Cel puţin recunosc

Am citit în treacăt ceva legat de o plăcere vinovată a cuiva şi m-am întrebat ce plăceri vinovate am eu. Cred, nu-s sigură, doar cred, că am mai scris cândva, cumva, ceva legat de asta. Dar de atunci a trecut oricum mult, în cazul în care a existat o astfel de postare. Mda, memoria mea selectivă începe să fie şi mai selectivă pe măsură ce se schimbă anotimpurile. Mi-a fost destul de greu să fac o selecţie pentru că eu sunt toată o plăcere vinovată, neavând obiceiuri dintre cele mai sănătoase şi recomandate de medici şi de oamenii frumoşi şi foarte curaţi la trup şi suflet care mănâncă numai ce trebuie, beau ce trebuie, citesc ce trebuie, ascultă ce trebuie.

Eu mănânc ce vreau, niciodată ce trebuie. Pentru că nu ştiu ce trebuie. Şi nici nu am timp să stau să mă gândesc. Pentru că am o problemă cu foamea aia fulgerătoare. Da, la mine până şi foamea e pe categorii, că doar nu puteam sări peste dilibau-ul care mă caracterizează cam în toate domeniile. Când vine foamea aia fulgerătoare, aia care m-ar determina să iau napolitana din mâna unui copil, aia care mă face să cred că dacă nu mănânc ceva-n următoarele 10, 9, 8… secunde, mă dezintegrez, nu mai ţin cont de nimic, iau orice am la îndemână. Şi de obicei am tâmpenii cu multe e-uri sau chilocapacalorii.
Şi pe urmă tot eu m-am gândit că oare de ce primul lucru la care se gândesc oamenii când e vorba de plăceri vinovate e mâncarea? Că plăceri există în toate aspectele vieţii noastre şi multe pot fi la fel de vinovate ca o şaormă cu de toate şi sos extra peste sos.

Şi am ajuns la băutură şi m-a pufnit râsul. Că sunt total pe lângă subiect şi atât de vinovată e plăcerea asta că de la un pahar mic de vin sunt leileilei, atât de mult ţin la băutură. Şi mă pricep de pot da lecţii.
Exemplu: am fost recent la o nuntă. Pe masă, niciun fel de băutură. Ba mint. Era ţuică. În rest, nimic. Era însă, pe fiecare farfurie, un meniu cu băuturi şi câte un chelner care trecea la intervale regulate pe la fiecare şi întreba ce se doreşte dintre toate cocktailurile alea cu nume complicate sau sonore, „safe sex” sau „sex on the beach” fiind doar două exemple. Mno.
Şi io am cerut ceva ce-mi suna bine, că celelalte aveau rom, rom alb, rum(?), tequila sau votcă şi nu m-am aventurat la senzaţii atât de tari. Şi pentru că dansul mirilor era deja istorie şi lumea era pe ring, eu, cum nu prea pot sta la masă, am cerut prima treabă din listă, că am citit pe fugă lime, gheaţă, apă minerală. Şi horesc şi sârbuiesc, şi vălţuiesc şi jienesc, şi mă întorc la masă. Şi beau şi tare bun fu. Şi una dintre fetele de la masă, neştiind ce să-şi mai comande, mă întreabă ce beau şi dacă-i bun. Zic că Hugo şi că-i bun. Se uită pe meniu, zice că hmm, şampanie? Eu zic nu, Hugo. Acu’, că-n hugo ăla scria clar că e şi prosecco, e deja un amănunt total neinteresant. Eu, dacă-am văzut că nu văd rom, n-am mai analizat situaţia.
Deci cam aşa stau la capitolul băuturi: orice conţine alcool e plăcere vinovată şi ar fi prea lungă lista în cazul ăsta.

M-am gândit la filme şi actori şi aş fi vrut să scriu de mai mulţi dar m-ar mustra conştiinţa să-l las pe Colin Farrellu’ aşa că n-am cum să recunosc că între timp au mai apărut nişte unii chipeşi şi talentaţi. Încă vorbesc de actori, daaa? Nu mai intru în amănunte, spun doar că am nişte amintiri tare faine şi dragi mie legate de el. Nu, măi, nu cu el, nu-i el atât de norocos să mă cunoască. 😛

Şi am hotărât să rămân la muzică şi mă întreb: băi, fată, da’ tu ce înţelegi prin plăcere vinovată? Şi, cu aer de om cult şi serios, îmi răspund: ăăă, nimic. Perfect! E greu, tare, tare greu. Şi pentru că e aşa de greu, o iau numai pe una, că tot m-am enervat aseară că am ratat-o în mare parte. Că da, una din plăcerile mele vinovate, fără să înţeleg ce-i aia, a cântat aseară la Cerbul de Aur. Am butonat şi eu să văd ce mai face cerbul şi am lăsat acolo şi am ieşit la pipă şi când m-am întors, plăcerea mea era în plină plăcere. Nu ştiu de ce îi spun eu vinovată. Că e chiar suavă, delicată şi total inocentă treaba. Şi el e aşa… nu ştiu cum să spun. E prrrrr, lupiii băi! Na, cam aşa.

