Risipind secunde

Publicat pe 01/02/2019 de Poteci de dor

Ce bătrâni ne-am făcut
tot sperând că-ntr-o zi
vom fi tineri din nou,
vom mai fi iar copii.
Şi ce trişti am ajuns
căutând fericiri
printre umbre-n apus,
prin mirese şi miri

Ce departe ne-a dus
căutarea de noi,
risipind aşteptări
împărţite la doi.
Şi ce goi ne-am întors,
şi ce frig s-a făcut
picurând îndoieli
peste-un foc din trecut.

Suntem bieţi călători
obosiţi de secunde
strânse toate la piept
şi albite la tâmple.
Şi ne pierdem tăcuţi
între noapte şi zi,
prin speranţe că poate
vom mai fi iar copii.

Foto

Acest articol a fost publicat în Un fel de... Poezie și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

72 de răspunsuri la Risipind secunde

  1. gandurideoclipa zice:
    01/02/2019 la 17:40

    Ce ziceai de cuvinte ce au amuțit în fata altor cuvinte, Potecut?

    Apreciază

    Răspunde
  2. Ella zice:
    01/02/2019 la 18:08

    Potecuta, ai uitat de expresia „ai dat în mintea copiilor?! ”
    Cam asta ne asteapta la batranete! :)) Deci devenim iar copii …:))

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  3. ina02s zice:
    01/02/2019 la 19:20

    Risipind cuvinte, ”pierduti intre noapte si zi”, ne uitam inapoi. Ce frumos ai spus tu, despre trecere… Multumim, 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  4. 9 zice:
    01/02/2019 la 19:49

    Fiecare ne purtăm de parcă am fi multimiliardari în… secunde. Și da, le cam risipim. 🙂

    Apreciat de 3 persoane

    Răspunde
  5. Beta zice:
    01/02/2019 la 20:04

    E pacat ca risipim secunde, clipe, mai tot. Trebuie sa nu risipim nimic, viata este prea scurta si asa

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  6. Marian zice:
    01/02/2019 la 20:40

    ” Şi ne pierdem tăcuţi
    între noapte şi zi,
    prin speranţe că poate
    vom mai fi iar copii. ” Nu stim , nimeni nu stie ce se petrece in mintea acelor ” bieţi călători
    obosiţi de secunde
    strânse toate la piept
    şi albite la tâmple.” Probabil ca { pe dracu ” probabil ” : SIGUR !!! } , fiecare dintre noi vom afla asta la modul individual , mai devreme sau mai tarziu . Potecutza… ce mama dracului mai poate fi spus altceva decat : RESPECT TOTAL IN FATZA VERSURILOR DUMITALE PLINE DE-ATATA TRISTETZE SI-ATAT ADEVAR , RESTUL E … TACERE !

    Apreciat de 3 persoane

    Răspunde
    • Poteci de dor zice:
      02/02/2019 la 9:39

      😀 😀
      Citeam concentrată, apropam cu mişcări sus-jos ale capului, mă gândeam că da, aşa e, idividual se învaţă şi se simte asta şi… după atâta seriozitate, la acel „ce mama dracului” am izbucnit în râs, delicios a fost.
      Vă mulţumesc frumos! Să vă fie frumoasă ziua!

      Apreciază

      Răspunde
  7. Vero zice:
    01/02/2019 la 20:40

    Cam asa e! Imi place!

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  8. Ana G. zice:
    01/02/2019 la 21:45

    Prea frumoase versuri, nu găsesc altceva de spus…

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  9. Iosif zice:
    02/02/2019 la 0:25

    Ce pacat ca traim, nesimtind ca murim,
    Cu sperante în vis, într-un vesnic abis,.
    Necrezând în prezent, înselati de „siret”,
    Calatori prin desert, învârtindune-n cerc.
    Ne iubim virtual, si ne spargem la mal,
    Ca un val în ocean, facem spume la geam.
    În real suntem nuli, iar aici toti moguli,
    Stralucim în neant, de un bec luminat.
    Toti ne stingem pe rând, zâmbitori surâzind,
    Prefacuti si mascati, ne mai spunem si „frati”.
    Copiem si furam, ne tradam si-nselam,
    Ne ascundem prin spini, ne ferim de vecini.
    Nu-i iubim pe parinti, pe-ntelepti si pe sfinti,
    Pe copilul din noi, îl umplem de noroi.
    Nu suntem fericiti, ne simtim prea urâti,
    Prea devreme batrâni, nu mai stim sa iubim…

    Un Weekend superb, draga Potecuta !

