Între două plase, gânduri…

Răscolea în geanta de pe umărul stâng cu mâna dreaptă, pe braţul căreia atârna o plasă destul de grea. În mâna stângă ţinea o altă plasă, mai grea decât cealaltă şi prefera să nu o lase pe jos, să nu se răstoarne chiar acum, când mai avea puţin şi ajungea acasă. Unde s-or fi ascuns iar, le-am pus deasupra, la îndemână, cum au căzut iar direct la fund?, gândi în timp ce simţea că greutatea plasei îi săgetează braţul. Şi exact acum, când am nevoie, nu intră şi nu iese nimeni, iar pierd timpul aiurea, e clar, trebuie să-mi schimb geanta, aia neagră are buzunar în faţă, îl las numai pentru chei şi rezolv problema. Mda, dar aia nu e atât de mare ca asta, de aia nu am schimbat-o încă, a mai apucat să-şi spună înainte ca uşa de la intrarea-n bloc să se închidă în urma ei. A nemulţumit-o şi faptul că liftul era la ultimul etaj, ca aproape de fiecare dată, ca şi cum toţi oamenii din bloc locuiesc la ultimul etaj şi cele 15 secunde cât îl aşteaptă i se par nedrept de lungi. S-a mai scuturat o dată de zăpada adunată pe cizme şi odată ajunsă-n casă, a început să-şi răstoarne, alături de produsele cumpărate, şi nemulţumirile adunate peste zi.

– Parcă sunt nebuni toţi, atâţia oameni la un loc nu am mai văzut decât pe la marile concerte şi atunci măcar aveau toţi un scop precis, nu ca acum, unii alergau printre rafturi, alţii se holbau la câte o bucată de carne, alţii priveau în gol de parcă erau teleportaţi acolo.
– Şi tu ce făceai în timpul ăsta, îi analizai pe fiecare în parte, le găseai defecte, găseai motive să spui că te încurcă, nu?, se auzi o voce venind parcă dintr-o altă cameră.

– Şi cumpără de parcă s-au anunţat calamităţi. Cumpără să arunce. Sau să le dea ălora de pe la TV ocazia de a avea ce să arate prin jurnalele de ştiri. Că numai cu din astea se fac jurnalele: câţi la spital cu toxiinfecţii, câţi la spital cu indigestii, ce recomandă medicii, cumpătare, ce să recomande?, moderaţie recomandă, câţi la spital aproape în comă alcoolică, din astea, de aia cumpără.
– Câte clişee! Da, e adevărat. Unii exagerează. Dar deja e obositor. Asta-i tot? Altceva nu se poate spune despre coşurile alea pline în afară de faptul că oamenii ăia-s lacomi, că se vor îmbuiba, că vor arunca? E drept, unii asta vor face. Dar asta-i o etichetă pe care o pune oricine unui coş plin. Automat se gândeşte la ce va face cu atâta mâncare acel om necunoscut lui. E cam treaba lui ce face. Aşa cum e treaba ta ce faci cu alea câteva produse pe care le-ai cumpărat pentru că tu eşti cumpătat şi tu nu mănânci ca un „nehalit”. Că tu eşti altfel, nu? Nu cumperi să arunci. Doar judeci. E mult mai simplu. Şi mai ieftin.

– Nu era atâta nebunie înainte cu atâta alergat şi atâta cumpărat şi atâta pregătit, de parcă ţine Crăciunul ăsta două luni, nu trei zile.
– Opreşte-te puţin şi adu-ţi aminte. Mai ştii cum nebunia aia se petrecea în fiecare casă şi începea chiar şi cu o lună înainte? Scos covoare, duse la bătătorul din cartier, unde stăteau vecinii la coadă, duse la spălat, lăsate la uscat, aduse-n casă, spălate geamuri, perdele, scoase hainele din dulapuri, urcat pe mobilă, şters, aranjat, spălat uşi, spălat faianţă. Şi asta cam în fiecare casă.
– Şi cine a mai văzut atâta mâncare?
– Ah, poate tu nu. Dar tu ştii cât timp se petrecea-n bucătărie? Sarmale, ciorbă, supă, salată de boeuf, ouă umplute, platouri, icre, piftie, chiftele, sniţele, friptură. Prăjituri, cozonaci, cornuleţe, sărăţele. Poate că unii cumpără ce nu mai pot face. Sau ce nu mai vor să facă.

