Te cert acum, deşi e seară,
Sperând c-ai să mă ierţi la noapte,
Te cert acum cât încă-i vară
Şi nu mi-e ruginiu prin şoapte
De ce-mi tot arzi mocnit prin gânduri
Şi-mi tot trezeşti câte un dor,
Tu n-ai văzut? Nu mai sunt fluturi
Şi florile prin lume mor
De ce îmi tot păşeşti prin vise
Şi-mi laşi parfum de liliac
Când toate stelele-s aprinse
Şi, goale, cuiburile tac?
Şi mă tot faci să mi se pară
Că au îmbobocit pe câmpuri
Vechi adieri de primăvară
Pierdute între anotimpuri
Te cert acum, că-i încă vară,
Sperând c-ai să mă ierţi la noapte
Şi-n zori, ca într-o nouă toamnă,
S-alungi târziul printre şoapte.
Poteci de dor 
Asta fu cu premeditare pentru 31? 🙂
ApreciazăApreciază
Ăăăăă, în afară de faptul că mâine-i toamnă şi deci asta-i ultima zi de vară, mai e ceva cu ziua asta? 🙄
Acu am scris-o. Prima strofă pe la ora 18 şi am făcut o pauză de inspiraţie 😀
ApreciazăApreciază
Îmi părea mea inspirație pură, dar voiam să verific dacă n-a stat ascunsă vreo câteva zile 🙂
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc mult, mult!
Nu. Nu las în ciorne. Dacă las, nu mai public. Că a doua sau, şi mai rău, a treia zi, mi se pare prost tare ce am scris. Acţionez la cald şi aia e 😀
Încă o dată îţi mulţumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Frumoase versuri ştii tu să aşterni, acum la schimbarea anotimpului (cel puţin calendaristic vorbind). Să ai o seară pe sufletul tău.
ApreciazăApreciază
Da, numai calendaristic. Că pe afară şi prin suflete nu-i toamnă. Nu?
Îţi mulţumesc frumos, Viorel!
ApreciazăApreciază
„Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine…
Dar fiindcă azi mi te dai toată,
Am să te iert –
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!…”
Acesta ar trebui să fie răspunsul toamnei, așa cum mi-a venit mie în minte chiar acum.
Iar alături de versurile tale și ale lui Minulesc nu mai pot adăuga nimic.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mă onorează răspunsul ei! Da, şi eu, ca şi mulţi alţii, ar trebui să cer iertare toamnei.
Mulţumesc, Mugur!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Foarte frumos! Direct la suflet.
ApreciazăApreciază
Mă bucur mult dacă a ajuns acolo! 😉
Mulţumesc frumos, Iarina!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Acuma, lăsând versurile deoparte, am să-ți spun că au înnebunit salcâmii. Da, nu este o figură de stil, ei sunt nebuni, căci s-au gândit să înflorească. Oare în cinstea ta să o fi făcut, știind ce vei scrie?
Îmi pare rău că nu am fotografiat cele 5 sau 6 flori de salcâm, ițite acum, în prag de toamnă.
ApreciazăApreciază
Chiar? Wow! Nuuu, sigur nu în cinstea mea. Sigur au şi ei un „ceva” care ar trebui certat pentru asta.
ApreciazăApreciază
Întâi mi-a venit să continui cu versurile lui Minulescu din aceeași poezie: „În cinstea ta, cea ma frumoasă din toate fetele…”.
Apoi, precum Topârceanu, parafrazând mi-am spus că „toamna asta totuși/ nu-i decât o copie”, căci afară numai a toamnă nu simt, dar nici a primăvară, ci vară adevărată, caniculară chiar.
ApreciazăApreciază
Ai dreptate! Ar trebui refăcute manualele. Vara are 4 luni acum. 🙂
ApreciazăApreciază
Vara cu patru luni?
Și iarna să ia restul?
Se farmă universul
Și nu poți să-l aduni.
Anotimpuri doar două
Mai sunt acum în lume,
Vara, pe al său nume
Și iarna făr’ de rouă.
Iar dacă vrei și toamnă,
Atunci adu-ți aminte
Că nu mai sunt cuvinte
Pentru așa o doamnă,
Nici pentru primăvara
Cea blând mirositoare.
