Când astrele vor să-ţi spună ceva, e bine să fii ochi şi urechi şi să desluşeşti mesajul lor, că ele nu-s ca distribuitorii de… diverse care te umilesc cu mesaje în genul „stimate client, te informăm că în data de… a fost emisă factura nr…, ai de achitat suma de… până în data de…”. Nţ. Nu, ele-s mişto de felul lor şi îţi dau de înţeles că au încredere în capacitatea ta de a înţelege orice, fără să-ţi dea mură-n gură, te iau cu subtilităţi şi e fix treaba ta dacă te prinzi sau nu. Ele mizează pe faptul că te prinzi, că de aia te şi contactează. Şi cumva e onorantă treaba. Că ştiţi cum e cu cei care vor să pară deştepţi considerându-te din start prost. Nu dau exemple, îi ştiţi şi voi. Astrele astea-s din altă lume, una mai rafinată şi mai şmecheră, şi te lasă prost dacă eşti prost, n-au nicio apăsare să te schimbe în vreun fel. Dar nu te consideră prost din prima.
Acu’ eu nu ştiu dacă au fost astrele sau doar un semn de început de an care m-a îndemnat la o schimbare radicală, una pe care şi-o propun mulţi în sezonul estival decembrie-ianuarie. La mine a venit fără să-mi propun şi fără să cer. Vă relatez acum:
Seară, ninsoare ca-n basme, o minune să te plimbi. Eu, înfofolită, cu gluga pe cap, cu capul în pământ, mă minunam de perfecţiunea urmelor pe care le lăsau cizmele mele pe trotuar. E plăcerea mea de când eram copil să calc pe stratul de zăpadă proaspăt aşternut. Bine, asta-n primul rând. Că nu pot strica poezia spunând că, dacă ridicam capul, îmi intra-n gură toată ninsoarea. Deci nu.
Şi pas cu pas, bucurie cu bucurie, mă apropiam de un hypermarket. Şi aud, ca prin vis, ioi, domnul ăla şi-a uitat apa-n coş, uite-l acolo, te duci tu după el? Mă uit în coş, apa era un bax, mă uit spre om, se pierdea-n parcare. Şi alerg. Şi-l văd urcând în maşină, mă strecor la milimetru de oglinda maşinii de lângă el şi bat în geam. Şi de aici începe circul:
Nu ştiu ce maşină avea, în capul meu există 5 tipuri de maşini: mari, mici, albe, negre şi restul. A lui era mare. Şi neagră. Mare-mare, zic. Eu ajungeam cu capul la geam. Şi bat, zic. Şi el întoarce capul, se uită la mine, întoarce iar capul în spate, să plece. Face o smucitură cu maşina. Iar se uită la mine, eu fac semn să lase geamul jos, el iar întoarce capul să plece, iar se uită, iar face smucitura, iar se uită. Eu, zuză cum sunt, aveam impresia că nu aude sau pur şi simplu astrele mi-au estimat greşit inteligenţa, altfel nu-mi explic de ce pisici nu i-am strigat ce vreau.
La un moment dat, mi-am zis soro, dacă trece ăsta cu tancul lui peste cizmele tale, mărimea 36 şi-un pic, erou naţional te fac, te şi văd la tv, în toată splendoarea ta, cu burtiere pe care scrie „cu piciorul terfelit, pentru un bax de apă”. În secunda aia, mi-am tras picioarele şi m-am lipit de maşina din spatele meu. Să zicem că a durat vreo două minute treaba, omul m-a privit urât de două ori, apoi s-a răzgândit şi s-a uitat mai blând a treia oară.
Şi mă uit la mine, la el în geam. Şi mă văd cu gluga pe cap, ninsă puţin pe buclele care ieşeau afară, ninsă de tot pe glugă, cu faţa roşie de la frig şi cu o privire de om flămând, cu mâinile împreunate ascunse-n mâneci, într-o perfectă poziţie a ghiocelului. Şi revăd filmul cu omul care se uita-n spate, să plece, o ciocănitură-n geam şi vede un pui de eschimos care-i face semne să lase geamul. Şi mă apucă un râs din ăla nebun, cum numai pe mine mă poate apuca exact când nu-i deloc cazul.
