Întâlnindu-mă

Dragă . . . ,

ştii la ce mă gândeam de dimineaţă, cât încă era fierbinte cafeaua? Îmi imaginam cum ar arăta o primă întâlnire a mea cu mine. Stai, nu intra în zone alunecoase, nu e aşa de rău cum pare. Nu e vorba de o depersonalizare. Nici de egocentrism dus la extrem, la asta sunt restantă de când mă ştiu. Dacă ar avea vreun beneficiu întâlnirea asta, atunci cea care scrie acum ar avea de învăţat de la cea care ar fi în faţa ei.
Şi îmi imaginam cam cum ar decurge totul. Am stabili un punct de întâlnire, unul banal dar foarte cunoscut mie, să nu am probleme cu orientarea şi astfel să nu mă găsesc la timp. Ceva aiurea, dar neaparat într-o zonă foarte cunoscută mie, altfel mi-ar fi jenă să spun că nu ştiu zona şi aş fi nevoită să apelez la taxi, cu emoţii multe ca nu cumva nici taximetristul să nu ştie.

Zona centrală ar fi deci ideală, dar nu cu întâlnit la cafeneaua x sau la magazinul y. Nu le ştiu şi aş trece de multe ori pe lângă acel loc fără să-l observ. Şi cum eu, cea care scrie, m-aş lăsa pe mine, cea cu care mă voi întâlni, să aleg zona, nu aş mai putea riposta şi nici n-aş spune că nu ştiu unde e. Pentru că eu nu spun. Caut, întreb, sper să am noroc. Poate cea cu care urmează să mă întâlnesc va fi inspirată, şi sigur va fi, şi va alege ceva ce numai cine n-a fost niciodată-n oraşul ăsta nu ar şti unde e. Adică punctul cel mai intens circulat. Din acelaşi motiv ar alege, aici chiar nu avem cum să nu ne asemănăm. Singura diferenţă ar fi că ea ar spune clar „sper că n-ai de gând să mă duci la mama naibii, că eu mă pierd”, dacă ar trebui să aleg eu. Eu aş lăsa alegerea cum a picat şi, cum am zis, aş apela la ajutor.

Am stabili şi o oră, una normală, cu fix, nu cu şidouşcinci şi tot pe ea aş lăsa-o să o aleagă, în funcţie de programul ei. Eu aş spune doar „după ora x sunt liberă”. Şi mi-aş pune tot timpul ăla liber la dispoziţie, că aşa fac eu când apuc să spun că-s liberă. Nu mai las nimic să intervină, timpul ăla e dat, nu mai modific decât în cazuri de maximă urgenţă.
Şi am ajunge cu 10 minute înainte. Dar, ca să nu stau statuie într-un punct fix, undeva, aproape de punctul de întâlnire, aş încetini pasul, aş sta în faţa unei vitrine, aş intra într-un magazin, să nu ajung să simt că stau de o veşnicie acolo, nefăcând nimic. Şi ea ar ajunge mai repede şi ar face la fel, şi aici ne asemănăm.
Ne-am recunoaste din prima. Ne-am zâmbi, am întinde mâna şi ne-am spune numele doar ca să le uităm în secunda imediat următoare. Dar ne-ar fi jenă să întrebăm şi am lăsa aşa, sigure fiind că asta se va rezolva curând. Ne-am întreba reciproc unde să mergem şi, fără să o spunem răspicat, am da de înţeles că am prefera undeva afară, la terasă. Numai să nu îţi fie frig, aş spune eu, simţindu-mă vinovată că în timp ce o rostesc gândesc Doamne, de n-ar spune că îi e.

