Între meserie şi talent

Dragă…,
mă gândeam că nu am făcut până acum o asociere între talent şi meserie, între suflet şi cartea de muncă. Ştii că uneori pot exista diferenţe. Sau de cele mai multe ori. Dar te-ai întrebat vreodată dacă nu cumva diferenţele astea sau eventualele contraste sunt date doar de prejudecăţile noastre? Sigur, ideal ar fi să ne putem cultiva talentul, să-l creştem şi să-l „educăm”, dar ce ne facem cu cazurile în care poate viaţa, poate noi, poate alţii, poate toate astea la un loc fac ca drumul nostru să vireze brusc dreapta când uşa potrivită e la stânga sau să se oprească într-un punct pe care-l considerăm cel potrivit când de fapt, punctul culminat e la doar câţiva metri mai în faţă?

Sau pur şi simplu, noi sau altcineva a considerat că un talent, oricare ar fi el, poate rămâne o pasiune, că nu cere dar mai ales, nu dă de mâncare, că nu se poate trăi din asta şi mai bine să facem o şcoală, să avem o meserie, să… şi să… . Sau ajungem să credem că locul nostru nu e acolo, că nu e de noi, că nu ne ridicăm la nivelul aşteptat, fără să ştim prea bine de cine e aşteptat şi de ce alţii, mereu alţii ar fi în măsură să decidă unde ne e locul.

Talentul ăla nativ, ăla neşlefuit, ăla care stă ascuns şi explodează la un moment dat nu se poate nici imita, nici studia. Da, se poate învăţa pictura, se studiază ani întregi, se învaţă tehnici, se modelează o „sclipire”. Dar niciodată nu vom putea picta ca cineva care se naşte cu asta-n sânge şi fără nicio oră de studiu în domeniu, amestecă nuanţe şi transformă orice pânză într-un univers.
Se pot învăţa tehnici de interpretare, se pot studia ani întregi solfegii, se pot visa note, se pot petrece zile după zile făcând vocalize. Fără talent, oricâte studii am face, nu vom ajunge să dobândim calităţi în domeniul muzical. Invers oare se poate? Talent pur, fără studiu? Ooh, da. Vei spune că ideal ar fi să existe un echilibru. Şi aşa e. Dar când nu facem din asta o meserie şi-l lăsăm aşa cum e, de ce-ar fi o problemă? Uneori e păcat să rămână aşa, da. Dar se întâmplă să apară şi acel amestec de viaţă, principii, sfaturi, nevoi şi…

Şi atunci, dacă meseria poate merge paralel cu un talent, altul decât cel arătat în ceea ce ne aduce un venit, de ce ne miră când un om străluceşte pe o scenă? Pentru că obişnuim să atribuim un talent doar unui anumit segment? Pentru că obişnuim să subestimăm oarecum o meserie, un om? Pentru că undeva nu se poate face o conexiune şi asta doar din vina noastră? Da, poate. Nu insist. Sigur că una e să vină o soprană şi să uimească deşi te aştepţi la asta, alta e să vină o croitoreasă şi să te lase mască, nu? De ce? Nu cumva am fi fost poate pregătiţi pentru un asemenea talent dacă ar fi spus că e cercetător pe la vreo universitate de prestigiu? Şi atunci revin cu întrebarea legată de prejudecăţi. De ce facem asocierile astea? Da, despre momentul ăsta vorbesc.

Dar uite, plecând de la Ana Maria, am ajuns la Etta James şi apoi la Janis Joplin şi a ei Me and Bobby McGee. Îi ştii povestea? Ştii că cel care a dat naştere piesei era măturător prin studio? Ştii că Janis a „furat” piesa şi cel căruia îi aparţinea a ascultat-o în varianta ei abia după ce Janis nu mai era? Ştii cine e el? Merită o căutare. Nu-i aşa că uneori viaţa se joacă într-un mod care nouă ne scapă? Şi nu-i aşa că prea ne luăm cu titluri, cu diplome, cu „statut social” şi trecem pe lângă oameni fără să vedem Oamenii din ei?

Cu acelaşi drag,
un simplu om,
eu.

Foto

Acest articol a fost publicat în Scrisori și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

113 răspunsuri la Între meserie şi talent

  1. illusion zice:

    Știi că fix la asocierea asta mă gândeam și eu? Ce bine ar fi dacă am ateriza de la bun început fix acolo unde ne e locul! Sau nu ne-am mai aprecia la fel talentul, nu l-am mai dezvolta pentru că totul ar fi prea facil?

    Apreciat de 2 persoane

  2. ecaleopi zice:

    Așa este, din păcate!

    Apreciat de 1 persoană

  3. ioansperling zice:

    Fiecare dintre noi avem un tal

    Apreciat de 1 persoană

  4. ioansperling zice:

    ant macar primit! Unii il înmulțesc altii il îngroapă.

    Apreciat de 1 persoană

  5. 9 zice:

    Ceea ce am observat la un om talentat este cum se transformă în frumusețe pură și asta ai dreptate, nu te poate învăța nici o școală. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  6. Mishuk zice:

    Ce talent ai și Tu, dragă Potecuță!!!
    Când îi e omului lumea mai dragă, îl faci să…. gândească.
    Și să se gândească.
    Oare măturătorul din poveste, a fluierat piesa???

    Apreciat de 2 persoane

  7. Mugur zice:

    Spun și eu și să nu mi-o iei în nume de rău. Talentul fără muncă va rămâne o plăcere particulară și cam atât.
    Eu însumi am cochetat cu muzica, dar fără școli, fără repetiții și așa mai departe. Acum nu mulți ani, eu fiind deja cu destul de mulți ani la activ, o mătușă, profesoară de muzică, mă îndemna să iau niște lecții de canto. De ce? Ca să învăț cum se rostesc anumite vocale, să învăț cum se rotunjesc sau cum se acutizează anumite note, în funcție de natura cântecului. Așa că voi rămâne un novice, chiar dacă vocea mi-a fost apreciată încă din tinerețe, pentru că nu am lucrat cu ea, pentru că nu am muncit ca să devin.
    Mi s-ar fi schimbat viața dacă muncem pentru vocea mea? Poate. Mi-ar fi fost mai bine? Asta nu am cum să știu, pentru că mi-a plăcut și ceea ce am făcut ca meserie.
    Talentul, ca să se realizeze, cred că trebuie să meargă împreună cu pasiunea pentru el.
    Și mai cred că alegerile pe care le-am făcut în viață au fost cele mai bune pentru momentul acela.