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde
  10. CARMEN zice:
    02/02/2019 la 0:40

    câta emotie razbate din aceste versur Potecutai! Experienta vietii cu ceva iz trist si melancolic…
    Oricum, eu sunt de acord cu concluzia lui Alfred Tennyson legata de viata si iubire: „Este mai bine sa fii iubit chiar daca ai pierdut, decat sa nu fii iubit de loc”.
    Se pare ca toti stim ca tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte exista doar în basme… dar niciunil nu vrem sa credem. Si este bine asa! ☺

    Un weekend minunat sa ai! (la noi se anunta din nou ninsoare!)

    Apreciat de 3 persoane

    Răspunde
    • Poteci de dor zice:
      02/02/2019 la 9:54

      Îţi mulţumesc mult de tot, Carmen!
      Da, concluzia aia cuprinde cam toată filosofia vieţii, nu se poate sintetiza mai bine decât atât. Şi… aşa şi e.
      Hehehe, e foarte greu să te desprinzi de basme, nu? Mai ales când speranţa pâlpâie tentant. Ştim că nu-i aşa. Dar nu în cazul nostru 🙂
      Te îmbrăţişez cu drag! Weekend frumos îţi doresc!
      Dimineaţa asta a fost fix ca una de primăvară. Nu ştiu cum va fi mai încolo, dar la ora 8 aş fi jurat că e martie pe final. Adie un vânt cald, e senin, e frumos.

      Apreciat de 2 persoane

      Răspunde
  11. ecoarta zice:
    02/02/2019 la 3:37

    Tot căutându-ne fericirea, devenim nişte copii îmbătrâniți înainte de vreme. Ce bine-ar fi dacă am înțelege să ne facem o bucurie din fiecare zi şi chiar albiți la tâmple n-am mai rătăci căutând o fărâmă de iubire.
    Şi, ca de obicei, versuri întinse pe cele mai sensibile corzi ale existenței umane.
    Minunat, minunat!

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
    • Poteci de dor zice:
      02/02/2019 la 9:57

      Oh, da! Ce bine-ar fi… Cât de important e să facem asta, să ne putem bucura de lucruri mărunte, să luăm clipa aşa cum e şi să o facem frumoasă găsindu-i partea frumoasă. 😉
      Ce frumos spui tu!
      Tare mult mă bucur că îţi place! Îţi mulţumesc mult de tot!

      Mi-e tare haznă când pot transpune ce simt 😉
      Te îmbrăţişez!

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde
  12. Mugur zice:
    02/02/2019 la 6:48

    Nu mai știu ce să cred despre tine. Nu mai știu cărei categorii de vârstă să te încadrez, căci uneori pari a fi o copilă zglobiu-jucăușă, alteori, precum acum, pari a face parte din categoria oamenilor care au petrecut multă vreme prin ceea ce numim viață.
    Dar asta este de bine, căci vei putea oricând să te joci, dar vei reuși să ne dai și lecții de viață, ca în poezia de mai sus.
    Mi-a plăcut foarte mult poezia ta și, probabil că voi reveni asupra ei, poate pentru un altfel de comentariu.

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde
    • Poteci de dor zice:
      02/02/2019 la 10:10

      Hmm, adevărul e că deşi-mi ştiu vârsta (măcar atât 😀 ) uneori cred că ori nu m-am maturizat încă (şi mi-e tare bine aşa) ori … nu ştiu. Nu mă forţez şi nu joc teatru. Asta sunt, atât pot, ce să fac? 🙂
      Şi când îmi spuneţi voi că e frumos sau e interesant sau e bine cum e când sunt serioasă, înseamnă că aşa e. Că nu pot face nici pe filosoafa. Că nu-s 🙄
      Îţi mulţumesc mult, mult, Mugur! O zi frumoasă îţi doresc!