Ne-am uita în meniu, eu aş strâmba din nas, dar nu pentru că aş fi pretenţioasă ci pentru că aşa fac când mă forţez să mă concentrez fără şanse de reuşită. Că aş citi între zecile de feluri dar aş fi mai atentă la ce spune ea. Aş alege în final, după ce aş studia meniul cu limonade, o cafea cu frişcă. Am lăsat destule limonade-n borcanele alea speciale pentru că aveau un gust fără legătură cu lămâia. Dar nu am zis nimic.
Ea ar spune clar „eu aş vrea o limonadă cu mentă şi gheaţă, vă rog! Nu sunt făcute din sare de lămâie, nu?”. Şi eu aş privi-o cu ochii mari, de drag. Că ştiu perfect ce spune şi aş vrea să pot şi eu. Dar eu las limonade aproape neatinse şi cer cola când vine chelnerul a doua oară şi nu-i spun că aia e apă cu praf acru. Tac.
Şi apoi am povesti despre întâmplări cu limonade fără lămâie şi despre cum eu nu spun şi ea spune şi ea îmi spune că e cazul să spun şi eu şi…

ştii cum suntem noi? Uite, fix ca AICI. Dar fix. Dacă nu îl vezi sau nu îl auzi, să-mi spui. Merită văzut, cu inima ţi-o spun. Ea e cea din stânga, eu cea care mai întâi se asigură că e loc de nebunie şi abia apoi se manifestă. Mai întâi stă cuminte deşi-n ea e petrecerea începută, se fierbe şi se clocoteşte. Dar se abţine până când nu-i sigură că nu deranjează. Stă şi observă. Şi trage concluzii. Dar înăuntru face fix ca cealaltă. Şi tare se mai amuză ea pe dinăuntru deşi pare serioasă, că deh, o cere eticheta. Nu, nu de părerea lumii e vorba, nici măcar. Dar hai să o recunoaştem, de câte ori nu am încercat să părem serioşi pentru că nu era cazul să ne prăpădim de râs. Cam despre asta e.
Mă gândesc acum cam ce ar spune cei care şi-au făcut meserie din dat peste nas. Ce bine că nu citim decât noi aici. Măşti, ar spune. Dublă personalitate, ar spune. Falsitate, ar spune. Prefăcătorie, ar spune. Nebunie, ar spune.
La naiba cu tot ce-ar spune. Nu lor le scriu eu. Dacă aş vrea să ştiu ce-ar spune, n-aş scrie aici. Aici, unde scriu eu şi citeşti tu.
Uite, vezi de ce aş avea de învăţat de la cea din faţa mea? Lor nu le-aş putea spune-n faţă. Nu i-aş confrunta.

Am văzut azi poştaşul. Şchiopăta. Ce-ai păţit?, am întrebat.
M-am lovit de viaţă, mi-a spus. Scrisori ai? Scrisori? Nu mai am scrisori de-un veac, mi-a spus. Dar ce duci în geantă?, am întrebat.
Amăgiri, mi-a spus.
L-am lăsat să plece fără scrisoare. Nu am vrut să-mi amestec literele cu amăgirile din tolba lui.

Cu drag,
eu. tot eu.

Foto

Reclame
Acest articol a fost publicat în Scrisori și etichetat , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

56 de răspunsuri la Întâlnindu-mă

  1. Ce frumos! Acum câteva zile, căutând ceva ce îmi trebuia și știam precis ca e undeva, dar nu știam unde, am răsfoit zecile de biletele în care zăceau, unele aflate acolo de ani buni, gândurile mele cărora nu am vrut niciodată sa le dau drumul cu adevarat. Și am dat peste o scrisoare(recunosc, eu încă mai scriu scrisori, chiar dacă nu întotdeauna le și trimit) care începea asa: Draga eu… Restul e poveste în care cred ca pe ici pe colo se mai amesteca într-un joc ciudat, literele mele și amagirile unei lumi întregi…
    Seara buna, Potecut!

    Apreciat de 1 persoană

  2. GEGELUTZ zice:

    M-am temut că n-o să schițeze nici măcar un zâmbet zgaiba mică și serioasă foc. Și eu tot de partea aia sunt. Dar mă tratez… Să leșin când m-am trezit teleportată de Potecuțul meu taman pe fb. Țin minte că nu dădeai pe acolo. 🙂 Hai să ai o seară magică!

