Dragă…,
ai văzut câtă iarnă s-a aşezat la picioarele noastre? Parcă păşim pe tot imaculatul lumii, atât de mult alb strivim sub fiecare pas, cu fiecare venire şi, mai ales, cu fiecare plecare înspre sau dinspre. Că plecările sunt cele care strivesc mai mult şi mai des. Te-aş întreba acum tu ce faci cu atâta iarnă?, aşa cum am făcut cu toamna aia ce-a fost odată. Dar bănuiesc răspunsul deşi, chiar şi aşa, m-aş putea face că nu ştiu, doar ca să te aud spunându-l. Să te las să crezi că nu-l bănuiesc. Să mă joc, adică. Eu să mă joc şi tu să mă laşi să cred că nu ştii că eu mă joc. Să te joci şi tu, adică. Să ne jucăm amândoi cu bănuieli şi cu impresii. Eu să te las să crezi că nu ştiu, tu să te prefaci că nu ştii şi să-mi intri-n joc. Tu să mă laşi să cred că ştii, eu să mă prefac că nu. Şi apoi să te cred. Fără să mă mai prefac.
Şi tot aşa. Să continuăm jocul ăsta şi să ne lăsăm unul pe altul să ştim, dar să ne prefacem că nu, ca să ne lăsăm reciproc bucuria clipei care nu face altceva decât să încălzească şi să îndulcească. Hai, să facem asta încă puţin. Măcar încă… până s-or topi zăpezile. Şi apoi să o luăm de la-nceput. Putem schimba regulile. Şi ordinea. Locurile nu le putem schimba. Ar însemna să ne frângem pe drum.
Tu ai făcut vreun om de zăpadă? Sigur că ai făcut, nu ştiu de ce-am mai întrebat. Poate tot ca să te aud răspunzând. Răspunzând cu seriozitate, fără să-mi dai de înţeles că ţi se pare puerilă întrebarea.
Nu ţi se pare ciudat şi în acelaşi timp extrem de duios cum nişte obiecte banale, care nu-ţi spun nimc şi care, hai să recunoaştem, nici nu înseamnă mare lucru, devin dintr-o dată nepreţuite dacă sunt aşezate-n locul potrivit alături de altele, la fel de potrivite contextului? De pildă, un băţ, un simplu băţ aruncat pe stradă, nu îţi poate atrage atenţia. E banal. Şi nu foloseşte nimănui.
Dar cât de tristă e imaginea unui băţ lângă nişte pietricele şi multă zăpadă aproape topită, ştiind că el a fost cândva nasul sau gura unui om de zăpadă…
Dintr-o dată, banal cu banal, banal lângă banal, se face un tot care poate prinde viaţă dacă ştim să vedem cu ochii sufletului imaginea creată.
Aşa-i şi cu gândurile, aşa-i şi cu toate cuvintele acestei lumi. Uite, hai să ne jucăm iar. Vrei? Râu, unii, dragostea, este, spun, un. Cuvinte. Dar puse acolo unde le este locul, se face frumos în jur.
Şi aşa-i şi cu gândurile, da. Şi de aia te-aş întreba acum tu ce faci cu atâta iarnă? doar ca să te aud răspunzând. Dar bănuiesc răspunsul. Şi de teamă că ai putea să-l rosteşti clar şi apăsat, fără să-ţi dai seama că eu îl ştiu, mă joc cu bănuielile şi cu impresiile şi tac. Tac, fără să întreb. Pentru că undeva, dincolo de joc, se amestecă şir de cuvinte şi se aude ecou de: o las. o las pe toată să fie. Mi-s troienele din suflet până sus în gând. Şi-i alb. Şi-i frig. Şi-i viscol de sus din gând, până adânc în suflet.
Aşa că tac.
Cu drag,
tot eu.
In momentul asta, am de-a face cu o iarna in tonuri de gri. A poposit mai degraba ploaia decat zapada, chemata poate de femeia ploii. Ce fac cu ea? Incerc sa o umplu de culori, cum pot.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Serios? Aici e alb, alb peste tot. Îmi ajunge albul mai sus de glezne.
