Asta mie, asta tot mie, alta nu-i…

Ştiu că nu e nimic nou. Dar eu mă încăpăţânez de fiecare dată să cred că „hai, asta e ultima dată, data viitoare va fi altfel”, aşa că fiecare dată viitoare care nu e altfel mă ia pe nepregătite şi-mi lasă acelaşi gust amar, parcă din ce în ce mai pronunţat cu fiecare „altă dată”. Este incredibil cât de uşor ne împărţim singuri în tabere, cât de repede apucăm din mers suliţele otrăvite şi cu câtă nepăsare le aruncăm spre ceilalţi, ca la un semn.
Când eram copii, desemnam un lider care număra sau bâjbâia un fel de ala-bala-portocala şi, în funcţie de foarte riguroasa selecţie, treceam fie-n stânga, fie-n dreapta, aşteptând semnalul de începere a jocului. Orice fel de joc, nu conta. Important era să fie egalitate între tabere. Dacă nu se putea face în funcţie de numărul participanţilor, se făcea cumva ţinându-se cont de forţă. Şi acolo unde lipseau două fete, se punea un băiat, ca să existe un echilibru.

Nu ştiu cine-i acum liderul acela, parcă n-aş crede că există unul, dar e evident că împărţeala se face ca la un semn. Şi că stocul de venin e inepuizabil.
E perfect normal şi perfect sănătos să existe opinii diferite, indiferent despre ce domeniu sau subiect vorbim. E natural să existe două tabere şi e bine că există alb şi negru. Dar dăunează faptul că intenţionat ignorăm griul, că nu vrem sub nicio formă să acceptăm că există şi nuanţe.
Noi ne-am susţinut ieri părerea. Pertinent, că suntem deştepţi. Şi pentru că suntem deştepţi, avem dreptate. Sau avem dreptate pentru că suntem deştepţi. Ei au râs ieri şi ne-au spus că suntem proşti. Noi ne-am revoltat şi am spus că nu e civilizat să se comporte aşa, că folosesc arme nepermise şi încalcă reguli de bun simţ. Şi aveam dreptate.
Ei îşi spun astăzi părerea. Şi noi râdem azi şi le spunem că-s proşti. Şi folosim exact aceleaşi arme pe care ieri le-am blamat. Şi ei se revoltă şi ne spun că nu e civilizat şi au dreptate, dar au uitat că armele astea încă poartă amprentele lor.
Şi mâine, noi vom fi ei şi ei vor fi noi şi tot aşa, poziţiile se tot inversează, subiectele se tot schimbă, săgeţile rămân aceleaşi. Şi-n sport, şi-n politică, şi-n sănătate, şi-n tot, c-aşa-i în… tenis.

Noi, indiferent ce înseamnă noi sau în ce tabără e azi acest noi, suntem perfecţi. Ei sunt greşiţi pentru că nu-s ca noi şi, nefiind ca noi, nu pot fi decât aşa. Noi ştim cum se cresc copiii, noi ştim ce e mai bine pentru un copil, orice copil, noi suntem capabili să educăm toţi copiii lumii şi astfel suntem îndreptăţiţi să-i înjurăm pe toţi cei care fac altfel şi să-i împroşcăm pe cei care ridică două degete şi spun că poate nu deţinem totuşi tot adevărul, poate ar fi bine să ascultăm, să observăm, să încercăm să înţelegem.
Noi, cei perfecţi, ştim care-i vârsta maximă care permite o iubire, avem tot dreptul să dăm de pământ cu oricine trece peste barierele-n care ne-am pus singuri sau ne-au pus alţii, iar noi, ascultători şi buni, n-am spus nimic, regula e regulă, se respectă tăcând. Şi tot aşa.
Şi la fel de bine ştim cine pe cine trebuie să iubească, să admire, să urmeze, la cine să se roage sau nu, cui să i se-nchine sau nu.
Surpriza mare e că e posibil să avem dreptate. Surpriza şi mai mare e că e posibil ca şi ei să aibă dreptate. Surpriza cea mai mare e că şi dacă avem sau nu dreptate, că au sau nu au dreptate, avem şi au dreptul la părere. Şi la susţinerea ei.
Însă surpriza definitorie e că nici ei, nici noi, nu ştiu şi nu ştim să o facem altfel decât aşa, prin comparaţie: ei sunt mai aşa decât noi, noi mai aşa decât ei.

