În ziua în care m-am născut, cel mai fericit a fost tata. În primul rând, pentru că m-am născut. Şi în al doilea rând, pentru că m-am născut fată şi astfel i s-a împlinit visul. Pentru că am avut un moment de nehotărâre şi am vrut să nu mai vin, mama s-a putut bucura abia după mai multe ore, când şi-a revenit. Au fost deci două bucurii distincte şi cam la fel de mari care cereau a fi marcate aşa cum se cuvine. Şi cum aşa cum se cuvine are de obicei un singur înţeles bine împământenit încă din vremea strămoşilor noştri, a împărtăşit bucuriile astea cu vecinul de la ultimul etaj. Din relatările de peste ani, vecinul s-a bucurat puţin mai mult dacă ţinem cont de numărul paharelor băute. Atât de mult, încât a doua zi, având capul plin de bucurie, i-a spus cuiva că mă simt rău, am băut ieri că a născut vecinul o fetiţă sănătoasă.
Când fiul unui alt vecin a intrat la liceu, bucuria a fost împărţită cu tot blocul. În doze constând în mililitri, apoi în litri şi apoi… cine să mai ţină măsura? Vecinul a şi anunţat că se îmbată de bucurie şi mândrie. Când acelaşi fiu al aceluiaş vecin a picat la facultate, iar s-a îmbătat. Fiul de data asta. Nu de bucurie, de necaz. Care necaz s-a transformat pe parcursul sticlelor într-o imensă bucurie că ş-aşa, noi să fim sănătoşi, n-a fost să fie, şi la anu’ se dă examen. Vecinul n-a mai cinstit pe nimeni, a suduit sistemul şi a desfăcut o sticlă de bere. Rece, să nu se strice la burtă.
La nunta fiicei unor consăteni de-ai bunicilor mei, socrul mare s-a bucurat atât de mult că fiul lui s-a aşezat la casa lui, încât a fost dus pe braţe acasă, înainte să se servească sarmalele, să doarmă liniştit în pat, nu sub masă cum se pare că ar fi avut de gând. Ginerele, băiat finuţ, nu s-a atins de băutură în noaptea aia. Gurile rele au chicotit că n-ar fi foarte fericit că se însoară. Le-a dovedit că s-au înşelat şi cam de a doua zi după nuntă şi până-n zilele noastre, arată zi de zi fericirea imensă şi se bucură practic permanent.
Cele mai picante poveşti în sensul ăsta vin tot de pe uliţele satului. Şi tot pe acolo se întâlnesc şi cele mai multe cazuri de fericiri sau necazuri foarte mari care numai stropite sau înecate-n băutură pot fi marcate în suflet sau şterse din acelaşi suflet. Şi din mintea puţin aburindă care, în zorii următoarei zile, nu prea mai poate reda exact motivul care-a dus spre butoaiele rămase fără cep.
De pildă, la o înmormântare, unul dintre cantori, rămas fără puteri de la atâta patos pus în cântat, a căzut în groapa în care deja era aşezat coşciugul cu adormitul. Supărat tare de pierderea suferită de sat, în cădere, încercând să se prindă de ceva, a apucat braţul preotului care, şi el la fel de supărat, nu a mai suportat povara şi s-au prăvălit în duet, în ţipetele femeilor şi râsetele celor mai tineri care au înţeles repede că supărarea şi ameţeala lor au la bază nişte mărgele cu grade multe. Şi nu de grade celsius era vorba, deşi era o zi de vară.
Avem în folclor mai multe păhărele-n versuri decât avem ler prin colinde. Pentru că de la naştere la moarte, la sărbători sau la zile pe care vrem noi să le transformăm în sărbătoare, vinişorul şi pălinca au fost un fel de aliat al momentelor demne de marcat.
Suntem un popor pătimaş. Iubim cu aceeaşi patimă cu care putem urî. Trăim fericirile cu la fel de mare patos cu care ne suspinăm eşecurile sau tristeţile. Şi toate astea, lângă câte un păhărel de ce s-o nimeri.
În cazul ăsta, cred că ar fi interesant de modificat mesajul de interes public potrivit căruia „pentru sănătatea dumneavoastră, evitaţi consumul excesiv de alcool” în unul care ne îndeamnă să ne dozăm fericirea sau amarul. Altfel, ar fi şi ăsta un motiv de supărare şi de înecat furia în nişte păhărele, cu sau fără cobzar, undeva la umbră de codru des. Că nu-i aşa, şi supărarea merită punctată aşa cum se cuvine.
