Încerc să onorez o leapsă

Dragilor, azi e cu răspunsuri. Am primit o leapşă (cred că între timp s-a demodat termenul, dar aşa se numea când am răspuns eu ultima dată, aşa îi spun) de la Mona. Cei care sunt aici de mai mult timp ştiu că nu mă împac cu ele, că ele au ceva cu mine sau eu cu ele, dar na, uneori găsim o cale să ne tolerăm reciproc. I-am spus şi Monei că nu îi pot promite nimic, că sunt cu capul şi că la subiect dat pur şi simplu se face beznă şi nu-s în stare să leg cuvintele-ntre ele. M-am ambiţionat, am tras de mine şi am încercat să-mi spăl ruşinea. Îi rog mult de tot pe cei care mi-au dat lepşe în ultimul timp să mă ierte că nu am apucat să răspund. Vă rog, nu o luaţi personal!

Carte tipărită sau în format electronic?
Tipărită. O scriu, o susţin şi o semnez. Pe ideea: dacă nu pun mâna, nu cred 😀
Serios acum, nu am reuşit să citesc decât o singură carte pe calculator şi aia subţire tare: Oscar şi tanti Roz. Am citit şi primite cadou, pe mail, dar alea nu se pun, alea sunt cazuri excepţionale. Ştiu că există aplicaţie care face să se audă şi sunetul specific paginii întoarse, dar eu nu şi nu şi nu. Eu trebuie să simt hârtia, să simt mirosul de tipar, să aprind veioza ca să pot citi, nu să mă holbez la pixeli.

Preferi să comanzi cărţile online sau să le cumperi din librării?
Nu e de preferinţă, e de pitici. Când vine vorba de o carte pe care o vreau, piticii spun: acum. Asta-nseamnă că e musai să iau librăriile din oraş la rând şi doar în cazul nefericit în care nu există acolo, o comand pe net. Altfel, nu am răbdarea necesară să stau după curier.

Ce carte ai vrea să fie citită de toţi?
De toţi cei care ce? De toţi-toţi, nu ştiu, nu sunt în măsură să dau un titlu de carte care nu ar trebui să lipsească din lectura cuiva. Dacă ar fi să mă refer la un anumit segment, să vorbesc de toţi cei care citesq kărtzi jmecehere, aş zice că… Abecedarul.

Ce carte subapreciată online ai recomanda?
Nu ştiu care sunt cărţile subapreciate online. Am cumpărat cărţi în urma unor recenzii citite pe bloguri, dar niciodată nu aleg o carte după notele obţinute pe te miri ce site specializat, aşa cum nu aleg filmele după notele obţinute pe IMDb, de exemplu. Şi nu cred că ăsta ar trebui să fie un criteriu de alegere.

Ultima carte pe care ai terminat-o
Carte de identitate – Sanda Nicola.
Şi cu ocazia asta, deşi am întârziat nepermis de mult, încerc să mă revanşez şi faţă de Carmen şi să vă spun câte ceva despre carte. Da, luni nu a mai fost luni, cum îi scriam ei că o voi comanda, şi am reuşit să aştept apariţia ei în librărie. Şi asta doar pentru că aveam altă carte începută. Altfel, cum spuneam mai sus, n-aş fi rezistat.
Nu mi-am dorit să o citesc pentru că aş fi fan al Sandei Nicola, nici din dorinţa de a afla câte ceva din viaţa ei. Să fiu sinceră, un paragraf citit undeva pe net, unul legat de un interviu în exclusivitate obţinut după asasinarea premierului Libanului, m-a convins. Şi nu am regretat deloc faptul că m-am lăsat convinsă. Am înţeles că acel paragraf nu e ca o melodie bună, promovată intens, de pe un CD prost, adică nu ăla era cel mai bun şi a fost pus acolo ca să vândă. Cartea cu totul e aşa. Şi deşi nu mai era nevoie de nicio confirmare, am înţeles o dată-n plus că după fondul de ten pus să nu lucească faţa la cadru, după zâmbetul şi siguranţa sau vocea tremurândă din faţa unui microfon, se pot ascunde drame. Sau frici teribile.
Sanda Nicola nu e o vedetă. Şi cartea nu e din genul ăla de divă ajunsă-n punctul în care crede că poate învăţa prostimea cum se iubeşte, cum se trăieşte, cum se divortează sau cum se creşte un copil. Nu are nimic de-a face cu acel gen de cărţi. E o poveste de viaţă şi atât.