    Apreciază

    • Pe mine mă dă pe spate felul în care o priveşte. Ca şi cum „uite şi la nebuna asta, Doamne fereşte!” când de fapt şi ea tot aia simte, numai că se abţine 😀
      Eu nu zic doamne fereşte când o fac alţii, că ştiu că sunt bombă cu ceas 😀
      Noooo, nu a ţinut minunea. e la liber filmuleţul 😀
      Te pup, Gegelutzule drag! Şi să îţi fie ziua fix cum ţi-o doreşti!
      Mulţumesc mult, mult!

      Apreciat de 1 persoană

  3. Monik zice:

    Potecuta, eu am scris scrisoarea asta. Uite, te contrazic din prima. Eu, nu tu. Eu sunt asa, eu ma stradui sa nu dezamagesc, sa fiu eu, eu nu sunt atenta pe unde trec, eu stramb din nas cand nu ma pot decide din lipsa de concentrare, eu uit numele imediat ce mi se prezinta, eu… Eu sunt tu? Ah si eu sunt micuta serioasa ce isi lasa garda jos cu greutate, dupa ce masoara indelung efervescenta normala de altfel a celuilalt. Am ras acolo, hahaha, delicioase micutele. Iar tu, tu esti o fiinta vie, cu de toate, de aceea ne regasim asa usor in scrierile tale. ❤️
    M-ai lovit cu replica postasului. Of, da, amagiri, asa e. De unde scrisori in vremurile noastre?!

    Apreciat de 1 persoană

    • Monik, în cazul ăsta, chiar nu cred că mai e ceva de spus, înseamnă că înţelegi perfect, că ştii, că… mă ştii.
      Aş spune doar că sunt tare fericită că un om atât de drag mie cum eşti tu îmi seamănă atât de mult!
      Te îmbrăţişez şi îţi mulţumesc!
      Sunt prin noi toate scrisorile nescrise şi netrimise. Curând nici poştaşi nu vor mai fi…

      Apreciat de 1 persoană

  4. illusion zice:

    Ce-mi plac scrisorile astea, potecuță!!! Și replica poștașului atât de reală – amăgiri… acre ca limonada aia cu sare de lămâie și apă la care și eu strâmb din nas.

    Apreciat de 1 persoană

  5. Iosif Strasbourg zice:

    Superbe gânduri de contopire si confruntare cu sinele ! Ce fain ar fi daca am realiza aceasta transcendenta cu semenii nostri, empatizând si iubind cu adevarat, neconditionat, si fara prejudecati, asemeni copilasilor !
    O seara magnifica, un Weekend plin de bucurii si pace sufleteasca, draga Potecuta !

    Apreciat de 1 persoană

    • Aşa e, Iosif, ar fi frumos! Dar poate că tocmai de aia ar fi la fel de frumos dacă nu i-am judeca pe semeni după primele impresii. Că cine ştie ce au de fapt în suflet şi nu o pot arăta chiar de prima dată.
      Îţi mulţumesc!
      Să ai o zi bună şi un weekend cu bucurie!

      Apreciază

  6. Mona zice:

    Offf ce bine ar fi dacă am ști să le împletim. Eu am fost prea multă vreme cea din stânga și am făcut tot posibilul să o transform în cea moderată..dezamăgiri de atunci. Și acum mi-s străină. Așa că fii tu și din când în când stai la o șuetă cu tine. Sunteți minunate amândouă.
    Ce noroc pe noi, cititorii tăi, că tu ne oferi adevărate scrisori și nu amăgiri!
    Te îmbrățișez!

    Apreciat de 1 persoană

    • Nu fac eforturi să mă transform. Dar vezi tu, cumva e un soi de bătălie, nu mare şi nu sângeroasă, între înăuntru şi afară. Sunt nebunatică atunci când mediul îmi e familiar. Când sunt într-un grup nu tocmai cunoscut, pot părea ori cuminţenia întruchipată, ori o timidă. Că nu mă exteriorizez decât după ce simt că mă acomodez. Dar când simt că rezonez cu cei din jur, nu mai am nicio problemă. Dar şi atunci, în grupul ăla nou, pe interior dansez pe mese 😀
      Te îmbrăşiţez, Mona! Îţi mulţumesc din suflet!
      Vă scriu aşa pentru că ştiu că o pot face. Cu voi pot asta 😉
      Să ai o zi frumoasă!

