Poeţii nu ştiu muri

Poeţii nu mor niciodată, domnilor!
Se retrag, rând pe rând,
în spatele unei rime, la umbră,
aproape de-nserat,
şi stau aşa,
o veşnicie, poate două,
sau până când îşi învaţă cuvântul
să tacă.
Să tacă şi să-i inspire
particulă cu particulă,
silabă cu silabă,
până când cuvântul se confundă cu Poetul

şi poetul devine cuvânt
şi atunci, abia atunci, se scutură puţin
de amăgiri şi, ca şi cum ar implora muza
să se mai lase o dată, o ultimă dată,
privită, atinsă, adorată,
îşi fărâmiţează toată simţirea-n vers
şi apoi… dispare.
Dar nu moare.
Pentru că
Poeţii nu mor niciodată, domnilor!
Câteodată,
obosiţi de prea mult suflet,
se transformă-n Poezie
şi astfel, ei nu mai pot muri.

Foto

Reclame
Acest articol a fost publicat în Un fel de... Poezie și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

48 de răspunsuri la Poeţii nu ştiu muri

  1. 9 zice:

    Sa ne traiesti potecuto. Lasa tacerile altora iar tu incanta- ne cu poezia.

    Apreciat de 2 persoane

  2. castanman zice:

    Poetul? Hmm. Probabil un prinț Mîşkin. Idiotul, pentru ceilalți. Sigur, însă, singurul simbol finit folosit pentru a descrie infinita frumusețe a lumii.
    La mulți ani, Po!

    Apreciază

  3. Mona zice:

    Artiștii nu mor atâta timp cât le este căutată arta. Te îmbrățișez! Mi-au plăcut tare mult versurile tale! ❤

    Apreciat de 1 persoană

  4. doar verde zice:

    Draga mea, de-a lungul timpului, Poeții și Poeziile , din prea mulă trăire, au născut nenumărate cuvinte, pe care le-au așezat în leagănul timpului! Iar noi, citindu-le, murmurăm un cântec de leagăn..
    Cuvintele-ti sunt pur și simplu maiestuoase!

    Apreciat de 2 persoane

  5. Mugur zice:

    Poeții nu mor niciodată, Doamnă!
    Ne mai descoperă o iarnă, câte-o toamnă,
    Ne mai aduc câte un fir de dor…
    D’aia poeții niciodată nu mai mor.

    Ne lasă fir de vânt și fir de iarbă,
    Și fir de vers, tristețea să absoarbă,
    Și ne aduc și multă frumusețe,
    Și-un zâmbet cald, ca să ne lumineze fețe.

    Iar uneori ne lasă și un nume,
    Poteci de dor să ne croiască-n lume,
    Să nu uităm că lumea-i făr’ de nor
    Atunci când recităm din vers de dor.

    Apreciat de 7 persoane

  6. ioansperling zice:

    Nu mor dar unii rătăcesc neînțelesi prin alte universuri…

    Apreciat de 3 persoane

  7. Iosif zice:

    Nu doar „poetii”, ci si împaratii, scriitori, cântaretii, filozofii, înteleptii, artistii din toate domeniile, oamenii de stiinta, profesori, clasici, genii, bogati sau saraci, liberi ori sclavi, tineri sau vârstnici, din toate categoriile si limbile pamântului, devin (prin ***IUBIRE ABSOLUTA*** sacrificatoare, neconditionata, fara prejudecati, contopiti si devotati lucrarilor si operelor lor, realizate cu mâinile, cu sufletul si/sau gândul *IUBIRII ABSOUTE* de VIATA si de SEMENI) metamorfozati, schimbati într-o clipita, în fiinte *CERESTI*, cu cetatenie si asigurare de VIATA atemporala, mostenitori prin CREDINTA ai Împaratiei lui Dumnezeu, într-un cer nou si un pamânt nou, în care locuieste doar perfectiunea absoluta, (neprihanirea) prezentata omenirii prin Cuvântul lui Dumnezeu (Biblia) întrupat în Hristos Isus, Fiul omului, Singurul si Întâiul nascut din EL împreuna cu toti cei ce-si marturisesc verbal credinta în EL, si traiesc în ASCULTARE neconditionata de EL, pâna la sfârsit