Ultima carte pe care ai cumpărat-o
Încă nu e cumpărată decât teoretic. Practic, a cumpărat-o draga de Suflet (mulţumesc mult, Suflete!) şi eu o voi cumpăra când va ajunge la mine. Complicat? Mda. E vorba de „Paşi” – Em&Axel.

Cărţi împrumutate sau cumpărate?
Abia acum realizez că eu parcă am mai răspuns la leapşa asta cu ceva timp în urmă. Ceva mai mult, că nu prea am mai primit în ultima vreme. Sau oricum, întrebarea asta sigur a mai fost.
Cumpărate. Sută la sută sigur. Nu-mi place să împrumut pentru că am o grijă prea mare pe cap şi ajung să nu le citesc, de frică să nu le stric. Aşa, fiind ale mele, deşi mă port cu ele ca şi cu un ou nefiert, măcar n-am pe cap obsesia asta.
De împrumutat, cu ruşine recunosc şi aici, ca şi la cealaltă, încerc să nu ajung în punctul în care să-mi ceară cineva cărţi împrumut. Evit subiectul. Că nu prea pot spune „nu” şi prefer să nu ajung în situaţia asta.

Prima carte citită
Tulai! Nu ştiu. Revin la Abecedar. Că acum serios, ăla a fost. Că înainte de el nu ştiam să citesc şi atunci, logic, „Ana are mere” a fost deschizător de drumuri.
Apropo de asta, vă zic o povestioară scurtă: am avut Abecedar încă înainte să ştiu să citesc. Dar nu m-a învăţat nimeni literele. Deşi mama e dascăl, a zis aşa: cum eu îi învăţ pe copiii altora să citească la o vârstă normală, şi copilul meu va învăţa la o vârstă normală, nu o stresez eu mai devreme şi pe urmă în clasă se uită pe pereţi când ceilalţi vor învăţa. Şi m-a lăsat analfabetă până la vârsta regulamentară de 6 ani, când am păşit în clasa I. Că pe atunci nu era cu clasa zero şi cu copii care citesc de la 3 ani.
Aşa că mă uitam la poze. Bunicul meu, plin de umor, mi-a zis că nenea ăla de pe prima pagină e lupul.
Tata, cu o meserie despre care se presupunea că e în slujba tovarăşului (ca tăt poporu’) şi ei erau numai buni de dat exemplu la popor, are ca musafir, după un control, un tovarăş, mare sculă, pardon!, mare şef prin minister şi cred, prin partid. Şi vin io, copil exemplar de om exemplar, din poporul exemplar, iau abecedarul, mă duc la marea sculă, pardon, marele şef din slujba lu’ to’arăşul şi zic „nenea, uite lupu'”, cu poza lu’ toa’răşu în faţă.
Mno’, ori nenea ăla avea şi el copii, ori era el om tare bun, că tata n-a păţit nimic.

O carte pe care n-ai mai citi-o niciodată
În afară de cărţile din lecturile obligatorii de la şcoală, nu prea cred că există una de spus aici. Că dacă o carte mă chinuie la pagina 15 şi mă chinuie şi la 115, o abandonez. Chiar nu ştiu ce aş putea răspunde. Nu, nu e Abecedarul 😀

Cel mai ciudat obiect pe care l-ai folosit ca semn de carte
Folosesc semne de carte de câte ori se poate. Când nu am la îndemână, caut ceva ce ar putea fi. Am avut un şerveţel ca semn de carte. Nu e ciudat, ştiu.

