Scurt, că de aia-i sondaj, să sondeze, nu să bată câmpii. Vă întreb deci ce poate fi mai aiurea decât să stai la muncă şi (bine, aici s-ar fi putut termina sondajul, e drept. Dar optimistă cum sunt, zic că e loc de mai rău) să nu ai chef de nimic? Poate fi. Continuăm. Şi cum n-ai chef de nimic, zici hai să mă joc, şi te joci şi te uiţi la televizor, pe un canal unde nişte unii dezbat ceva-n platou şi apeşi pe butonul ăla care opreşte sonorul şi îţi imaginezi că ăia se ceartă pe jucării, cum făceam când eram mici cu ba a mea e mai frumoasă, ba a mea e mai roşie, ba a mea e mai albastră… şi te pufneşte râsul, ei se ceartă serios, pe soarta ţării, şi tu râzi crezând că ai citit pe buzele lor ceva cu ba pe-a… dar ştii că n-ar fi zis asta deci ai citit greşit şi apoi ieşi afară să râzi la soare, precum copilul cu părul bălai, chiar dacă părul tău n-ar avea menirea să convingă soarele să… orice, dar oricum e îndreptată vremea deci n-ai avea ce să mai îndrepţi şi dacă tot ai ieşit afară, zici hai să fumezi şi o ţigară, să nu stai degeaba, şi dacă tot fumezi, hai să bei şi o cafea bună-bună şi apoi să bei şi o cană de apă, pentru hidratare, să nu te usuci cum
se uscau strugurii bunicii întinşi pe o sfoară-n pod, pe care-i băga-n oala cu apa clocotită. Şi când era zăpada până la geam, tu mâncai toamnă tânără de pe ciorchine, lângă soba-n care trosneau lemnele-n foc, că ce să şi facă lemnele-n foc, doar nu puteau încolţi sau înflori, trosneau de parcă auzeai cum urlă lupii-n pădurea din care au fost tăiate dar ţie pe vremea aia nu-ţi păsa de pădurile care deveneau tot mai pustii cu fiecare scânteie, cu fiecare poveste spusă de vecinele care nu ştiau poveşti cu zâne, nu erau aşa moderne, încă erau vremuri cu zăpezi până la geam, poveştile lor erau despre strigoi şi vârcolaci şi tu mâncai boabe dulci şi simţeai un fel de răcoare pe spate şi nu ştiai de unde vine, doar erai lângă sobă şi atâta lucru ştiai şi tu, că soba nu dă frig, soba dă cald, oaia dă lână şi bunicul le dă câte-un ştampăl, să le dezlege limba sau să le închidă gura, depindea de la caz la caz.
Şi cum spuneam, în toată atmosfera asta, apare un nene care a venit să repare ceva, nu ştii ce, cert e că eşti avertizat să nu foloseşti baia şi să nu umbi la apă şi zici îhîm şi nu te gândeşti prea mult înainte să zici, de ce să te gândeşti, doar nu aveai de gând nici să foloseşti, nici să umbli, laşi omul să facă ce e de făcut şi tu faci ce ai de făcut, şi ce ai tu de făcut nu se face la baie, se face la birou, regulamentar, din fişa postului, şi nu-s nici lemne-n foc aşa că nu te împiedică nimic să nu ai chef de nimic şi parcă ai vrea să scrii pe blog, începi ceva cu toamnă şi nu-i bine şi ştergi şi mai începi ceva tot cu toamnă şi mai ieşi la o ţigară şi soarele tot nu se uită la tine şi te întrebi ce să faci să îţi faci părul bălai şi, în fine, două ore mai târziu, începi să regreţi că ai spus îhîm, că parcă se aude un soi de şoaptă dinspre baie care te cheamă şi te ispiteşte ca şi cum. Dar ai zis îhîm, acum suporţi.