Şi omul stă, se uită, nu mai vrea să plece şi decide să deschidă uşa maşinii. Şi eu hohotesc şi abia reuşesc să zic zic: hăhăh, nu vă cer nimic hăhăhă, aţi uitat apa-n cărucior, hăhăhă.
El se fâstâceşte, zice: vai, vă mulţumesc mult, da, m-am gândit eu că nu-i cazul dar… şi eu nu zic nimic. El lasă maşina, vine la coş, ia apa, mulţumeşte iar, iar zice că s-a gândit că dar… şi pleacă.
Şi pe mine mă loveşte revelaţia: Hă? Ce-a zis? A zis dar. A zis dar? Cum adică dar? Băh, fatăăăh! Tu poţi. Nu e nicio faptă bună aici, băh. E semnul. E schimbarea de care se pare că ai nevoie, fără să ai habar că ai nevoie. Şi te-ncadrezi la fix. Dacă omul ăla a ezitat atât, e clar că poţi. Eşti potrivită pentru asta. Ai datele necesare, ce mai aştepţi? Fă-o! Astrele-ţi zâmbesc, ascendentul e-n extaz! Nu-ţi mai trebuie nimic, vine natural. Ţine cont de semne, nu-ţi trebuie ca la prost să înţelegi, e semnul ăla subtil. Hai, la treabă.
Şi uite-aşa, mă gândesc să mă replofilez, cred că-i profitabil. Deci: nenea, dai şi mie-un leu, trăiască familia lu’ matale! Hai, nenea, dă un leu! Dai, nenea?
Las că vine ea, primăvara! 🙂 :)Și atunci potecuțo, treci la fuste-nflorate. 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Cu alea aş avea scucces şi mai mare. Nu ştiu ce voi face cu faţa, că n-o mai pot ascunde-n glugă
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Pui carbune de desen. 🤣🤣🤣
ApreciazăApreciază
Eşti o dulce! Pentru pontul ăsta, facem jumi-juma din ce adun 😀
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Hai, măăă, că prea te lauzi de data asta! 😁
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Io? Păi cum să nu mă laud dacă tocmai mi-am descoperit o nouă abilitate? 😀
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Am râs. Inca râd. Imi vine sa zic: nebuna ești! Iar râd. Fix asa se clasifica masinile si in mintea mea. Ce bine ca de acum pot zice ca si Potecuta nu numa io… 😂😂😂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Avem prea multe-n comun (numa din alea bune) să nu avem una şi din asta mai… na, că nu te poţi lăuda-n gura mare cu aşa ceva 😀 😀
Te pup, draga mea!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Pfui! Selfie n-ai? Să înțălegem! 😆
ApreciazăApreciază
Nooo, nu. Că eu sunt sigură că voi sunteţi tare deştepţi şi vă puteţi imagina, nu-mi permit să vă desconsider cu o poză 😀 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😆
Da’ și dacă o luăm razna cu imaginația… 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nimic nu va fi prea mult în ceea ce mă priveşte 😀 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De cum am deschis articolul, zărind imaginea, am zâmbit, pentru că spre sfârșit să râd de-a binelea. Ce fază! Uite, vezi?!? Așa cam pățesc ăștia ce vor să ajute. Eeei, nu chiar mereu.
