Am vint!

Deci? Cui i-a fost dor de mine? Şi dacă nu v-a fost, spuneţi şi voi că da, lăsaţi de la voi. Că azi e prima zi după concediu şi măcar bucuria asta să o am şi eu. Că-s oropsită. Şi luni, şi după concediu, şi cald, şi somn, şi di tăte.
Şi acum, că ştiu că v-am lipsit, să vă spun câte ceva despre ce să nu-ţi doreşti înainte să pleci în vacanţă. În principiu, să nu-ţi doreşti nimic, dacă vrei să mergi la sigur. E simplu, sănătos şi te fereşte de surprize. Şi e şi palpitant, cu aventură. Eu mi-am dorit vreme bună, linişte, somn, relaxare. Şi…
Şi a fost. Câte un strop din fiecare. Un stropuleţ. Un stropşor. Mi-am dorit o evadare la munte, să cadă brazii pe mine, să nu aud nimic în afară de greieri şi de vânt. Ce să-mi fac dacă-s pretenţioasă? Şi doar mi-a spus mie cineva la telefon, nu spui cine, o dragă mie, că citez: şi crezi că acolo va fi linişte? Şi io, căpoasă, am zis că măcar va fi mai linişte decât în oraş. Îhî, vise, potecuţă. Draga mea, dreptate ai avut! 😀

Aventura a început de când am intrat în staţiune şi a ţinut vreo 40 de minute şi vreo 5 mesaje de la telefonul meu care a luat-o razna de la atâţia paşi făcuţi pe metrul pătrat, căutând locaţia.
A continuat cu domnul de la recepţie, tare simpatic de felul lui, care n-a găsit rezervarea. Păi cum altfel? Cât el căuta şi întreba mirat când şi cum, am ochit în restaurant nişte copii. Mulţi copii. Şi am zis ioii, ce drăguuuţ, sunt copii, va fi fain, au venit cu părinţii în vacanţă. Dar aşa de mulţi?
N-am avut timp să procesez prea mult că am simţit cum din străfundurile domnului de la recepţie se aude un Evrika!, găsit. Predat cartelă. Găsit camera din prima, mirat că găsit din prima. Ieşit după 15 minute la terasă şi savurat peisaj montan şi aer tare. Băut cafea şi ieşit la explorat împrejurimi. Am dat iar peste cap aplicaţia aia de paşi şi întors cu ploaie. Multă ploaie. Zgomotoasă şi furioasă.

Şi după 10 minute de la aşezat în pat, am crezut că vine uraganul, tsunami, că se scufundă hotelul sau că m-am întors în timp, pe vremea când turcii se ocupau cu cotropirea teritoriilor. Măi, bubuieli de peste tot, urlete, alergături, zgomot de baros. Am crezut că… nu ştiu ce-am crezut. Ceva din genul că au năvălit mascaţii şi sparg uşile pe rând.
După şocul iniţial, am realizat că nu erau nici turci, nici mascaţi, erau copiii ăia drăgălaşi de care m-am minunat eu la intrare. Şi nu erau cu părinţii, erau de capul lor, cu un domn căruia ei îi spuneau „domnu'”. Şi erau în cantonament. Şâcâdâm. Şi am înţeles asta, nu din capul meu, că nu-s atât de deşteaptă, după programul lipit pe peretele de la etaj. Şi pe care l-am văzut când am ieşit la a doua cafea.
Dincolo de orele de masă şi de antrenament, copiii aveau „liber în hotel”. Aşa scria pe program. Şi am mai înţeles că erau împrăştiaţi peste tot, dar cu cei mai mulţi împărţeam acelaşi etaj.
Deşi băieţii erau fotbalişti în devenire, sportul lor preferat era aşa: stăteau câte doi sau trei în cameră. Unul din altă cameră mergea la ei şi îl chema pe unul dintre cei trei. Ceilalţi doi închideau uşa şi cel rămas pe afară o bombarda cu pumnii şi picioarele. Şi un altul, mai fioros, ieşea şi striga băăăi, tăceţi măi, nu mai bateţi măi, îl chem pe domnu’, serios, tăceţi. Şi asta de vreo 5 ori pe zi. Când nu făceau asta, alergau pe scări, se prindeau, iar fugeau şi tot aşa. Că deh, copii.