Aşa să faci! Fă-o curcubeu!
Mulţumesc, Ana!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La noi este putina, putina zăpadă. Tocmai ne-am întors de afara, incercam și noi să ne bucurăm cum putem de ea. Am umplut-o noi de culoare și bucurie. 💙
ApreciazăApreciază
Şi la voi? Vă dau eu? 😀
Foarte bine! Aşa să faceţi mereu, are nevoie de bucuria voastră!
ApreciazăApreciază
Muzica si poezie,
curg râuri de apa vie.
Fiecare gând expus,
te înalta tot mai sus !
Cu drag, din inima si Suflet, tic-tac am sa repet si eu ! 🙂
O seara magica, draga Potecuta !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc, Iosif!
Seară frumoasă şi ţie!
ApreciazăApreciază
Un Weekend magic, draga Potecuta !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂
ApreciazăApreciază
Weekend frumos şi ţie!
ApreciazăApreciază
Merci, copila mea draga ! 🙂
ApreciazăApreciază
Pe cap am iarna, dar în suflet am primăvara eternă.- Victor Hugo
Nu iubi primavara, ci infatisarea unei anumite flori in care primavara s-a inchis. Nu iubi dragostea, ci pe cel in care s-a intrupat dragostea. – Antoine de Saint Exupery
Iubirea nu e doar un zambet, nu e doar o floare. Iubirea e un suflet ranit si apoi vindecat de altul.- Octavian Paler
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Frumoase citate. Mi-ar fi plăcut tare mult să văd şi: ……….. – gelu.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
???
ApreciazăApreciază
Adică să citesc şi un gând de-al tău.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mă bucur că îți dorești.
Ninsoarea a pătruns …puțin…și la mine în suflet …prefer să stau pe margine și să privesc la bucuria altora…
O zi minunată!
ApreciazăApreciază
Îmi pare rău! Sper să se topească repede!
O zi frumoasă, Gelu!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu stiu ce sa fac cu atata iarna. :”Mi-s troienele din suflet pana sus in gand…” Dar stiu ca vine primavara! 🙂
Frumos explicat (un fel de a spune) ca banalul nu e banal cand e privit cu inima. 🙂
Un minunat sfarsit de saptamana iti doresc, Potecuta!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Vine şi primăvara, Diana! Nu mai e mult. Până atunci, să savurăm aroma iernii 😉
Îţi mulţumesc mult, draga mea!
Şi eu îţi doresc zile frumoase şi bune!
ApreciazăApreciază
Ți-aș scrie-o scrisoare de alb și de iarnă,
Dar am sită, oare, ninsoarea s-o cearnă?
La mine e alb, și gri, și-nserare,
Cu drag te citesc, iar apoi va fi soare.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ai cernut fără sită, ai folosit cuvântul şi s-a făcut cald.
Îţi mulţumesc, Mugur!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
„Milă mi-e de tine, dar de mine mi se rupe inima” ☺☺☺ cunosti proverbul, nu?! Si la mine e atâta iarna, cat n-am avut parte în ultimii 20 de ani! Daca ma gandesc bine, asa imi amintesc ca erau iernile când eram copil. Doar ca atunci, in blocul in care locuiam existau doar 3 proprietari de masini. Astazi, fiecare familie are cel putin o masinia si mai rau, majoritatea nu au cum sa mearga la serviciu fara masina. Si acesta este unul din motivele care umbresc frumusetea iernilor de azi!
Eu astazi mi-am luat o zi de concediu, pe motiv meteo… Ca situatia se va schimba luni, habar nu am. Astazi a tinut figura 😉
draga Potecuta, scrisoarea ta este tare frumoasa! M-a emotionat tare pasajul in care spui despre „mormântul” omului-de-zapada… Da, banalul langa banal si totul vazut prin ochii sufletului. Cu câta intensitate afectivă percepi Lumea! te îmbratisez ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am văzut ce e pe la voi şi chiar se potriveşte proverbul… sper doar să nu fie probleme mari în zona ta!