    Apreciat de 1 persoană

  8. CARMEN zice:

    esti TOTALA, Potecuta! Doamne cat de frumos te-ai exprimat! m-am topit 😍

    Apreciat de 1 persoană

  9. Alex zice:

    Minunate versuri, dragă Potecuță! Mă gândesc că această poezie poate ai gândit-o ca pe un fel de „ars poetica”. Cel mai mult mi-au plăcut versurile din final: „obosiţi de prea mult suflet,
    (poeții) se transformă-n Poezie…”. Ceea ce este extraordinar!
    Numai bine îți doresc și cât mai multe poezii, cu care să ne bucuri inimile! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  10. ecoarta zice:

    Minunat! Minunat!
    „Poetul devine cuvant”! Extraordinar! De aceea poetii nu au dreptul la moarte, pentru ca ei sunt cuvinte, idei…si cuvintele nu mor…
    Noapte buna, Dorulet!

    Apreciat de 1 persoană

  11. Acum o sa spun ceva stupid cu care nu sunt de acord sa fie comentariu. E de tacut dar: cat de frumos! Cum poti scrie asa?

    Apreciază

    • 😀 Eşti o dulce!
      Tu ştii de câte ori păţesc asta? Adică nu pot pleca fără să zic ceva dar nici altceva în afară de „frumos” parcă nu pot spune.
      Îţi mulţumesc mult, draga mea! Orice semn de la tine e o bucurie!

      Apreciat de 1 persoană

  12. Brumaru? Spre el merg gandurile tale?

    Apreciază

  13. Un poet nu devine cu adevărat Poet, decât atunci când este recunoscut de cel puțin un alt Poet renumit. Altfel poate muri, cu tot cu versurile sale frumoase.

    Apreciat de 1 persoană

  14. anasylvi zice:

    Fara cuvinte. ❤

    Apreciază

  15. Nu mă mai surprinde frumusețea versurilor, Potecuță! Dacă nu ar fi frumoase, nu ar fi exprimate de tine!Mă mir doar, cum de-ți vin asemenea idei?Poetul se transformă în Poezie…adică se identifică cu ea. Poate că la început a fost Poezia, a căzut de undeva de sus, din cer și s-a spart în mii de poeți, dintre care unii doar reușesc să se transforme în …Poezie!

    Apreciază

  16. Marian zice:

    ” Poeţii nu mor niciodată, domnilor!
    Câteodată,
    obosiţi de prea mult suflet,
    se transformă-n Poezie
    şi astfel, ei nu mai pot muri. ” Ca de obicei , apreciez la justa valoare frumusetea si adancimea versurilor dumitale asa incat , sper sa nu te mai basici ca altadata . „A vorbi despre poet e ca si cum ai striga intr-o pestera vasta : n-o poti face , fara sa-i tulburi linistea ” -Tudor Arghezi . Pentru dumneata potecutza am un sincer LA MULTI ANI CU SANATATE … chiar daca-i venita cu oarecare intarziere aceasta urare !

    Apreciază

    • La mulţi ani şi numai bine în acest nou an!
      Nu-mi amintesc discuţia în care „m-am băşicat”, nu fac asta de obicei. Eventual, mi se pare că nu merit laudele aduse. Dar asta e altceva.
      Mulţumesc mult! Mă bucur că vă place!

      Apreciază

  17. Ella zice:

    Aha,… de aceea I-ai facut „poetului din tine” pagina pe FB! 🙂
    „Iezasta” o explicatie! 🙂
    Pupici, Potecuta!

    Apreciază

  18. Diana zice:

    O minunata oda dedicata poetilor care… „obositi de prea mult suflet”… 🙂
    Cat de bogat iti este sufletul, ‘ca poti scrie astfel!
    Zile senine iti doresc! 🙂

    Apreciază

  19. Poeții nu fac decât să contribuie la Creație, așa cum o fac toți oamenii de bine – fiecare în felul său. De aceea sunt eterni! Prin creația lor, participă la modelarea Lumii și vieții, cuvântul lor rămâne întrețesut în urzeală realității.
    Îmbrățișări calde, Potecuță!

    Apreciază

  20. Dovada că nemurirea există. 🙂

    Apreciază

  21. Poeții ne rămân veșnic în suflet prin versul lor. Frumos ne-ai scris azi, la zi aniversară, Potecuță! 😊
    …și nu doar azi…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s