    Apreciat de 4 persoane

    • Mugur, de ce aş lua în nume de rău o părere? Am deschis un subiect de discuţie şi până la urmă şi eu am spus în text că ar fi ideal să fie combinate deci nici măcar nu m-ai contrazis. 🙂
      Da, cum am spus şi ai spus şi tu, talent plus studiu plus muncă. Dar revin la ce am spus: o voce ca a tipei de care am amintit nu poate fi învăţată niciodată. Da, poţi avea voce, poţi munci cât vrei, dacă nu e nativ, nu poate fi „crescut”. Poţi învăţa să cânţi corect, poţi ajunge să atingi anumite note, înveţi tehnici de respiraţie dar e nevoie de un ceva ca să transmiţi. Şi ăla nu se învaţă. Ca să îl faci pe cel care te ascultă să simtă că se ridică părul pe el de emoţie, nu e suficient să ai conservatorul. Poţi face asta şi fără studii. Cu studii îl cizelezi, nu-l creşti. Dacă luăm 50 de absolvenţi de conservator, pot face acum un pariu pe orice că dintre toţi vor ieşi în evidenţă doar câţiva. Doar câţiva au şi altceva în plus pe lângă voce studiată.
      Să ne amintim de Costel Busuioc, zugravul tenor sau tenorul zugrav. Să cânţi operă aşa, fără o oră de studiu, nu e la îndemâna oricărui pretendent la titlul de tenor.

      Apreciat de 2 persoane

    • P.S Când spun „tu”, nu mă refer la tine, la Mugur. Nu spun că tu, Mugur, nu vei putea cânta… bla, bla… vorbeam la modul general. 😀
      Mi-am recitit comentariul şi mi-am dat seama că se poate înţelege greşit şi nu vreau asta. 😯

      Apreciat de 2 persoane

      • Mugur zice:

        Cred că, poate cu unele rare excepții, noi doi ne înțelegem destul de bine în comentariile noastre. Am făcut diferența între adresarea directă către mine și acel „tu” generic.
        Iar acum voi încerca să adun laolaltă comentariile și voi încerca să dau un singur răspuns.
        Mintea noastră ne joacă uneori feste, încercând să adune laolaltă meseria cu talentele de care dispunem, încercând să ne atragă atenția că acele talente, sau poate doar unul dintre ele, ar putea fi sau deveni unul dintre sau chiar singurul aducător de venituri pentru existență. Cred că de aici pornesc toate. Mintea noastră consideră că, din moment ce am ales croitoria sau zugrăvitul pentru a ne câștiga banii, acestea ar trebui să fie talentele noastre, fără a mai exista și altele. Gândim în tipare exclusiviste.
        Prejudecată? Poate că da.

        Apreciat de 1 persoană

  8. ina02s zice:

    Talent sau meserie? Se stie sigur ca nu suntem toti genii. Posibil sa nu fim toti talentati. Poate avem toti cate un hobby, o placere nevinovata. Poate suntem constiinciosi si ne facem ”treaba” cum trebuie si daca mai punem si suflet ne ducem iar spre placere. Femeile de exemplu trebuie sa gateasca. Cate dintre noi facem o pasiune din asta?? Si totusi copiilor le este foame, gatim bine ca trebuie! Nu?? 🙂 De ce prejudecati?? Noi construim bariere… Imi amintesc din tinerete, pe scarile din gara canta un violonist batran, orb, orice, de te seca cand il auzei. Greu sa treci nepasator pe langa ”Balada” lui Porumbescu, acolo, asa. Sigur nu avea studii muzicale si sigur nu avea nevoie – canta nepamantean, dar sunt rarisime cazurile astea. Nu pot fi negate.

    Apreciat de 2 persoane

    • Facem multe pentru că trebuie şi le putem face fără strop de pasiune, fără să fie o problemă asta. Mergem la cumpărături, spălăm geamuri, facem mâncare. Nu e hobby, nu e meserie. Dar aici vorbeam de acea sclipire care-n mintea unora nu poate exista decât în oameni care sclipesc. Reacţiile de după moment m-au făcut să mă gândesc la asta: „incredibil, o simplă croitoreasă a uimit o ţară întreagă!”. Na bun. A uimit. Dar repet: dacă femeia aia spunea în prezentare că e specialist în fizică cuantică, se schimba modul de a o privi? Mai uimea aşa? Da, aceeaşi voce. Dar nu cumva atunci era de aşteptat să cânte foarte bine? De ce a fost atât de „wow”? Pentru a cântat aşa sau pentru e croitoreasă şi a cântat aşa?
      Să ai o zi bună, Ina! Mulţumesc!

      Apreciat de 3 persoane

  9. Ella zice:

    Hai ca m-ai lasat cu gura cascata … WOW! Canta foarte fain! Chiar seaman la voce cu Janis!
    Acum sa nu te superi, dar stii … eu am uitat deja chestia asta cu studiile si cu ce poti si cu ce vrei sa faci … aici daca ai talent pentru o anumita meserie, o poti practica si fara diplome! (desigur ca ma refer la muzica sau arte plastic .. nu la doctori sau dentist!)
    Ai vazut si cu Janis …. Ceea ce lui Roger Miller nu ia reusit (a urcat in top doar pana la pozitia 12) ia reusit ei …înregistrand melodia doar cu 3 zile inainte sa moara! Tragic destin!

    Apreciat de 1 persoană

    • Marian zice:

      @Ella ” Hai ca m-ai lasat cu gura cascata … WOW! Canta foarte fain! Chiar seaman la voce cu Janis!” BLASFEMIE !!!!!!!!! 😡

      Apreciază

      • Ella zice:

        Stimate domn …. de gustibus non est disputandum! 🙂
        De ce sa nu dai o sansa unei personae care nu a avut niciodata o lectie de muzica? Ce te-a deranjat atat de tare în comentariul meu?