Nu, nu m-am enervat. M-am amuzat. Mai ales când, la ora 8, trezeau tot hotelul, că ei mergeau la micul dejun. Şi cred că aveau un ritual de ţipat, ceva să le crească pofta de mâncare, nu ştiu. Cert e că te curenta zgomotul ăla şi erai fresh instant.
Cel mai tare m-am supărat şi am zis că gata, până aici, a fost când stăteam pe balcon şi fumam şi au ieşit doi dintre ei pe balconul lor şi au zis în cor săru’mâna. Atunci am zis că nu e posibil. Unde-i bunul simţ de pe vremea mea? Cum se poate să salute cu săru’mâna, pe mine, o adolescentă în floarea vârstei? Am zis un ceau nervos şi a început să-mi tremure bărbia.
Şi m-am mai enervat când am constatat că respectau programul şi la ora 23 aveau stingerea. Horror! Cum pisici să mergi la munte, fără părinţi, şi să dormi la 23? Unde-s chefurile? Eu m-aş fi dus cu ei la chef, pe cuvânt. Dar nu. La 23 se făcea linişte de ziceai că-i părăsit hotelul. Bine, pot înţelege că după atâta alergătură de mă şi miram de ce mai pleacă la antrenament, erau rupţi. Dar nici aşa!
Oricum, din fericire, programul lor era făcut în aşa fel încât eu să nu mă lupt cu lenea aia care m-ar fi trimis la somn după masa de prânz. Că ei erau plecaţi la antrenament. Şi când simţeam că-mi dă târcoale dorinţa de somn, hop!, cutremur pe scări. Şi ieşeam la plimbare. Şi mai bine aşa.

Deci linişte cât cuprinzi cu urechile, vorba aia. Deşi poate părea naşpa, pe cuvânt că eu nu am simţit aşa. N-am nici eu mai multă minte, e drept. Şi am fost şi eu în excursii de câte două-trei zile şi nu vă spun ce făceam pe unde dormeam. Nu eu. Nu singură. 😀

Ce să vă mai spun? Ah, da. Am fost portar. Când am revenit la hotel după o plimbare, l-am văzut pe micuţul Messi, cum îşi spune el, un băiat de vreo 5 ani, fiul proprietarului hotelului, jucând singur fotbal, într-o cameră amenajată pentru asta, cu două porţi din alea mici. Dădea gol în poarta goală şi se bucura că a dat gol. A fost de acord să mă joc cu el, dacă stau în poartă. Şi am stat. Am convenit că la primul gol dat de el, pot pleca. Mi-a dat şi indicaţii: stai aşa, cu picioarele depărtate tare şi laşi mingea să treacă de tine. Aşa am făcut, iar reacţia lui a făcut toţi banii: a alergat ţipând goooool, am dat goool, sunt cel mai tare, eu sunt cel mai bun fotbalist. Mno, aşa s-a încheiat şi cariera mea de portar. Şi n-am vrut să recunosc că a vrut să scape de mine repede, altfel de ce să zică să las mingea să intre-n poartă? 🙄

În rest, am savurat o cafea, pe terasă, cu Axi. Că Axi avea ceva cu mine şi mi-a sărit direct în braţe. Bichon era Axi. Cred că de aia, că şi eu-s creaţă. Dacă ştiam să latru, eram prieteni pe viaţă. Dar nu ştiu. Şi cum era câinele unor clienţi, stăpânul lui i-a zis că-i nesimţit şi l-a chemat la el. Degeaba am zis să-l lase, că mie-mi place cu el, n-a vrut, că cică să nu deranjeze. Naşpa moment, eu nu m-am putut certa cu stăpânul. Şi nici cu stăpâna, că şi ea era atentă să nu zburde Axi printe mesele oamenilor.