Judeci o carte după copertă?
Nu. Da. Ăăăă. Nu-mi amintesc să fi cumpărat o carte numai pentru că mi-a plăcut coperta, dar îmi amintesc că au fost cărţi pe care, după ce le-am citit, le-am „certat” pentru că nu mi s-a mai părut potrivită alegerea coperţii. Deci e da sau nu?

Cărţi care te fac să plângi sau cărţi care te fac să râzi?
Asta-mi aminteşte de discuţiile legate de unele filme, de pe vremea în care eram prin liceu. Prietena mea din copilărie obişnuia să mă întrebe, când îi spuneam de un film: e cu bătăi? E de plâns? E de râs?
Nu e nici ăsta un criteriu. Dacă se poate cu amândouă, e perfect. Sunt reacţii pe care cred că numai cu talent şi viziune le poţi stârni. Că numai o carte de bancuri te-ar putea face să râzi de la un capăt la altul. Un roman le poate îmbina cu succes. Dar nu oricine poate face asta.

Lumea noastră sau ficţiune?
Dacă ficţiune înseamnă SF, spun că până nu demult am fost tare reticentă. Nu am crezut că aş putea înţelege genul. Dar unii dintre cei pe care-i citesc pe blog au abordat genul ăsta cu mare talent şi cumva mi-am schimbat părerea. Dar dacă totuşi e musai să aleg, atunci să fie lumea noastră.

Când ai timp să citeşti?
Nu e vorba de timp, e vorba de cum „îmi pică mai bine”. Seara. Mă rog, noaptea. Mai citesc şi dimineaţa la cafea, când nu sunt la muncă, dar mai primesc un mesaj, mai sună telefonul, mai urlă cineva pe afară şi mă distrage şi extrage din poveste. De aia prefer noaptea, că e linişte şi nu mă deranjează nimic.

Nu nominalizez pe nimeni, e cu cine doreşte şi pofteşte.

Foto

Reclame
Acest articol a fost publicat în Din viaţă.... Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

48 de răspunsuri la Încerc să onorez o leapsă

  1. Ella zice:

    Chestia asta cu cartile este mereu … relativa, dar ma lamuresti si pe mine cu ceva?
    Cum sa recomanzi o „carte subapreciată online”? „Subapreciat eu stiam ca înseamna ca nu e buna, adica acea carte o poti folosi la toaleta din fundul curti … Cuvantul „supraapreciat” imi spune ca e o carte tare bun!
    Deci, ce nu înteleg si unde gresesc? 😀

    Apreciază

  2. Ana G. zice:

    Eu nu am învățat să citesc pe Abecedar, ci din mers, pe diverse cărți. Iar prima carte citită a fost una cu pinguinul Apolodor. La 5 ani. Mama mea, de la țară, avea abonament la bibliotecă. La 7 ani mi-am făcut şi eu, singură, în prima zi de şcoală. Că tare îmi plăcea să citesc şi mama îmi citea rar.

    Apreciază

  3. O leapșă ca-ntre copii pe când? :))

    Apreciază

  4. Să înțeleg că, dacă apare o aplicație în care se degajă mirosul de carte nouă sau veche, vei fi mai interesată să comanzi cărți electronice? Poate și cu o veioză ce se aprinde pe monitor. 😉

    Apreciază

  5. Ana zice:

    Io nu poftesc si nu doresc…urasc lepsile! Dar ai maxima mea admiratie pentru rabdarea de a raspunde! Te pup, Potecuto! 🤗😚

    Apreciază

  6. April zice:

    Are dreptate mama ta, toate la vremea lor. Pe mine m-au învățat surorile mai mari să citesc și în clasa I mă plictiseam la orele de citire și mă necăjeam când voiam să răspund, iar învățătoarea îmi spunea: ”Nu tu, lasă pe alții care nu știu.”