Tot pe când eram copii, am aflat din basme că binele învinge răul. Dar pentru asta e nevoie de unirea forţelor celor buni. Hansel şi Gretel au luptat împreună împotriva vrăjitoarei şi au păcălit-o, iezişorii şi-au folosit inteligenţa şi i-au venit de hac lupului, fata alungată de acasă a ştiut să-şi demostreze intenţiile bune fără să-şi arate colţii, nu l-a privat decât de sare pe împărat şi a avut câştig de cauză.
În basmul realităţii noastre, răul nu-şi mai pune pielea la bătaie, nu-şi mai murdăreşte pantofii încercând să ne nimicească. Nu. Indiferent ce nume, culoare sau miros are răul ăsta, stă la căldurică şi se uită printr-un binoclu, rânjind satisfăcut văzând cât de uşor ne nimicim între noi, cât de repede strângem pumnul ca să ne distrugem singuri în ringul în care nu va exista învingător şi învins, pierderea fiind de ambele părţi în egală măsură.

Aceste gânduri n-au culori politice. Eu nu am culoare politică şi asta nu se referă numai la politic deşi da, tot veninul aruncat de la stânga la dreapta şi din dreapta-n stânga, toată ura asta de la om la om, tot hăul ăsta creat între un ipotetic noi şi-un iluzoriu ei, şi invers, le-a născut. Dar nu e numai asta. Orice subiect la zi scindează la fel de dramatic. Şi cuţitul e în mâna noastră. Dar sigur, ei au tăiat, noi n-am fi în stare. Pentru că noi. Şi pentru că ei.
E extrem de important să avem păreri, fie ele şi diferite. Dar modul în care alegem să ne spunem părerea e de cele mai multe ori mai important chiar decât părerea.

Şi să-i lăsăm pe cei duşi să se odihnească liniştiţi. Nu, ei n-au murit degeaba. Prea des invocăm asta. Ei au avut un ţel, un vis, o părere. Nu, cei care au murit atunci nu au murit degeaba, noi ne străduim în fiecare zi să facem să pară că le-a fost inutilă toată moartea. Dar vina nu e la noi, e mereu la alţii. Pentru că noi şi pentru că ei.
Dar seara, şi noi şi ei, şi ei şi noi, ne întoarcem la ale noastre. Ale noastre. Care-s şi ale lor. Pentru că ducem aceleaşi vise, aceleaşi doruri, aceleaşi rele şi acelaşi greu pe umeri, pe picioare, în spinare. Pentru că… oameni. Şi pentru că… viaţă. Şi pentru că pentru adevăraţii ei… noi, noi toţi, nu prea contăm. Mai ales cât timp suntem unii împotriva altora şi nu toţi împotriva lor. A celor care ne demonstrează că nu le pasă de noi. Şi cam toţi ne demonstrează asta, indiferent de.

Foto

T.G – Degeaba (ignoraţi asta, e pentru mai târziu când iutube-ul îmi va şterge videoul, să ştiu ce-am pus)

Reclame
Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

37 de răspunsuri la Asta mie, asta tot mie, alta nu-i…

  1. CARMEN zice:

    emotionante ganduri, draga Potecuta.
    Sper din suflet sa fie bine cat mai curand posibil.
    ………………………………………….
    „you may say I’m a dreamer.
    But I’m not the only one.
    I hope someday you will join us.
    And the world will be as one.”
    O saptamana fericita iti doresc!