Nu că mă laud, dar m-am hodinit, în ciuda aparenţelor. Că mie-mi trebuia linişte din aia, altfel. Adică orice alt zgomot în afară de cele cunoscute, de cele care mă stresează zilnic. Şi ţipete de mici fotbalişti n-am în rutina mea. Deci aia cred că a fost, că am venit relaxată, de nici să fi fost la yoga nu veneam aşa.

Sunteţi bine voi? Cum v-aţi petrecut?

Foto

Reclame
Acest articol a fost publicat în Din viaţă.... Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

86 de răspunsuri la Am vint!

  1. Mugur zice:

    Cum mi-am petrecut? Apoi io am stat, și am staaaat, apoi iar am staaat și am așteptat să vină Potecuța.
    Iar acu’, dacă a venit, io-i zic „bine ai sosit!”.
    Iar dacă tot zici că te-ai hodinit, îți trimit și eu ceva muzică, să te hodini mai bine.

    Io asta ascult acum și am zis că-i bine să ascultăm împreună.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Suflet zice:

    Mă așteptam să spui că ai venit stresată și obosită, dar mă bucur că ți-a priit liniștea asta zgomotoasă. Probabil ești tu mult prea zen, încât te enervezi greu. 🙂

    Apreciază

    • Recunosc, la copii sunt zen. Na, dacă erau adulţi şi făceau chef zilnic, poate mă stresam. Dar aşa… eu i-am înţeles. Cum spuneam, şi eu am avut vârsta lor şi ştiu că e bine tare pleci în excursie fără părinţi 😀
      Şi sentimentul că nu sună ceasul la ora 6, îţi dă energie. 😀
      Eşti bine, Suflete?

      Apreciat de 1 persoană

  3. Tare mă bucur să aflu că ai fost în vacanță, că și eu am fost, dar mi-e oarecum să te întreb cât a durat că eu am lipsit cam mult. 😁 Bine te regăsesc sănătoasă, relaxată și cu chef de povestit, dragă Potecuță! 🌝

    Apreciază

  4. ioansperling zice:

    Bun venit! Am ras. Am ras ca nu am fost eu in locul tau ca incheiam concediu intr-o camase din aceea „iubeste-te singur”!

    Apreciază

  5. Katherine zice:

    Bine ai revenit, frumoase amintiri impartasesti cu noi; mi-ai adus un zambet pe buze!

    Apreciază

  6. Iosif zice:

    Ma bucur c-ai revenit,
    Potecuta luminoasa.
    Tare cu drag te-am citit,
    Sa ai zilnic Soare-n „casa”!
    O seara minunata si o saptamâna relaxanta, draga Potecuta !

    Apreciază

  7. firdeiarbainbataiavantului zice:

    Bine ai revenit, cu energie şi chef de… muncă? Bleah. Dar asta e. Dacă e musai, cu plăcere. O seară cât mai frumoasă.

    Apreciază

  8. Diana zice:

    Bine ai revenit!
    🙂 🙂 Ma bucur ca-ti place si tie linistea zgomotoasa a copiilor! 🙂 M-am distrat minunat citind randurile tale! Pe ici-colo ghiceam un strop de stres, si imediat se usca la soarele veseliei! Am „vazut” tot ceea ce ai descris, si i-am auzit!
    Adaptare usoara la programul zilnic! 🙂
    Saptamana minunata iti doresc sa ai!

    Apreciază

    • Bine te-am regăsit, Diana!
      Hehehe, să ştii că aşa a fost. Când simţeam că parcă e totuşi prea multă gălăgie, se auzea câte un „hai, bă, nu fiţi proşti, faceţi linişte!”, şi mă pufnea râsul.
      Mă bucur că ai reuşit să vizualizezi totul şi că te-ai amuzat cu mine!
      Îţi mulţumesc tare mult şi îţi doresc şi eu o săptămână frumoasă!