      Apreciat de 3 persoane

      Răspunde
      • Mugur zice:
        02/02/2019 la 17:29

        E mare lucrucă-ți știi vârsta, că eu până și cu asta am început să mă bâlbâi. Ba zic 60, ba zic 64, doar doar reușesc să bag pe cineva în ceață si să-mi dea numai 50. 😀

        În ce te privește, eu cred că este bine așa, să fii și copilă atunci când vrei să tre joci, dar să ai și maturitatea, care te va ajuta să mergi înainte pe drumul tău.
        Sunt convins că nu joci teatru, că doar se simte când îți este a joacă, de reușești să ne corupi și pe noi, dar se simte și maturitatea, cum spuneam și mai sus. Este bine pentru că astfel sufletul tău se va păstra integru, așa cum este frumos să fie.
        Iar filozoafă ești, căci poeziile astea pline de miez din filozofie își iau sâmburele.

        Îți mulțumesc pentru urare și la rându-mi îți doresc să ai o seară frumoasă și o duminică de vis!

        Apreciat de 1 persoană

        Răspunde
  13. anasylvi zice:
    02/02/2019 la 11:17

    Suntem intr-o continua cautare si intr-o continua misiune de regasire. Chiar si atunci cand ne risipim, adunam ceva sau poate oferim. Weekend minunat! ❤

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  14. Dana Codori (Anaphielle) zice:
    02/02/2019 la 11:27

    Şi totul pentru că avem impresia că fericirea ar fi o destinație, când ea este doar o stare de spirit. Aceeaşi stare de spirit pe care o au copiii. Fericirea nici măcar nu se învață…

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  15. Diana zice:
    02/02/2019 la 12:45

    Imi place foarte mult ce si cum ai scris! (e o propozitie pe care nici n-ar trebui s-o mai scriu pe aici, pentru ca tot ce am citit de-a lungul timpului mi-a placut si imi place) 🙂

    Credem ca risipim secunde, dar secundele se aduna in ore, orele in zile s.a.m.d.. Totusi, multi au pastrat viu copilul care au fost, doar ca nu prea multi indraznesc sa-l lase liber – pe ideea „ce-o zice lumea daca…?” Chiar batrani fiind – cat timp mintea ne e lucida – putem lasa imaginatia sa zburde, daca noi nu mai putem.
    Privind inapoi trebuie sa ne bucuram ca am ajuns pana in acel punct anume (cand privim inapoi), sa ne bucuram – si sa ne mandrim! 🙂 – ca am depsit, poate, momente pe care le credeam imposibil de depasit cand le-am trait.
    Gata! Ma opresc pentru ca simt ca intru… paralel. 🙂
    Weekend frumos iti doresc!

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
    • Poteci de dor zice:
      02/02/2019 la 13:37

      Îţi mulţumesc mult, mult, Diana dragă! Mă bucur de câte ori o spui 😳

      Daaa, e extrem de important să lăsăm liber acel copil, ne face bine, nici nu bănuim câtă putere poate avea el, aşa mic cum e.
      Sigur că uneori nu putem trece de ce zice lumea. Dar lumea nu are dreptul să ne ia din bucurie, să ne împiedice să o savurăm.
      Acum câteva ierni, într-o seară târziu, mă uitam pe geam şi ningea exact ca-n basme. Fulgi imenşi, liniştiţi, deja aşezaţi bine pe jos. Nu am rezistat. În pantaloni de casă, cu geacă şi cizme trase peste pantaloni, am ieşit afară. Şi am făcut câteva drumuri dus întors, am stat să cadă fulgii pe mine, i-am prins în palme şi apoi am intrat în casă. Nu mi-a păsat o secundă de un eventual privitor. Că el a zis, poate, „ia uite-o pe nebuna aia”. Dar mie clipele alea mi-au umplut sufletul de bucurie. De ce-aş fi renunţat la asta pentru secunda lui de răutate? Nuuu, n-aş fi putut.