Să-ți fie veselă seară, Potecuță dragă! Mulțumesc pentru momentele oferite! 😊
ApreciazăApreciat de 1 persoană
M-a amuzat teribil faza. Eu l-am înţeles şi pe om. Serios acum, cine-ţi bate-n geam în parcările de la mall? No, exact! 😀
Îţi mulţumesc mult! Şi eu îţi doresc o seară frumoasă! Tare mult mă bucur că te-ai amuzat!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
😂😂😂 Mă dor pomeții. Aparențele, bată-le-ar vina!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Alea-s de vină 😀
Mulțumesc frumos!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Vai, vai, vai! Pun pariu că ți-a făcut seara mai frumoasă domnul :)) Ai salvat un om din a muri de sete, erou tot ești 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mi-a făcut şi ziua de după frumoasă. Că şi a doua zi am râs sănătos. Cred că apa aia nu valorează cât mi-a oferit el mie cu aşa porții de râs. 😀
Mulțumesc, Ioana!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Vaaaai ce rușine trebuie sa fi avut omul după ce și-a dat seama :)) oricum cred ca acum si el rade 😀 ca si noi radem :)))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Posibil! Deşi a văzut cât de tare râdeam şi sper că a înțeles omul că sub nicio formă nu am luat-o ca pe o jignire, mi-ar părea rău să fie aşa. Eu mă amuz şi acum, alături de voi. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și pe mine m-a amuzat teribil și am citit cu un zâmbet care tot nu-mi mai dispare de pe față. Ca să vezi scena asta într-un mod comic și să o redai la fel, îți trebuie mărime de caracter (nu neapărat de mașină 🙂 ) Iar acea imagine se potrivește de minune cu situația relatată, este foarte bine aleasă. După ce am ajuns la capăt m-am întors la ea pentru a râde un pic și cu puiul de eschimos. Poate numai o ilustrație de-a Anaphiellei să se mai fi potrivit… Este perfectă!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc mult de tot! Mă bucur că v-ați amuzat şi mulțumesc pentru că ați înțeles în cheia asta! Da, chiar m-a amuzat şi mai mult de atât, m-a amuzat fâstâceala domnului când a realizat toată povestea şi, mai ales, când a realizat că m-am prins cum m-a văzut el.
Autoironia îmi e în sânge, nu am ce face. 🙂
Ooooh, da! Dana ar face minuni cu asta. E o talentată!
Seară frumoasă!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
De autoironie nu sunt în stare decât cei care nu o merită de la alții 🙂 … Numai aprecieri!
ApreciazăApreciază
Vă mulţumesc frumos!
ApreciazăApreciază
🙂 ))) Îmi imaginez scena, si râd cu lacrimi !
Noi numa’ prin vama Petea mai pateam d’astea, cu puradeii ciorchine pe lânga masina, însa pe aici stau doar la semafoare, babe si mosi, si am întotdeauna câtiva euroi, pentu fratii mei eroi.
Când rosu’ tine mai mult, mai apuc sa-i întreb din ce zona a României mama sunt, si atunci fac ochii mari si se bucura ca au întâlnit un român… de-al lor ! 🙂
O seara faina, draga Potecuta !
ApreciazăApreciază
😀 😀
Iosif, nu-i corect! Frățiorii mei primesc euro? Io, dacă mă apuc, numa lei iau 😀
Seară bună şi ție!
ApreciazăApreciază
Noi îti recomandam sa încerci o mica emigrare, caci Occidentul e primitor si mare. Cel putin fa o mica încercare, mai paraseste “cuibul” umbrelor, daca doresti, eliberare ! 🙂
ApreciazăApreciază
Seară bună, Iosif! Vezi că cu „noi” intri în spam tot timpul. Cu Iosif nu se întâmpla. Te tot scot de acolo, dar e destul de complicat, mai ales din telefon.
ApreciazăApreciază
Bine no’, la tine am sa vin singur de azi încolo ! 🙂
Sara buna si tie, draga Potecuta !
ApreciazăApreciază
Aşaaaaa! Nu mai e spam! E perfect acu 😉
ApreciazăApreciază
Am râs de doua ori🤣 Mi-m amintit de cineva care a scăpat 10 lei pe jos, eu amabilă i-am atras atenția, sa-și recupereze banul. Mi-a replicat:”Pleacă doamna cu banii tai cu tot”. Mi-am zis, asa iți trebuie. 😛 Prin urmare, tu, ai avut noroc că ți-a mulțumit!
ApreciazăApreciază
Hahahahahha!! Vai, Ane! Nu mai pot! Şi ai plecat, nu? 😀
Să ştii că mă aşteptam să plece. De aia mi-am ferit picioarele 😀
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Da, a plecat. In gândul meu l-am trimis undeva…😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Te cred 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
”Țigăncuță, țigăncuță, cu PET-uri în cărucior! ”Deci: părul tău e destul de lung și cu bucle, dacă se vede de sub glugă. Porți 36,5 la încălțăminte și la Sibiu ninge(a). În materie de mașini: dacă mobilul are cai în față e căruță, dacă nu , e mașină. Hahaha! A fost tare faza!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Nu e lung, Erika, e doar rebel 😀
36-37, depinde de calapod. Aşa, acum e exact.
