Gând pribeag în seară

Publicat pe 09/02/2019 de Poteci de dor

Îmi e seară şi-i frig, şi începe să plouă,
ca să aibă-aşteptarea cu ce să îşi stingă
toată setea de tine, focul tot ce-i inundă
respiraţii şi gând, resemnare şi tâmplă

Şi ca într-un vals se înlănţuie stropii,
şi ca-ntr-un război se-nfioară secunde,
că nu găsesc calea, că nu ştiu pe unde
te pierzi şi te cauţi, risipindu-ţi azi paşii.

Un pribeag, obosit de prea multă visare,
s-a oprit pe-un peron să-şi aştepte destinul
fluierat de un tren, înmuiat în pelinul
unui gând că pe-aici niciun pas n-a venit.

Pentru timp e târziu, pentru drum e departe,
pentru el e totuna cât mai are de stat
pe-un peron părăsit şi de propria-i gară,
şi de oameni, de-ntoarceri, şi de viaţă uitat

Şi ca într-un vals se înlănţuie stropii,
şi ca-ntr-un război se-nfioară secunde,
gând pribeag, obosit, şchiopătând printre umbre
rătăcind prin tăceri, renunţând să le-asculte.

Foto

Acest articol a fost publicat în Un fel de... Poezie și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

68 de răspunsuri la Gând pribeag în seară

  1. Endorfinul zice:
    09/02/2019 la 19:51

    Foarte frumos ai spus-o și pe asta.

    Apreciază

    Răspunde
  2. 9 zice:
    09/02/2019 la 20:04

    Am citit de cateva ori poezia, cautand sa vad care parte imi place mai mult, m-am lasat pagubasa, imi place toata.😀

    Apreciază

    Răspunde
  3. Roxana Negut zice:
    09/02/2019 la 20:16

    💐 Un buchet de flori virtual pentru o poezie superba!

    Apreciază

    Răspunde
  4. Dora zice:
    09/02/2019 la 20:17

    Bună seara dragă Potecuță!
    Tare frumoasă poezia ta! Iar eu mă regăsesc acolo.
    Felicitări draga mea! Gânduri bune, să ne auzim cu bine!!! ☕🍀🤝💐😘❣

    Apreciază

    Răspunde
  5. Iosif zice:
    09/02/2019 la 20:40

    Draga…
    …Multumesc pentru aceasta superba scrisoare,
    Pentru gândul pribeag, ratacit printre picurii reci.
    Ce-a trecut linistit în tacere, pestea-l lumii hotare,
    Înmuind uscaciunea din suflet, si sâmburii seci…
    …îti doresc o seara binecuvântata, cu liniste si pacea binemeritata !

    Apreciază

    Răspunde
    • Poteci de dor zice:
      09/02/2019 la 20:54

      Îți mulțumesc, Iosif! Frumos ai aşezat acest gând!
      Seară frumoasă îți doresc!

      Apreciază

      Răspunde
      • Iosif zice:
        09/02/2019 la 21:30

        Cu mult drag si empatie, si cu multa bucurie, mai cu seama ca acum, ascult live pe youtube, o predica la Adunarea Ostasilor Domnului de la Catedralei Mitropolitana Sibiu, unde un domn vorbeste superb despre credinta ortodoxa în Hristos, desespre Iosif Trifa si Traian Dorz, acesti eroi martiri ai credintei adevarate… 🙂
        Fii binecuvântat etern, Suflet drag minunat !

        Apreciază

        Răspunde
        • Iosif zice:
          10/02/2019 la 4:23

          P.S. Daca ti-e jena de comentariul de mai sus, poti sa-l cenzurezi, (mai ales ca e scris de un agramat si contine o oarecare provocare, spiritual-crestineasca dogmatica ortodoxa) însa daca-ti place si doresti, pastreaza-l în inima ta curata si draga Sufletului meu.
          Sa-ti fie duminica, aromata cu parfum de ciocolata, iar dragostea mea curata, ce-o ofer la lumea toata, calauza-n viata-ti fie, cea aleasa dintr-o mie, sa ai doar belsug în viata, ziua, noaptea, dimineata, iar în Suflet pace sfânta, pân’ la a Mielului Nunta ! 🙂

          Apreciază

          Răspunde
  6. Alex zice:
    09/02/2019 la 23:48

    Foarte frumoase versuri, dragă Potecuță. Am citit de câteva ori poezia, tocmai pentru a savura și surprinde mai bine „muzica” cuvintelor frumos tocmite în strofe. Îmi place mult cum ilustrezi de bine atmosfera ce însoțește aceste sentimente.
    Numai bine și zile frumoase! 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  7. gandurideoclipa zice:
    10/02/2019 la 0:00

    Doar o imbratisare, Potecut. Cuvintele au ramas acolo, pe peronul tau.

    Apreciază

    Răspunde
  8. sweet & salty zice:
    10/02/2019 la 3:38

    Cântec cuvântat.

    Apreciază

    Răspunde
  9. ecoarta zice:
    10/02/2019 la 5:17

    Pribeag cobor pe peronul golit de tot si toate, pana si de gara! Ce ironie! Sa plece gara si tu sa ramai…dar, ca-ntr-un joc al absurdului, golul din jur se umple de cuvinte ce cladesc o gara in care intri cautand alinarea tacerilor pe care totusi vrei sa le auzi…
    Tu intelegi ceva din ce-am insirat eu aici!? Nu m-as mira daca ai spune:nimic!
    Puteam scrie simplu: o poezie ce-ti da de gandit, ce te determina sa te gandesti ca poti fi, in fiece clipa, un pribeag pe un peron fara gara si ca, atunci, nu ai decat tacerea si cuvantul, adica inceputul…
    Nu mai scriu nimic! Doamne!…
    Da’ nu sterg! Si, ca sa ma scot, dau vina pe…stii tu pe cine!
    Sa ai o zi superba!

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde
    • Poteci de dor zice:
      11/02/2019 la 10:18

      Nu numai că am înţeles dar mi-a plăcut mult de tot cum ai interpretat tăcerile şi alinarea lor! Îţi mulţumesc pentru asta! Ce bine că nu ai şters! Nu-ţi pot spune cât de mult mă bucură să aflu ce gând a născut un gând de-al meu, ce tăceri a ilustrat un cuvânt…
      O zi frumoasă îşi doresc şi eu! Îţi mulţumesc mult!!

      Apreciază

      Răspunde
  10. Marian zice:
    10/02/2019 la 6:36

    Bai frate , astea : ” Un pribeag, obosit de prea multă visare,
    s-a oprit pe-un peron să-şi aştepte destinul
    fluierat de un tren, înmuiat în pelinul
    unui gând că pe-aici niciun pas n-a venit.

    Pentru timp e târziu, pentru drum e departe,
    pentru el e totuna cât mai are de stat
    pe-un peron părăsit şi de propria-i gară,
    şi de oameni, de-ntoarceri, şi de viaţă uitat” , astea sant GENIALE ! Sant despre viata fiecaruia dintre noi , fiecare dintre noi fiind ” pribeag, obosit de prea multă visare, ” deci GENIALE prin simplitatea si realitatea cruda enuntzata : FELICITARI !

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde
  11. Albert Ai Conty zice:
    10/02/2019 la 8:00

    O umbra de melancolie in literele tale. Astepti primavara, Potecuta ?:))))
    Si nu ma refer doar la anotimp….

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  12. cuvantulscris zice:
    10/02/2019 la 8:16

    Super! Mi-ai sensibilizat dimineața!

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  13. ancasicartile zice:
    10/02/2019 la 8:40

    Minunat! 💙

    Apreciază

    Răspunde
  14. ane zice:
    10/02/2019 la 8:48

    Trecător pribeag, ”obosit de prea multă visare” tu ești doar călător pe pământ și sper că nu ai trăit degeaba. Felicitări, Potecuță!

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  15. racoltapetru6 zice:
    10/02/2019 la 9:05

    Trenul pentru care am poposit în această gară a venit așa cum mă așteptam. Cu o garnitură frumoasă de versuri și mai mulți călători încântați de ele. Drept pentru care mă bucur și-ți mulțumesc, Potecuță!

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  16. Ella zice:
    10/02/2019 la 10:31

    Foarte frumoasa poezia „de vineri” … încep sa cred ca ne vei obisnui ca „picatura de frumos” pentru weekend! Multumesc!
    Sa ai o duminica cat mai placuta draga mea!

    Apreciază

    Răspunde
    • Poteci de dor zice:
      11/02/2019 la 9:48

      Mă bucur mult, Ella! Şi îţi mulţumesc!
      Nu ştiu ce să zic… singura rubrică de care mă pot ţine e miercurea fără cuvinte. La poezii nu pot, acolo e musai să scriu când am inspiraţie, nu pot altfel. 🙂
      O zi frumoasă îţi doresc! Te pup!

      Apreciază

      Răspunde
  17. Mugur zice:
    10/02/2019 la 11:30

    Nu am cuvinte să-ți spun cum am simțit poezia asta a ta, pe care am citit-o în câteva rânduri.

    Un pribeag părăsit, pe-un peron făr’ de gară,
    Privind către apus cu priviri ce-nfioară,
    Rătăcit printre lumi ce i-au fost dragi odată,
    Tot visând către viața ce-o vrea minunată.

    Cerul pare cernit, într-un gri ireal,
    Picături ca de rouă se scurg în aval.
    Mai e mult pân-atunci, mai e timp de doinit?
    Înc-un pic… și pe cer… soarele-a asfințit.

    Apreciază

    Răspunde
    • Poteci de dor zice:
      11/02/2019 la 9:47

      Ai spus multe prin versurile tale deosebite, am înţeles, nu mai e nevoie să spui cât ţi-a plăcut!
      Mă bucură mult că şi de data asta te-am inspirat. Îţi mulţumesc, Mugur!

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde
      • Mugur zice:
        11/02/2019 la 10:12

        Eu îți mulțumesc, Potecuță!
        Ți-am „furat” două imagini din poezia ta, pentru a reuși să-mi încropesc umilul meu comentariu.
        Și trebuie să ți-o spun, că altfel nu am stare. Ai găsit niște comparații și niște metafore extraordinare!

        Apreciază

        Răspunde
        • Poteci de dor zice:
          11/02/2019 la 10:32

          E unul dintre puţinele momente în care „furtul” mă bucură şi onorează! 😉
          Da? Nu le-am gândit. Nu am căutat metafore, am scris fix cum a venit. În cazul ăsta, şi mai tare mă bucură. Dacă era studiată, poate că mă aşteaptam. Dar nu ştiu să scriu studiat. Că n-am de unde să ştiu…

          Apreciat de 1 persoană

          Răspunde
  18. Diana zice:
    10/02/2019 la 14:32

    Chiar si pribegia este frumoasa cand o amintesti tu. 🙂 Imi place mult poezia.
    Duminica frumoasa iti doresc!

    Apreciază

    Răspunde
  19. Monica Tonea zice:
    10/02/2019 la 15:31

    Pe peronul ala as sta si eu pribegita. Doar cu un gand ratacit in minte… Ca sa ascult ploaia exact cum o scrii tu, Potecuta.

    Apreciază

    Răspunde
  20. ina02s zice:
    10/02/2019 la 22:18

    Ploaia si peronul, par doua paranteze intre care ratacim, pendulam, toti uneori. Trista, dar foarte frumoasa. Multumim,

    Apreciază

    Răspunde
  21. Ella zice:
    11/02/2019 la 14:44

    Iti raspund aici ptr ca altfel prea scriu tot acolo …
    Culoarea ochilor au mostenit-o de la soacra mea! :))

    Apreciază

    Răspunde
  22. Mishuk zice:
    11/02/2019 la 15:19

    Nimic nu se compară cu sentimentul pe care-l trăiești într-o gară… că vii, că pleci sau numai simplul fapt că aștepți te încarcă de fel și fel de energii….
    în toate cuvintele tale din acest poem se regăsește ultimul meu an de viață… cumpene, bucurii, tristeți… uneori lacrimi. Toate, din priviri… și potriviri. Cât de repede și de departe aleargă destinul. …

    Apreciază

    Răspunde
  23. Mona zice:
    12/02/2019 la 12:42

    Oare ți-am spus că reîncep să iubesc poezia datorită ție? 😊 Foarte frumos!

    Apreciază

    Răspunde
  24. admin zice:
    12/02/2019 la 12:47

    A republicat asta pe fata noptii și a comentat:
    “Pentru timp e târziu, pentru drum e departe,
    pentru el e totuna cât mai are de stat
    pe-un peron părăsit şi de propria-i gară,
    şi de oameni, de-ntoarceri, şi de viaţă uitat”

    Apreciază

    Răspunde
  25. Dana Codori (Anaphielle) zice:
    16/02/2019 la 20:55

    Mi-a amintit de „Viața pe un peron” a lui Octavian Paler. Dacă nu ai citit-o încă, ți-o recomand.

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un comentariu