        Apreciat de 1 persoană

        • Marian zice:

          @Ella ” Ce te-a deranjat atat de tare în comentariul meu? ” Nu m-am exprimat suficient de clar pentru a fi intzeles in ceea ce doream a exprima , fapt pentru care va prezint scuze . Am dorit sa spun doar ca , JANICE JOPLIN NU POATE AVEA O IMPERSONATOARE { nici macar nu cred ca asta a fost intentia romancei } , PANA SI ACEASTA SIMPLA IDEE , ESTE O BLASFEMIE… fireste din punctul meu de vedere . In privintza gusturilor , aveti dreptate cat despre ” De ce sa nu dai o sansa unei personae care nu a avut niciodata o lectie de muzica? ” , din punctul meu de vedere Ana Maria canta dumnezeeste si are o voce… de nota 100+ astfel incat… nu-i nici un deranj !

          Apreciază

    • De ce m-aş supăra, Ella? 🙄
      Şi aici e fix la fel în domeniile artelor. Sigur, poate nu a apreciată arta la adevărata ei valoare, poate nu se investesc la fel de mulţi bani, poate nu sunt la fel de multe expoziţii sau spectacole de operă şi balet, dar se poate fără probleme. Na, nu te angeajează la teatru aşa, doar că ştii să plângi la comandă sau interpretezi genial ceva din marii clasici. Dar nu-ţi cere nimeni diplomă ca să scoţi o carte, ca să vinzi un tablou pictat de tine, ca să scoţi un CD cu melodiile tale şi pot continua aşa până mâine.

      Da, şi e una dintre cele mai iubite piese ale ei. Adevărul e că o şi cântă într-un mare fel 😉
      Te pup, Ella!

      Apreciat de 2 persoane

      • Ella zice:

        Aseara am vazut si eu prima parte din RoAuTalent si stii ceva ,,, mi-a placut! 🙂
        In acelasi timp se desfasoara si aici aceasi emisiune (Holland Got Talent) dar m-au dezamagit anul acesta … preselectia facuta in culise a fost jalnica…

        Buna dimineata! Gata cafeaua? 🙂

        Apreciat de 1 persoană

  10. Și mie mi s-au părut ciudate reacțiile celor din sală, vorbind de acel moment. Adică de ce așa mare mirare că femeia avea voce? Mi s-a părut că tocmai acele reacții neadecvate și acei ochi benoclați i-au alimentat și mai tare emoțiile pe care le avea deja. Mă gândesc că acolo au judecat și după fizic. Adică, femeia nu a venit îmbrăcată mulat, nici nu avea nimic la vedere, nici nu era gletuită pe față, era chiar banală. Iar în ziua de azi din păcate oamenii cu aspect banal (a se citi așa, de zi cu zi, gen cam cum sunt eu mereu, fără nimic care să mă scoată în evidență) șochează atunci când fac ceva wow.
    Vorbind despre talent, cred că e musai să fii omul potrivit la momentul potrivit. Sau să faci în așa fel încât să fii. Când eram eu mică mică țin minte că lângă noi stătea o familie mutată cu chirie. Una din fete cânta la vioară – să fi avut 14-15 ani pe atunci. În fiecare miercuri seara ne strângem la gard și ascultam pentru că atunci o pregătea o profesoară. Se auzea bestial și ne plăcea. Acum e mare și cântă pe scenele lumii într-o orchestră. Mă gândesc că dacă rămânea la stadiul de talent nevinovat și se prostea ea cu vioara fără să facă ceva, nu s-ar fi afirmat niciodată. Probabil acum viața ei ar fi fost banală, nicidecum să călătorescă în jurul lumii pentru concerte.

    Apreciază

    • Da, e foarte posibil ca şi asta să fi contribuit la recţiile alea. Deşi… formatul despre asta e. Ne-am obişnuit să atribuim o calitate în funcţie de aspect. Cât de greşit e aşa şi câte avem de pierdut prin asta.
      Oh, ce frumos! Sigur că la succesul ăsta nu ar fi putut ajunge fără multă muncă şi fără sacrificii. Deci da, fără muncă, doar cu talent, poţi ajunge doar la un anumit nivel. Ca să evoluezi, e nevoie de mult mai mult.
      Te pup, călătorule!

      Apreciat de 3 persoane

  11. Amalia zice:

    Ce bine ar fi dacă oamenii nu i- ar mai judeca pe alții! Cred că asta ar fi cea mai mare realizare a omenirii. În felul ăsta cu toții am avea mai multă încredere în propriile forțe și poate am reuși să ne trăim viața frumos, găsind cu această ocazie scopul ei.

    Apreciat de 3 persoane

  12. Diana zice:

    Unii sunt atat de talentati incat reusesc sa faca din meserie o arta – desigur, depinde si de meserie; in meseriile grele (sau urate) pot inventa lucruri care sa le fie de ajutor s.am.d..
    De ce unii cred ca un maturator (sau o croitoreasca) 🙂 n-ar fi in stare sa cante?! Nu stiu. De ce unii cred ca un strungar nu ar fi capabil sa dea sfaturi in utilizarea unui computer? Nu stiu. Banuiesc, doar, ca sunt la mijloc prejudecatile. Unii cred ca nu poti fi sigur pe ceea ce-ti spune din istorie cineva care nu a urmat cursuri superioare de specialitate…
    Sa facem din talent o meserie depinde de multi factori – cel financiar fiind unul dintre acestia.

    Imi place cantecul interpretat de J.J. (si „istoria” acestuia) 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Ehee, ce frumos e să poţi face din talent meserie şi din meserie ceva-n care pui tot talentul sau pasiunea! Dar când nu se poate, măcar să le îmbini frumos.
      Nu ştiu nici eu, Diana! Cred că există nişte bariere şi oricât de mult am vrea, nu le putem depăşi de tot. Ştii că la modul general, taximetriştii sunt etichetaţi mai puţin favorabil. Eu oricum urăsc generalizările, efectiv mi-am pierdut răbdarea să înţeleg de ce dacă există câteva exemple de oi negre, vărsăm tot veninul peste toate oile că-s negre. Nu mai pot şi nu mai vreau să accept astfel de păreri, mai ales când sunt impuse. Dar asta e altă discuţie, revin. Ei, despre ei se spun tot felul de lucruri urâte. Şi am întâlnit o grămadă de oameni cu care e o plăcere să discuţi. Unul era fost profesor de istorie, altul a fost învăţător şi pot continua exemplele…

      Mă bucur mult că ţi-a plăcut! Îţi mulţumesc!