– Şi nimeni nu mai pare mulţumit de nimic acum. Întodeauna găsesc ceva de comentat. Că sunt cozi mari în trafic şi în magazine, că nu-s locuri de parcare, că…
– Şi tu eşti nemulţumită la rândul tău de ei. Care-i diferenţa?

– Era mai simplu altădată. Şi mai frumos. Nimic nu mai e cum a fost. Mi-e dor de timpul ăla.
– Era şi simplu. Era şi frumos. Din multe motive. Unul dintre ele e că nu prea putea fi complicat. Nu prea aveam cu ce să complicăm.
Nici noi nu mai suntem cum am fost. Şi tocmai aici e cheia. Că noi nu mai suntem la fel şi atunci cum să avem pretenţia ca lucrurile să fie la fel, ca ceilalţi să fie la fel?
Îţi e dor de timpul ăla mai mult pentru ce şi cum erai tu atunci când totul îţi părea simplu. Şi de cei care îţi erau prin preajmă pe atunci. Îţi e dor poate de gustul pe care-l aveau unele produse, gust pe care, e drept, nu-l mai găsim pe rafturi. Dar mai mult decât orice, conta că acel gust era dat de mâinile care frământau aluatul. Degeaba blamezi acum checurile cu umpluturi de care atunci nici nu ştiai că există. Dacă dispar ele, nu se reaprinde cuptorul bunicii. Şi nici dacă se golesc magazinele de oamenii grăbiţi şi poate nesăbuiţi, nu-ţi vor veni la masă cei care de ceva vreme nu mai sunt lângă tine.
Şi simplitatea îţi e la îndemână. Fă să fie simplu. Nu se face simplu şi curat dacă-i judeci pe alţii că se complică. Ţie nu-ţi complică nimeni sărbătoarea. Ţi-o complici tu cât stai să-i observi pe alţii şi să-i judeci că au uitat să facă să fie simplu. E simplu să faci să fie simplu.

Hai, că iar m-am apucat de vorbit singură. Ciudat cum eu cert, eu împac. Oare care voce-i mai stridentă, eu de care ascult mai des în comportamentul meu faţă de alţii?, mai gândi înainte să aşeze-n frigider cutia de caşcaval felii pe care a cumpărat-o.

Foto

Acest articol a fost publicat în Suflet pe poteci și etichetat , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

46 de răspunsuri la Între două plase, gânduri…

  1. Ce frumos! De fapt, la origini, era ideea de curățenie. Azi moare anul vechi, odată cu solstițiul de iarnă, și începe un altul, deodată cu prima secundă în plus de lumină. Așadar, să fie curățenie, apoi celelalte. Am făcut și eu cam toată primenirea cuvenită. Hărnicuțo!

    Apreciat de 2 persoane

  2. ecaleopi zice:

    Ai cuprins toată atmosfera, toate stările acestor zile. Pe unde mă aflu, încă se încing cuptoare. și, chiar dacă am devenit, la rându-ne, bunici, nu se mai bucură prea mulți de ele… Pentru că sunt prizonierii tumultului pe care l-ai descris atât de bine…

    Apreciază

  3. ecoarta zice:

    Intotdeauna, daca ceva e simplu, ne straduim amarnic sa-l complicam! E simplu, nu!?🤔😊😁
    Numai bine sa-ti fie in fiecare zi!

    Apreciază

  4. firdeiarbainbataiavantului zice:

    Cred că o propoziţie sintetizează totul: „Nici noi nu mai suntem cum am fost.” Să ai sărbători pline de lumină, culoare şi bucurii!

    Apreciază

  5. Adriana zice:

    Ehehe, am ajuns si eu la concluzia ca e bine sa dialogam noi cu noi, ca de gresim, ne luam de-o toarta si ne asezam pe partea dreptatii și completam spatiul liber. Da, exact cum spui, nu era simplu inainte, si nici acum, daca noi nu vrem a fi. Eu observ in jurul meu oameni care au reinceput a incalzi cuptoarele, dar asta nu ii opreste sa nu aiba cosuri pline cu tot felul de ingrediente; asa ca, indiferent ce alegem, mai bine ne-am vedea de ale noastre, cele ce ne fericesc. Eu povestesc frumos de zilele copilariei mele, dar daca cineva e atent, strecor greul vremurilor in cuvinte simbol. Nu a fost ușor, și nu m-as intoarce acolo. Prefer prezentul, in care sa adun franturi de atunci. Culmea e ca inca nu am pregatit nimic de Craciun, dar asta pentru ca nu stim inca ce vom face. Minunat ai scris, exact ce simt si eu. Te imbratisez.

