Mă locuiesc străine ploi
Ce-mi picură senin prin gânduri,
Urme ce-au rătăcit prin noi
Se şterg de treceri printre rânduri
Aceleaşi cuiburi au rămas
Înmărmurite-n pustiire,
Aceleaşi rugi fără de glas,
Alt verde înspre ruginire
O altă zi, aceeaşi toamnă
Cu alte frunze ce-au căzut,
Un alt decor care îndeamnă
Spre-acelaşi drum nestrăbătut
Alte-ntrebări, aceeaşi noapte
Rămasă fără de răspuns
Şi alte vise-abandonate
În umbrele de nepătruns.
Mereu frumoasă toamna in poezia ta…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Şi eu mereu încântată de venirea ta aici!
Îţi mulţumesc mult!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Offf… toamna! Îmi place doar în versurile anumitor oameni. Și tu ești clar unul dintre ei!
Când ne mai încânți cu o recitare a acestor frumoase poezii? ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mona, eşti o scumpă! Îţi mulţumesc mult de tot!
Sper să mai am inspiraţie şi pentru o recitare! 😉
Te îmbrăţişez!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Viata este o miscare perpetua, prin infinitul Univers
Evoluam trecând prin mare, lasând în urma proza, vers…
Ne scuturam de frunze moarte, sa rezistam la ger si vânt,
Sa trecem mai usori prin iarna, exprimam gândul în cuvânt.
Cuvintele sunt frunzele cazute, ce se astern real sau virtual,
La fel ca marea agitata, când un val cheama un alt val.
Cuvintele sunt mugurii din Suflet, ce germineaza primavara,
Din lutul framântat…din cuget; si se maturizeaza vara.
„Toamna se numara bobocii”, si roadele de prin gradini,
Ce-am cultivat, vom si culege, smochinele nu cresc în spini.
Nici grâul nu creste pe drumuri, sau în pamânt batatorit,
Pamântul bun rodeste aur, Stapânul lui e bucuros si fericit…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Frumoase gândurile tale-n vers, Iosif!
Îţi mulţumesc!
Să ai o zi cu rod bun!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pingback: Eu și toamna | Înșiră-te mărgăritare
Cat de suparata ar trebui sa fie toamna pe noi pentru ca in randurile noastre, intotdeauna, o pictam atat de pesimist :))))) Poate putin invidioasa pe mai inflorita primavara sau prea golasa vara.
Na, acum nu putem impaca pe toata lumea ….
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ne poţi salva tu de supărarea ei pictând-o cât se poate de optimist. Ce zici, faci asta pentru noi? 🙂
Zi frumoasă, Albert!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
”Un alt decor care îndeamnă
Spre-același drum nestrăbătut”
Sună bine și această călătorie, chiar dacă-i același drum, dar alte sunt ornamentele de zi cu zi, dacă privim în profunzime. O dovadă ar fi și poemele despre toamnă, care diferă de la an la an. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Şi noi suntem alţii şi găsim alte înţelesuri de câte ori păşim pe drumul ăla.
Îţi mulţumesc mult, Petru!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Superba poezia! Ultimile doua strofe mi-au mers la suflet! Multumim Potecuta 🙂 🙂 !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dacă şi-au găsit loc acolo, ştiu că sunt în siguranţă şi îţi mulţumesc mult că le-ai primit!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
O altă toamnă? Pare-aceeași,
Aceleași frunze par în ramuri
Și bruma pare-a fi aceeași,
Deși se-așează pe-ate garduri.
Un zvon de paseri se aude
Iar berzele tot n-au plecat,
Un cocostârc în zbor se vede,
Doar frunza-n galben s-a pictat.
Pare-a fi toamnă. E aceeași?
Un an trecut-a făr’ să-l simt,
Eu sunt un altul? Sunt același,
Doar că am tâmplele de-argint.
Probabil că n-am să ma las de versuri, așa cum nu mă las de cititul din poeziile tale superbe!
Și vin și eu și spun, mi-ar plăcea să te aud citindu-ți, tu ție, versurile toamnei.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
P.S. Erată:
„Deși se-așează pe-alte garduri.”