      Apreciat de 1 persoană

  13. Mugur zice:

    Am uitat un element. Nu cred că poate fi vorba despre prejudecăți. Când citim poeziile lui Ion Barbu nu ne întrebăm ce meserie a avut, la fel cum nu m-am întrebat nici despre Asimov. Drept este că la școală ni s-a spus despre Barbu că a fost matematician. Despre Asimov am aflat destul de târziu că a fost biochimist. Iată că nici unul dintre aceștia nu avea meseria în legătură cât de cât cu talentul de poet sau scriitor.

    Apreciat de 1 persoană

    • Da, Mugur! Dar asta când intri mai întâi în contact cu talentul lor. Atunci nu mai face nimeni nicio aluzie la meserie decât aşa, poate ca o paralelă, având acces la biografie. Dar când e invers? Spuneam mai sus de Busuioc. Când a venit el pe scenă, a zis că e zugrav, a stâlcit şi el ceva-n exprimare şi a zis că va cânta operă, i-a dat cineva credit înainte să înceapă să cânte?
      Sigur că nu contează. Că nu se exclud şi nu se pot influenţa. Dar cumva, nu ştiu de ce, creierul nostru face nişte conexiuni ciudate între informaţii.

      Apreciat de 2 persoane

  14. anasylvi zice:

    Da, nu intotdeauna talentul personal si sursa de venit se suprapun. Cumva, insa, putem doar incerca sa le cizelam pe ambele, sa straluceasca pe cat se poate. Atat timp cat talentul este si o sursa de bucurie, e totul bine. Asa mai raspandim poate si in jur vreun strop de ceva frumos.

    Apreciază

  15. Iosif zice:

    Draga…
    Eu cred ca fiecare copil nascut vreodata natural pe Terra, din Femeie, are înscris în genomul ADN-ului celular, o valoare sau mai multe caracteristica sinelui personal, pe care nici un alt copil nascut în acea generatie nu o are, însa familia, scoala si societatea,( mai târziu adultul care-si pierde identitatea originala în sistemul non-valorilor aparentelor) în goana nebuneasca, luptele si competitiile interumane de supravietuire si ascensiune spre vârful Pi-Ra-Mi-Dei Legii mortii
    si a Locuintei sistemului raului amagitor, înselator, imaginar si fals, construit pe temelia dorintelor celor cinci simturi primare ale materiei, dirijate de inima habauca, însa puternica, domina, anesteziaza si adoarme gândirea creierului sanatos-rational, conducând fiinta spre placeri, satisfactii si oportunitati venite din exterior, spre autodistrugere si moarte inconstienta.
    Majoritatea omenirii nu are posibilitatea sa cerceteze, sa-si caute si sa-si gaseasca “talantul” identitatea originala si geniul cu care a fost haruit de Dumnezeu, din ignoranta, lipsa de timp, si din cauza vitezei competitiilor morbide pentru a acumula mai mult decât consuma, în detrimentul altora carora le lipsesc cele mai elementare elemente pentru supravietuire, iar aceasta situatie devine din ce în ce mai vizibila pe plan mondial, unde “papusarii pastori” miliardari lipsiti de scrupule, empatie si justificare, tin miliarde de fiinte într-un joc de sah morbid mondial, jucându-se cu Sufletele inocente, decidând cine moare si cine traieste.
    Scuza-mi comentariul logoreic.
    O saptamâna binecuvântata cu pace, har si Lumina Divina, draga Potecuta !

    Apreciază

  16. Iosif zice:

    Din câte stiu eu sunt peste 7 miliarde de genii pe Terra, însa ignorati, desconsiderati, nevazuti, neidentificati de cei ce-i tin înlantuiti pe pamântul întunecat, lipsiti de Lumina Divina, robi si slugi ai sistemului “Matrix” tinuti sub supraveghere, de supusii lui “Mamona”, urmariti de “ochiul lui Horus” din vârful Pi-Ra-Mi-Dei sistemului mondial materialist-umanist, al minciunilor si înselaciunilor competitiilor puterilor “Fiarei” si al “omului faradelegii”…
    Celalalt comentariu, prea lung, s-a dus în… “eter” 🙂 )))
    Seara magica, draga Potecuta !

    Apreciază

  17. Potecuță…te-am distribuit pe Facebook și a mers! Deci nu wordpress, nu numele meu deranjează…
    (Talentul tău de a scrie frumos, de a compune poezii…mai mult nu pot comenta, lipsește o piesă din ecuație!)

    Apreciază

    • Stai că sunt în ceață. Eu pot distribui de la mine, şi ieri puteam, de la tine nu. Deci totuşi articolele tale au fost raportate sau ai avut o eroare pe undeva. Dar se va rezolva.
      Îți mulțumesc mult, Erika!
      Ce piesă? 🙄