      Apreciază

  9. Maria zice:

    Pfff, locația aia o vreau și io! 😀
    Da, csf să ajung acolo?
    Gălăăăgieeee să fieeeee! 😀
    Să-mi trimiți toate datele, da numa dacă mai îi trupa veselă acolo !
    Bine te-ai returnat spre spor și chef de muncă! ☺😀

    Apreciază

    • Când m-am dus la recepţie pentru check-out, cine crezi că făcea acelaşi lucru? Exact, „domnu'”. Deci din păcate, nu mai sunt acolo dar mă interesez unde au următorul cantonament şi îţi spun. 😀
      Bime te-am regăsit şi mulţumesc mult!
      Dar tu nu ne mai scrii nimic? 😦

      Apreciază

  10. gelu gelu zice:

    Ti-am simtit lipsa! De am crezut ca o sa dau site-ul in judecata… daca nu mai veneai o data🤔🤔🤔

    Apreciază

  11. Bine ai revenit! Chiar ma întrebam cât mai reziști în liniștea aia de care ai povestit.
    Eu încă sunt la margine de continent și visez la umbra brazilor de la noi, racorindu-ma cu înghețata(știu, proasta idee, dar la 33 grade la umbra…)

    Apreciază

    • Îţi mulţumesc, draga mea! Am fost erou, am rezistat ca un brad în vânt 😀
      Pfuuu, nu ştiu ce să îţi doresc. Cât am fost în concediu, a plouat aproape zilnic. De ieri e caniculă şi aici şi deşi nu-s chiar atâtea grade, tot e prea cald. Să ai zile şi adieri de vânt!
      Să te întorci cu bine! Dar până atunci, savurează fiecare clipă acolo!

      Apreciază

      • Ieri am recunoscut în sfârsit Normandia: o ploaie, venita din senin, cu fulgere și tunete. Nu am putut imortaliza un jocul de lumina al fulgerele, pe motiv de doua mânuțe care le țineau pe ale mele strâns, în așteptarea tunetelor de care ” le era frica, dar nu asa tare” (asta într-o traducere libera și mai mult decât aproximativa a unei fraze în care cuvintele franțuzești se amestecau cu cele românesti😉)
        Evident azi a fost soare, cu vant, dar soare
        Noapte bună, Potecut!

        Apreciază

  12. Ileana zice:

    Bine ai revenit draga mea!
    Pe mine m-au si distrat randurile tale 🍀😉 a fost ceva condimentat…
    Noapte linistita 😘

    Apreciază

  13. Bine ai revenit! Da poze de pe potecuțe de munte nu primim? Vezi? Dacă ai venit te așteptăm să ne aduci ceva dulce de pe unde ai umblat. 🙂

    Apreciază

    • Bine te-am regăsit, Em!
      😳 Mă duc singură la colţ. Pe coji de nuci.
      Eu am o problemă cu pozele. În sensul că nu fac. Am stat împietrită şi am admirat un copac enorm, cu o coroană impresionantă, nici n-am respirat. Dar am impresia că prin obiectiv nu mai e la fel. Nu mă lua în seamă, e doar un stol de-al meu. Admir fotografiile bine făcute, dar nu le fac decât foarte rar. Şi nici să stau la poze nu-mi place. 😳
      Dar m-am gândit la voi când am mâncat dulce. Mă ierţi? 🙄

      Apreciat de 1 persoană

  14. illusion zice:

    Ce aventură, Potecuță, ce aventură montan-fotbalistică 🙂 Eu… am fost la muncă și la șmotruială, nimic deosebit 😦

    Apreciază

  15. Bine ai revenit, potecute! Sunt in totalitate de acord cu sweet ca asteptam poze :)))))

    Apreciază

  16. Ana zice:

    Fuuuaaarte tare! Deci ai avut o relaxare activa fonic….misto! 😁😁😁😁
    Mnah, la urmatoru’ contzed’ mergeti si voi unde nu vin copii in cantonament…

    Apreciază

  17. ane zice:

    Bine ai revenit,Potecuța! M-a distrat povestea ta, din vacanta. 🙂

    Apreciază

  18. Bine ai revenit și bine te-am regăsit pe aceste potecuțe. Că acelea de munte ți-au priit, după cum dai de înțeles, iar eu mă bucur și sper să se vadă în tonusul viitoarelor tale postări. 🙂

    Apreciază

  19. CARMEN zice:

    mie zau ca mi a fost dor de tine Potecuta! mie imi merge bine cand te citesc. uite astazi spre exemplu, m am trezit cu durere de cap, ca eu sunt ca babele care prevestesc schimbarea de vreme si se pare ca peste aerul fierbinte care ne preseaza de cateva saptamani, vine un front de aer rece (toata lumea se roaga sa inceapa ploaia, speram sa nu fie cu grindina…), si acum, dupa ce am citit peripetiile concediului tau, mi a trecut durerea ca si cand as fi luat 2 Ibu… ai puteri magice, Potecuta! multumesc. te pup si iti doresc acomodare lina 🤗

    Apreciază

    • Nici nu ştiu ce să spun ca să înţelegi cât de mult m-a bucurat comentariul tău! Sper din suflet să nu mai fie nevoie de leac, să nu mai ai dureri de niciun fel!
      Îţi mulţumesc mult, Carmen! Îţi doresc o zi frumoasă, cu răcoare şi ploaie liniştită, fără grindină!

      Apreciază

  20. Bine ai revenit! Chiar am presupus ca ai plecat în concediu, ferice de tine! Mă bucur că ai reușit să te relaxezi, e nevoie… Toate gândurile bune! 😊

    Apreciază

  21. anasylvi zice:

    Bine ai venit! dragute aventuri pe taramul cantonamentelor! ❤

    Apreciază

  22. Fabiola Ion zice:

    Yeeyyy, bini ai revinit! Şi zici mătăluţă că linişte voiai? Am râs să cad dă pă scaun. Din ăla care se lasă pe spate. Mno, Potecuţ, să-ţi fie di bini. Că io m-am hăhăit.

    Apreciază

  23. psi zice:

    noi ne-am petrecut prin legare de urechi lungi către ceafă. că mai am până la conced, mai am.
    și scuze, m-am luat cu trebi și-am uitat complet să-ți răspund… 😦

    Apreciază

  24. Ana G. zice:

    Bine ai revenit, copila mea dragă! Fain ai petrecut concediul, ce să zic… Dar ai venit cu poveşti, deci e bine.

    Apreciază

  25. 1lauralaly zice:

    Bine ai vint inapoi pe potecute. Faina vacanta ai avut.☺. Ai luat ceva energie de la ei la pachet, pentru toamna? Sa stii ca nici mie nu imi place sa aud sar’mana. Doar nu avem decat 20 de ani😉. Acum sper ca nu te superi, dar iti spun sincer ca am ras citind faza cu cutremurul, mascati sau turci. Si am inceput ziua super datorita bunei dispozitii pe care o emani.
    Potecuta, in 19 e seara folk la Sibiul de odinioara.

    Apreciază

    • Bine te-am regăsit, draga mea!
      Să ştii că am adunat ceva de la ei, sper să-mi ajungă până-n toamnă. Că nici n-am început bine şi parcă deja vreau înapoi 😀
      Asta zic şi eu, cum să îşi permită să zică săru’mâna?? Aşa tinerele suntem, că noi ar trebui să îi salutăm pe ei aşa 😀
      Mă bucur mult de tot că te-ai amuzat, asta mă face să mă simt tare bine!
      Wooow, mulţumesc! Am fost ruptă de realitate şi n-am apucat să mă pun la curent cu evenimentele! Vreau să ajung şi sper să pot! 😉
      Îţi mulţumesc tare mult! Te pup!