    Apreciază

  7. tink3rbe11 zice:

    Mi-a plăcut tare mult cum ai răspuns la toate, amuzantă ca de obicei, mai dedemuuuult erau lepsele mai multe și le asimilam cu oracolul din copilărie.
    De când am inceput scoala profesională, și am trecut mereu pe lângă Biblioteca Județeană, aia mare, am citit foarte mult, îmi luam 3 cărți pentru 2 săptămâni. Dacă erau bune le topeam imediat.
    M-am lăsat o perioadă și am reinceput la a 2-a sarcină, la săptămâna luam 2 cărți.
    Acum aș mai citi,mi-e dor de o carte dar nu mai am timp. Am mai topit câteva cât am stat în spital anul trecut.
    Online nu am citit niciuna, am încercat… nu am răbdare. Nu miroase a carte, nu o pot citi.
    Zi frumoasă Potecuto!!

    Apreciază

    • Mulţumesc mult, draga mea!
      Da, erau multe lepşe acum ceva timp şi ăsta a fost unul dintre motivele pentru care nu am mai răspuns. Ar fi însemnat ca în fiecare zi să răspund unei provocări. Şi cum nu puteam alege, să nu se simtă nimeni aiurea, nu am mai răspuns la niciuna.
      Of, ne luptăm cu toţii cu timpul ăsta…
      Să ai şi tu o zi cât se poate de bună!

      Apreciază

  8. super draguta provocarea.
    Mi-a placut treaba cu Abecedarul, chiar at trebui citit de toata lumea :p

    Apreciază

  9. 1lauralaly zice:

    Cartile tiparite le prefer oricand. Desi in ultimul timp am inceput sa citesc si electronic, dar nu sunt fan. Mi se pare ca atunci cand tin o carte in mana relatia e altfel.
    Prefer sa le cumpar. Apropos de pitici imi place sa stau in librarie si sa le rasfoiesc, sa le simt.
    Cartea pe care o recomand, dupa Abacedar si Biblie e Vanatorii de zmeie.
    Orice recomandare e subiectiva. Asa si cu o carte apreciata sau subapreciata on line.Asa ca aici zic pas.
    Cartea pe care an terminat-o acum cateva zile e „Nebunia de a gandi cu mintea ta” de Liiceanu..
    Ultima carte cumparata o incadrez la Va urma. Doar vine targul de carte😉
    Am imprumutar carti doar celor foarte grijulii. Si eu am un intreg ritual cand imprumut carti.de la cineva sau de la biblioteca, pentru ca nu doresc sa le stric cumva. Le caut coperti in care sa le pun,ca aleea de la caiete de pe vremuri,mai ales daca sunt mai vechi, nu le deschid complet sa nu le „fortez”,etc.
    Prima carte citita…. no chiar ca tulai..Neuronii mei sunt bulversati. Scap cu Abecedarul😀..?
    Ce carte nu as mai citi… Hmm. Nu cred ca am vreuma despre care pot spune ca nu as mai citi-o..
    Semn de carte … de la cele clasice pana la bon de casa, o rigla subtire sau un pliant mic.😊
    Nu am judecat vreo carte dupa coperta. .
    Orice tip de carte, care e scrisa bine.
    Lumea noastra sau fictiune?Amandoua. Deh, sunt in Gemeni. Ne decidem greu😀
    Am timp sa citesc..cam toata ziua. Dar prefer dimineata. Sunt mai fresh.
    Ce carti ai pe lista penttu targul de carte?

    Apreciază

    • Îţi mulţumesc mult, Laura, pentru răspunsurile tale frumose! Sigur că se pune Abecedarul, doar ăla e baza, nu? 😀
      Să ştii că am notat Vânătorii de zmeie. A fost cândva prima pe listă, am intrat în librărie, nu era şi am găsit alta şi apoi alta şi tot aşa şi am uitat de asta. Mulţumesc pentru reamintire!
      Nu am plănuit nimic, sper doar să ajung şi voi vedea la faţa locului ce-mi iau. Tu ce ai de gând să îţi iei de acolo?
      Să ai o zi frumoasă!