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ai, ai, ai, ce frumos ai scris tu poezia! Tare mi-a plăcut!
Ia-o de aici (nu de tot, acu’ nu ţi-o mai dau de tot 😀 ) şi pune-o şi pe la tine, să nu cumva să se piardă. Chiar e păcat, zău!
Îţi mulţumesc frumos, Mugur!
Mă gândesc, mă rog de muza vocii să vină pe la mine şi voi mai face şi înregistrare. Nu ştiu când. Dar va mai fi.
O zi frumoasă îţi doresc!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Acuma, dacă mi-ai fost așa de categorică, nu prea am de ales și voi copia versurile de aici, căci de dat văd că nu vrei să mi le mai dai. 😉
Îți mulțumesc!
Zi senină îți doresc și ție, dragă Potecuță!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
E toamna si in suflet. Toamna trandafirii mor, visurile mint, totul se transforma in lacrimi de soare.
Mulțumesc pentru încântare, Potecuța!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Dar cred că vor renaşte toate curând…
Îţi mulţumesc frumos, Ane!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Toamna pare perfecta pentru poezii nu?:)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sper că nu doar pare 🙂
Da, are un ceva greu de explicat. Cred că-n aer 😀
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Sigur in aer.. e mai tare:)
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Pingback: De-a toamnei – Incercari
Panta rhei… ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Asta-i esenţa!
Mulţumesc mult!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Un abandon al fiintei printre frunze, ploi, ganduri. ❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Doar pentru o clipă… cât o şoaptă.
Te pup, Monik! Mulţumesc!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Frumoasa poezie! Toamna ta e magnifica!
Noapte buna!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc din suflet!
Magnifică să-ţi fie şi ţie toamna. Şi nu numai în vers! 😉
ApreciazăApreciat de 2 persoane
ador toamna… si ce de afara… si cea cuprinsa versurile tale…
mi-ai facut seara frumoasa…
mercic dulcic…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îţi mulţumesc tare mult, Ovi!
Să ai o zi frumoasă, cu soare blând!
ApreciazăApreciază
Mă bucur că toamna aduce cu ea inspiraţie versificată. E un anotimp care îndeamnă la poezie, chiar dacă versurile sunt, uneori, brumate. Dar totul este în sensul cel mai bun, tomnatic, nostalgic… Citit cu plăcere. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu pot decât să mă bucur şi să mulţumesc mult pentru această apreciere!
Cred că îi stă şi bine aşa, mai „brumată” în versuri. 🙂
Mulţumesc încă o dată!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
melancolie de toamna exprimata cu multa gingasie. Potecuta draga, muza ta se cheama Toamna, Iarna, Primavara, Vara… caci, nu am cunoscut înca anotimp care sa nu te inspire. De când te cinetsc aici pe blog, ne înfrumusetezi zilele cu versurile tale delicate si ne întaresti speranta ca în Lumea asta mare si gri, exista înca oameni frumosi, cu minti clare si inimi curate. Multumim,
ApreciazăApreciat de 1 persoană
M-ai emoţionat aşa de mult că nu prea ştiu ce să răspund. Ştii, Carmen… prin astfel de cuvinte simt că prind şi mai mult curaj. Şi tu mi-ai înfrumuseţat mie ziua acum şi te îmbrăţişez cu drag!
Mulţumesc mult, mult!
ApreciazăApreciază
Cred ca merg versurile tale cu acest videoclip;
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Superbe imagini! Mulţumesc mult, mă bucură că le asociezi cu versurile mele!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce versuri frumoase! Toamna ne predispune atât de tare la melancolie… Totul e minunat în jur.
O toamnă frumoasă în continuare, dragă Potecuță! 🙂
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc, Alex!
Da, ea e vinovată pentru stările astea frumoase!
Şi toamna ta să fie plină de bucurie şi împliniri!
ApreciazăApreciază
Tomnatic articol, Potecuta!! Frumos de tot!
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc mult, Katherine! Da, am lăsat toamna să dicteze 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu drag :-*
ApreciazăApreciază