Serios acum: îmi place când ascult şi mai ales când mă uit. Că şi „figuraţia” contează. Mai ales la trecerea de la una la alta, de la baladă la ce-i după baladă 😀 . Nu mă-nteresează că originalul e divin, nu mă interesează nimic, să fiu sinceră până la capăt. Guz e bini di tăt aici, îmi dă energie şi chef de viaţă. Şi atât.
ASTA e ce ascult şi urmăresc eu de câte ori îmi trebuie o revigorare rapidă. Şi după ce mă încălzesc cu aia, mă destrăbălez cu ASTA. Şi chiuim, măăăi! Hop ş-aşa!

La voi cum e cu plăcerile? 😛

Foto

Reclame
Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

52 de răspunsuri la Cel puţin recunosc

  1. firdeiarbainbataiavantului zice:

    N-am plăceri vinovate. Cel puţin nu cred. Sau ciocolata şi îngheţata intră în categoria asta? Nici eu nu le am cu băuturile. Sunt un tip banal rău, nu? Dar dacă nu ar fi cei ca mine, cum s-ar mai putea face comparaţiile?

    Apreciat de 1 persoană

  2. April zice:

    Dulciurile de orice fel în cantități mult peste limita admisă – astea mă omoară :))

    Apreciază

  3. 9 zice:

    Mie dac[-mi place ceva nu-mi fac griji. ]mi place și gata! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  4. ioansperling zice:

    una dintre ele: tocmai am citit ce si scris!

    Apreciază

  5. Ella zice:

    Potecuta draga, ne asemuim la „beutura” de numa, numa … 🙂
    Cu exceptia ca eu am alta slabiciune … am capatat-o acum fix trecute 15 ani exact peste doua zile de atunci! LOL 🙂
    Fiind ziua dragului meu ne-am destrabalat într-un bar în Zalau si socrul meu drag mi-a cerut sa-i fac o favoare: sa beau cu el un paharel de Metaxa. Acum spune tu … pot sa refuz o asa invitatie? 🙂 Eram nora preferata asa ca … un paharel de Metaxa sa fie …
    Sa-ti povestesc ce a fost … dupa … Metaxa? Imi aduc aminte ca au tras o linie pe jos cu creta si m-au pus sa merg pe ea ( pe langa ca aveam Metaxa la bord eram încaltata si cu sandale cu tocuri de 12cm!) , ca sa nu o mai lungesc … cred ca am mai dat o data testul pentru carnetul de conducere unde am cazut cu brio! Mai rau … imi venise idea sa fac un „pool dance”!!! 😂😂😂😂
    Dupa aventura, tot nora preferata am ramas, dar cand vad sticla de Metaxa imi invoca niste amintiri tare dragi, chiar daca sunt cumva in ceata … alcoolului! 😅

    Apreciat de 2 persoane

    • Uuuaaaaiii, am râs cu poftă! Dar acu’ suschin. Că io nu am poveşti din astea la bord. Adică, na, a fost cândva, demult, eram şi eu studentă şi am jucat toată noaptea remi cu colegele de apartament. Şi lângă remi ele consumau gin tonic. Şi dă-i cu etalatul, dă-i cu rupt şirul, s-a rupt filmul la un moment dat. Dar eram aproape de pat aşa că nu am avut experienţe din astea. 🙄

      Apreciat de 3 persoane

    • Ella zice:

      Allejezus … am inceput sa vorbesc pornographic! 😂😂
      „asemuim”? de unde oi fi scos acest cuvat? 😂😂 Sorry!
      Cred ca mi-am „pierdut accentul … dar dupa 30 de ani cred ca am dreptul! 😂😂

      Apreciază

  6. Ana zice:

    Bre Potecut, io tre’ sa am o anume dispozitie mentala si bahica sa pot sa ascult placerile tale nevinovate, dar degustibus non discutandum , mea culpa! 😚 Insa, asta pot zice foarte sigur, ca dupa un stamplu de ceva tarie, cred, as asculta Lupii and featuring whatever fara numar, sunt sigura. Chiar sunt melodii care iti ridica moralul si nivelul (scrisesem nigelul) de adrenalina si te fac sa te simti….haiduc! 😉
    Ca si tine, la capitolul placeri nevinovate , n-as sti, nici de ma traznesti, care-mi sunt astea , ca mie-mi place orice! Imi amintesc de prima mea postare de pe blog, era pe platforma blogspot, scrisesem eu niste chestii , tre’ sa merg in dashboard sa imi amintesc, in fine….si primul comentariu primit a fost de la un veteran in ale blogaritului , care mi-a scris cam asa :”asta inseamna un om care-si traieste viata” sau pe acolo 😆 si parafrazand acest comentariu as zice ca placerea mea nevinovata este sa traiesc intens, sa las in spate si sa merg mai departe, chiar si-atunci cand un ochi rade, unul plange….se incadreaza?! Sau m-am aberat?!
    Te pup, Potecuta!