Da’ caii putere unde se țin? 😀
Mulțumesc frumos!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
La asta nu m-am gândit! :))
ApreciazăApreciază
😀
ApreciazăApreciază
Munca de pe blog te-ar putea ajuta, caci, stii, „mana intinsa care nu spune o poveste nu primeste….”. Ori cu povestile te descurci! Trebuie sa mai inveti un pic cu masinile alea. Aia cu mari-mari si negre nu prea dau…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Hmmm. Cum să fac? Că nu ştiu să mint. Nu pot scrie că biscuiții bamboleo sunt cei mai mai cei dacă eu cred. Deci… slabe şanse să fac bani din asta. 🙄
Aha. Asta era. Care dă mai mult? Matizu? Cielo? Dusteru? 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred ca pietonul, dar nu sunt sigur…
ApreciazăApreciază
😀
ApreciazăApreciază
Na, da dai și mie?
😀😂
Cam semănăm, dacă vrei am zona mea pe centru, în Timișoara…na, te gândești.
ApreciazăApreciază
E departe şi ce produc aci, dau pe belet. Mai bine eu stau cu zona mea şi îți trimit 😀
ApreciazăApreciază
Cam asa ma pricep si eu la masini. In rest, stii ca se zice „Nicio fapta buna nu ramane nepedepsita” sau cam asa ceva.
„Cine bate seara
La tine la geam?
Este Potecuta,
Dar nu-ti cere, neam”.
O rima nu prea inteligenta, dar asta mi-a venit, ce sa-i fac. ❤
ApreciazăApreciază
Hahahaha, uite că nu m-am gândit să-i susur o baladă, ceva 😀 😀
Eşti tare simpatică! Îţi mulţumesc, Ana!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
❤
ApreciazăApreciază
Am râs cu pofta! :))) Si continui sa chicotesc! Te-am vazut cu ochii mintii si n-aveam cum sa nu râd! Cam toti aratam ca niste pisoi plouati cand ninge si impingem un carucior printr-o parcare! 🙂
Ma gandesc ca s-ar putea ca aceasta intamplare sa fi fost un semn pentru el: aparentele pot insela. 🙂 I-o fi intrat Jupiter in Casa I, a vietii si personalitatii :))
Zile senine iti doresc, Potecuta! 🙂
ApreciazăApreciază
Tare mult mă bucur că ai râs sănătos, Diana!
Hmm, oare să fi fost pentru el întâmplarea? Atâta zdroabă pe mine, ca să priceapă el ceva? 😀
O zi bună îţi doresc, draga mea! Îţi mulţumesc!
ApreciazăApreciază
De râs mă făcu Potecuța,
Adică m-a făcut să râd,
După mașin-a dat fuguța
Pentru un bax de apă hâd.
Și n-a primit și ea un leu,
Și era să fie călcată
De un șofer, leu-paraleu,
Ce n-o vedea că este fată.
El o vedea ca pe-un pitic
Mai… zgribulit și înghețat,
Care vorbește-ncet, peltic,
Și de… nea nu s-a curățat.
Nu luați în seamă tot ce-am spus,
E doar o glumă și-un surâs
Adus de Potecuța dragă,
Ce a-ntâlnit un om pe stradă
Și i-a atras atenția
Că apa lui în coș stătea.
Mulțumesc pentru porția de râs, Potecuță!
ApreciazăApreciază
Chiar aşa, Mugur! Că acum încep să mă enervez. Leu ca leu, da un strop de apă n-a dat şi el 😀
Îţi mulţumesc mult pentru versurile astea, şi eu m-am amuzat şi tare bine au prins!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Păi… la cât de plină de zăpadă erai, apă îți mai trebuia? 😀
ApreciazăApreciază
Ai şi tu dreptate… 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Potecut, ești o figura! Unde pui ca pot sa îmi închipui perfect scena, știindu-te 😀. Încă ma dor obrajii de cât am ras, mai ales când m-am gandit ce-o fi fost în mintea bietului om când a vazut dincolo de buclisoarele ninse.