      Apreciază

  10. Recunosc – sună ca și cum aș recunoaște o vinovăție 😂 – că nu am preferințe atunci când citesc. Pe hârtie sau electronic (epub, mobi, pdf) pe tabletă/e-book, oricum e minunat. Dpdv electronic, partea bună e că poți lua cu tine zeci de mii de volume. Și, în ceea ce mă privește – fiindcă recitesc multe cărți și nu mă mai satur de ele, pe lângă cele „proaspete” – este situația ideală. Chiar dețin o bibliotecă electronică impresionantă. Formatul clasic sau electronic nu se exclud, am mai spus-o. Se completează…

    Apreciază

  11. Mona zice:

    Mulțumesc mult de tot Potecuță! Ești o drăguță! 😘🤗
    M-ai făcut să zâmbesc, ca de fiecare dată 🙂

    Apreciază

  12. anasylvi zice:

    Frumoasa leapsa, imi plac intrebarile si ce ai raspuns tu. Poate o preiau si eu? 🙂

    Apreciază

  13. ane zice:

    Mi-au plăcut răspunsurile, sunt si eu pe acolo… Seara frumoasa,Potecuta!

    Apreciază

  14. Diana zice:

    Cred ca nu m-a lasat memoria (de tot): am raspuns, candva, la aceste intrebari (sau unele foarte asemanatoare).
    Si mie-mi place cartea-carte, sa o ating, s-o rasfoiesc, sa-i pun „semn de carte”… Online nu-mi place sa cumpar – cand am de ales (si pana acum am avut). – in librarii mai schimb o vorba cu oamenii (e mai fain in librarie).
    Pe vremea „lupului” am luat cu imprumut foarte multe carti – de la biblioteca (foarte rar de la prieteni foarte buni sau rude). De prin 1988 pe un raft al bibliotecii mele e un cartonas (discret) pe care scrie: „Nu imprumut carti” – asa simt, asa le spun, indirect (prea am ramas fara multe carti pe vremea cand nu se gaseau, iar acum, cine vrea sa citeasca… are de unde lua). 🙂 Si… cu toate acestea, doi oameni au cerut carti cu imprumut (si ie-am dat! – si date au ramas) 🙂
    Zi frumoasa iti doresc!

    Apreciază

    • Deci nu m-am înşelat când am scris că mi se părea cunoscută cel puţin întrebarea aia, dacă şi tu spui acelaşi lucru.
      Foarte bună ideea cu biletul! Chiar îmi place mult. Dar din păcate, aşa cum spui, se pare că nu funcţionează de fiecare dată…
      Îţi mulţumesc frumos, Diana!
      Seară bună îţi doresc şi eu!

      Apreciază

  15. Citindu-ţi leapsa ta atât de savuroasă, cred că voi întârzia astăzi la munca, pentru că e târziu şi nici nu-s îmbrăcată de văzut lume, dar trebuie să-ţi spun asta, că-mi vor bubui creeri de tac. Am folosit ca semn de carte, luni de zile cred, o linguriţă de la cafea. Mă pregăteam de multe ori să o duc la bucătărie şi chiar atunci nu găseam ce să pun în cartea lăsată pe noptiera din dormitor. Nu, nu forţez cotorul cărţii să o las crăcănată (vezi ce frumos vorbesc???). Dar cel mai uzual semn de carte al meu este pixul, sau fabuloasa mea memorie de a ţine minte pagina la care ajung. Te îmbrăţişez cu drag.

    Apreciază

  16. psi zice:

    ca cititor împătimit de fantasy pot să-ți spun doar că genul ăsta e clar cu lumea noastră. 🙂 și că patima asta costă la greu, că scriitorii genului sunt nu doar plini de imaginație ci și extrem de prolifici.
    în rest, deși prefer cartea pe hârtie, de o vreme exersez (mai greu așa) cealaltă variantă. cred că-mi iau până la urmă un kindle… cândva. când voi înceta să cumpăr cărți în stilul clasic. oare o fi curând? 😀

    Apreciază

  17. Pingback: Rapid Fire Book Tag – Cu și despre cărți | adropofinspiration

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s