E drept, e frumos, e de visat şi de jucat. Dar dincolo de asta, cum ai şi spus, când e vorba de plecat cu maşina şi chiar e nevoie, nu mai e de glumit.
Îţi mulţumesc mult, Carmen dragă! Nu pot altfel, am încercat să las raţionalul în faţă dar nu-mi iese 🙂
Te îmbrăţişez şi eu, tare mă bucur că ţi-a plăcut!
Să ai o zi frumoasă!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
”Părcă păşim pe tot imaculatul lumii, atât de mult alb strivim sub fiecare pas…”. Fantastic spus. Nu mai aveai cum, dar m-ai cucerit. În plus…
Și mi-e atât de dor de acest imaculat…❤️
ApreciazăApreciază
Monik, îţi mulţumesc tare, tare mult! Te îmbrăţişez cu drag!
Caută-l prin… suflet. Ştiu că-i acolo! 😉
ApreciazăApreciază
O strâng. O strâng în suflet și o las să-mi bucure inima chiar și atunci când privesc în jur și-i vad pe toți morocănoși că e prea multă iarnă. Eu ma uit la ei și zâmbesc pe sub mustăți „hi hi, ce-mi place” (ca ai mașină plina de zăpadă, ce fain se vede, asa acoperită)
😀
Ca de obicei, nu pot scoate un comentariu pe masura articolului 🙂 of, ești din altă lume tu… o lume mult prea minunată, Potecuta draga 🙂
ApreciazăApreciază
Yeeeei! Bate palma! Că şi eu fac aşa. Am numărul de telefon, pe WhatsApp, într-un grup de oameni responsabili. Acum două zile, când ningea ca-n basme, au început să curgă filmuleţe cu oraşul aproape blocat, că na, probleme cu firma de deszăpezire. Ei aveau dreptate, eu mă bucuram ca un copil când vedeam nămeţii. Ce frumos e, îmi venea să scriu. Dar ziceam numai pentru mine, nu puteam risca în halul ăsta 😀 😀
Îţi mulţumesc din inimă, draga mea! Tu faci ce faci şi îmi umpli inima cu ce-mi spui!
ApreciazăApreciază
Te pup cu drag 🙂
ApreciazăApreciază
Şi eu, draga mea!
ApreciazăApreciază
N-am iarnă. Doar frig. E perfect ok. Asa ca as pastra zapada in amintiri. 😊
ApreciazăApreciază
Nu ai iarnă? Cum aşa? Tocmai la tine, unde era iarnă când la noi era cu înflorire?
Dacă e bine aşa, aşa să-ţi fie! 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am iarnă, n-am zăpadă. Nu mă interesează oamenii de zăpadă și ninsoarea îmi aduce doar patinaj cu roțile mașinii eventual și curățarea trotuarului din fața casei (nu eu 😀 ) Așa că e perferct. 🙂
ApreciazăApreciază
Ah. Eu, că nu şofez, îmi permit să fiu mai… cu capul spre fulgi, să nu îmi pese deloc de anvelope şi de drumuri cu polei. Mă bucur şi visez în voie şi n-am nicio problemă cu „traficul infernal”. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Doruleț, nu fac nimic: nu am iarna! Eu doar visez la iarna, iarna mea, din indepartatii munti, coltul meu de rai…
In iarna mea de aici e cald, copacii infloresc, iar eu visez un strop de iarna…
ApreciazăApreciază
Ţi-aş trimite eu puţin din a mea. Dar ştiu că nu va putea ţine locul acelei ierni la care visezi. Aşa că împachetez un gând bun, îl las puţin afară, să ningă peste el, şi-l trimis aşa curat!
ApreciazăApreciază
Oamenii de zapada sunt facuti de cineva?
Adica pe ei nu-i aduce barza si ii lasa in mijlocul gradinii?