Îmi place cum cataloghezi tu mașinile. Parca ai fi eu. Ca nici marca de la mașina mea nu o știu prea bine. Nu de mult trageam plina de avânt de portiera unei masini care se încăpățâna sa rămână închisă, în timp ce mi-e mai sa îmi cada toate plasutele și pachetele mutate strategic în mana cealaltă. Problema a apărut când am realizat eu ca mașina aia, avea și un șofer care se uita siderat la mine, neștiind dacă sa rada sau sa nu. Privirea lui m-a trezit, asa am murmurat niște scuze cu o voce dulce, mai ales ca am văzut parcata regulamentar lângă mașina lui mica și roșie, mașina mea. Evident, tot mica și roșie. Ca erau doua mărci absolut diferite, mai contează? Mi-am făcut de lucru o vreme, bagata pe jumătate în portbagaj, simțind cum fata mea capătă, încet dar sigur, culoarea mașinuțe mele, apoi m-am așezat confortabil la volan și zâmbind-i frumos omului care probabil se gândea ca bancurile cu blonde sunt depășite, din moment ce eu nu aveam nici o legătură cu culoarea aia, (am eu uneori un zâmbet care ar face pana și o piatra sa își ceara scuze ca m-am împiedicat de ea), am demarat încet și elegant ca o lady ce ma aflam. Auzi, sa parcheze taman lângă mine sa ma inducă în eroare!
Noapte frumoasa, fata cu zulufi. Își cam face de cap nenea Mercur asta! Și euro n-am, da dacă vrei, dau doi lei. Asa ca să începi cu dreptu’ afacerea😏
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îţi mulţumesc, draga mea! Da, tu chiar poţi vizualiza scena cu totul, ştii doar ce faţă de om… inocent am, să nu îmi zic altfel 😀
Vaaaai, eşti delicioasă! Tare aş fi vrut să fiu acolo, să te văd, să-l văd pe şofer, să îţi văd zâmbetul ăla irezistibil 😀 😀
Eu aş interzice treaba asta! Două maşini de aceeaşi culoare sau cam aceeaşi nuanţă, nu au ce căuta una lânga alta!
Musai să îţi povestesc, dar în alt comentariu. Revin.
Doi lei „e haur” pentru un începător în afacerea asta! Mulţumesc, apreciez şi simt că prind aripi 😀
Te pup, draga mea, mulţumesc!
Imediat îţi povestesc.
ApreciazăApreciază
Am revenit:
Plec din Sibiu, spre Austria, la un eveniment pentru românii de acolo, cu artişti, poeţi, scriitori de aici. Eu, umplutură, evident. Din Sibiu, plec cu un amic, solist, care era şi şoferul, fiul şi soţia lui. Eu cu soţia lui, în spate. Era noapte când am plecat. De pe drum am mai luat o maşină cu solist, scriitor, poet, mama printre ei. Îţi dai seama că am tot oprit pe drum, am coborât, am stat etc.
Boon. Ajungem pe zi, oprim în faţa pensiunii, coborâm, şoferul zice că întoarce maşina, noi să intrăm în pensiune. Intrăm, stau vreo 5 minute şi ies, să-mi iau geanta. A doua maşină, cea-n care era şi mama, era afară, ei fumau. Mă duc la maşină, deschid portiera din spate şi stupoare, văd pe banchetă un butoi alb, din plastic.
Şi rămân înmărmurită, cu fundul afară şi capul înauntru, şi gândeam: băi, ăsta nu era aici. Am venit din Sibiu până aici şi nu am văzut ditamai butoiul lângă mine? Nu, nu se poate. Era în portbagaj? Nu era, că acolo erau toate bagajele, l-aş fi văzut, de unde l-a scos?
A durat până am pus eu gândurile astea în ordine, cu uşa deschisă şi cu mine băgată de jumate în maşină.