      Îţi mulţumesc! Să ai o zi frumoasă!

      Apreciat de 2 persoane

      Răspunde
      • Diana zice:
        03/02/2019 la 14:33

        Anul trecut, tot „din cauza” unei ninsori ca-n basme, am iesit, noaptea, si-am facut doua ture in jurul blocului, pe sub copacii incarcati de nea, si am fotografiat si am intrat unde era zapada mai mare – doar ca nu râdeam de una singura sub perdeaua de fulgi mari, singura pe bulevardul lung… cand am vazut paznicii de la magazinul aflat la parterul blocului. Si mi s-a facut o imensa rusine! Apoi (aproape ca) mi-a trecut si am râs cand am trecut pe langa ei, si ei au râs! :))

        Multumesc, Potecuţă! Duminica frumoasa iti doresc!

        Apreciat de 2 persoane

        Răspunde
  16. Ileana zice:
    02/02/2019 la 14:52

    Frumos draga mea!!!
    Iti doresc o zi Binecuvantata!!!

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  17. Ileana zice:
    02/02/2019 la 14:53

    A republicat asta pe ღ♪ Odăița Mea Virtuală ღ♪ și a comentat:
    Am ramas fara cuvinte! Frumos draga mea! TARE FRUMOS!!!!

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  18. ane zice:
    02/02/2019 la 15:15

    Superbe versuri, Potecuță! 💖

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  19. racoltapetru6 zice:
    03/02/2019 la 10:04

    Visăm adesea să redevenim copii, să ne lepădăm de milioane de secunde, de gânduri prea serioase și de firele albe din părul tot mai rar. Dacă nu o putem face efectiv, ne mulțumim și cu nostalgia pe care tu ne-o sugerezi atât de frumos, de fiecare dată. Mulțumiri pentru starea plăcută, Potecuță!

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  20. 1lauralaly zice:
    03/02/2019 la 12:46

    Cautam fericiri in apus.. cautam fericiri in a fost, deoarece acum in „este”nu mai avem putere sa le vedem.
    Am albit cu secundele odat’si speram ca maine ne va fi iar picur de senin. Ne pierdem si ne regasim in vise si visuri,
    si asa cum spuneai tu deunazi, respiratie cu respiratie, cu tample si secunde albite de timp sau inca zvacnind de o tinerete venita din speranta.
    Ce ziceai de cuvinte ce picteaza? Asta ai facut!Te pup😘

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
    • Poteci de dor zice:
      04/02/2019 la 9:14

      Ce frumos spus, Laura! Pe cele din acum le vom căuta cândva… într-un „mai târziu”. Că cele cu aromă de trecut ne par mai strălucitoare.
      Îţi mulţumesc mult, draga mea! Îţi doresc o zi frumoasă! Te îmbrăţişez!

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde
  21. Erika Marginean zice:
    03/02/2019 la 14:32

    Citindu-ți versurile parcă-l auzeam pe Adrian Păunescu! Vom fi iar copii? Unii dintre noi, îmbătrânind, ajung ca niște copii. Știu că, poeta Potecuța se referă la altfel de copilărie! La tinerețea la care visăm…

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  22. blogul lui icre zice:
    03/02/2019 la 21:28

    De departe, ai cel mai bun blog. Spor!

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde
  23. Katherine zice:
    04/02/2019 la 14:03

    Frumos poem, Poteci de dor.
    Copilaria salasluieste in sufletele noastre si nu va pleca niciodata. O simtim in zambete, in atitudinea jucausa si plina de viata, in curiozitatea ce ne roade pe interior.
    O saptamana minunata iti doresc! 🥰

    Apreciază

    Răspunde
  24. Mugur zice:
    04/02/2019 la 14:41

    Crezi că suntem bătrâni, căutând tinereți?
    Fi-vom tineri visând, precum vechi precupeți
    Care vând pe trei bani tinerețe-n pachet.
    (Dar ei sunt pehlivani, căci ți-o dau în buchet.)