    Apreciază

  2. Diana zice:

    Ai dreptate! 🙂 Ai pus toate punctele pe i-uri. 🙂
    *
    Cred ca unele grupuri au cate un lider care spune racnind ce vor oamenii sa auda si face ceea ce-i bun pentru el si pentru un grup care n-are legatura cu majoritatea „sustinatoare” si pare ca sustinatorii nu reusesc sa vada ceea ce se intampla – sau nu vor! Nu cred ca are toate tiglele pe casa cel care simte ca-l doare cuiul din talpa dar nu-l scoate doar pentru ca-si iubeste liderul care-i zice ca si el are un cui in talpa dar, de fapt, n-are si stie ca obedientii lui sustinatori nu-i vor cere sa le arate cuiul.
    E bine sa aiba oamenii opinii, dar sa le poata sustine cu argumente si sa renunte la obedienta. Mi-ar placea ca atunci cand intreb pe cineva „de ce… asa?” sa nu mi se raspunda „pentru ca asa-i bine” sau „pentru ca asa zice X”.

    Iti doresc sa ai o saptamana minunata!

    Apreciat de 1 persoană

    • Da, Diana! Ce bine-ai zis că „sa le poata sustine cu argumente si sa renunte la obedienta”! Nu, la noi nu se poate. La noi e cu „noi estem deştepţi pentru că ei e proşti”. Şi gata, am demonstrat că avem dreptate.
      Aş vrea şi eu ca tine, să se poată discuta fără ironie, fără ură, fără spume la gură. Dar din păcate, cred că visez cu ochii deschişi…
      Îţi mulţumesc mult! Şi eu îţi doresc o zi cât se poate de bună!

      Apreciază

  3. Ella zice:

    Draga mea,
    Scriu aici doua, trei randuri din respect pentru tine, pentru ca îmi esti draga, dar sincer, ce pot spune eu? Ce pot face? Mai bine spun tot ca Tidor Gheorge … Au innebunit salcamii
    Si cu boala lor odata
    S-a-ntamplat ceva imi pare
    Si cu lumea asta toata …
    Iti doresc zile linistite si senine! Cu drag!

    Apreciază

  4. Marian zice:

    ” Nu ştiu cine-i acum liderul acela, parcă n-aş crede că există unul, dar e evident că împărţeala se face ca la un semn. Şi că stocul de venin e inepuizabil.” Tipii de la Martorii lui Yehova iti pot spune precis cine-i liderul { daca chiar ti neaaparat sa-i afli numele } 😉 indiferent ce ” parte ” ai ales sa-ti exprimi…nemultumirile !” Hansel şi Gretel au luptat împreună împotriva vrăjitoarei şi au păcălit-o, iezişorii şi-au folosit inteligenţa şi i-au venit de hac lupului, fata alungată de acasă a ştiut să-şi demostreze intenţiile bune fără să-şi arate colţii, nu l-a privat decât de sare pe împărat şi a avut câştig de cauză.” Numai Gretel a luptat , Hansel era inchis in cusca deci….Iezisorii…care dintre ei caci , doar unul a supravietuit si nu stim sigur daca datorita inteligentzei sale , sau datorita faptului ca lupul , oricum isi pusese burta la cale ? Fata alungata de-acasa…aia si-a dovedit intr-adevar inteligentza pentru a-si recapata niste drepturi a-si recapata un tata care , evident n-o merita . ” Eu nu am culoare politică şi asta nu se referă numai la politic deşi da, tot veninul aruncat de la stânga la dreapta şi din dreapta-n stânga, toată ura asta de la om la om, tot hăul ăsta creat între un ipotetic noi şi-un iluzoriu ei, şi invers, le-a născut. ” Eroare caci , si-atunci cand mictionezi pe vre-o doctrina politica…tot politica faci deci , ai culoare politica chiar daca-i vorba doar despre culoarea urinei . ” Şi să-i lăsăm pe cei duşi să se odihnească liniştiţi. Nu, ei n-au murit degeaba. Daca te referi la mortii din Decembrie 1989 atunci sa sti ca , au murit degeaba iar asta s e vede si fara binoclu . N-au avut nici un tzel , au fost pur si simplu omorati pentru a dovedi ceva , pentru a da o nuantza { ca tot vorbisi despre nuantze } de legalitate in ochii lumii , a acelui „ceva ” petrecut atunci . Atunci lumea a luat plasa , in 13-15 Iunie { azi este 12 } insa…n-a mai pus botu’ ! Potecutza , iarta-mi tupeul de-ati lua la bani marunti postarea { EXCELENTA DE ALTFEL } insa…asa gandesc eu , n-am facut altceva decat sa-mi exprim , la fel ca si dumneata , gandurile . Respect !