Si iarna…
Este doar vara imbracata in alb si fara sa-si bea cafeaua.
ApreciazăApreciază
Nu, Albert! Barza le pune copiilor, în palme, un fel de praf. Seamănă cu făina şi e magic. Pentru că ei cred în magie. Şi aşa, din mâinile lor, cumva, se nas oamenii de zăpadă. Noi, oamenii mari, nu merităm să primim praful ăsta de poveste.
Hehehe, aşa deci. Păi, ia să profit şi eu de starea mea de dinainte de cafea şi-n loc de tun şi să fulger, să fac ceva mai frumos 😀 😀
ApreciazăApreciază
M-a prins și pe mine jocul tău. Mă prefac că mi te-ai adresat mie și-mi place să cred că mi-ai ghicit răspunsurile, iar eu îți pun, la rândul meu, întrebări la fel de inocente. Și uite așa, alb cu alb, iarnă lângă iarnă, facem un pod de zăpadă între noi. 🙂
ApreciazăApreciază
Ce frumos, Petru! Mulţumesc pentru că ai intrat în acest „joc”!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Frumos, sensibil ca de obicei. Ies si ma las imbratisata de fulgi. Au ceva aparte. Imi par si scuturi protectoare. Si mie imi salta inima de bucurie cand ninge ca in basme. Si mustacesc cand cineva bombane. Nu pot explica si de as vrea acea bucurie cand cerul ne saluta ningand.
ApreciazăApreciază
Cu sufletul tău frumos, nici nu aveai cum să nu te bucuri de ei. 😉
Cerul ne salută ningând… e superb!
Te îmbrățişez, Laura!
Îţi mulțumesc mult!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Si eu te imbratisez😘😘😘
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Fiecare anotimp are culoarea lui. Nu-i asa! Bucurati-va cei care aveti parte de uniformizarea pamantului,in alb. La noi sunt pete albe si gheța pe trotuar, pe alocuri.
Draga, o scrisoare albă cu stelută.*
ApreciazăApreciază
Eu mă bucur de orice. Îmi place orice anotimp, nu am probleme cu zăpezi sau ploi. Cu gheața puțin, că-s mai bleguţă şi cad uşor 😀
Mulțumesc mult, Ane!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dimineața când m-am trezit era zăpadă puțina, dar era alb! ☺
ApreciazăApreciază
Bine şi aşa! 😉
ApreciazăApreciază
Clip
ApreciazăApreciază
Zi frumoasă, Beta!
ApreciazăApreciază
Tare-mi ești dragă! 🙂
ApreciazăApreciază
Şi tu mie!
Îți mulțumesc mult!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am avut cativa fulgi rasleti la început de decembrie … si asta a fost toata iarna aici …
Acum ploua … ploua … si sunt 8-9 grade! I hate this .. 😦 Dar postarea ta tare mi-a placut! 🙂
ApreciazăApreciază
Te-aş fi chemat la mine, când au fost -23. Dar acum e deja cald 😀
Te pup, Ella! Îţi mulțumesc frumos!
ApreciazăApreciază
Nu e toată viața noastră ”banal cu banal, banal lângă banal”?… Și cât de teribil e momentul în care simți că moartea poate să rupă împerecherea asta…
ApreciazăApreciază
Îi mulţumesc lui Dumnezeu că nu ştiu. Şi-l rog să nu mă lase să aflu.
Că nu despre moarte vorbeam.
Mulţumesc! O zi bună!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
https://i.postimg.cc/RVQTHtG9/step0001-1. gif
ApreciazăApreciază
Ca să fiu sinceră, chiar mi-am dorit iarnă tumultoasă…acu a venit și nu mai are chef de plecare 🙂
Te îmbrășișez, Potecutze 🙂
ApreciazăApreciază
Da, şi la mine e hotărâtă tare iarna asta. Şi bine face. 🙂
Vă mulţumesc mult! Şi eu vă îmbrăţişez!
ApreciazăApreciază