În tot timpul ăsta, mama, din maşina din spate, striga la mine, dar eu nu pot face două lucruri deodată, deci nu pot să şi gândesc, să şi aud în acelaşi timp. Când nu am găsit răspunsurile legate de apariţia butoiului şi am renunţat să mă întreb, am auzit cum mama, printre hohote de râs, striga la mine şi făcea semne disperate. Maşina din care am coborât eu era mult mai încolo, aia în care eram eu băgată până la jumate era cu numere de Austria şi altă culoare, total altă culoare.
Am încremenit şi am aşteptat să vină mascaţii, mă gândeam că austriecii-s mai civilizaţi, nu vin să se ia de gât cu mine, stau cuminţi şi sună la poliţie. Mă şi vedeam încercând, prin semne, că nu ştiu limba, să explic că eu nu căutam decât geanta mea, că n-am avut de gând să-i fur ăluia maşina. Nu a venit nimeni, nu a zis nimeni nimic şi mie mi-a părut rău, aş fi vrut nişte acţiune, nişte adrenalină, dacă tot am comis-o, să se lase cu show.
No, asta am făcut. Deci eu o comit prin ţări străine, aci nu mă încurc 😀
Să ai o zi frumoasă, te pup!
ApreciazăApreciat de 4 persoane
😂 😂 😂
Cred ca la mine e o chestiune de gene. Pentru că o chestie asemănătoare, am pățit-o cu mama, tot în Austria, in drum spre Franța. Mama, femeie în vârstă, serioasa, vorbitoare perfecta de… limba romana. Oprim într-o parcare sa ne dezmorțim, iar mama se duce după niște apa. Cum nu mai venea plec după ea și rămân înmărmurita când o vad nițeluș dezorientata lângă o mașinuța bej, mica și drăguță,cu numere de Olanda, oprita lângă ușa localului. Îmi povestește senin, ca s-a urcat în masina aceea când a ieșit, fericita ca ne-am gândit la ea și am tras mașina mai aproape sa nu meargă atât, și nu înțelegea de ce șoferul ii face semne disperate în timp ce repeta „madam, madam, no madam! “ Abia când a realizat ca cel de la volan nu seamănă deloc, dar deloc cu soțul meu, a murmurat un scuzați cât se poate de neaoș și a coborât tacticos din mașină, uitându-se după mașina soțului meu, care se vedea perfect, ceva mai departe: maaare și… verde.
Asa ca ii dau dreptate tatălui meu care îmi spunea uneori „lasă, tata, nu te necăji, genele sunt de vina… „, încercând sa ignor piticul ala enervant care îmi sopteste: bietul om voia doar sa te facă sa te simți bine, zapacito, genele nu au nimic de a face cu asta! Care dintre ei avea dreptate, nici azi nu stiu🤔😏
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Aoleeeoooo, mama ta a făcut lucrul până la capăt, nu ca noi, numa ne-am jucat 😀
Genial răspunsul! Deci gata, nu mai zic de mine că-s zuză, zic că-mi respect genele 😀
Mulţumesc pentru porţia de râs!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Esti de tot hazul!😂😁
Nici eu nu am cunostinte despre masini! Aa, deosebesc avionul de vapor si de autoturism, dar cam atat! Da’ sincer, mi-e suficient!
Revenind la intamplare!😉😊 Ce, Doamne, iarta-ma, ti-a venit sa alergi tu dupa el!? Da, da, astrele…sa nu zici ca nu cred! Pe vremea aia te-ai gandit sa faci o fapta buna…da, da😂😂😂😂
ApreciazăApreciază
Cred că m-am gândit la nevastă-sa, la cât scandal poate face o nevastă pentru un bax de apă uitat în cărucior şi brusc mi s-a făcut milă de bietul om 😀 😀
Aaaha, hai că stai bine şi tu dacă le deosebeşti pe astea. Suntem bine, ne descurcăm.
Îţi mulţumesc frumos!
ApreciazăApreciază
Mi-am început ziua râzând cu lacrimi! Tot îmi imaginez scena și iar râd! 🤣🤣🤣 Ce o fi fost și în capul lui, nici „ei” nu mai sunt ce-au fost 😁🤣
Te pup, Potecuță! O zi frumoasă să ai!
ApreciazăApreciază
Mă bucur tare mult că te-ai amuzat, să-ţi fie veselă întreaga zi!