      Apreciază

  18. Marian zice:

    Daca n-asi fi vazut scris un NUME , numele lui JANICE JOPLIN , probabil ca n-asi fi comentat nimic mai ales ca , nu urmaresc emisiunile postului PRO TV si-n special alea cu …” Vocea Romaniei ” : nu-mi place juriul si nu-mi plac aia doi din culise desii , fatza de ailalti de la emisunea similara a antenei , astia-s niste lumini . SIGUR , n-asi fi dat click acolo unde ai indicat si astfel , asi fi fost privat de ceea ce eu numesc de regula : lasat masca caci , asa am ramas : MASCA … CU GURA CASCATA CA LA DENTIST !!! ” Talentul ăla nativ, ăla neşlefuit, ăla care stă ascuns şi explodează la un moment dat nu se poate nici imita, nici studia. ” Chiar asta si este tipa exact cum spui matale , un talent nativ , un talent luat de la ma-sa din uter pe cand avea „domiciliul ” acolo . Canta in maniera ei personala asa cum simte , cum este ghidata din interiorul sufletului ei : este exceptionala . Ca-si castiga painea in calitate de croitoreasa nu-i rau chiar deloc , caci , si THE KING OF ROCK AND ROLL , asi castiga painea cea de toate zilele facand ba pe electricianul , ba pe soferul de camion si NIMENI , NICI MACAR TAT-SU sau SAM PHILLPS NU CREDEAU IN TALENTUL SAU NATIV pana cand a interpretat UN CANTEC , O MELODIE CARE FUSESE CANTATA , INAINTE CA EL , THE KING , SA FI FOST IN ” PLANUL DE INVESTITII ” AL FAMILIEI . Important este ca Ana Maria sa-si gaseasca un impresar , care sa-i faca rost de auditii altminteri … Si bine ca-mi adusei aminte la vreme : nici Etta James , nici Janice Joplin sau Amy Winehouse , n-au avut nici macar una , studii de canto mai inainte de-a devenii niste NUME ! ” Sigur, ideal ar fi să ne putem cultiva talentul, să-l creştem şi să-l „educăm”, dar ce ne facem cu cazurile în care poate viaţa, poate noi, poate alţii, poate toate astea la un loc fac ca drumul nostru să vireze brusc dreapta când uşa potrivită e la stânga sau să se oprească într-un punct pe care-l considerăm cel potrivit când de fapt, punctul culminat e la doar câţiva metri mai în faţă?” Si cele trei NUME indicate plus THE KING au avut ceea ce se numeste de obicei NOROC CHIOR sau DESTIN pur si simplu si si-au urmat fie norocul , fie destinul insa , si din partea lor a fost nevoie de multa , foarte multa munca . Cam pe toti , aceasta munca i-a distrus si ” au ars ca niste lumanari , la ambele capete ” dupa cum spunea John Lennon . Respect Potecutza si , iarta-mi lungimea excesiva a comentariului insa , asta-s eu cand este vorba despre muzica si despre aia greii din domeniu….” imi pierd uzul ratziunii si… sufar peste poate ” 😉 .

    Apreciază

    • M-aş fi simţit onorată dacă mi-aţi fi acordat puţin credit şi dacă aţi fi crezut în faptul că nu aş fi recomandat chiar orice deci chiar dacă nu e pe gustul dumneavoastră emisiunea, aţi fi plecat totuşi de la ideea că nu am obiceiul de pune linkuri chiar spre orice. Dar nu e târziu nici acum să faceţi asta şi dacă nu o faceţi, nu e o problemă. Dar m-aş fi simţit onorată.
      Da, exemple de oameni în care nu au crezut mulţi sunt nenumărate, din păcate. Din fericire, unii au reuşit în ciuda tuturor şi mă refer aici în special la cei enumeraţi de dumneavoastră. Ce-ar fi fost azi muzica fără ei?

      Apreciază

      • Marian zice:

        Potecutza… ti-am acordat mai mult decat suficient credit si , tocmai de aceea , am si deschis linkul insa, eu cand vad scris , fie si doar unul dintre NUMELE pe care le-am enumerat… IAU FOC : ALTII NU MAI EXISTA PENTRU MINE IN MOMENTUL ACELA . Nu stiu ce-ai facut dumneata aseara insa eu , am ascultat pana tarziu in noapte melodiile aceleia care , si-a daruit cate o parte din inima ei la toti derbedeii iar cand ea a avut nevoie de ajutor si intelegere , toti i-au intors spatele . Banuiesc ca te-ai prins intre timp de faptul ca-s fan Janice si nu numai 😉 , banuiesc ca te-ai prins deja ca-s un fel de ” doctor ” { ca se poarte dupa cum sti } in materie de muzica mai ales ca , informatiile nu le iau de pe la coana Wiki… pedia citire ci , doar din memoria si inima mea unde le pastrez stocate de vreo… saizeci de ani 😦 . Fireste vorbesc despre Janice Joplin dar si despre Amy Winehous fara sa-l uit pe The KING si multi , multi altii si , ai mare dreptate : ” Ce-ar fi fost azi muzica fără ei?” . Respect total pentru Poteci de dor ! P.S. Daca mai reuseam sa intru in mustaria lui Cristi Milla { Cristi Raraitu’ } fara discutie , asi fi aflat despre aceasta Ana Maria din vreme caci , asa cum am mai spus, nu urmaresc programele ProTV . Din pacate , de ceva vreme , chiar nu mai reusesc sa-l abordez . Acealsi respect Potecutza !

        Apreciază

        • Înseamnă că am înţeles eu greşit faptul că dacă nu exista pe undeva prin text numele lui Janis Joplin nu aţi fi deschis celălalt link, chiar dacă subiectul postării e strâns legat de el.
          Vă mulţumesc mult pentru mai mult decât suficient! 😉
          Mă bucur că aţi aflat totuşi de la mine. Nu ştiu despre blogul lui Cristi Milla, dacă aduce-n lumină de obicei talente nedescoperite dar din moment ce fata asta a apărut prima dată în viaţa ei pe o scenă la acea emisiune, nu ştiu în ce măsură aţi fi putut afla despre ea mai devreme, mai ales că tot de la acea emisiune ar fi fost linkul. Dar poate mă înşel.
          Mulţumesc frumos pentru aprecieri! O zi bună!

          Apreciază

  19. Mona zice:

    Talentul fără muncă e ca un excentrism transformat în nebunie. Dacă ai cu adevărat talent vei avea curaj să începi să muncești pentru el. Chiar dacă nu ai avut îndrumarea potrivită.
    Partea de sfârșit nu știu ce să zic. Nu îmi era cunoscută povestea și tind să nu o prea cred a fi adevărată. Dacă chiar e, e un fel de q.e.d. la ce spuneam. Degeaba ai talent dacă nu faci ceva să îl dezvolți. Totuși nu mă pot abține să nu zic că dacă d-nul măturător doar asta a compus vreodată nu avea cine știe ce talent. Mie acea piesă nu îmi pare a fi o capodoperă și o ador pe Janis, dar nu toate piesele i-au fost foarte bune.
    Cealaltă doamnă va trebui să confirme. Are voce bună, dar mulți oameni au… Șansa, munca și personalitatea consider că fac diferența…

    Apreciat de 1 persoană

    • Mona, mi se pare mie sau eşti supărată? 🙄 Sper că nu pe mine. Nu ştiu de ce mi se pare asta, de aia întreb, nu afirm 🙂
      Dacă vorbim despre un talent care se vrea apreciat, sigur că e nevoie de muncă multă. Dar dacă au exitat piedici sau, cum am spus, păreri că lasă, nu îţi dă ţie cântatul, actoria, dansul, pictura… o pâine, învaţă o meserie şi lasă asta, nu cred că putem vorbi chiar de nebunie. Că talentul rămâne, indiferent de ce alegem forţat sau nu să facem în viaţă.