Preaplinul ei de floare
A dispărut ca… seara,
Pierdută-n întuneric…
Furată și ascunsă…
De noapte-adânc cuprinsă,
Biet anotimp… generic.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E atât de frumos felul în care ai spus şi atât de bine curg versurile, încât nu mai simt tristeţea a ceea ce ai spus. Că e trist ce ai spus. Adevărat, dar trist.
Îţi mulţumesc!
ApreciazăApreciază
Am să-ți fac o mărturisire. În mintea mea au fost doar primele două întrebări-vers. Nu știam decât că vreau să ți le scriu, dar arătau ciudat singure, așa că restul a venit fără să chem sau să doresc eu neapărat și totul s-a înșiruit ca și cum cineva dicta iar eu tastam. Așa că, să nu mă învinovățești pe mine nici pentru conținut și nici pentru formă, căci nu sunt eu responsabil.
ApreciazăApreciază
Iar ai avut muza de partea ta, nu ştiu cum faci. 😉
ApreciazăApreciază
După cum spuneam și mai sus, eu nu fac nimic, totul vine de la sine, cumva.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu tu, muza ta. Tu n-ai nicio vină.
ApreciazăApreciază
Ai dreptate, ea-i divină. 😀
ApreciazăApreciază
Wao! Potecuță! ”De ce-mi tot arzi mocnit prin gânduri-De ce îmi tot păşeşti prin vise”, ce frumos ai zis! De ce îl cerți?Sper că are să te ierte la noapte, deși tu ar trebui să-l ierți!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc frumos, Erika!
Păi cum de ce? E toamnă, tomnă. Lumea-ncepe să simtă gri, eu simt miros de primăvară pe unde merg. Nu e de certat? 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E abia vara babelor! Vara indiană! Fi indulgentă, potecuță. Mai e până la toamnă gri!
ApreciazăApreciază
Eu sunt extrem de indulgentă, Erika. Tocmai. Că eu simt că vine primăvara.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De imi va fi dor de vara o sa o chem in vise de toamna prima oara. 🙂
ApreciazăApreciază
Aşa să faci! Să o chemi oricând ai nevoie de ea 😉
Te pup, Roxana!
ApreciazăApreciază
Si daca nu ti-ar trezi doruri, cum ar fi? Lumea sigur mai goala, fara trairile tale intense…
ApreciazăApreciază
🙂
Îţi mulţumesc tare mult, Monik!
Nu ştiu cum ar fi lumea. Dar eu sigur aş fi mai… golită pe interior.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Împăcările nopții sunt dulci, iar de ce-urile se transformă-n pupicuri. 🙂 Somn ușor!
ApreciazăApreciază
Sunt dulci toate împăcările. Mai ales când n-a fost nicio ceartă 😉
Să ai o zi bună!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Asta-i mai degrabă o tachinare duioasă, pentru care nu-i nevoie de iertare, ci mai degrabă de un surâs șoptit prin frunzele ce se țin încă bine pe ramuri. Și al oamenilor care parcurg versurile. 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Pentru alint, merge şi cererea de iertare 😉
Îţi mulţumesc, Petru!
O primă zi de toamnă care să le dea tonul celorlalte: frumoasă şi liniştită!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce minunății scrii tu, Potecuță! O să-ți fur condeiul!
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc frumos, Roxi!
Dacă crezi că-ţi va fi de folos, nu trebuie să-l furi, ţi-l dau eu 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
❤ Cearta ta e tare dulce, parcă ai scris poezia asta cu un gând șoptit.
O zi și o toamnă-poezie, să ai!
ApreciazăApreciază
Îţi spun un secret: chiar aşa am scris-o 😉
Îţi mulţumesc, Mona! Te îmbrăţişez!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ca de obicei, incantatoare! Emotii, natura, mai multe emotii.
ApreciazăApreciază
Dacă s-a simţit emoţia sunt tare bucuroasă.
Mulţumesc mult, draga mea!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dorul arde, indiferent de anotimp:) Superb, Potecuța!
Sa-ti fie toamna plina de ❤
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, Ane!