M-am distrat și am și zâmbit amar. Nu îmi voi îneca amarul, promit! 🙂
Totuși, vorba maestrului: „Jur c-am să las băutura, Numa când îmi coase gura”, cu măsură (mică), bineînțeles.
Noapte liniștită, Potecuță!
ApreciazăApreciază
Mă bucur că te-ai şi distrat, Mona!
Acu’, nici chiar de tot nu trebuie lăsată… 😀
Seară bună îţi doresc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ai scris o comedie nostima, adevărată, plina de haz si talent scriitoricesc. M-am amuzat. Mulțumesc,Potecuță! 🙂
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc, Ane! Chiar dacă faptele sunt reale, poate fi tratat textul ca un pamflet 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da are caracter satiric. Asta e romanul, cu bune si cu rele.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aşa cum îi stă bine 😉
Seară bună, Ane!
ApreciazăApreciază
Da,
ApreciazăApreciază
Din absolut orice se poate face motiv de a bea un pahar, doua, trei…nshpe!
ApreciazăApreciază
Hai să găsim şi noi unul 😀
Te pup, draga mea!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am ras cu poftă … și tare am mai ras! 😀 Eu am scăpat de „canoanele” astea! Nu tu nunți, nu tu înmormantari … nu tu „grade și mărgeluțe” … că aici nu sunt obiceiuri din astea! La o înmormantare, după … se servește o cafea și un pișcot 😀 și la nuntă … îți oferă un sandwish cu ceva și o sticla de bere … după aceea trebuie să-ti cumperi dacă mai vrei! Dar și „darul” este pe măsură … adică spre nihil! 😀
Weekend placut draga mea!
ApreciazăApreciază
Tare mult mă bucur că ai râs, Ella!
Pfuaaai! Nu e cu sarmale şi ciorbă?? 😀
Weekend minunat să ai!
ApreciazăApreciază
Stii cantecul ala de-l canta Gica Petrescu : ” Si-uite-asa as vrea sa moooor/ Cu paharul langa mine… ” Potecuta draga paharul – si alcoolul din el – au fost prietenii romanului si pe soare si pe ploaie. Din vremuri imemoriale. Si nu cred ca se va schimba asta prea curand.
ApreciazăApreciază
Da, la el mă refeream la final când am zis de cobzar 😉
Acu’ e şi păcat să renunțăm la un aşa tovarăş, nu? Las, să nu se schimbe 😀
Mulțumesc, Liana!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
ce bine ar fi daca am putea sa ne dozam emotiile, fericirea sau necazurile… Ar fi PERFECT! dar…cine e perfect pe lumea asta?! Toti am trecut prin necazuri si bucurii pe parcursul vietii si pe masura ce înaintam în vârsta, lista este tot mai lunga. Ca vorba aceia „Viața aceasta este una dintre cele mai dificile!” ☺
Un weekend senin iti doresc, Potecuta draga!
ApreciazăApreciază
Ar fi bine, Carmen, aşa e. Dar n-am mai fi noi sau ele n-ar mai fi ale noastre.
Ce frumos ai spus!
Îți mulțumesc mult!
Seară bună îți doresc!
ApreciazăApreciază
Mare figură ești, potecuță! ”Vaaaaiii di capu mieo!” Mi-a plăcut ce ai scris! Cu atât mai mult cu cât am o imaginație atât de vie încât îți vedeam toți protagoniștii, de la mic la mare, inclusiv pe cei care au picat în groapă peste adormitul! Cam morbid, dar n-ai cum să nu râzi!(mai ales dacă adormitul e un ilustru necunoscut!)
Numai bine, Potecuță!
Weekend plăcut!
ApreciazăApreciază
Îți mulțumesc mult, Erika! Mă bucur că te-ai amuzat!
Eh, unele lucruri sunt amuzante chiar şi dacă provin din zona asta.
Seară frumoasă îți doresc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu mai port un nume de care s-a întrebat mama de unde l-o fi scos taica-meu când m-a înregistrat la Sfatul Popular de atunci. Hai, nu fi rea, că nu sunt făcută la beţie, doar numele, ăla al doilea, a fost amestecat cu ţuică.