    Apreciat de 3 persoane

  7. Ce tare! Câtă vreme am avut voie la de toate, nu mi-a trebuit nimic! Acum, că nu am voie mai nimic, totul a devenit plăcere și, evident, vinovată!

    Apreciat de 1 persoană

  8. Suzana zice:

    Cuvantul ‘vinovatie’ genereaza un chimism neplacut pentru corp…
    Mie imi place textul acela inspirational: ‘ma iubesc asa cum sunt…’ si poti sa continui cum vrei tu. 🙂
    Asa ca pur si simplu nu impletesc cele doua cuvinte… De ce nu am spune o placere – recompensa?
    Ramane sa stabilesti daca este chiar asa! 🙂
    … iar sampania este minunata! 🙂 🙂 🙂

    Seara frumoasa, draga Potecuta! O toamna frumoasa!

    Apreciat de 1 persoană

    • Acu’, noi le putem spune cum vrem, până la urmă nu mai contează cum au fost ele botezate. Dar eu mă bazez pe ce am în interior, sperând ca asta să genereze acel bine. 😉
      Îţi mulţumesc şi îţi doresc şi eu o zi frumoasă şi o toamnă cu multe bucurii!

      Apreciază

  9. ane zice:

    Plăceri inocente, nu se pedepsesc. Sunt si altfel de plăceri… vinovate.
    Direct in rai o sa mergi Potecuta! Nu treci pe la usa Sf. Petru.
    Comitem vinovații plăcute! Mi-a placut textul, cum altfel. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  10. Mie imi plac dulciurile, mult de tot. Atat de mult ca, daca incep ma opresc greu 🙂. De baut beau rar si putin. In rest nimic foarte vinovat 😋. Frumos ai scris Potecuta, ca de obicei! Multumim!

    Apreciază

  11. Nu cred că există plăceri vinovate. Vinovat poate fi doar omul care nu știe când și cât să se folosească de ele.

    Apreciat de 2 persoane

  12. Alex zice:

    Bună dimineața, dragă Potecuță! M-ai făcut să râd cu poftă din zori. Ai așa un umor fain! Pentru că le povestești frumos și uneori cu năduf. Ce spui tu aici nu sunt plăceri „vinovate”, ci minunate! Altfel cum am mai simți că viața e frumoasă și trebuie să ne bucurăm de ea? Eu nu mă dau în vânt după cocteiluri, că astea sunt dulci și te fură repede. Dar „tradiționala” bere mereu îmi face cu ochiul, deși mai am puțin și o să-mi fac din burtă „piedestal” pentru sticlele de bere. Și dulciurile….sunt tare tentante!
    Până una, alta, plăcerea de a „petrece” clipe frumoase pe bloguri, cu oameni minunați, este o adevărată pasiune! Chiar dacă timpul ăsta pârdalnic nu ne lasă mereu, așa cum am dori.
    Numai bine și zile pline de bucurii! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Alex zice:

      PS. Poza cu cățelul este mortală! Dacă m-ar poza cineva, cred că așa fac și eu cu ochii la vederea prăjiturilor! 😀

      Apreciază

      • Bună dimineaţa, Alex!
        Îţi mulţumesc mult, tare mă bucur să ştiu că am adus un zâmbet matinal! Să îţi fie ziua toată tot aşa, cu zâmbete şi chiar râsete din toată inima!
        Da, timpul petrecut aici, cu voi, e şi pentru mine din categoria plăcerilor. Nevinovate!
        O bere rece pe timpul ăsta şi pe timp de iarnă, la căldura caloriferului, e aliment. Aşa am auzit eu. Aşa că tu de fapt te hrăneşti, nu bei 😀
        La unele prăjituri şi eu fac aşa. Nu la toate, dacă nu au cremă multă sau frişcă, aşa fac 😀
        O zi bună şi mulţumesc!

        Apreciat de 1 persoană

  13. Placerea de a tachina pe cineva drag, se pune ca placere buna sau rea? :))))
    Dar de a citi dimineata, la munca, pe fuga, texte faine ca ale tale, se pune?