    Apreciază

    • Exact, pe care dintre ele am micţionat? Nu de alta dar chiar nu cred c-am dat de înţeles c-aş fi de o parte sau de alta. 😉
      Şi da, atât timp cât noi habar n-am avut şi nu avem ce să facem cu „democraţia”, ei au murit degeaba. Deşi spuneam că i-aş lăsa să doarmă-n pace. E ca şi în cazul unuia care-şi dă viaţa să scoată din apă un sinucigaş. Ăla moare ca prostu’ şi sinuciaşul, după ce e salvat, se aruncă-n faţa trenului.
      Sigur că aveţi dreptul de a vă spune părerea şi vă mulţumesc.
      O zi frumoasă!

      Apreciază

      • Marian zice:

        Chiar nu-i nevoie sa fi de-o parte sau de alta caci tot asa se cheama inclusiv asta : ma p…sh pe voi politicieni de KKT ! Adica , la fel cum procedez eu ! ” Atunci ” , n-am luat in calcul democratia { nici macar nu stiam ce-i aia } ci , doar dorinta de razbunare pentru ce indurasem eu si ai mei de-alungul anilor , plus …aia 60.000 de morti ai Timisoarei despre care facea vorbire Free Europa in 20 decembrie . Ala care-si da viatza pentru a salva un sinucigas…ala este un prost caci , asta inseamna ca incearca sa-i schimbe destinul aluia si chiar n-are voie . Sa-ti dai viatza salvand un nevinovat care-a cazut pur si simplu in apa…asta-i altceva . Respect si…astept VERSURI !!!!!!

        Apreciază

        • Cu tot respectul, pe potecuţe niciodată nu veţi vedea scris de mine mesajul ăla 😉
          Păi cum facem, strigăm la omul care dă din mâini şi îl întrebăm „băi, tu ai căzut sau vrei să mori?”. Nu. Sărim după el. Despre asta vorbeam eu.
          Mulţumesc!
          Când voi avea chef şi de versuri şi va fi şi inspiraţie, vor fi cu siguranţă.
          Zi bună!

          Apreciază

  5. Potecuta draga….
    Inteleg sensul cuvintelor tale si inteleg vin cu un sens pacificator.
    Dar…
    In anii 90, o mana de „golani” au iesit in Piata cerand o reforma sanatoasa, curatirea trecutului.
    Exact asa ni se spunea si atunci. Ca nu e bine sa taiem raul de la radacina, ca exista gri, iar cineva cu un zambet cat casa ne tot vorbea de reconciliere.
    Multi, prea multi, au crezuit asta.
    Sti care este rezultatul?
    25 de ani irositi.
    O Romanie care in 1990 alegea sa o rupa cu trecutul, sa nu lase lucrurile in gri, era acum o Romanie in care nu mai era nevoie ca toti sa privim spre granita sa vedem cum o stergem de aici.
    Probabil ca nu esti de acord, dar eu nu am ce sa reconciliez, cu alde Drganea si toti hotii din jurul lor. Ce sa nuantam? Hai sa mai iertam din cei care fura? Hai sa nu faca ei puscarie, mai bine plecam noi.
    Potecuta cand ai o cangrena nu exista decat o singura varianta.
    Ori tu, ori ea.
    Nu poti trai cu ea.