ApreciazăApreciază
Eşti o figură maaaare!!! Te pup şi-ți mulțumesc pentru porția sănătoasă de râs!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Potecuță, nu cumva e ziua ta? Zi repede ce sărbătorim, că vin și eu cu ceva linciurici pe aici! 🙂
ApreciazăApreciază
Nu, Fee! Ziua mea e în martie. Dar putem sărbători că… că e sâmbătă 😀
Merge?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, chiar, martie, ai dreptate! Am sărbătorit că e ziua ta în gândul meu, am trecut și de sâmbătă, acum sărbătorim că e deja duminică! 🙂
ApreciazăApreciază
Am ajuns şi eu, sărbătorim împreună 😉
Zi frumoasă, draga mea!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sărbătorim! Nu mișc un pai! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sa nu uitam cand ne luam ceva nou, ai mei ziceau ca trebuie „udate” ca sa tina! 🙂 Ocazii se gasesc, nu-i problema.
ApreciazăApreciază
Aaah, cum am putut uita de motivul ăsta?
Foarte bine punctat! Mulțumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
A băut și a fumat,
S-a simțit chiar foarte bine,
Dar „examenul” e dat
În dimineața ce vine. 🙂
ApreciazăApreciază
Hehehe! Ăsta e un lucru pe care-l cred fără să vreau să-l şi cercetez 😀 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Indiferent ca naratiunea expusa de tine este obiectiva sau subiectiva, tu adaugi acestora un farmec aparte, cu un specific caracteristic, personal, original, natural, care confera gust si savoare articolelor tale. Super ! 🙂
O zi minunata, draga Potecuta !
ApreciazăApreciază
Îți mulțumesc, Iosif!
Le scriu aşa cum le simt.
Seară frumoasă!
ApreciazăApreciază
„a căzut în groapa în care deja era aşezat coşciugul cu adormitul. Supărat tare de pierderea suferită de sat, în cădere, încercând să se prindă de ceva, a apucat braţul preotului care, şi el la fel de supărat, nu a mai suportat povara şi s-au prăvălit în duet,”
Asta e geniala. Parca este o scena de film de Kusturica…
Am renuntat de ceva timp la sportul asta cu „sarbatoritul” dar cred ca fiecare dintre noi avem o nefacuta pe tema asta :))
ApreciazăApreciază
Eu nu-mi amintesc, sincer. Aşa rău să mă fi „plesnit”? 😀 😀 😀
Mulțumesc, Albert!
ApreciazăApreciază
Chiar dacă nu mă simt prea bine, tu ajuți prin cele scrise foarte mult!
Trec durerile cu tine Potecuță dragă!
Mi-a plăcut, am râs și am uitat de tot ce e urât!
Felicitări!
Duminică plăcută, pupici ☕🍰💐😘
ApreciazăApreciază
Te îmbrăţişez! Sănătate multă îţi doresc şi gând bun!
Îţi mulţumesc şi-ţi doresc o zi frumoasă!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Un păhărel e binevenit. Și unul e ca niciunul, așa că merg și două, ca să fie ca unul. Curgerea-i lină, pe șoseaua gâtului, dezleagă limbile și apropie oamenii… Și la bucurie, și la necaz. N-am să aduc în discuție ideea de cumpătare, din punctul meu de vedere fiecare decide ce, cum și cât… 😊 Seară frumoasă, Potecuță! 🍷
ApreciazăApreciază
Şi unde intră un pahar, intră şi-un butoi, să nu ne mai încurcăm în măsură 😀
O zi bună îţi doresc şi eu! Şi îţi mulţumesc!
ApreciazăApreciază
Harul tau nu-l dezmintim si cu-n paharel de vin il cinstim. Sanatate si mult , mult bine Potecuta asa cum ne aduci si tu cu minunatele tale scrieri ❤
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, Beta! Sănătate multă şi numai bine îţi doresc şi eu!
ApreciazăApreciază
Tare faină și nostimă abordarea ta, dragă Potecuță! Este în tradiția și în firea românilor să puncteze toate evenimentele vieții cu ceva… „tare” și înveselitor. Cum să stăm așa, degeaba, „pe uscat”? Nici la bucurie, nici la necaz sau supărare, nu se poate fără un pahar… două… trei… ș.a.m.d….. 😀 Vorba aceea: „c-așa-i românul!”
ApreciazăApreciază
Am uitat să-ți spun, dar desenul din articol este mortal. Ăsta a fost sigur bifat pe un colț de masă, la cârciumă! 😀
ApreciazăApreciază
E foarte adevărat că aşa, pe uscat, parcă n-are farmec nicio bucurie şi nu simţim nici tristeţea cum trebuie. E nevoie de un stimulent natural 😀
M-a amuzat şi pe mine desenul ăla şi mi s-a părut potrivit pentru textul ăsta. Mă bucur că ţi-a plăcut!
Îţi mulţumesc, Alex! Îşi doresc o săptămână cu multe motive de sărbătoare!
ApreciazăApreciat de 1 persoană