Visând prin noiembrie

Prin noiembrie merg cu visarea de mână
Şi adun, peste plâns scuturat din copaci,
Pas cu pas, pentru drumul ce-o fi să rămână
Până când în întoarceri vei putea să te-mbraci

Risipesc amintiri pe alei pustiite
Şi culeg aşteptări împărţite la doi
Dintr-un timp presărat cu dorinţe şoptite,
Fără pete de scrum, fără urme de ploi

Ca-ntr-un joc, mă opresc să-i surâd întâmplării
Când fărâme de dor, rătăcite prin vânt,
Recompun, în vârtej, un ecou al chemării
Şi se-ntorc întregite-n adieri de cuvânt

Prin noiembrie merg cu visarea de mână
Calc uşor printre frunzele plânse pe-alei,
Toamna, de-ar vrea, ar putea să rămână,
Să primească, pe drum, urma paşilor mei.

Foto

Reclame
Acest articol a fost publicat în Un fel de... Poezie și etichetat , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

40 de răspunsuri la Visând prin noiembrie

  1. Un vis frumos. Realizabil poate?
    Inspirație, Potecut, și toamnă blândă cu tine!

    Apreciază

  2. Amalia zice:

    Un cântec de dor face spectacol în toamnă…

    Apreciat de 1 persoană

  3. Cosmisian zice:

    Aveam eu doua repere artistice noiembriene, pana astazi. Iata cum ti-ai impletit miracol de cuvant si mi-ai intreit si nuantat toamna. Cum spuneam eu candva, ce naste sufletul tau trebuie tinut aproape de numele tau, ca autor. Nu este frumos ca atunci cand cineva doreste sa duca in lumea lui versurile tale sa le reblogheze?
    Imi permiti sa iti ofer o alee in gradina mea?

    Apreciază

  4. Cosmisian zice:

    A republicat asta pe Cosmisian's Blog – Gânduri Neinfinite și a comentat:
    Cu apreciere, Potecutei!

    Apreciază

  5. Iosif zice:

    Opreste-te toamna din goana nebuna,
    Mai lasa culori si belsug de arome în beci.
    Pe cerul din nopti sa pâlpâie stele si luna,
    Copii visatori sa zburde, cântând pe Poteci !
    Un noiembrie magic cu vise-mplinite, draga Potecuta !

    Apreciat de 1 persoană

  6. ecoarta zice:

    Visatoare cum esti, ai putea ruga toamna sa nu plece! Si promite-i ca o sa scrii versuri minunate! Ca cele de acum!
    Zi buna sa ai!

    Apreciază

  7. Bre, Potecuta, matale mergi cu visarea de mana cam in fieacare luna :)))
    E adevarat, cu sau fara frunze.

    Apreciază

  8. După cum ai doinit de visătoare, cu ecouri pentru fiecare inimă de om și frunză de pom, musai trebuie să mai zăbovească toamna, până în apropierea sărbătorilor.

    Apreciază

  9. Beta zice:

    Toamna o sa ramana cu siguranta lipita de visarle tale dar mai mult de frumoasele versuri.

    Apreciază

  10. castanman zice:

    Toamna e doar o leprozerie. Refugiu pentru năucii stingheri de care atârnă obscen hălci de suflet descărnat.

    Apreciază

    • Bacovia e curcubeu pe lângă definiţia asta. Totuşi, „eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc, Şi-amanţii profund mă-ntristează – Îmi vine să râd fără sens, Şi-i frig, şi burează”.

      Oare toamna nu e anotimpul ăla-n care „poemele se scriu pe hârtie de calc”?

      Apreciază

      • castanman zice:

        Da, poemele se scriu pe hârtie de calc. E toamna mea de anul trecut. Cât de repede ai găsit-o 🙂 Nimic nu pot s-ascund de tine 🙂
        Oricum, asta nu te absolvă de acuzația de folosire a toamnei în interes personal. Când toată lumea îmbracă toamna, tu te-ai îmbrăcat cu ea. Ți-ai făcut din ea un deux-pieces mişto. Sacoul desfăcut la primii doi nasturi şi fusta mult deasupra genunchilor. Crezi că mai e cineva atent la toamnă? Pardon, la deux-pieces?

        Apreciază

  11. Mugur zice:

    Ca să comentez în adevăratul sens al cuvântului, ar fi să tălmăcesc versurile tale în modul meu propriu de înțelegere, ceea ce nu ar fi corect. Dar există o certitudine care poate fi rostită fără drept de apel și fără posibile interpretri eronate: foarte frumoase versuri ai scris! 🙂

    Apreciază

  12. Alex zice:

    Ce frumos ai pus în versurile tale, toată melancolia toamnei, dragă Potecuță!
    Numai bine și o lună niembrie cât mai frumoasă! 🙂

    Apreciază

  13. Pingback: Recomandări de duminică – Illusion's Street

  14. si totusi toamna asta se prelugeste si se lungeste nepermis de mult. oare tu esti responsabila de asta? te a ascultat ea pe tine? ar trebui sa se dea o lege. deja iarna devine amintire si o mai gasim doar in cartile cu povesti pentru copii. toamna isi cam face de cap pana in primavara, cu doar mici usi intredeschise iernii, ca o favoare.
    dar noiembrie are un farmec aparte. alta data mirosea pe vremea asta a fum de la focurile facute in sobe, a ploi si a frig.

    Apreciază

    • Uf, aşa e. Chiar mă gândeam la faptul că cei mici nu prea mai au o reprezentare clară a anotimpurilor, aşa cum am avut noi. Că învaţă ei că iarna ninge şi primăvara înfloresc copacii, dar ce văd pe afară nu-i întodeauna în acord cu teoria.
      Eu nu o oblig, pe cuvânt. Că-s conştientă că nu ar fi bine să mai stea mult. Nu vreau să răspund pentru asta 😀

      Apreciază

  15. Ce frumos! Atât de frumos, încât m-ai făcut să uit ce am pățit azi călcând prin frunzele toamnei :))).

    Apreciază

  16. anasylvi zice:

    O minunatie !!! Multumesc pentru vibratia de noiembrie!

    Apreciază

  17. Semnul meu de lectură reconfortantă, printre versuri tomnatice, într-o lună noiembrie care, iată, îndeamnă la reverie. Nefiind un fan al acestui anotimp, dacă se poate spune aşa, mă surprinde – de fiecare dată – foarte plăcut, puterea toamnei de ne oferi atâta frumuseţe. Ciclică.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s