    Apreciat de 1 persoană

    • Albert, mi-e teamă că nu m-am făcut înţeleasă. Eu nu spuneam de reconciliere nici cu alde Dragnea, nici cu alde magnea, nici cu alde oricare politician. Că fie vorba-ntre noi, dacă roşu e rău, sub nicio formă eu nu accept că verde sau galben sau albastru sau mov sunt soare şi flori de câmp. Îmi rezerv dreptul de a nu ridica-n slăvi niciun politician.
      Pe mine mă amărăşte tare faptul că oamenii simpli, aşa ca noi, noi, ăştia care tragem ponoasele nesimţirii lor, ajungem să ne înjurăm şi să ne lovim aşa, că eu ţin cu ăia, tu cu ăilalţi.
      Nu spun să mergem pe stradă cu flori în gură. Dar nici nu e normal ca eu să spun că tu eşti „jigodie” pentru că ai fost duminică-n stradă şi tu să zici că eu sunt o nenorocită c-am ieşit anul trecut la minus 20 de grade. Şi să ne boscorodim noi doi, în timp ce ăia care au pus prăpastia asta-ntre noi îşi freacă mâinile c-au mai prostit şi de data asta ce era de prostit.
      Deci nu e ori eu, ori ea. E eu cu tine împotriva ei.

      Apreciat de 1 persoană

      • Potecuta, am precizat din start ca-ti inteleg pozitia.
        dar.
        Pentru ca exista un dar…
        Oamenii acestia iti hotarasc tie si copiilor tai viitorul. Chiar poti spune ca nu-ti pasa?
        Politicieni astia nu ajung in functii adusi de martieni.
        Oamenii aceia de care vorbesti tu merg si ii voteaza.
        Si eu cred ca intreaga clasa politica, de la stanga la dreapta, este bolnava. Dar asta nu scuza atitudinea celor care merg si ii cautioneaza cu votul lor.
        Da, eu imi rezerv dreptul de ai privi putin altfel pe cei care in 90 ne-au vandut lui Iliescu, asa cum si acum suntem la un pas de a fi vanduti iar…

        Apreciat de 1 persoană

        • Da, Albert! Aşa e. Dar. Na, am şi eu un dar. Ei ne decid soarta, ei au puterea. Maricica, femeie la 60 de ani, îmi spune că a votat cu x. Ce fac? O strâng de gât pe Maricica? Ok, fac asta. Maricica are un soţ şi doi copii. Toţi au votat cu x. Îi strâng de gât pe toţi? Ok, fac şi asta. Şi în timp ce mă spăl pe mâini, aflu că mai sunt nişte milioane de strâns de gât. La luptă, oştenii mei! Şi ne omorâm unii pe alţii. Şi ăia din cauza cărora noi ne omorâm îs tot acolo sus, tot cu soarta noastră-n mână.
          E mai vinovată Maricica pentru că a votat cu x decât x?

          Apreciat de 1 persoană

  6. tink3rbe11 zice:

    Neața Potecută, tristă postarea, nu supărată ci tristă, așa am simțit-o eu. Adevărul graiesti tu, noi ne-am dezbinat demult, ei au insuflat, noi i-am ajutat.

    Apreciază

  7. Decât să fim striviți ca un miel, mai bine să murim ca un leu, zic eu. E foarte frumos îndemnul tău la unire și înțelegere, dar pentru asta e nevoie de un dialog rațional, bazat pe argumente logice și cu arbitri imparțiali care să fie ascultați atunci când decid care-i alb, negru sau gri. Noi ne-am obișnuit să alegem conducători-judecători pe care-i ascultăm orbește, tocmai pentru că nu ne place să gândim prea mult cu capul nostru, lăsându-le lor această misiune dificilă. Confruntarea concepțiilor politice sau de orice altă natură e benefică societății, dacă se face civilizat. Doar că ne lipsește și bunul simț, fapt sesizat cel mai bine în rândul politicienilor de orice culoare. Am rămas repetenți mai ales la capitolul educație, iar de aici vin toate necazurile.