Şi ca să uiţi, începi să scrii iar despre o toamnă şi scrii şi scrii şi şoapta devine urlet şi scrii şi scrii şi la naiba, mai e mult până se repară ce e de reparat? Şi te apuci şi de aranjat prin calculator ce ai de aranjat, să poţi pleca atunci când e vremea de plecat şi nu dai save la nimic şi se ia curentul.
Şi te abţii. Şi să zici ceva de rău de curent, şi să te enervezi şi, mai ales, să râzi, ca să nu dai curs şoaptei care deja e urlet de lup în pădurile de altădată când zăpezile erau totuşi până la geam. Şi ieşi afară să fumezi şi faci incantaţii şi constaţi că nenea ăla demult nu mai are treaba pe care a avut-o, că totul e reparat, că e voie să umbli la apă şi e voie în general la orice. Şi îţi vine să urli, dar te gândeşti că nu se urlă decât atunci când lemnele trosnesc în foc şi poate nici atunci, că deja pădurile-s mai pustii ca altădată şi devin încet poveste, ca poveştile vecinelor care, pentru că nu erau aşa moderne, vorbeau de strigoi în loc de prinţi şi ilene cosânzene cât tu mâncai cu poftă, în plină iarnă, toamne tinere cu gust de struguri.
Ce poate fi mai aiurea? Întreb pentru o amică. 😀
😂🤣 Scriu repede că mă duc la baie! :))))
Mai aiurea e când ai probleme la canalizare, dar nu știi ce si cum și de unde. Și te duci la vecina, într-o vineri seara) să împrumuți… un wc…până ce va veni meșterul (luni dimineața!), iar fiica ei îți propune: când ați văzut că apar probleme de ce nu v-ați gândit să nu folosiți wc-ul, măcar o săptămână…?
Gata, am fugit la baie! :)))
O noapte liniștită, Potecuță +
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Vaaaaaaaai! Ai dreptate, e mai aiurea aşa. Muult mai aiurea.
OCe bune erau alea de le hulim noi acum, alea eco, din grădină 😀
Fugi, până nu se aud şoapte 😀
Te pup, Mona!
Noapte bună!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La bunica acasă încă e wc afară, dar iarna… brrrr, și șoaptele îngheață :))))
P.S. Scuze greșelile din comentariul anterior, am scris repede de pe telefon 🙂 😘
ApreciazăApreciază
Ştiiiiu! Când eram copil, era cum era. Dar când am mai crescut şi mergeam în vacanţe şi mă întorceam de pe la chefuri pe la 2-3, nu mai era vorba de frig, era de frică. Că vedeam numai umbre şi-mi imaginam chestii. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mai rău și mai rău este cănd ești la serviciu și tot muncești si nici nu te gândești la tualetă, că ai multă treabă care nu se mai termină, dar și când se termină stai cam juma de ceas să-ți dejegoșești mâinile, că ai lucrat cu vasilină și uleiuri și mai era si ceva praf pe acolo. Dar după ce termini și asta, ai vrea să scrii ceva pe WoerPress, dar îți sunt degetele ca amorțite, iar gândurile deja sunt la somn, dar tu încă ești la serviciu și pe la ora 2 din noapte trebuie să te trezești (asta dacă vei reuși să adormi) și trebuie să faci focul, dar nu cu lemne, căci ți-e milă de ele. Iar toamna asta nu mi are parfum de iarnă și nici de lemne care trosnesc vesele în sobă.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Da, e rău. Dar cumva facem să fie şi bine în răul ăsta.
Îi punem toamnei şal alb şi ne minţim că poartă parfum de altădată.
O zi uşoară dacă şi azi munceşti, să nu fie din aia de s-ar potrivi descrisă aici!