      Apreciază

  26. tink3rbe11 zice:

    Apoi, fain concediu avusei tu Potecuto! Și scurt!
    Eu abia am inceput concediul, am petrecut puțin în weekend și luni ca a fost sărbătoare, dar de ieri… trebusoara în casă, vrem să dăm la gata livingul în 2 săptămâni.
    Am fo’ la Strand duminică și și ne-am prăjit oleacă, iar luni am fo’ la Praid, văzui salina și Casa Fluturilor și mi-o ieșit pe ochi drumul aglomerat, o oră petrecut-o la un rând ce se ținut în 4 sate ca să trecem un pod stricat ( ca la noi) Dă-i 1,apoi 2,apoi frâna și iar și iar de m-am trezit cu febră musculară la picioare. Gata, nu mai vreu plimbare.
    Mă bucur că ai revenit, chiar dacă nu am mult timp, dar tot întru puțin.

    Apreciază

    • Două săptămâni au fost. Dar parcă au fost două zile, aşa repede s-a dus 🙄
      Mă încurajez cu gândul că anul viitor am iar 😀
      Văleeeu, păi în stilul ăsta, ajungem să ne petrecem concediile în trafic. Bine că ai ajuns cu bine, eu cred că a meritat drumul ăla infernal. Mie mi-a plăcut mult la Praid.
      Spor la treabă îţi doresc şi concediu plin de bucurii!
      Îţi mulţumesc tare mult, te aştept cu drag oricând!

      Apreciază

  27. Vero zice:

    ce aventura ai avut.
    Concediul meu a fost scurt. 4 zile pe litoralul romanesc.
    Din pacate arata jalnic. Acum 2 ani era acceptabila statiunea.
    Avem o comoara si am lasat-o bișnițarilor 😦 foarte trist

    Apreciază

  28. Monik zice:

    No, dar a fost fain concediul! Sa iti fie de bine! Am avut conced in acelasi timp ☺️. Eu sunt opusul tau. Caut disperata hoteluri adults only acum ca odraslele se apropie de majorat. Orice, numai sa nu mai aud puradei tipand in jur. Adica mi-am jurat ca asa va fi de la urmatorul in sus. Vara asta nu am fost asa isteata. Prin urmare, m-am impleticit cu micutii galagiosi si plangaciosi si … de toate.

    Apreciază

  29. Alex zice:

    Bine ai revenit, dragă Potecuță! Să știi că ne-ai lipsit. Mă bucur că ai avut parte de o vacanță…. cu de toate. Cu umorul care te caracterizează, ai trecut și peste micile impasuri. Cu copiii prin preajmă… e tare greu. Trebuie nervi de fier. Dar e fain că ai reușit să ajungi în locuri minunate, unde să-ți încarci bateriile cu energie.
    Numai bine îți doresc cu drag și zile frumoase! 🙂

    Apreciază

    • Bine te-am regăsit, Alex! Îţi mulţumesc!
      Chiar au fost de toate, nu am avut timp să mă plictisesc 😀
      Şi chiar m-am amuzat, nu ai cum să te superi când îi vezi atât de… în priză, să zic.
      Şi eu îţi doresc toate cele bune!

      Apreciază

  30. succesulpe zice:

    Nu-i frumos sa razi de necazul altuia imi zic, dar macar poti sa te bucuri de faptul ca ne-ai delectat cu povestioara ta 😀

    Apreciază

  31. Maria zice:

    Potecuță, scuze pentru întârzierea cu care răspund.
    Sigur vreau 😂 !
    Am io așa o predilecție pentru zgomotoși. Dacă nu mai scriu pe blog, nu înseamnă că nu vă citesc, cu siguranță îmi fac timp pentru asta.
    Îmbrățișări!

    Apreciază

  32. Bine ai revenit! Si eu am terminat concediul de ceva timp, dar e greu cu dezmortitul 🙂 .

    Apreciază

  33. DAR mi-ai lasat asa o nostalgie dupa cantonamentele la care participam odinioara… nu chiar fotbal, volei si tenis! Ce vremi… Cred ca aveam stingerea ceva mai devreme si o segregare negociabila fete-baieti

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s