    Apreciază

  8. ane zice:

    Trăim dezbinați, săraci !… datorita sistemului actual si a celorlalte care au comis nedreptăți, greșeli multe,unele inadmisibile. Eu nu tin seama de clișeele care se vantura, indiferent unde,am capacitatea de a distinge ce e mai bine pentru mine. Melodia spune tot! Ai punctat cum nu se poate mai bine realitatea.

    Apreciază

  9. Eii, am citit și mă gândesc…îmi amintesc ceva, căci toată viața mea am căutat perfecțiunea …în tot ce mă înconjoară…Dar nu am găsit-o …mai ales în rasa umană.
    Binele și răul? În lumea asta amalgamată… și perversă, acestea două se confundă adeseori, Potecutze, dragă!

    Apreciază

  10. Of…Cercurile vicioase orbiteaza in jurul lor insasi prin definitie… la nesfarsit chiar, daca nu gasesti energia sau motorul de a te desprinde de orbita…

    Apreciază

    • bingo! No, cum facem să captăm cât mai multă energie din asta? Că fix despre asta-i vorba.
      Mulţumesc mult!

      Apreciază

      • Spun si eu ! zice:

        Stiu eu !
        Hai sa mergem la munte – acolo gasim energie benefica , putere , calm , liniste interioara si bucurie simpla , calda .
        Cand te hotarasti – anunta-ma si ma voi bucura sincer .

        Apreciază

        • Nu te pot contrazice, ştiu efectul aerului de munte.
          Mergem. Dar suntem mulţi. Toți cei care au comentat până acum plus încă vreo câțiva care nu au apucat dar despre care ştiu sigur că ar vrea. Or fi atâtea locuri? 🙄
          Mulțumesc!

          Apreciază

          • Preafericitul zice:

            Eu iti multumesc respectuos ptr . raspunusul nesperat .
            Tare ar fi frumos ca toti cei care isi impartasesc gandurile , trairile si mai cu seama aloca o scanteie de suflet dialogurilor de pe blog – toti deci sa se intalneasca odata pe an intr-un loc linistit , sa se vada , sa se imbratiseze , sa-si retraiasca amintirile din postarile anterioare – intr-un cuvant sa fie ptr.un timp o familie blanda , calda .
            Nu am blog , am doar adresa e.mail si titulatura aferenta insa citesc de multi ani blog.ul tau .
            Am si facut cateva comnent.uri insignifiante anul trecut pe tema logistica transfer date blog , recomandand cu modestie proceduri transfer in Android unde sunt rezident .
            Asadar nu sunt un strain iar invitatia nu era nicidecum complezenta .
            Ma bucur sincer de dialogul nostru chiar daca este sporadic .
            Si sa mai stii ca uneori chiar mi-e dor de tine .

            Apreciază

            • Îți mulțumesc şi eu pentru vizită, pentru faptul că ai lăsat un gând şi pentru că spui că mă citeşti! De ce nesperat? Răspund comentariilor, chiar dacă nu imediat. Nu sunt conectată tot timpul.
              Ar fi frumos, da. Dar din păcate suntem împrăştiați şi e mai greu să ne adunăm la un loc. Dar ar fi tare frumos să ne putem aduna toți.

              Apreciază

  11. Iosif Strasbourg zice:

    Un articol superb ! Vezi tu, Potecuta ? Pai cum sa nu-mi fie drag Sufletul tau de „berbecut” rebel ! 🙂
    Solutia absoluta este… *UNA* !
    O seara sublima, draga Potecuta !

    Apreciază

  12. -X- zice:

    Democratia e un cal troian. Si cred ca stii bine vorba aceasta : Divide et impera.
    Deci, nimic nou sub soare.

    Apreciază

  13. Parcă „ala-bala-portocala” copilăriei noastre era mai eficientă în a alege liderul. Logica noastră de acum, pare a fi nesăbuită şi nici nu ştiu dacă ne putem trezi într-un viitor apropiat. Să ne întoarcem la „ala-bala-portocala”? Am fi penibili, dar oricum suntem…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s