Îmi e teamă să strig
printre oameni, sub stele,
să nu-i doară prea mult,
să nu scutur din ele
ce în ei încă-i mut,
praf din visele mele
Îmi e milă să rup
dintre oameni, pe cale,
să nu frâng neştiut,
să-mi rămână culoare,
ce-au sădit în trecut,
ce mai e încă-n floare
Mă ascund şi nu plâng
printre oameni, prin zile
să nu-i tulbur mai mult,
să-mi rămână senine,
când un dor din trecut
se întoarce la mine.
Îți trimit o îmbrățișare, sper că ajută
ApreciazăApreciază
🤗
ApreciazăApreciază
Eşti o scumpă! Mulţumeesc!
Ajută oricând! Nu sunt supărată, nu sunt tristă. Dar ajută, mai ales de la tine 😉
ApreciazăApreciază
Îmbrățișarile sunt bune oricând 🙂 🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Superb!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc mult!
O zi frumoasă!
ApreciazăApreciază
Potecuta draga, nu maai fi asa miloasa 🙂 E o vorba veche : „Mila mi-e de tine, da’ de mine mi se rupe sufletul” 😀
Adaug si poezia asta la „masa” aia a mea, ca tare-i frumoasa 🙂
ApreciazăApreciază
Mă fac Xena, sparg tot 😀
Îţi mulţumesc, Daniela! Ce bucurie să ştiu că stă şi la măsuţa ta poezia asta!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Foarte frumos spus. Bravo !
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc frumos!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Superb! Ce sărace-mi sunt cuvintele! Tu meriți mai mult.
ApreciazăApreciază
Mulţumesc mult, Crina dragă!
Gând bun!
ApreciazăApreciază
De un dor din trecut vreau doar sa uit! 🙂
Sa nu frâng nestiut imi doresc si eu. Si nici ştiut. 🙂
Minunate versurile!
ApreciazăApreciază
Frântul ştiut se mai poate controla. Cu ăla neştiut e mai greu…
Îţi mulţumesc tare mult, Diana!
O zi bună îţi doresc! Cu soare. Aici a apărut azi, sper să-l ţină 😀
ApreciazăApreciază
Eu vreau să mă tulburi mereu, că o faci atât de frumoooos! 🙂
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc, Petru! Mă voi strădui 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Minunat! E mai bine să rămână mut praful de vise, să vezi doar culoarea lăsată și să iți iubești dorul, chiar dacă doare…
Te îmbrățișez. Pe mine m-ai tulburat și îți mulțumesc din suflet pentru asta!
ApreciazăApreciază
Să rămână nerostit, praful ăla trebuie doar simţit…
Eu îţi mulţumesc, Mona! Deşi nu mi-am propus asta, să tulbur, acum mă bucur că e aşa. 😉
Te îmbrăţişez!
ApreciazăApreciază
Sa nu frangi ramurelele verzi, poate doar din cand in cand, pe cele uscate. Daca e cazul. 🙂
ApreciazăApreciază
Nu e cazul nici de alea. Stau la bloc, am centrală… 🙂
Mulţumesc mult!
O zi frumoasă îţi doresc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Foarte frumos, multa sensibilitate cum numi tu stii sa o transmiti ❤
Sfarsit de saptamana minunat ❗ ❤
Best of autumn
P.S
Sti cumva ce-i cu Suflet ?
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc frumos! Zile pline de bucurie îţi doresc şi eu!
A anunţat pe blogul ei că nu mai scrie, spunea că vrea să fie mai prezentă îm… real. Eu sper să îi fie bine, îmi e tare dragă.
ApreciazăApreciază
Multumesc, si mie-mi este draga si am simtit-o mai putin increzatoare de aceia am intrebat in speranta ca o cunosteai mai bine. Sper sa-i fie bine si sa capete mai mult optimism si incredere . Doamne ajuta ❤
ApreciazăApreciază
Să sperăm că ne va da un semn curând 😉
Noapte frumoasă, Beta!
ApreciazăApreciază
Străduința asta există în mai noi toți. Reușita e doar a unora. Cel căruia îi iese se poate considera norocos. Sau priceput, desigur. Ori cu ceva în plus față de restul
ApreciazăApreciază
Poate fi şi dintr-o întâmplare.
Cel căruia nu-i iese se poate considera normal? Ar fi o consolare.
Să ai o zi bună, Lu! Şi mulţumesc!
ApreciazăApreciază
Să fii normal devine din ce în ce mai banal. Sunt sigură că ai aflat deja că trendul acestor vremuri este să fii excepțional.
Sigur, există consolarea. O viață plină de consolări însă poate fi consideratslă una nu prea demnă de trăit. Tot de cei ce au ridicat ștacheta.
O face și cel ce o trăiește ce va putea cu ea…
ApreciazăApreciază
Mda, ai dreptate. Prefer însă să trăiesc nu chiar demn, cu consolarea că-s normală. Mi-ar fi greu să fac eforturi să par excepţională 🙂
ApreciazăApreciază
Înțeleg foarte bine ce spui.. 🙂
Zi bună și ție!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mi-e teamă să uit, mă doare să ştiu…
ApreciazăApreciază
Doare şi să uiţi din teama de a nu şti…
ApreciazăApreciază
Eu sunt exceptională, ce sa vezi. Nu ma tulbur. Sa ai parte de multa iubire sincera,Potecuta!
ApreciazăApreciază
Mi-e teamă că… nu am înţeles prima parte. 😳 E bine că nu te tulburi, e tare bine. Dar nu ştiu exact ce ai vrut să spui.