    Apreciat de 1 persoană

    • Mi-a fost puţin teamă că nu am reuşit să transpun în cuvinte ce-mi vibra prin suflet. Şi mi-a mai fost teamă de „ehe, ce ştia ea, ştie ea ce-a fost…?”. Şi ceea ce mi-ai spus îmi întăreşte convingerea că mai degrabă vrem înapoi frânturi din noi, din ceilalţi, din trăirile alea, nu vrem cu totul.
      Îţi mulţumesc mult pentru căldura din rândurile tale! Te îmbrăţişez cu drag!
      Orice veţi face şi oriunde veţi petrece, vă doresc să vă fie cu bucurie!

      Apreciază

  6. Mona zice:

    Am început textul dând din suflet de încântare să văd despre ce scrii de data aceasta. M-am dus în poveste, mi-am scuturat cizmele de zăpadă… apoi am început să zâmbesc autoștiutor, fiind convinsă că m-am prins, am înțeles unde bați, aha!
    Am alergat, am ales, am arătat cu degetul, am condamnat și m-am simțit superioară. Și zâmbetul ironic, încet s-a rușinat și sufletul nu mi-a mai tremurat de nerăbdare, ci de emoție.
    Acum zâmbesc și îmi privesc varza murată din congelator, adusă de mami în bagaj. „Draga mea, Crăciunul e frumos că suntem împreună și pentru că avem sarmale”, așa mi-a spus, închinzând sertarul congelatorului.
    Așadar, da. Acum zâmbesc. Simplu și complet 🙂
    Te îmbrățișez!

    Apreciat de 2 persoane

    • Mama ta, prin ceea ce a spus, a adunat tot sensul acestei lumi la un loc! Îţi doresc să-ţi fie aşa frumoase toate zilele şi sărbătorile care urmează. Împreună! Şi cu zâmbet cald de drag!
      Te îmbrăţişez, draga mea! Mulţumesc tare mult!

      Apreciază

  7. Super ai descris nebunia care complica viata cand simplitatea e frumoasa si e la îndemână. Traim o nebunie fara sens. Iar textul tau e cu miez.

    Apreciat de 1 persoană

  8. Iosif zice:

    Când ajungem la (ras)cruce de drumuri, totul tine de alegerea, directia, reperul la care ne raportam viata.
    VIDEO – FAITH to GOD
    Un Weekend linistit si relaxant sufleteste, draga Potecuta !

    Apreciază

  9. Diana zice:

    In unele fraze am avut senzatia ca vorbesc eu cu mine! A fost ciudat! 🙂
    La noi, mama continua sa incinga cuptorul, face si piftie si alea-alea. 🙂 Dar nu si curatenia aceea nebuna, cand oboseam doar privindu-mi parintii cum se agita, si fiind nemultumita (alaturi de ceilalti copii) pentru ca ne ocupau mesele de ping-pong (da, noi jucam si iarna) 🙂 cu covoare, ligheane, perii pentru ca murdareau zapada abia asternuta, pentru ca trebuia sa ne jucam pe langa ei si nu ne simteam tocmai in largul nostru. Si ce cozi erau la bara de batut covoare!!! 🙂
    Iti multumesc pentru aceasta armonioasa impletire intre trecut si prezent. 🙂
    Zile senine iti doresc!

    Apreciat de 1 persoană

    • Cea mai mare bucurie e atunci când cei care citesc se regăsesc în ceea ce scriu eu. Îţi mulţumesc, Diana!
      Îmi amintesc şi eu nebunia aia şi eram şi eu la fel de nemulţumită. De frigul care se făcea-n casă cât mama spăla geamurile, de dezordinea din toată casa, cu toate adunate şi aruncate, ca apoi să fie reaşezate. Şi da, de vecinii care ne încurcau jocul. Nu jucam ping-pong, dar şi o bătaie cu bulgări îşi pierdea farmecul cu ei ca spectatori.
      Şi eu îţi doresc numai bine!

      Apreciază

  10. Binevenit acest dialog interior, din două perspective. Ne putem astfel analiza gândurile care ne încearcă, mai ales în această perioadă tumultuoasă și stresantă, când comportamentul celor din jur ni se pare deplasat, dar nu avem timpul sau nu găsim obiectivitatea să-l descriem pe al nostru. De exemplu, pe mine m-a iritat mereu nepăsarea comercianților față de gheața din fața magazinelor, pe care ar trebui să o curețe.

