Doar Jurnal

Afară… vara, obosită de atâtea zile care şi-au cuibărit trecerea în braţele ei, şchiopătează acum şi s-a oprit la un ceai cu cea care-şi anunţă venirea împrăştiind parfum de prime frunze-ngălbenite şi nuanţe de gri peste cândva albastrul spre care priveam în dimineţi leneşe, de plină vară.
Pe scurt, mai puţin metaforicul cod galben de ploi şi furtuni a ajuns şi pe la noi, deşi era anunţat de joi pentru „până duminică inclusiv”. Şi-a amânat venirea, posibil să fi fost ocupat cu alte zone din ţară, cu răstălmăcirea altor gânduri, cu tulburarea altor seninuri.

Azi… Prima zi din săptămâna care îmbrăţişează final şi început de anotimp, calendaristic vorbind. Altfel, în ultimul timp chiar şi într-o singură zi au fost două anotimpuri, în toată plinătatea lor.

Mă gândesc… să întreb ceva. Eu am făcut botanică, biologie & co. pe la şcoală, dar ce-am văzut vineri n-am mai văzut şi nici n-am învăţat. Am ieşit la o pipă, la muncă fiind. Şi mi s-a părut că aud un bâzâit, altul decât ăla pe care-l port cu mine-n cap cam în fiecare zi. Am crezut că doar mi s-a părut. Dar după un minut, s-a acutizat bâzâitul ăla şi am pornit cu ochişorii în căutarea lui. Am dat, într-un colţ, de o chestie minusculă şi neagră care se învârtea nervos. M-am dus lângă ea dar nu am reuşit să desluşesc ce-i aia, că se învârtea cu o viteză ameţitoare. Am crezut că-i o muscă gata de decolare. Că am auzit eu că ţânţarii au suferit mutaţii şi am tras concluzia că de ce n-ar suferi şi ele de probleme cu flapsurile, de exemplu. Am plecat să mai muncesc ceva. După vreo 40 de minute, iar am ieşit. Am găsit-o mai la stânga, dar cu acelaşi bâzâit şi aceeaşi viteză.
Am intrat să aduc telefonul, să filmez. Am uitat de ce-am intrat aşa că am stat puţin să mă gândesc. Mi-am amintit, am luat obectu’ şi am ieşit să prind vieţuitoarea-n flagrant.
Acu: să zicem că-i o muscă. Asta pot pricepe. Şi să zicem că a avut parte de un „domn conte” care, din lipsă de fluturaş, a retezat aripioarele inculpatei. Atunci, onorată instanţă, deşi se explică de ce nu zboară, nu se explică de ce face aşa. Vrea să se auto-dezintegreze prin vârtej?
Serios, ştiţi ce se întâmplă aici? E un fenomen normal sau deţin o treabă demnă de studiat şi „cercetătorii britanici” ar da orice ca să analizeze fapta?
Eu sper să vedeţi filmuleţul, nu m-am gândit prea mult dacă se va vedea sau nu pe blog. Dacă nu, imaginaţi-vă o muscă. Una care se învârte de nebună pe gresie. Dar se învârte tare, nu face balet, nu e piruetă executată cu graţie. Bine, asta dacă chiar e muscă. Că poate fi orice altceva. No, atât.
Aici ar trebui să apară. Dacă nu apare, nu ştiu ce să-i fac. Ăla care se aude lătrând ştiu ce-i, pe ăla nu-l luaţi în seamă.

Ascult… ASTA. Şi nu mai am nimic de spus

 

Sursă foto