      Apreciat de 1 persoană

  7. Cât de scumpe sunt cele mici… acum ma gândesc și eu cum ar fi o întâlnire cu mine:))) eu acum? Eu acum 10 ani? Eu cea de acum un an? I-as da sfaturi?? Cred ca doar as privi-o și as rade de ce e aștepta, i-am zis sa fie tare și sa rada cu forța de ce va veni:)

    Apreciat de 1 persoană

    • Sunt adorabile, nu mai pot de dragul lor şi mă bucur mult că-ţi plac şi ţie!
      Am scris cândva de o întâlnire cu noi, cei de demult, e o altă poveste, mult mai complexă. Scriam atunci cam ce i-aş spune fetiţei, ce mi-ar reproşa ea, ce ne-am povesti, cum ne-am încuraja sau cere iertare.
      Dar acum ziceam de o întâlnire de azi, tu cu tine cea de azi.
      Mulţumesc, Gia!

      Apreciat de 1 persoană

  8. ane zice:

    Un om imperfect, o gândire imperfecta are un farmec aparte,sunt colorați. De aceea oamenii sunt frumoși. :*:*
    Tu ai iubi un om ca tine?!

    Apreciază

  9. Potecuță, tu mă depășești! Am și eu idei din astea mai ciudate, dar la asta nu m-am gândit! Să mă întâlnesc cu mine? Hmm Dacă întârziu și nu mă aștept?! Asta ar merita scris! Căci sigur voi întârzia!

    Apreciat de 1 persoană

  10. Diana zice:

    Adorabile copile! 🙂
    Un dialog asemanator as putea purta si eu cu mine. Am reusit, insa, sa nu mai comand limonada decat in locuri unde vad ca e facuta din lamai, si sa intreb de nume, cand nu-mi ramane in minte. 🙂
    Weekend frumos iti doresc, cu drag!

    Apreciat de 1 persoană

    • Mulţumesc mult, Diana!
      Să-ţi povestesc: am fost, cred că anul trecut, la o terasă şi am cerut limonadă. A fost cred cea mai bună limonadă pe care am băut-o vreodată. Menta, proaspătă, era făcută la blender, nu două frunze aruncate în borcan. Avea o culoare incredibil de frumoasă şi un gust fantastic.
      Am vrut să mă dau şi eu mare apoi cu limonada de la Sibiu când am ieşit cu nişte prieteni şi am mers tot acolo şi le-am spus că e musai să comande limonadă. Ştii cum a fost? Oribilă. Am făcut ei un fel de apă cu ceva lămâie, am băgat la congelator, să fie la îndemână, au adus-o la masă şi au pus apă peste. Încă avea ace de gheaţă şi niciun gust. Îţi dai seama că m-am făcut mică şi mi-am pus cenuşă-n cap 😳
      Weekend minunat îţi doresc!

      Apreciază

  11. Calda si dulce. Tu si textul tau. Tu si cu tine. Eu mi-am scris o scrisoare în care îmi făceam niște promisiuni. 😊

    Apreciat de 1 persoană

    • Mulţumesc mult, Em, draga mea!
      Recent ai scris-o? Şi dacă nu, ai reuşit să respecţi ceva de acolo?

      Apreciat de 1 persoană

      • Am scris-o demult, cred că eram studentă, sau imediat după. E o scrisoare în care îmi fixam niște obiective clare și niște date. E încă acasă la ai mei.
        După o problemă care m-a zdruncinat mi-am scris și un e-mail, pe care-l mai am încă în draft. Mi-am promis mie niște lucruri, ceva asemnănător cu lemonada ta cu sare de lămâie, adică să o accept doar pe cea reală, să nu fiu drăguță și să zic daaa, e ok, doar că… 🙂

        Apreciază

  12. Se pare că întâlnirea ta cu tine a avut deja loc. Altfel nu ne delectam cu amănunte atât de sugestive, ba chiar și cu o filmare adorabilă pe care musai trebuie să i-o arăt și nepoțelei mele. Foarte drăguț! 🙂

    Apreciază

  13. Frumos construită. Reală. Și tocmai acest aspect trebuie subliniat.👍

    Apreciază

  14. Zina zice:

    Iar mi-ai tăiat oxigenul! Dacă aș fi avut ideea de a-mi scrie mie însămi o scrisoare, ar fi sunat asemănător cu a ta. Poate că de asta mă simt atât de bine aici, la tine!