    Apreciază

  11. doar verde zice:

    Ne îndepărtăm zi de zi de esențial! Ne descoperim singuri, goi, obosiți..
    Dar în iesle, atunci, bucuria era mare!
    „Care bucurie, și la voi să fie/ De la tinerețe, pân’ la bătrânețe”!

    Apreciază

  12. Monik zice:

    Eu mă reechilibrez ca și tine din conversațiile cu mine. Nu îmi explic goana după cumpărături în perioada asta, dar cred din ce în ce mai mult că fugărim astfel senzații vechi. Fiecare și le scoate la suprafață altfel. Căutăm vechi rămășițe… Te strâng în brațe cu drag, Potecuță! Să-ți fie sfârșitul de an cu alb și poveste pentru suflet!

    Apreciază

  13. Katherine zice:

    Ma gandesc ca sunt prea multe pregatiri, pentru doar cateva zile… . Si apoi urmeaza anul nou, de unde iarasi revine febra cumparaturilor si tot asa.
    Arunci in timpul anului mancare gatita si cumparata pentru ca nu se consuma, dapoi de sarbatorile de iarna.
    Suntem obisnuiti cu mult, foarte mult. Suntem generosi cu ce nu avem, am vazut oameni care se imprumuta pentru a face Craciunul… pentru ca mai apoi sa arunce.
    Pierdem din esenta adevarata bucurie a Craciunului, nasterea Domnului si ne cufundam in multe pregatiri, in Mos Craciun si bucurii comerciale.
    Sarbatori cu bine, draga Potecuta. Multa sanatate si fericire, te imbratisez.
    🎄

    Apreciază

  14. Suzana zice:

    … Sau poate ca oamenii au nevoia sa simta pentru cateva zile ca nu le lipseste nimic! Este o frenezie poate si indusa, dar de multe ori astfel de gesturi mie mi se par ca o nevoie puternica de a suplini ceva interior ce lipseste si nici macar nu poate fi definit. Este doar o senzatie… 🙂

    Numai bine draga Potecuta! Craciun fericit si La Multi Ani inspirati si frumosi!
    Pupici!

    Apreciază

    • Suzana, mă crezi că m-am gândit şi eu la asta la un moment dat? Că poate e vorba de un gol interior? Ce frumos ai pus punctul pe I!
      Îţi mulţumesc mult şi îţi urez şi eu Crăciun fericit!
      Te pup, draga mea!

      Apreciază

  15. Alex zice:

    M-am regăsit în aceste gânduri, într-o bună măsură. Și tot alergând printre magazine, cu grija de a cumpăra… „de toate”, mă gândeam cum era odinioară, când majoritatea bunătăților se făureau acasă, în magica bucătărie. Nu mai sunt vremurile la fel și nici noi nu mai suntem la fel…Oameni, vremuri, toate se schimbă….
    Numai bine, dragă Potecuță și Sărbători fericite, pline de bucurii, alături de cei dragi! 🙂

    Apreciază

  16. Tare frumos punctat! Ma mai trezesc sa fac și eu asta… și din pacate mama încă e pe principiu sa facă cât mai multă mâncare se sărbători ( pentru noi, pentru pus pachet, pentru bunici, pentru dat de pomana(

    Apreciază

  17. anuska zice:

    Primeste o calda urare,
    Sa ai parte de iubire,
    Mult noroc si fericire.
    Dorintele sa-ti implinesti,
    In toate sa reusesti,
    Sa ai mereu sanatate,
    Ca-i mai buna decat toate!
    La multi ani cu sanatate!
    Dumnezeu sa-ti dea de toate
    Sanatate ,fericire ,
    Liniste ,multa iubire ,
    Sa-ti mai deie alinare
    Bucurii si realizare .
    La multi ani cu voiosie,
    Ce-ti doresti asa sa fie !
    Sarbatori cu bucurii!

    Apreciază

  18. Cosmisian zice:

    Nici cascavalul nu se mai topeste ca in trecut…
    Buna conversatie la departamentul pitici. Coexistam cu stari conflictuale si ajungem intr-un final la o solutie, ca stau si ma gandesc daca nu cumva mainexista jn pitic kmpaciuitor in capul nostru.
    Propun sa faci o crema de hrean cu smantana si sa faci rulouri de cascaval.

    Apreciază

  19. anasylvi zice:

    Nu imi place sa ma complic. Un bradut, niste sarmale, un vin bun, un cozonac. Cateva cadouri, cateva zambete. Craciun fericit! ❤

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s