    Tinerețe-i o floare de Nu-mă-uita,
    Care e chiar aici, e chiar în fața ta,
    Te așteaptă s-o vezi, poate să o culegi,
    Fără să mai ții cont de eresuri sau legi.

    Iar de-i vrea înc-o dată copil să mai fii,
    Nu-i nevoie decât pe aici să mai vii
    Cu lumină în ochi, cu un joc minunat,
    Cu credința că viața-i un dar nesperat.

    Apreciază

    Răspunde
    • Poteci de dor zice:
      04/02/2019 la 16:18

      Mugur, ce-aş mai putea spune eu acum? E aşa de frumos că chiar cred că trebuie lăsată aşa, nu ai ce comenta la asta. 🙄
      Te felicit!

      Apreciază

      Răspunde
      • Mugur zice:
        04/02/2019 la 17:17

        Mulțumesc, Potecuță!

        Ideea mi-a venit încă de la prima lectură, ba chiar mi-am făcut și o însemnare pe un carnețel. Dar pentru că atunci nu-mi era definitivată, a trebuit să mai aștept.
        De aceea în primul meu comentariu îți spuneam despre o revenire.

        Apreciat de 1 persoană

        Răspunde
        • Poteci de dor zice:
          04/02/2019 la 17:46

          Părerea mea e că această poezie poate sta foarte bine fără nicio legătură cu nimic de aici. Eventual, puţin schimbat al doilea vers din ultima strofă. Deşi şi la tine merge la fix, pe aici însemnând pe blogul tău. 😉
          Cum crezi tu. Dar eu zic că-i păcat de ea să nu o pui şi la tine.

          Apreciază

          Răspunde

  25. Pingback: Dacă el nu mă vrea, eu mai încerc | Poteci de dor

  26. Gia Macoveanu zice:
    08/02/2019 la 15:50

    Hai sa nu mai risipim nimic.. sa trăim cât mai din plin

    Apreciază

    Răspunde

  27. Pingback: (Crezi că suntem bătrâni, căutând tinereți?) – Incercari

  28. Florina zice:
    04/04/2019 la 12:59

    Acum am citit poezia asta, e adorabila, poate candva iti voi impatasi niste versuri d-ale mele, m-ar ajuta un feedback. Pana atunci… TREBUIE sa incerci sa le publici ca sunt GENIALE, 🙂 Eu o sa fac un articol pe blogul meu cu referire la poeziile tale pentru ca merita promovate mai mult 🙂

    Apreciază

    Răspunde
    • Poteci de dor zice:
      04/04/2019 la 14:13

      M-ai emoţionat, să ştii. Îţi mulţumesc mult de tot! Uf, încă nu sunt hotărâtă să fac pasul spre publicare. Mai cântăresc puţin, mai cer păreri, mai stau puţin. Contează mult ce-mi spui!
      Le aştept cu mare drag, când vrei tu, le voi citi cu sufletul.
      Să ai o zi bună, Florina!

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde
      • Florina zice:
        04/04/2019 la 14:32

        Si eu iti multumesc si chiar ar fi pacat sa nu faci pasul. Stiu din propria experienta ca nu va fi usor drumul, dar merita sigur incercarea pentru ca ai TALENT 🙂 Iti multumesc anticipat, e tot mai greu sa dam/ primim feedback constructiv in zilele noastre asa ca apreciez mult 🙂 Sa ne bucuram de soare, desi in Brasov e din ala cu dinti…

        Apreciat de 1 persoană

        Răspunde

  29. Pingback: Când descoperi poezia… – Creațiile și recreațiile mele

  30. Anca (housyscolors) zice:
    06/09/2019 la 15:15

    frumos zis:
    „risipind aşteptări
    împărţite la doi.”

    Apreciază

    Răspunde

  31. Pingback: Când descoperi poezia… – Creațiile și recreațiile mele

Lasă un comentariu