      Măturătorul ăla a fost inclus în Country Music Hall of Fame. Mă gândesc că nu doar pentru o melodie, au fost şi alte criterii. Şi a jucat, printre altele, şi în A star is born din 1976, alături de Barbra Streisand. Zic eu că a confirmat destul.
      O zi frumoasă îţi doresc!

      Apreciază

      • Mona zice:

        Nuuu, nu sunt supărată. Uneori cuvintele scrise par mai aspre de cât se vor a fi 🙈 Scuze, dacă am lăsat o altă impresie!
        Da, m-am gândit când ai zis că merită căutat că a confirmat, dar nu știu ce eram așa pornită aseară pe toată lumea, pe talente 😊
        Ține mult de noroc. De norocul de a fi îndrumat și de a ți se permite să încerci măcar să îți îndeplinești menirea. Ai dreptate!
        O zi minunată să ai! Și scuze pentru aparența transmisă inițial, nu a fost cu intenție 🙂

        Apreciat de 1 persoană

        • Fix de aia am întrebat, nu am tras concluzii. Pentru că ştiu că, în lipsa tonului, putem citi anumite comentarii mai „alert” decât e cazul. Nu-ţi face probleme, de aia e spaţiu destul la comentarii. Când ceva ni se pare că… întrebăm şi se rezolvă. Eu prefer varianta asta, altfel mă consum şi mă tăt întreb dacă, dar dacă… 😀
          Îţi mulţumesc mult pentru răspuns! O zi frumosă îţi doresc şi eu, draga mea!

          Apreciat de 1 persoană

  20. ecoarta zice:

    Scurt de tot:
    Eu, Aurora de la Eco, ma incadrez in acest tipar…

    Apreciază

  21. Un exemplu convingător, care ne arată încă o dată că în fiecare om se poate afla un talent, ca un semn divin de echilibru al destinelor. E drept că multe haruri se pierd, nefiind fructificate, dar ne rămâne convingerea că nu ne-am născut fără rost și trebuie să avem perseverența să căutăm în noi și în ceilalți până îl găsim. Mai bine mai târziu, decât niciodată.

    Apreciază

    • Da, Petru! Şi eu cred că trebuie să facem asta, să perseverăm în a-l căuta, în a-l vedea în ceilalţi dacă în noi nu putem. Şi mai ales, în a le da o şansă. Că dacă îi strivim de cum încearcă să ridice capul, nu au nicio şansă.
      Îţi mulţumesc!

      Apreciat de 1 persoană

  22. Îmi place mult tot ce scrii, dar mult de tot, numai ca asta mi-a plăcut asa, ca un coup de foudre. Nu ma întreba de ce, ca nu îți pot spune. Poate pentru ca asa vad și eu lucrurile., sau poate dintr-un motiv care nu vrea sa se lase văzut acum.
    Legat de articolul tău, îmi amintesc o întâmplare petrecută cu multi, foarte mulți ani în urmă, pe vremea studenției mele. Cochetam pe atunci cu cenaclul facultății, și dădeam spectacole prin orașele din Ardeal. Scenete de teatru, muzică, poezie, ma rog, chestii din astea. Evident, întotdeauna erau incluse în spectacol și talente locale, dar vedetele eram noi, studenții din marele oraș din Ardeal. Copii cu fițe spun eu acum, deși atunci nu se folosea cuvântul ăsta, dar noi ne vedeam geniali. Ei, și într-un sfârșit de săptămână, ajungem noi la Aiud. Scena ca vai de ea, lumini și alte alea ioc, noi vociferam, dar show must go on. În sală lume pestriță care asculta și nu prea, deși spectacolul nostru era bunicel. Într-un colț, își aștepta rândul reprezentantul gazdelor, un tânăr de vârstă noastră, îmbrăcat ca un licean cuminte din vremea aceea, sprijinit de o chitară. Aflasem că e muncitor la una din fabricile din oraș. Neinteresant, am decretat noi în cor și ne-am văzut de ale noastre. Noi aveam studii, ore, zile și nopți de repetitii în spate, ce mai eram tari. Doar că băiatul asta, a intrat pe scenă, și după primul acord la chitară, a reușit ce nu reușisem noi. A amuțit sala. Avea o voce Dumnezeiască. După spectacol, m-am apropiat de el să îl felicit și am stat puțin de vorbă. Venea dintr-o familie cu multi frați, părinții săraci, asa că după terminarea liceului, printre primii, a decis că o facultate și visurile lui pot să mai aștepte, pentru că frații lui aveau nevoie de ajutor pentru a-și termina scoala, așa că s-a angajat, să aducă un ban în plus la bugetul destul de subțirel al familiei. Iar la chitară învățase sa cânte singur, de unde bani pentru studii de specialitate?!
    A fost prima data când mi-a fost rușine, da o rușine din aia de îmi venea să mă ascund undeva unde să nu ma mai găsească nimeni, ba să îmi dau și singură o pereche de palme, pentru modul în care mă lăsasem dusă de val și împărțisem cumva oamenii după alte criterii decât fusesem învățată. Nu știu ce s-a mai întâmplat cu băiatul acela. Nici măcar nu îmi mai amintesc cum îl chema. Dar când ma gândesc la el, sper din toată inima să își fi întins la un moment dat aripile să zboare așa cum visa el, nu cum îl obligaseră bunul lui simt și vremurile.
    Scuze, Potecuț, că m-am pornit așa pe pagina ta. Te îmbrățișez cu drag, fată frumoasă și talentată!

    Apreciat de 2 persoane

    • Draga mea, îţi mulţumesc din inimă pentru ce mi-ai spus! Mă bucur mult, mult că ţi-a plăcut şi mulţumesc pentru povestea asta care vine ca o încununare a ceea ce am încercat eu să spun. Fix asta încercam să îi spun lui Mugur, nu ştiu dacă am reuşit. Că e ideal să ai studii, să-ţi cizelezi talentul. Dar e nevoie de un… zvâc. Că uite, tânărul ăla, fără studii în domeniu, a amuţit sala. Şi a învăţat şi singur. Că da, e important să cânţi bine, să cânţi corect. Dar publicul simte emoţia pe care nu studiile ţi-o înfig în sânge, în glas, în modul de interpretare. Aia e sau nu e.
      Mulţumesc mult! Ce scuze? Nu-ţi mai cere scuze, e o plăcere să te citesc oriunde! 😉
      Te pup cu drag!