ApreciazăApreciază
Uite o fază aiurea ce i s-a întâmplat unei colege de biroi: în clădirea noastră se schimba linoleumul și pentru a putea merge la baie trebuia să ieși afară și să intri pe alta (clădirea e în formă de U). Ei și când se duce ea la acea ușă îl găsește pe unul din muncitori în… chiloți.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mă bag eu în discuție, scuze, dar mor de curiozitate. De ce? Cum? Ce @#$? Există o explicație logică? Era cald, ieșise de la duș, ușa era de la camera unde erau cazați… ceva… 🙂
Noapte faină, Ilusion!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ca să explic un pic mai bine: pentru a ieși din birou pe unde a ieșit colega mea ieși pe o ușă și apoi e un mic hol, apoi ușa ce dă afară. Domnul cu pricina se schimba în salopetă. Dar îți dai seama ce moment unic a fost😂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ups! Aş fi curioasă cine s-a jenat mai tare. Ea sau el? Că de obicei cel care dă peste e mai ruşinat. 😀
ApreciazăApreciază
A fost rușinat, daaa. Dar și pentru colega mea a fost fix ce îi trebuia după câteva ore de stat cu ochii într-un Excel plin de cifrele 1 și 0 (e greu de explicat pentru cei din afară acel fișier… Dar așa arată).
ApreciazăApreciază
Oricum cei din afară nu înţeleg.
Revenim la colega ta: chiar că ăsta a fost un moment perfect de deconectare. Dacă ştiam ieri, altfel priveam lucrurile. 😀
ApreciazăApreciază
Oh da… păcat că era un nene de vreo 50 de ani cu burtă…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu am pățit și am scris că am băut cafea și apă și eram pe hwy și s-a blocat traficul rău și eu dă-i cu cafea și dă-i cu apă că mergea încet. Și ce să fac? Și la un moment dat ooops: șoapte. Dar io bară la bară. Și cinci-șase sensuri. Am ieșit cumva prin oraș, dar și acolo nebunie. Și am luat-o pe străduțe să găsesc o cafenea ceva. Dar numai case și mi-a fost rușine să merg să sun la vreo ușă. Și șoaptele s-au transformat în țipete și am parcat mașina într-un loc interzis și, la o companie de rulote, între două rulote…
Am scris toată întâmplarea că a fost un crescendo cu pisici pe băț. 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Aaaaauch! Acum stau şi mă gândesc ce-i mai rău: să auzi şoapte şi să n-ai o baie aproape sau să ai dar să n-ai voie să o foloseşti? 😀
Te-ai descurcat de minune, în situaţiile astea nu prea e loc de ruşine sau de principii 😀
Da, se pare că e ceva ce se poate întâmpla oricui, nu e cu exclusivitate. Din păcate, aş zice 🙄
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Te rog intră în comentariul meu anterior și corectează gafele. L-am scris azi-noapte de pe telefon și eram pe jumătate adormită. Voiam să spun că am scris o postare pe tema asta, dar sigur ai citit-o. E veche. 🙂
ApreciazăApreciază
Spune-mi numai unde mai e de umblat, am pus un „p” unde lipsea. Dar cred că n-am băut destulă cafea şi nu le mai văd 😳
Da, parcă-mi amintesc că am citit. Dar de aia spun: cumva, dacă era pe ideea: a păţit-o Em deci voi sunteţi scutiţi, era bine, scăpam eu. Dar nu-i aşa. 🙄
Şi iete că am trecut prin asta deşi, recunosc, gândul că la mine baia era foarte aproape îmi dădea un soi de siguranţă. La tine a fost cu mai multă adrenalină. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Amu, dacă ne-ai stârnit, uite câte lucruri aiurea ți-e dat să iei la cunoștință. Eu, de exemplu, aștept de șase luni un meseriaș de la firmă să repare ușa de la intrare în bloc, deși ni s-a promis de multe ori. Între timp, trebuie să apelez de fiecare dată la câte un zdrahon de bărbat, ca să o pot împinge la loc și să se poată închide, altfel se umple scara de puradei porniți la cerșit (șutit). Ar mai fi și altele, dar nu vreau să-mi amintesc acum de toate. 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aşteptarea meseriaşului e test serios de răbdare şi tinde să devină sport naţional.