Şi toamna ta să-ţi fie frumoasă, blândă şi bună!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Vezi, ce-ți spuneam? De asta mi-era dor. Tare mă bucur că m-am întors la versuri așa nimerite și emoții așa mângâietoare! 🙂
ApreciazăApreciază
Mă bucur că ai revenit şi la mine şi îţi mulţumesc frumos pentru cuvintele mereu frumoase pe care le ai pentru mine!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Te cert acum, că-i încă vară,
Sperând c-ai să mă ierţi la noapte
Şi-n zori, ca într-o nouă toamnă,
S-alungi târziul printre şoapte.
🙂 Am citit cu mare drag!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mă bucur şi vă mulţumesc frumos!
ApreciazăApreciază
Te-ascunzi prin frunze de cuvinte, te rasfeti,
Printre metafore de taina si prin vers.
Ma-ntreb retoric azi, de ce mereu ma certi,
C-am fost aleasa de multimi… “Miss Univers” ? 🙂
Un Weekend magic, plin de “roade”,
Cu versuri minunate, parfumate.
Valori ale iubirii pure, minunate,
Ce izvorasc din inimi sincere, curate…
ApreciazăApreciază
Ce frumos! Mulțumesc, Iosif!
O zi frumoasă îți doresc!
ApreciazăApreciază
Copila mea dragă, care scrii atât de frumos!
ApreciazăApreciază
Mulțumesc mult, Ana dragă! Te îmbrățişez!
ApreciazăApreciază
Superb! Superb!☺
ApreciazăApreciază
Mulțumesc! Mulțumesc!
Zi bună să ai!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
” Doi copaci fara frunze pe drum – dupa cum îi priveste înaltul ,
Doi copaci prin sarutul de scrum – aplecandu-se unul spre altul …
Spune-mi padure cu frunza rara – unde-i iubirea de asta vară ?
Nu stie iarna sa se indure de noi – copacii fara padure …”
TATIANA STEPA .
SI nu ma pot abtine sa nu te notific , rezonant cu versurile tale :
” Aseara te-am astepta dar n-ai venit ,
Poate te-ai suparat ori poate ai adormit .
Deseara sa nu m-astepti – ca n-am sa vin
Pentru doua vorbe la o cana cu vin …”
ECOUL – CENACLUL FLACARA .
ApreciazăApreciază
Tatiana e pur şi simplu minunată! Mulțumesc!
Mă notifici tu. Dar cine pe cine a aşteptat? Că în piesă nu se zice 😀
ApreciazăApreciază
Cum cine – pe cine ?!
Noi – pe noi !
In rest :
nu ma mai intreb , nu mai fac recursuri iar ptr. adevar nu mai vreau raspunsuri !
Mai trec pe la tine toamna urmatoare si o sa-ti spun atunci o poveste de pe drum .
ApreciazăApreciază
Bine te-am regasit Potecuta!
Sper ca ai avut o vara frumoasa si doamne feri, sper nu ma certi ca m-am intors abia in toamna! 🙂
Sa ai o toamna bogata si gustoasa! Imbratisari!
ApreciazăApreciază
Ella, tu ai anunţat că intri în vacanţă. Eu nu te cert, ştiam că o savurezi din plin şi tare m-am bucurat că nu m-ai uitat. Bine ai revenit! Te pup şi îţi mulţumesc mult!
ApreciazăApreciază
Superb! O poezie perfecta la o cafea pentru a incepe ziua .
ApreciazăApreciază
Mulţumesc mult!
Bun venit pe potecuţele mele, mă bucură mult vizita!
O zi frumoasă!
ApreciazăApreciază
Multumesc! O zi minunata 😊
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pentru o clipa, am simtit mirosul inconfundabil al toamnei! Mi-e dor de toamnele de acasa!
Admirabil ai zugravit firava granita a doua lumi, doua anotimpuri, doua stari, visari…
Sa-ti fie toamna blanda!
ApreciazăApreciază
Ţi-aş trimite o crenguţă cu poveşti şi miros de toamnă de acasă. Dar nu cred că ar trece dorul atât de uşor…
Îţi mulţumesc mult de tot, mă bucură mult că ţi-a plăcut şi e o mare încurajare pentru mine!
O toamnă darnică-n bucurii îţi doresc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pingback: Între anotimpuri — Poteci de dor – andone_liliana@yahoo.com