    Apreciază

    • Eşti un drăguţ! Cu permisiunea ta, se pune. Şi îţi mulţumesc!
      Se pune şi aia cu tachinatul, dacă persoana respectivă simte tachinarea ca pe o plăcere bună. Dacă nu, devine puţin rea. Numai puţin 😀

      Apreciază

  14. Mugur zice:

    Plăcere vinovată este acea plăcere după care te simți vinovat că ai avut plăcere. Eu n-am d’alea.
    Dar azi am avut una, că te-am citit și m-am simțit vinovat că mi-a plăcut iar eu nu pot scrie așa de frumos. Am zzzis!!!
    Dar nu se pune, nu-i așa?

    Apreciază

    • Se pune. Sau nu se pune? 🙄 Dacă ţi-a plăcut şi nu e rău că ţi-a plăcut, nu se pune. Dar pentru că ţi-a plăcut, se pune 😀
      Mulţumesc, Mugur!

      Apreciat de 1 persoană

      • Mugur zice:

        Așa m-ai amețit de cap cu se pune si nu se pune că nici nu mai știu dacă se pune sau nu se pune.
        Dar eu spun că mi-a placut, deci nu se pune, dar m-am simțit vinovat, deci se pune.
        Până la urmă eu zic să nu mai aibă importanță dacă se pune sau ba, că mi-a plăcut tare mult cum ne tot spui tu povești iar noi le tot citim și nu ne săturăm (eu).
        Eu trebuie să-ți mulțumesc, pentru că deși erau nori tu mi-ai înseninat ziua, iar acum chiar a ieșit si soarele la-ntâlnire. 🙂

        Apreciază

        • Să îţi zic un secret: nici eu nu am înţeles ceva din ce-am zis dar încerc să-mi dau seama ce se pune şi ce nu. Oricum, vorba ta, nu contează.
          Îmi pare rău că ai avut nori! Dacă spui că ceea ce ai citit te-a făcut să mai uiţi de ei, eu mă bucur mult!
          Să-ţi fie ziua frumoasă de acum!

          Apreciază

          • Mugur zice:

            Acum, lăsând gluma, eu am înțeles perfect ce anume se pune și ce anume nu, dar mi-a plăcut să… mă joc puțin cu cuvintele, așa cum mai fac eu uneori. Mi-au plăcut alăturările, pe care le-am interpretat/văzut ca un fel de „a fi sau a nu fi”, dar într-o evaluare/interpretare nouă și neconformistă.

            Mulțumesc și-ți doresc și ție o minunată zi, chiar dacă de acum se apropie înserarea.

            Apreciază

  15. Eu cam tot așa. Dar prin tine am descoperit Lupii și am luat agale și articolul și comentariile. Rar mă uit pe comentarii dar a fost așa, atmosferă de stat la cafea pe muzică de Lupi. 🙂

    Apreciază

  16. Îmi bântuiesti gândul perceptia si visul,
    Superlativ, paradoxal, atemporal, Femeie !
    Prin tine-am cunoscut chiar „Paradisul”,
    În tine-i taina tineretii si a frumusetii,
    Pamânt în care e ascunsa …”CHEIA VIETII” …

    O zi perfecta, la superlativ, draga Potecuta !

    Apreciază

  17. Adriana zice:

    …ai oameni prea cuminti la comentarii!!!!

    Doamne, cate am eu! Imi place acel Hugo, de nu mai pot, mancarea de tot felul, mai ales cea chinezeasca, iubesc painea cu coaja crocanta, de la o brutarie artizanala, imi plac niste prajituri cum nu credeam ca se pot face, imi place cafeaua la orice ora, dar daca imi dai un capuccino si un biscuite de casa esti prietenul meu, imi place sa am spatiul meu…și da, e placere vinovata, ca e invadat atat de des, incat stiu ce zic; imi place sa ma balacesc in apa, desi nu stiu sa inot, imi plac multe si vara asta am fost generoasa cu mine. Vedem ce o mai fi de acum ca se impun restrictii si iar ajungem la vinovatii, asa ca….mai bine tac!

    Apreciază

  18. Iaca, am mai descoperit ceva aici, la tine. Lupii, Guz… chiar nu-i știam și bine ai făcut că ni i-ai adus în atenție. Despre plăceri vinovate nu mă întreba, că-s pui pe lângă vicii. Dacă mă întrebai de ele poate că găseam vreo unul. Adică, sigur găseam că iarna trecută te-ai gândit să înființezi o asociație la care spusesem că voi adera și eu. 🤣
    Seară făină, Potecuță! 😊

    Apreciază

    • Mă bucur că i-ai descoperit aici şi mai ales că îţi şi plac!!
      Atunci facem aşa: ne fabricăm carnet de membru al asociaţiei şi trecem acolo la „observaţii” tot ce nu se spune. Şi rămâne secret de partid 😀
      Te pup şi îţi doresc o zi frumoasă!

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s