    Weekend frumos, dragă Potecuță!

    Apreciază

  15. axel zice:

    Dacă m-aș întâlni cu mine ar fi cam aiurea, pentru că mi-aș cunoaște fiecare replică. M-aș învâtti în jurul meu într-un cerc cu centrul între noi și jur că cel mai tâmpit moment ar fi când mi-aș oferi o țigară, pentru că încă salivez după, cred, mai bine de patru luni de abstinență. În rest… awkward.

    Apreciază

  16. 9 zice:

    🙂 Doar zâmbesc, potecuțo. 🙂 Îmi place întâlnirea asta a ta cu tine.

    Apreciază

  17. psi zice:

    haaaa. ai feisbuc? 😀

    Apreciază

  18. gelu gelu zice:

    Am ras cu pofta🤣🤣🤣 si mi-ai inseninat ziua! Eu recunosc, sunt cea din stanga din start…eu ma manifest pe loc si imediat. In fata iubirii ma manifest pe loc. Fara retineri. Imi place sa spun …sa-i spun, iubitei, ceea ce simt si cat de intens simt.😙😙😙
    O zi frumoasa potecuta!😚😚😚

    Apreciază

  19. Mugur zice:

    Oare ce mi-aș spune
    Cu mine de mă-ntâmpin?
    Voi depăna povești de-odinioară?
    Sau poate voi depune
    Un manuscris în scrin,
    Pentru moștenitori-mi bunăoară?
    Eu cred că mi-aș vorbi
    Ca pentru un prieten
    Cu vorba dulce, cuvânt de povață,
    Și-apoi noi ne-am sorbi
    Cafeaua pe un pinten
    De munte aburcat în dimineață.

    Am și varianta serioasă a unui răspuns, dar aceea se lasă pentru altă dată, căci m-am întâlnit cu mine în mai multe rânduri și nu totdeauna s-a finalizat cu cafeaua de dimineață băută împreună. 😀

    Apreciază

    • E foarte serioasă şi varianta de a-ţi vorbi ca unui prieten. Şi sună extrem de bine 😉
      Mulţumesc, Mugur!
      O zi bună îţi doresc!

      Apreciat de 1 persoană

      • Mugur zice:

        Acum între noi, ca între prieteni, mă gândesc serios să renunț la versuri. Parcă am uitat că se mai poate scrie și în proză.
        Și tot ca între prieteni, poate ar fi vremea să revigorez ceea ce mi-a fost și încă îmi este mare dragoste, muzica folk. De fapt, nu o revigorez eu, ci doar încerc să o readuc în atenție, așa cum mă pricep și eu, adică fac timide încercări.
        De ce îți spun toate acestea? Pentru că îmi place să mă simt ca între prieteni, aici, pe „Poteci de dor”.

        Mulțumesc pentru urare si îți doresc să ai o seară minunată!

        Apreciază

  20. succesulpe zice:

    Eu l-am cunoscut pe mine de foarte mult timp si crede-ma ca raman intotdeauna uimit de asemanarea noastra 🙂

    Apreciază

  21. ancahorj zice:

    Oare, ne-am recunoaste din prima? Foarte fain! Mi-a ramas gandul la postas. Weekend cu frumos!

    Apreciază

  22. Amalia zice:

    Oare, i-a mai venit cuiva să plângă la citirea textului?
    Când realizăm că suntem in situația descrisă, dar nu o mai putem îndura, ce facem? Soluția mea nu face decât să inrautateasca lucrurile.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s