      Apreciat de 2 persoane

  23. Ana zice:

    Ai pus punctul pe i.

    Apreciază

  24. ane zice:

    Cred că s-a spus tot. Asa este cu talentul te nasti, apoi începe munca dacă vrei performanță.
    Tu ai talent, Potecuță!

    Apreciază

  25. Monica Tonea zice:

    Potecuta, iar ne dai teme de gandit. Cred ca un talent neintretinut nu te duce in locul acela privilegiat. E nevoie de munca, perseverenta si noroc ca sa ajungi. Dar fara ele, cred ca ca orice talent nativ e doar asta, o inclinatie. Ramane sa vrei sa faci ceva cu el. Bun, sunt si cazuri exceptionale, cand apare asa cate un geniu artistic care si neslefuit uimeste. In rest, ramanem la nivelul de amatorism daca nu depunem efortul acela de a ne perfectiona. Cred. Gandesc doar din perspectiva mea. Alta viziune nu am ca sa-mi fie palpabila.

    Apreciat de 1 persoană

    • Nu-s egoistă, Monica, n-am vrut să mă chinui singură 😀 😀
      Sunt de acord cu tine în tot ce spui. Talentul fără muncă nu poate atinge standarde prea înalte. Trebui să depunem eforturi dacă vrem să-l creştem. Dar când nu se poate creşte sau nu se vrea crescut, poate rămâne aşa cum e, nu?
      Să ai o zi frumoasă, draga mea!

      Apreciază

  26. Iosif zice:

    TREZITI-VA VOI, DRAGI ROMÄNI,
    DIN SOMNUL CONSTIINTEI MOARTE !
    CACI TARA E PLINA DE CÂINI,
    IAR TURMELE DE „OI” FARA PASOR,
    DE LUPI, MASCATI ÏN CÂINI, SACRIFICATE !
    GENIILE SUNT FURATE, IGNORATE,
    DE VÂNZATORI ‘IUDEI’ COMERCIANTI,
    IAR VOI TRAITI PURTÂND POVERI PE SPATE…
    O zi cu senin si pace în Sufletut-ti frumos, draga Potecuta !

    Apreciază

  27. Ceva nou descoperit pe ziua de azi. Mulțumesc!

    Apreciază

  28. castanman zice:

    „Se pare ca in urma unor teste de inteligenta la care a fost supusa, Marilyn Monroe ar fi reusit sa obtina o cifra a IQului de 168, cu 8 unitati peste cifra de IQ a lui Albert Einstein. Tinand cont ca media se situeaza undeva la scorul de 100, se pare ca Marilyn era o persoana extrem de inteligenta.” E un talent construit la Marilyn? Are legătură ceva cu inteligența?

    Apreciază

  29. Florina zice:

    Eu am ajuns la concluzia ca, mai devreme sau mai tarziu, adevarata vocatie isi face loc si iese la lumina 🙂

    Apreciază

  30. Potecuta, tu ai dreptate ca am ajuns sa judecam oamenii in functie de hartii.
    Nu este corect, macar pentru ca nu au aceeasi sansa in viata un copil nascut intr-un canal, care traieste acolo si in rare cazuri reuseste sa se smulga si un copil rasfatat si sprijinit de parinti.
    Totusi.
    Sunt unele meserii (medicina, drept, etc) in care inteligenta nu este suficenta.
    Ne place, nu ne place, e nevoie de multa scoala.

    Apreciat de 1 persoană

    • Albert, nu de inteligenţă vorbeam. Doar prin comentarii s-a deviat puţin şi eu mă bucur că s-a deviat. Dar textul tratează altceva.
      Sigur că sunt multe meserii în care e nevoie de multă, multă şcoală, în unele nu se termină niciodată treaba cu învăţatul.
      Dar vorbeam despre cazurile în care talentul nu face obiectul meseriei.

      Apreciat de 1 persoană

  31. Un fizician din cei mari, nu mai ştiu exact care spunea „Să încerci să fi un om de valoare e mai important decât să fi un om de succes”. Ei cred că aduc valoare cei care îşi folosesc darurile native, restul care au joburi doar pentru bani, se zbat contra curentului.

    Apreciază

  32. psi zice:

    aveam nevoie de timp ca să răspund pe îndetele (subiectul cu talentul m-a pasionat de când mă știu). și zic așa:
    – psihologic vorbind, s-a demonstrat că noi, oamenii, avem capacitatea de a face exact aceleași lucruri și că principalul mod de asimilare este imitația. (”că nu e om să nu fi scris o poezie” ar fi un exemplu). deci… avem aceleași capacități, doar că unii pot modela / imita mai ușor ca alții.
    – apoi, talentul. pe domeniul meu preferat talentul este așa, un sâmbure de apă. o sămânță pe care, dacă n-o pui în pământ, zboară, ajunge în ciocul unei găini și… dispare.
    am auzit de multe ori pretextul ”nu am inspirație” ori ”m-a părăsit muza” și știu că nu talentul e devină, cât lipsa rutinei. orice act de creație crește prin însăși creația celui care, considerat cu talent, perseverează pe acest drum. geniul presupune 99% muncă și 1%… exact, talent.
    – apoi… munca. eminescu era ziarist, ba încă unul foarte vehement și implicat în viața politică românească. fără pasiunea lui pentru dezvoltarea limbii române am fi vorbit și acum arhaic și cu influențe slavone. nu știu cum ar fi sunat.
    iar în jurul meu… puțini oameni au făcut din pasiunile lor o sursă de venit. de ce? pentru că de cele mai multe ori potențialul creativ se activează… la durere. la traume și dureri din copilărie, din cei primii 6 ani. dar asta deja este un alt subiect, drama copilului dotat aș zice. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Îţi mulţumesc mult pentru acest comentariu complex şi atât de bine argumentat! Da, e nevoie de muncă multă, am înţeles.
      E cumva trist că se activează doar în momentele alea, nu? Sau poate că tocmai asta e „frumuseţea”, nici nu ştiu exact cum să interpretez asta…