Cred că nici nu vreau să ştiu ce-a fost în capul lui 😀
Mulţumesc, Mona! Te pup!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Acu’ poate te gândești să mergi și la colindat, de anul viitor. Dacă tot ai un chip zâmbitor și inocent, pe lângă care strecori și niște versuri cu Ler, bănuiesc că ai strânge bani frumoși, nuci, mere și colaci. 🙂
ApreciazăApreciază
Aşa fac, m-ai convins 😀
Încep de acum să repet, să am şi mimica necesară.
Mulţumesc, Petru!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bre Potecuto, daca nu sti cantecul cu „Mamelor din lumea-ntreaga” si sa spui frumos „Mai intai si la-nceput”, ‘geaba te reprofilezi…Da’ io-s doresc succesuri si impliniri! Dai si tu o cafea, manca-ti-as, cand faci 100 de lei 😂😂😂
ApreciazăApreciază
Ştiu prima strofă. Dar nu cred că-i indicat. Cânt extrem de prost şi nu ştiu cum reacţionează oamenii la stimuli din ăştia generatori de stres extrem. Mai bine nu, că nici cu fuga nu mă laud 😀
Dau! Direct la Starbucks mergem. Am unul pe bulevadrul unde locuiesc, e mai nou. Şi lângă el e un fel de taste the plate, numai fineţuri 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Iupiiii….pai atunci BAFTAAAAA!!! 😁
ApreciazăApreciază
Să fieeee! Abia aştept să fac cinste 😀
ApreciazăApreciază
😚
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:)) Am crezut că astrele ti- au prezis un accident pe zăpadă, Doamne ferește! Chiar mi-a fost teamă pentru tine.
Ceva, ceva tot trebuie să fi învățat din întâmplarea asta.
ApreciazăApreciază
Am învăţat că… că oamenii care conduc maşini mari şi negre sunt uituci 😀
ApreciazăApreciază
Deci…
Ai facut si azi (aka ieri) oamenii astia nevinovati sa rada…
E o veselie aici pe pagina ta de spui ca nu esti in Romania si ti se duce dorul de emigrare.
Esti sigura ca povestea cu austriecii a fost doar mana horoscopului si nu ai vrut sa fugi din tara?
ApreciazăApreciază
Nu prea înţeleg ce legătură are ţara cu pofta de râs 🙄
Nu, Albert. În primul rând, n-am niciun motiv să fug. În al doilea, nu era nevoie, s-a întâmplat în anii trecuţi, acum vreo 3, deci puteam pleca sau rămâne, fără să fug. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
„Cică” glumeam și eu….
ApreciazăApreciază
Draga mea, esti delicioasa! Na, eu am vazut toata scena cu ochii, desi doar din imaginatie te stiu, dar ai pictat-o tu foarte clar să iti vad pana si reflexia din geam, buclata si cu fulgi agatati de suvite…
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc, draga mea! Eu sper să vină ziua-n care să ne şi vedem şi atunci să înţelegi de tot 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Poate va veni mai devreme decat credem. Cel putin, asa sper ☺️.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😂😅😂😂 Doamnee!
Dor mi-era de ceva vesel de la tine! Să știi că este profitabilă „meseria”, cei de practică au și vile, și mașini și altele. De ce nu?!
Zi minunată să ai!
ApreciazăApreciază
No, când o comit, vă relatez 😀
Ai mare dreptate, trebuie să mă gândesc serios! 😀 😀
O zi frumoasă şi ţie! Îţi mulţumesc!
ApreciazăApreciază
atat de mult mi a placut explicatia cu Astrele, esti totala 👍
Mai departe, faza descrisa cu masina si soferul „inspaimantat” m-a facut sa rad in hohote. Potecuta, imi place teribi felul tau de a fi. Ramai mereu asa, esti o scumpa. Te imbratisez.
ApreciazăApreciază
Nu-ţi pot spune cât de tare m-a bucurat comentariul tău! Îţi mulţumesc din suflet, Carmen dragă!
Te îmbrăţişez şi eu cu tot dragul!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Când încerci să faci ceva bun :)) bine că ești perseverenta
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu mă las, sunt berbec 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană