Gând pribeag în seară

Îmi e seară şi-i frig, şi începe să plouă,
ca să aibă-aşteptarea cu ce să îşi stingă
toată setea de tine, focul tot ce-i inundă
respiraţii şi gând, resemnare şi tâmplă

Şi ca într-un vals se înlănţuie stropii,
şi ca-ntr-un război se-nfioară secunde,
că nu găsesc calea, că nu ştiu pe unde
te pierzi şi te cauţi, risipindu-ţi azi paşii.

Un pribeag, obosit de prea multă visare,
s-a oprit pe-un peron să-şi aştepte destinul
fluierat de un tren, înmuiat în pelinul
unui gând că pe-aici niciun pas n-a venit.

Pentru timp e târziu, pentru drum e departe,
pentru el e totuna cât mai are de stat
pe-un peron părăsit şi de propria-i gară,
şi de oameni, de-ntoarceri, şi de viaţă uitat

Şi ca într-un vals se înlănţuie stropii,
şi ca-ntr-un război se-nfioară secunde,
gând pribeag, obosit, şchiopătând printre umbre
rătăcind prin tăceri, renunţând să le-asculte.

Foto

Acest articol a fost publicat în Un fel de... Poezie și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

68 de răspunsuri la Gând pribeag în seară

  1. Endorfinul zice:

    Foarte frumos ai spus-o și pe asta.

    Apreciază

  2. 9 zice:

    Am citit de cateva ori poezia, cautand sa vad care parte imi place mai mult, m-am lasat pagubasa, imi place toata.😀

    Apreciază

  3. Roxana Negut zice:

    💐 Un buchet de flori virtual pentru o poezie superba!

    Apreciază

  4. Dora zice:

    Bună seara dragă Potecuță!
    Tare frumoasă poezia ta! Iar eu mă regăsesc acolo.
    Felicitări draga mea! Gânduri bune, să ne auzim cu bine!!! ☕🍀🤝💐😘❣

    Apreciază

  5. Iosif zice:

    Draga…
    …Multumesc pentru aceasta superba scrisoare,
    Pentru gândul pribeag, ratacit printre picurii reci.
    Ce-a trecut linistit în tacere, pestea-l lumii hotare,
    Înmuind uscaciunea din suflet, si sâmburii seci…
    …îti doresc o seara binecuvântata, cu liniste si pacea binemeritata !

    Apreciază

    • Îți mulțumesc, Iosif! Frumos ai aşezat acest gând!
      Seară frumoasă îți doresc!

      Apreciază

      • Iosif zice:

        Cu mult drag si empatie, si cu multa bucurie, mai cu seama ca acum, ascult live pe youtube, o predica la Adunarea Ostasilor Domnului de la Catedralei Mitropolitana Sibiu, unde un domn vorbeste superb despre credinta ortodoxa în Hristos, desespre Iosif Trifa si Traian Dorz, acesti eroi martiri ai credintei adevarate… 🙂
        Fii binecuvântat etern, Suflet drag minunat !

        Apreciază

        • Iosif zice:

          P.S. Daca ti-e jena de comentariul de mai sus, poti sa-l cenzurezi, (mai ales ca e scris de un agramat si contine o oarecare provocare, spiritual-crestineasca dogmatica ortodoxa) însa daca-ti place si doresti, pastreaza-l în inima ta curata si draga Sufletului meu.
          Sa-ti fie duminica, aromata cu parfum de ciocolata, iar dragostea mea curata, ce-o ofer la lumea toata, calauza-n viata-ti fie, cea aleasa dintr-o mie, sa ai doar belsug în viata, ziua, noaptea, dimineata, iar în Suflet pace sfânta, pân’ la a Mielului Nunta ! 🙂

          Apreciază

  6. Alex zice:

    Foarte frumoase versuri, dragă Potecuță. Am citit de câteva ori poezia, tocmai pentru a savura și surprinde mai bine „muzica” cuvintelor frumos tocmite în strofe. Îmi place mult cum ilustrezi de bine atmosfera ce însoțește aceste sentimente.
    Numai bine și zile frumoase! 🙂

    Apreciază

  7. Doar o imbratisare, Potecut. Cuvintele au ramas acolo, pe peronul tau.

    Apreciază

  8. Cântec cuvântat.

    Apreciază

  9. ecoarta zice:

    Pribeag cobor pe peronul golit de tot si toate, pana si de gara! Ce ironie! Sa plece gara si tu sa ramai…dar, ca-ntr-un joc al absurdului, golul din jur se umple de cuvinte ce cladesc o gara in care intri cautand alinarea tacerilor pe care totusi vrei sa le auzi…
    Tu intelegi ceva din ce-am insirat eu aici!? Nu m-as mira daca ai spune:nimic!
    Puteam scrie simplu: o poezie ce-ti da de gandit, ce te determina sa te gandesti ca poti fi, in fiece clipa, un pribeag pe un peron fara gara si ca, atunci, nu ai decat tacerea si cuvantul, adica inceputul…
    Nu mai scriu nimic! Doamne!…
    Da’ nu sterg! Si, ca sa ma scot, dau vina pe…stii tu pe cine!
    Sa ai o zi superba!

    Apreciat de 2 persoane

    • Nu numai că am înţeles dar mi-a plăcut mult de tot cum ai interpretat tăcerile şi alinarea lor! Îţi mulţumesc pentru asta! Ce bine că nu ai şters! Nu-ţi pot spune cât de mult mă bucură să aflu ce gând a născut un gând de-al meu, ce tăceri a ilustrat un cuvânt…
      O zi frumoasă îşi doresc şi eu! Îţi mulţumesc mult!!

      Apreciază

  10. Marian zice:

    Bai frate , astea : ” Un pribeag, obosit de prea multă visare,
    s-a oprit pe-un peron să-şi aştepte destinul
    fluierat de un tren, înmuiat în pelinul
    unui gând că pe-aici niciun pas n-a venit.

    Pentru timp e târziu, pentru drum e departe,
    pentru el e totuna cât mai are de stat
    pe-un peron părăsit şi de propria-i gară,
    şi de oameni, de-ntoarceri, şi de viaţă uitat” , astea sant GENIALE ! Sant despre viata fiecaruia dintre noi , fiecare dintre noi fiind ” pribeag, obosit de prea multă visare, ” deci GENIALE prin simplitatea si realitatea cruda enuntzata : FELICITARI !

    Apreciat de 2 persoane

  11. O umbra de melancolie in literele tale. Astepti primavara, Potecuta ?:))))
    Si nu ma refer doar la anotimp….

    Apreciat de 1 persoană

  12. Super! Mi-ai sensibilizat dimineața!

    Apreciat de 1 persoană

  13. Minunat! 💙

    Apreciază

  14. ane zice:

    Trecător pribeag, ”obosit de prea multă visare” tu ești doar călător pe pământ și sper că nu ai trăit degeaba. Felicitări, Potecuță!

    Apreciat de 1 persoană

  15. Trenul pentru care am poposit în această gară a venit așa cum mă așteptam. Cu o garnitură frumoasă de versuri și mai mulți călători încântați de ele. Drept pentru care mă bucur și-ți mulțumesc, Potecuță!

    Apreciat de 1 persoană

  16. Ella zice:

    Foarte frumoasa poezia „de vineri” … încep sa cred ca ne vei obisnui ca „picatura de frumos” pentru weekend! Multumesc!
    Sa ai o duminica cat mai placuta draga mea!

    Apreciază

    • Mă bucur mult, Ella! Şi îţi mulţumesc!
      Nu ştiu ce să zic… singura rubrică de care mă pot ţine e miercurea fără cuvinte. La poezii nu pot, acolo e musai să scriu când am inspiraţie, nu pot altfel. 🙂
      O zi frumoasă îţi doresc! Te pup!

      Apreciază

  17. Mugur zice:

    Nu am cuvinte să-ți spun cum am simțit poezia asta a ta, pe care am citit-o în câteva rânduri.

    Un pribeag părăsit, pe-un peron făr’ de gară,
    Privind către apus cu priviri ce-nfioară,
    Rătăcit printre lumi ce i-au fost dragi odată,
    Tot visând către viața ce-o vrea minunată.

    Cerul pare cernit, într-un gri ireal,
    Picături ca de rouă se scurg în aval.
    Mai e mult pân-atunci, mai e timp de doinit?
    Înc-un pic… și pe cer… soarele-a asfințit.

    Apreciază

    • Ai spus multe prin versurile tale deosebite, am înţeles, nu mai e nevoie să spui cât ţi-a plăcut!
      Mă bucură mult că şi de data asta te-am inspirat. Îţi mulţumesc, Mugur!

      Apreciat de 1 persoană

      • Mugur zice:

        Eu îți mulțumesc, Potecuță!
        Ți-am „furat” două imagini din poezia ta, pentru a reuși să-mi încropesc umilul meu comentariu.
        Și trebuie să ți-o spun, că altfel nu am stare. Ai găsit niște comparații și niște metafore extraordinare!

        Apreciază

        • E unul dintre puţinele momente în care „furtul” mă bucură şi onorează! 😉
          Da? Nu le-am gândit. Nu am căutat metafore, am scris fix cum a venit. În cazul ăsta, şi mai tare mă bucură. Dacă era studiată, poate că mă aşteaptam. Dar nu ştiu să scriu studiat. Că n-am de unde să ştiu…

          Apreciat de 1 persoană

  18. Diana zice:

    Chiar si pribegia este frumoasa cand o amintesti tu. 🙂 Imi place mult poezia.
    Duminica frumoasa iti doresc!

    Apreciază

  19. Monica Tonea zice:

    Pe peronul ala as sta si eu pribegita. Doar cu un gand ratacit in minte… Ca sa ascult ploaia exact cum o scrii tu, Potecuta.

    Apreciază

  20. ina02s zice:

    Ploaia si peronul, par doua paranteze intre care ratacim, pendulam, toti uneori. Trista, dar foarte frumoasa. Multumim,

    Apreciază

  21. Ella zice:

    Iti raspund aici ptr ca altfel prea scriu tot acolo …
    Culoarea ochilor au mostenit-o de la soacra mea! :))

    Apreciază

  22. Mishuk zice:

    Nimic nu se compară cu sentimentul pe care-l trăiești într-o gară… că vii, că pleci sau numai simplul fapt că aștepți te încarcă de fel și fel de energii….
    în toate cuvintele tale din acest poem se regăsește ultimul meu an de viață… cumpene, bucurii, tristeți… uneori lacrimi. Toate, din priviri… și potriviri. Cât de repede și de departe aleargă destinul. …

    Apreciază

  23. Mona zice:

    Oare ți-am spus că reîncep să iubesc poezia datorită ție? 😊 Foarte frumos!

    Apreciază

  24. admin zice:

    A republicat asta pe fata noptii și a comentat:
    “Pentru timp e târziu, pentru drum e departe,
    pentru el e totuna cât mai are de stat
    pe-un peron părăsit şi de propria-i gară,
    şi de oameni, de-ntoarceri, şi de viaţă uitat”

    Apreciază

  25. Mi-a amintit de „Viața pe un peron” a lui Octavian Paler. Dacă nu ai citit-o încă, ți-o recomand.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s