite şi percepţii diferite. Mă frapează însă schimbarea de macaz.
      Să convingi un om că îi stă cel mai bine-n roşu, să îi faci apoi cunoştinţe cu iubitorii de roşu, să spui în gura mare că tu eşti prieten cu cel care poartă roşu şi apoi să urli că roşu e infect şi că tu nu ai purta roşu în viaţa ta şi după două zile să spui că vei purta totuşi, dar numai o dată pe zi şi oricum roşul tău e mai roşu decât orice alt roşu şi asta te face cel mai bun purtător de roşu din câşi există în lumea asta, oricât de mult aş vrea eu să caut mecanismele, nu pot să mă debarasez de gândul că e vorba de răutate în stare pură. Evident, nu are legătură absolut deloc cu politicul. Deloc-deloc.

      În rest, să reuşim noi să scoatem mai des partea aia bună. Că asta contează mai mult decât orice.
      Îţi mulţumesc mult, psi!

      Apreciază

  21. Ana zice:

    Este vorba despre educatie. Si despre mentalitati. Despre obiceiuri familiale . Despre frustrari si orgolii.
    Nu exista mai bun decat… sau mai prost decat…exista priceputi/ talentati la x sau y indemanari/gandire. Asa gandesc eu acum, ca concluzie la articolul tau. Insa, general vorbind, daca capra vecinului este muritoare, sa moara! De ce nu, daca se poate!
    Constat ca stilul de gandire/viata/trai/whatever este ceea ce am vazut in jurul meu, tot mai des, intre cei mai tineri decat mine. Desigur, sunt alte vremuri, alte mentalitati si chiar urasc sintagma „pe vremea mea…”. Dar, desi incerc sa ma adaptez la stilul asta mental de trai, expus de tine, concluzionez ca o casuta in Tara de Foc m-ar aranja perfect. Nu, nu este dupa cum vreau eu, dar visatul este gratis.
    Deci, atunci cand exemplul „suprem”

    Apreciat de 1 persoană

  22. Ana zice:

    continuare, ca am apasat send, aiurea
    Deci atunci cand exemplul din fruntea tarii, am vrut sa scriu, este analfabeta/ criminal si hot, nu pot avea pretentia ca ceilalti sa gandeasca drept stand stramb, pentru ca „daca ei asa face, io nu poate face la fel? ciare?!”
    Pupici tie, Potecuta!

    Apreciază

  23. Alex zice:

    Dragă Potecuță, ai deschis un subiect rupt din realitatea noastră mioritică. Și mă bucur că ne dai prilejul de a discuta asemenea subiecte. Pentru că toți vrem să trăim într-o țară civilizată, cu oameni buni și educați, dar tocmai lacunele educaționale ne lovesc la tot pasul. Căci mulți dintre semenii alături de care trăim au mari probleme de educație. Atunci când nu poți să trăiești lângă niște oameni fără să te consideri mai mereu „deasupra” lor, mai bun și mai deștept și implicit mai valoros, eu cred că este nu doar o problemă de percepție personală, ci și de educație. Cine dă dreptul cuiva să facă judecăți de valoare asupra celorlalți, având părerea că el este de o superioritate incontestabilă?Uităm că toți avem locul nostru în lumea asta și fiecare face ceea ce poate și cum știe el mai bine. Una e să vreau să îl ajut pe semenul meu în ceea ce face, pt a face și mai bine treaba lui și alta e să stau cu gura pe el și să-i tot subliniez că ceea ce face nu e bine și că ideile mele (și numai ele!) sunt geniale. Iar cei ce dau astfel din gură, când e să facă ceva concret…. nu fac mai nimic. Doar gura de ei. Cineva a adus vorba mai sus și de politică. Tema ta se regăsește cel mai bine în acest domeniu. Sunt atât de mulți „lătrăcioși” în politică și toți știu cel mai bine cum se face politică, numai noi suntem de vină că nu vedem realizările „mărețe” ale unor asemenea specimene. Realizări sublime, dar care lipsesc cu desăvârșire… Astfel de oameni trebuie taxați cu toată severitatea. Fiind lăsați să-și facă jocul murdar al orgoliului lor, fac mult rău în jur și nimic constructiv.
    Numai bine, dragă Potecuță și zile minunate! 🙂

    Apreciază

    • E plin de părelologi, aşa cum bine ai spus, Alex. Dau impresia că ştiu tot şi desigur mai bine decât oricine dar când să o şi dovedească, se dau loviţi sau fac exact ceea ce au criticat vehement la ceilalţi. Nu vor accepta niciodată un alt punct de vedere aşa că poate cel mai bine ar fi să ne delimităm de ei, în măsura în care putem face asta.
      Îţi mulţumesc mult, Alex! O zi frumoasă îţi doresc!

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s