Îţi doresc să apară cât mai repede, să se rezolve repede problema asta!
O zi bună, Petru!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La „(a)mica” eu i-as spune,
ca cel mai rau lucru-n lume,
este când ti-ai pierdut ‘capul’
si gândesti doar cu stomacul !… 🙂
Un weekend plin de Lumina si pace sufleteasca, draga Potecuta !
ApreciazăApreciază
O fi, Iosif! Eu n-am păţit-o. Dar îi spun.
O zi frumoasă!
ApreciazăApreciază
Foarte neplacute problemele cu toaleta, imi amintesc ca a trebuit la un moment dat sa petrec cateva ore intr-o institutie publica unde toate toaletele erau incuiate, trebuind sa merg in miezul iernii afara la una ecologica… brrrr! Macar daca puneau taxa sau ceva! 😀 Bine ca s-a rezolvat problema la voi la birou, eu cred ca veneam sa tot intreb: cand e gata? ca un copil mic. 🙂
ApreciazăApreciază
Au! urâtă treabă cu instituţiile astea. Şi pe la noi am înţeles că se încuie toaletele. Frumos, ce să mai zic…
😀 😀 Cred că aş fi avut mult de câştigat dacă făceam aşa 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pentru că nu iau în seamă zilele aiurea, eu doar vă citesc și râd. 🙂
ApreciazăApreciază
Mă bucur că te amuzi, asta e şi ideea, nu să le lăsăm să fie aiurea, ci să le facem subiect de râs. 😀
Îţi mulţumesc mult! Să ai o zi bună!
ApreciazăApreciază
Acest articol nu e despre toaletă, Potecuțo. Sau nu pare să fie. Eu nu îl simt așa. E despre atunci. Despre amintiri. Și ai scris așa frumos despre ele!
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Îţi mulţumesc mult, Irina! Ai citit printre rânduri şi mă bucură mult asta!
Te îmbrăţişez cu drag!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Când te gândesti că toate s-au întâmplat doar fiindcă nu aveai chef de nimic, şi parcă îți şi plăcea. Nu cumva inconștientul tău a cerut o schimbare?
ApreciazăApreciază
E foarte posibil să fie aşa, Amalia!
Trebuie să-mi mai provoc inconştientul, poate-poate se mai întâmplă ceva 😀
Să ai o zi bună!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Provocare! Astept rezultatul. 🙂
O saptamana usoara, Potecuta!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Din păcate mai sunt și astfel de zile nasoale…. la serviciu. Și în care se tot întâmplă una… alta… Dar n-ai ce face. Îmi amintesc de o astfel de zi când, pe lângă urgenta chemare la toaletă, a mai venit o problemă: se oprise apa în oraș pentru nu știu ce revizii la compania de apă. Iar cu cheful lipsă…. phuuuu! Când te lovește… e belea!
Numai bine și numai zile vesele, dragă Potecuță! 🙂
ApreciazăApreciază
Cumva e bine că mai sunt şi zile din astea care te scot din rutină 😀
Simţi că trăieşti, vorba aia 😀
O zi bună, Alex!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Potecuta potecuta…iar ești pusă pe șotii!😁🤣👍
ApreciazăApreciază
Câteodată 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ma eu sa stii ca am facut sondaje la viata mea, dar niciodata nu ieseau asa… cred ca faceam ceva gresit 😀
ApreciazăApreciază
Nu aveai instalatorul în baie, asta e tot. Nu era vina ta 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
se uscau strugurii bunicii întinşi pe o sfoară-n pod, pe care-i băga-n oala cu apa clocotită. Şi când era zăpada până la geam, tu mâncai toamnă tânără de pe ciorchine, lângă soba-n care trosneau lemnele-n foc,
Mi-ai răscolit amintiri dragi, Potecutze 🙂 🙂
ApreciazăApreciază
Mă bucur că am reuşit asta!
Vă mulţumesc frumos şi vă doresc o seară caldă şi bună!
ApreciazăApreciază