Îţi mulţumesc, Ane! Asemenea îţi doresc şi eu!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
M-a sensibilizat poezia ta. Am spus ce crede Lu, ca trebuie sa fim. 😊
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc mult, Ane!
Ah, deci cu Lu vorbeai. De aia eram încurcată. 🙄
O zi bună îţi doresc!
ApreciazăApreciază
Sa nu te ascunzi si sa nu plangi decat de fericire! Versuri de inima albastra! (stiu ca nu este asa ceva, dar poetic!…)
Imbratisari!
ApreciazăApreciază
Da, poetic sună tare bine! 😉
Îţi mulţumesc mult! Îţi doresc şi eu să ai numai motive de bucurie!
ApreciazăApreciază
Potecuta, mi-era dor de scrierile tale. Am de recuperat… Tu nu frângi, răscolești, adeseori. 🧡
ApreciazăApreciază
Te îmbrăţişez, Monik! Îţi mulţumesc mult şi să ştii că şi mie îmi era dor de tine. La mine, la tine… oriunde!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dorul e cel mai nobil simtamant,e profund cand se intoarce
ApreciazăApreciază
Ce frumos ai spus! Şi sunt de acord cu tine!
Îţi mulţumesc, Roxana!
ApreciazăApreciază
Versuri alb-stralucitoare asemeni chipului si asemanarea Sufletului tau !
Sa fii iubita si etern o copila fericita, Potecuta draga !
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, Iosif! O zi frumoasă!
ApreciazăApreciază
Cat de frumos, draga Potecuta!
Iti urez o saptamana usoara si lipsita de peripetii.
❤
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc frumos, Katherine!
Şi eu îţi doresc o săptămână bună!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sarutmana! ❤️
ApreciazăApreciază
promite-mi că te apuci serios de poezie. teribil câtă forță ai, teribil!
ApreciazăApreciază
Psi, mulţumesc din suflet! Nu ştiu… aş promite. Dar eu nu-s sigură că pot.
ApreciazăApreciază
păi cam poți…. așa se vede. 🙂
ApreciazăApreciază
Îl pup pe mâţ şi îi mulţumesc mult!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
cu tot dragul!
ApreciazăApreciază
M-am regăsit pe aici, printre cuvinte…
Mă ascund şi nu plâng
printre oameni, prin zile
să nu-i tulbur mai mult,
să-mi rămână senine,
când un dor din trecut
se întoarce la mine.
Mulțumesc din suflet, Potecutze 🙂
ApreciazăApreciază
Vă doresc să vă rămână senine toate zilele!
Vă mulţumesc tare mult!
ApreciazăApreciază
Iti trimit un pupic😙, ca sa alung tristetea. ☺
Iubeste cu tot sufletul si lupta pentru iubire, ca nu vei regreta!
„Există o forţă extrem de puternică, pentru care, cel puţin până în prezent, ştiinţa nu a găsit o explicaţie formală. Este forţa care include şi guvernează totul, este chiar în spatele oricărui fenomen care are loc în univers şi înca nu a fost identificată de noi.
Aceasta forță universală este IUBIREA.” – Albert Einstein
😙🥀
ApreciazăApreciază
Gelu, nu sunt tristă deloc.
Frumos citatul, îmi place!
Seară frumoasă!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc, potecuta…de iubire!😄😊😎🍀
ApreciazăApreciază
Doar de dor, Gelu. Aici doar de dor. 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Te cred, ca prea cu foc o spui!🙄
ApreciazăApreciază
Îmi apăr „numele” ales cu sufletul, de aia. Nu accept nicio modificare.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mi-am dezvoltat o strategie pe blogul tău 😀 citesc postarea de cum o văd în reader și-o las la dospit :)) revin după câteva zile și mă delectez nu numai cu-o recitire, dar și cu niște comentarii delicioase 😀
ApreciazăApreciază
Ceee drăguţă eşti! Deci umbli cu strategii, da? 😀
Să ştii că asta mă bucură tare mult! Comentariile chiar sunt delicioase. Mulţumesc mult, draga mea!
ApreciazăApreciază
🙂 Musai să revin să le citesc :)) completează atmosfera, știi?
ApreciazăApreciază
Mie-mi spui? Mi-s dragi tare-tare 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Concluzia mea este că pe potecile tale se calcă în vârful picioarelor…
Eu calc apăsat (la propriu și la figurat), și aproape că invidiez sensibilitatea ta…
Această poezie este o bijuterie șlefuită cu dragoste și atenție la detalii…
Am citit cu mare încântare ,,șoaptele sufletului tău,, …
ApreciazăApreciază
Calcă aşa cum simţi, aşa cum vrei, vreau ca pe aici cei care-mi trec pragul să se simtă în largul lor.
Îţi mulţumesc mult pentru că ai ascultat şoaptele sufletului meu!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tu, MeddArtis și AnaSylvi sunteți triada de poete talentate a blogosferei.
ApreciazăApreciază
Roxi, draga mea, eşti o drăguţă! Îţi mulţumesc mult de tot!
Te îmbrăţişez!
ApreciazăApreciază
Mai e și Noiembrie, cum am putut să uit de Noiembrie în…decembrie?
ApreciazăApreciază
Da, Noiembrie scrie deosebit! 😉
ApreciazăApreciază
Tot ce pot spune este sa te recitesc cu voce tare, as vrea eu mai mult, dar chitara e o iluzie cam mare. As pune pe note ce spui tu aici, dar cum sa ma indepartez de un asemenea lipici?
🙂
Tare frumos scrii tu versuri, Potecuto!
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc, Cosmisian! Poţi pune, nu mă supăr.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Intr-o zi tot fac eu cumva asta si daca rapesc geniul unui cantaret 🙂
ApreciazăApreciază