      Apreciat de 1 persoană

      • psi zice:

        nu e trist că se activează astfel, trist este sau ar fi, dacă rămâne la nivelul durerii.hermann hesse, de exemplu, bun prieten cu jung de altfel, a fost un copil chinuit de părinții obsedați de șabloane și tipare. el a devenit scriitorul pe care îl cunoaștem astăzi, cu aproape o obsesie pentru dualitatea umană, dar finalmente scrisul a trecut în altă etapă. este aproape sfâșietor cât de puțin îl înțelegeau părinții pe marele scriitor, considerându-l un inadaptat, un asocial și un incapabil să ajungă ceva în lume. eliberarea lui a fost scrisul și norocul, prietenia cu jung.
        de cealaltă parte îl avem pe hitler, pasionat de pictură în copilărie. ei, și-aici durerea a trecut în altceva, mai rău. 🙂

        Apreciat de 1 persoană

        • Cât de interesant e tot ce-mi spui! Parcă simt nevoia de o postare separată numai pentru asta deşi nu cred că aş putea-o scrie aşa cum ar merita.
          Ştii ce mă întrebam? Nu ar putea fi şi un fel de ciclu aici? Să fie o eliberare dar în acelaşi timp să şi alimenteze durerea tot scrisul ăsta născut din durere?

          Apreciază

  33. Marina Costa zice:

    Mă făcu statul economistă, pe principiul din vremea lui răposatu’, când am intrat eu la facultate – „Vrei să ajungi profesoară de engleză la Cucuieții din deal, cu juma de normă în agricultură? Să-ți trimit chiftele cu praștia și să mori de foame într-un colț uitat de lume? Fă ASE-ul, continuă tradiția familiei, și fă-l la seral, să scapi de repartiție!”
    Mi-am găsit rostul profesional, având norocul de a termina facultatea în 1991. Talentul la limbi străine, concretizat în obținerea unor atestate de traducător, s-a îmbinat cu economia, și am lucrat în domeniul relațiilor internaționale/ integrării europene/ management de proiecte. Am adus țării aproape un miliard de euro fonduri nerambursabile, în 22 de ani, și mi-am adus umilul obol de nopți nedormite și week-enduri pe la serviciu, la temelia integrării europene.
    Însă de scris, scriu din clasa I. Mă sufoc dacă nu scriu, dacă nu aștern și pentru alții poveștile din mintea mea, chiar dacă pe vremuri acestea circulau între prieteni și cunoștințe, pe caiete dictando. Am avut ocazia să citesc diverse articole și cărți de creative writing odată cu dezvoltarea internetului, și am avut răbdarea de a transcrie pe calculator și revizui scrierile mele din adolescență. Până în anul 2016 nu am avut ocazia de a publica. Mă bucur că am avut-o de atunci. Și da, continui să învăț lucruri noi. Încă mă afectează faptul că nu am studiat filologia, fiindcă există lucruri pe care nu le pot înțelege, probabil fiindcă, formându-mă în lumea cifrelor, am un mod diferit de gândire în anumite privințe.
    Mulți dintre scriitorii din cercurile literare prin care mă învârt au debutat târziu, aproape de pensie sau după pensie, și sunt, de profesie, medici, ingineri, economiști. Așa că ai dreptate – talentul este nativ, și cât îl păstrezi în suflet, nu te transformi în roboțel…

    Apreciază

    • Vă mulţumesc tare mult pentru că aţi împărţit cu mine bucăţica asta de şi din viaţă!
      Înţeleg că aveţi un regret legat de studiul filologiei. Dar aţi avut vreodată vreun regret că aţi urmat ASE, că aţi fost îndrumată pe drumul ăsta?
      Da, e evident că un talent trebuie susţinut de studiu, de practică, de muncă. Dar uite, cum aţi şi spus, oameni care termină treaba în „câmpul muncii” lor de-o viaţă, se întorc la chemarea pe care au dus-o cu ei tot timpul ăsta.
      Vă doresc să puteţi publica de acum înainte cât mai mult şi să vă bucuraţi de toată aprecierea cititorilor!

      Apreciat de 1 persoană

      • Marina Costa zice:

        Mulțumesc. (Și cu ce ți-am greșit că mă iei cu dumneavoastră? Nu în asta stă respectul!) Nu am regretat, odată facultatea terminată. (Cât ești student și dai de greu, mai ai clipe de regret, că iarba e mai verde pe altă cărare!) Recunosc că, deși am făcut traduceri până mi-au sărit capacele (avantajul lucrului în relații internaționale), nu mi-ar fi plăcut să fac NUMAI traduceri toată ziua, toate zilele. Și, deși am dat meditații la engleză și franceză în tinerețe, mi-am dat seama că este altceva decât să fi predat la o clasă de 30 de liceeni de la un liceu industrial, care deja ajunseseră la mine după ce alți profesori îi scârbiseră de limbi străine, în loc să le dea o bază de pornire pe care să clădesc…

        Apreciază

        • Sunt şi eu de aceeaşi părere în ceea ce priveşte respectul. La început, cum mă adresam mai mult unor persoane care nu aveau pe aici nici nume, nici chip (cum sunt eu 😀 ) simţeam că adresarea la persoana 1 e potrivită, fără ca asta să însemne că nu îi acord respect, din contră. Dar s-a întâmplat ca cineva, cumva, să atragă atenţia mai mult mai mai puţin subtil că părinţii i-au dat o educaţie pe care nu o poate ignora şi… în fine. M-am simţit destul de prost şi de atunci sunt cumva în gardă, nu toţi au aceeaşi viziune.
          Îţi mulţumesc mult, Marina!
          Eu am dat follow blogului tău de când am citit o recenzie. Acum văd că nu mai e aşa fără să-i fi făcut ceva. Dar am avut o grămadă de probleme cu blogul şi poate de aia. Voi da iar, sper să nu facă iar figuri!

          Apreciat de 1 persoană

  34. Lecturând am fost transportată spre acea simplă croitoreasă de la x Factor care a uimit pur și simplu audiența. Mulțumesc Potecutze! 🙂

    Apreciază

  35. Ioana zice:

    Cat de bine ai punctat. Merita oamenii astia sa fie sustinuti. Talentul merita scos la iveala si apreciat. Cred ca inca mai avem valorile de a face asta.

    Felicitari!

    Apreciază

  36. Pingback: Recomandări duminicale 17/02/2019 – Illusion's Street

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s